Stare de impunitate: Încălcarea drepturilor omului cazul romilor din România

Accesul la bunuri şi servicii

În numeroase locuri din toată România, romilor nu li se oferă servicii în magazine, restaurante, discoteci şi alte locuri publice sau nu li se permite deloc accesul.²²²

Romilor adesea nu li se oferă serviciile în magazinele româneşti. Într-un caz, în Craiova, la începutul lunii aprilie 2000, d-lui Nicolae Dumitru din Craiova, împreună cu soţia şi fiica sa li s-a refuzat accesul într-o cofetărie numită “New York”. Familia a intrat în local, au ales nişte prăjituri au plătit pentru ele la casă, dar înainte să primească prăjiturile, un bărbat de faţă, i-a făcut semn vânzătoarei să nu-i servească. După spusele d-lui Dumitru, bărbatul era unul dintre patronii localului. Vânzătoarea a declarat mai târziu că nu putea să-i servească, iar la întrebarea de ce, a răspuns “Nu avem voie să vă servim pentru că sunteţi ţigani.” Vânzătoarea le-a returnat banii şi le-a cerut să părăsească localul, după care familia a plecat.²²³ În mod similar, în data de 10 mai, în Bucureşti, o tânără de origine roma nu a fost servită într-un magazin, şi după ce a făcut un comentariu referitor la incident către o prietenă de faţă, proprietarul a replicat că “era magazinul lui”, însemnând prin acesta că putea să facă ceea ce dorea el.²²⁴ Conform organizaţiei Romani CRISS, în localitatea Suceava, în nord-estul României, se pare că ţiganii nu aveau voie să intre într-unul din magazinele aparţinând vice-primarului oraşului.²²⁵
De asemenea, romilor li se refuză adesea accesul în restaurante, baruri şi discoteci. În noaptea de 12 mai 2000, spre exemplu, unui grup de asociaţi ai CEDR, format din doi romi cetăţeni români şi un cetăţean britanic, ale cărui trăsături sud asiatice adesea erau confundate în România cu cele ale romilor, nu i-a fost permis să intre în discoteca “Gin Gin” din Craiova. După ce grupul a cerut o explicaţie de la bodyguarzi, aceştia au răspuns ca era un club studenţesc şi că era nevoie să prezinţi o legitimaţie de student pentru a avea acces. Cu toate acestea, nu exista nici un anunţ conţinând o astfel de informaţie, nici în afara clubului, nici în interior. Mai mult chiar, câteva minute mai devreme, un cercetător de altă etnie din acelaşi centru CEDR intrase în discotecă fără să fie nevoie să arate nici o legitimaţie. Doar după ce membrul britanic al grupului a început să vorbească în engleză şi şi-a arătat legitimaţia internaţională de student, li s-a permis să intre în discotecă.²²⁶ Se pare că aceeaşi discotecă a afişat un anunţ care spunea ”Accesul interzis romilor şi câinilor.”²²⁷ De asemenea, tot în Craiova, dl. Ion Cazacu a declarat CEDR faptul că fiul său a încercat să intre într-o discotecă/restaurant, intitulat “Aristocrat” şi, conform relatărilor, nu i s-a dat voie datorită etniei sale roma.²²⁸
Astfel de practici discriminatorii au fost dovedite cu documente şi în Bucureşti. Organizaţia neguvernamentală Romani CRISS, cu sediul în Bucureşti, spre exemplu a realizat o acţiune de testare cu privire la accesul romilor în discotecile şi cluburile din Bucureşti, în zilele de 5 şi 6 mai 2000. Membrii romi ai grupului de testare nu au avut voie să intre în mai multe cluburi dintr-un campus universitar din Bucureşti, şi de asemenea li s-a refuzat accesul în mai multe cluburi de noapte, cu scuza că nu aveau “legitimaţie de membru”, în timp ce colegii lor de alte etnii au putut să intre fără să li se ceară vreun document. Organizaţia Romani CRISS a anunţat că a înaintat o plângere cu privire la respectivele cazuri la Avocatul Poporului. Până la data de 21 iunie 2001, organizaţia nu a primit nici un răspuns la reclamaţia făcută.
În mod similar, în data de 26 ianuarie, 2001, şi din nou, în 2 februarie, 2001, angajaţii unui local numit "Angely" din Piteşti, judeţul Argeş, nu au permis accesul romilor în local. În timpul acestui incident, proprietarul a fost înregistrat pe bandă video, declarând că restaurantul nu-i serveşte pe “ţigani”. În 6 februarie, 2001, dl. Cristinel Feraru, dl. Mădălin Morteanu şi dl. Virgil Petriu – trei dintre cei patru romi care în data de 2 februarie nu au avut acces în local au înaintat o plângere la Curtea Supremă în data de 6 februarie 2001. La vremea când acest raport a fost dat la tipar, cazul era încă nerezolvat.²²⁹
Necesitatea prezentării anumitor documente este un pretext răspândit pentru interzicerea accesului romilor în baruri şi restaurante. În 1998, spre exemplu, în Cluj-Napoca, în nord-vestul României, oamenii de pază dintr-un club disco nu au permis accesul unui grup de romi veniţi din alte părţi ale ţării să ia parte la un seminar în Cluj-Napoca. Mai întâi romilor li s-a cerut de către bodyguarzi să prezinte legitimaţiile de student, şi când aceştia le-au arătat, li s-a spus că nu erau valabile, deoarece, pentru ca să intre în discotecă, “trebuiau să fie studenţi în Cluj-Napoca.” Mai târziu, grupul a asistat la intrarea unui grup de persoane de alte etnii fără ca acestora să li se ceară vreun document.²³⁰
În iunie 1999 în Brăila, în estul României, unui grup de patru tineri romi i s-a cerut să părăsească un club disco pe motiv că cele două fete erau îmbrăcate în costume tradiţionale. Conform rapoartelor, după ce una din chelneriţe le-a spus romilor că ar trebui să plece, menţionând “costumaţia indecentă”, proprietarul clubului s-a apropiat şi acesta de ei, spunând că romii nu au voie în discotecă, după care grupul a plecat.²³¹

