Speţe recente

11. Cazul: Adidas – Salomon AG e.a. / Fitnessworld Trading Ltd. – 23 octombrie 2003

Situaţia de fapt

Societatea Adidas este titulara unei mărci înregistrate în Benelux. Societatea Fitnessworld comercializează anumite obiecte de vestimentaţie având un model similar mărcii deţinute de Adidas ( două benzi vertical în loc de trei) Adidas a reclamat în faţa instanţei din Belgia riscul ca marca aparţinând Fitnessworld să creeze confuzie consumatorilor. Se cere interpretarea directivei comunitare referitoare la marcă.

Dreptul aplicabil

Dreptul comunitar derivat relevant în materie: directiva comunitară privind mărcile.

Soluţia şi principiile degajate de CJCE

Curtea constată aspectul că nu este neapărat necesar să existe un risc de confuzie între însemn şi marca renumită. Este suficient ca publicul să stabilească o legătură între semn şi marcă, chiar dacă nu le confundă.

Totuşi, Curtea precizează că, dacă în de aprecierea judecătorului naţional publicul percepe semnul exclusiv ca un obiect decorativ, atunci, prin ipoteză nu se stabileşte nici o legătură cu marca renumită. Prin urmare titularul mărcii renumite nu poate împiedica utilizarea acestui element decorativ de către un terţ.
Evaluare

Curtea a emis o interpretare largă dispoziţiilor directivei privind mărcile, în sensul că protecţia unei mărci operează chiar dacă nu există risc de confuzie, ci numai posibilitatea stabilirii unei legături.

Această abordare va trebui reflectată şi în legea română privind mărcile de fabrică, în scopul armonizării acestora cu directiva comunitară, în interpretarea conferită de Curte.

12. Cazul: Van den Bergh Foods Ltd. / Comisia, 23.10.2003 ( Tribunalul de primă instanţă)

Situaţia de fapt

Van den Bergh Foods denumită HB Ice Cream (HB), filiala grupului Unilever este principalul producător de îngheţată în Irlanda. Această firmă a furnizat distribuitorilor de îngheţată congelatoare, asupra cărora şi păstrat proprietatea şi pe care aceştia erau obligaţi să le folosească exclusiv pentru depozitarea îngheţatei HB. După pătrunderea pe piaţă a producătorului american „Mars” distribuitorii au depozitat şi această marcă de îngheţată şi, în consecinţă HB a cerut respectarea contractului de exclusivitate.

În urma plângerii adresate de Mars, Comisia Europeană a emis o decizie în care considera ca aceste contracte de exclusivitate sunt contrare dreptului comunitar al concurenţei. Comisia constată că HB deţine o poziţie dominantă pe piaţa irlandeză a îngheţatei (pe baza importanţei distribuţiei şi prin notorietatea mărcii), iar prin aceste contracte se restrânge capacitatea distribuitorilor de a comercializa produse ale altor producători. În consecinţă Comisia stabileşte că este vorba de un abuz de poziţie dominantă şi a refuzat acordarea unei excepţii individuale către HB.

HB a introdus un recurs în faţa Tribunalului vizând anularea acestei decizii a Comisiei.

Dreptul aplicabil

Articolele 81, 82 şi 295 TCE referitoare la regulile de concurenţă: interzicerea acordurilor între întreprinderi şi a abuzului de poziţie dominantă.

Soluţia şi principiile degajate de CJCE

Tribunalul consideră că acea clauză de exclusivitate îi determină pe distribuitori să se comporte diferit cu ceilalţi producători de îngheţată ( s-a observat că după ce HB a cerut respectarea clauzei de exclusivitate distribuţia de îngheţată Mars a scăzut de la 43% la 20%) Deci Comisia a apreciat corect că prin această clauză de exclusivitate, distribuitorilor li se restrânge libertatea de a alege produsele pe care vor să le vândă.

Totodată, pentru că distribuitorii nu agreează instalarea congelatoarelor care nu sunt gratuite, ceilalţi producători sunt obligaţi să facă o investiţie foarte costisitoare pentru achiziţionarea de congelatore, fapt ce e de natură a-i descuraja pe aceştia de a mai intra pe piaţă.

În ceea ce priveşte acordarea unei excepţii individuale către HB, Tribunalul consideră că această clauză nu prezintă avantaje obiective, de natură a compensa inconvenientele create în domeniul concurenţei.

Decizia Comisiei nu privează HB de proprietatea congelatoarelor pe care le poate exploata într-o altă manieră.

În consecinţă, Tribunalul a respins recursul înaintat de HB.

Notă: Decizia Tribunalului de Primă Instanţă poate fi contestată pe chestiuni de drept în termen de două luni de la notificare.
Evaluare

Tribunalul constată că, deşi punerea la dispoziţia distribuitorilor a unor congelatoare cu condiţia exclusivităţii este o practică des întâlnită, aceasta poate restrânge jocul concurenţei atunci când este utilizată de o întreprindere având poziţie dominantă.

13. Cazul: Eran Abatay e.a. / Oficiul pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Republica Federală Germania – 21 0ctombrie 2003