2.Romii în cadrul sistemului de învăţământ din România

Începând cu 1992, Ministerul Educaţiei din România a luat o serie de măsuri în privinţa romilor şi a educaţiei acestora, inclusiv discriminarea pozitivă pentru a asigura intrarea romilor la universitate; numirea inspectorilor la nivel judeţean pentru a monitoriza educaţia romilor, specializarea profesorilor de limba romani, dezvoltarea unui plan de învăţământ pentru limba romani predată în şcoli; organizarea de tabere de vară pentru copiii; şi oferirea de cursuri suplimentare de alfabetizare pentru romi. La universitatea din Bucureşti s-a înfiinţat o catedră pentru studiul limbii şi literaturii romani. Studiile realizate de CEDR indică faptul că, în ciuda acestor eforturi, majoritatea copiilor romi din România rămân în mod semnificativ în urmă în ceea ce priveşte capacitatea lor de a-şi cere dreptul la o educaţie folositoare şi de substanţă.²³² În România, deşi conform legii, dreptul la educaţie este garantat, în practică educaţia poate fi inaccesibilă copiilor romi.²³³ Copiii romi din România sunt adesea excluşi din şcoli. Unde copiii romi sunt totuşi la şcoală, adesea fac parte din clase sau şcoli segregate rasial.²³⁴ În unele cazuri, aceştia sunt segregaţi în şcoli pentru copii handicapaţi mintal. Acolo unde copiii romi urmează şcoli normale, cazurile de abuzuri fizice şi tratament umilitor atât din partea personalului şcolii, cât şi din partea copiilor de alte etnii sunt destul de frecvente.

7.