Teaching Individuals with Developmental Delays: Basic Intervention Techniques Dr. O. Ivar Lovaas

Generalizarea Prepozitiilor intre Obiecte

Pana in acest moment, elevul a parcurs cativa pasi din Programul de Prepozitii. Elevul a invatat mai intai sa plaseze un obiect (un cub) peste altul (o galeata). Elevul a fost apoi invatat sa pozitioneze cubul alaturi de galeata, si sa discrimineze intre plasarea cubului peste galeata si alaturi de galeata. Elevul a fost de asemenea invatat sa plaseze cubul intr-o a treia pozitie (“in fata”) in raport cu galeata. In final, elevul a invatat sa discrimineze cea de-a treia pozitie de primele doua.

In ciuda tuturor acestor exercitii, probabil ca elevul va avea in continuare nevoie de ajutor in discriminarea prepozitiilor, cand sunt utilizate diferite obiecte, si cand educatori diferiti dau comenzile. Cu alte cuvinte, se poate ca elevul sa fi fost recompensat inadvertent pentru urmarirea unei caracteristici foarte specifice si idiosincratice a unui anumit obiect, sau a unor elemente auditive sau vizuale unice, ale unui anumit educator. Pentru a evita o intelegere atat de ingusta a relatiilor prepozitionale, va recomandam sa introduceti educatori noi (de ex, membri ai familiei) si sa extindeti numarul si varietatea obiectelor care urmeaza sa fie plasate si a obiectelor care urmeaza sa fie desemnate ca reper pentru aceste plasari. Pentru a facilita ilustrarea pasilor necesari in insusirea acestei aptitudini, utilizam termenul obiect de plasament pentru a ne referi la acel obiect care este plasat (mutat in pozitie) si termenul obiect – tinta, pentru a ne referi la acel obiect care primeste obiectul de plasament. In sectiunea anterioara, cubul era obiectul de plasament si galeata era obiectul-tinta. In pasii urmatori, obiectul-tinta poate fi variat prin utilizarea unor itemi cum ar fi o galeata de aspect diferit, apoi o cutie de pantofi, apoi un ibric mare de cafea. Similar, obiectul de plasament initial (cubul) poate fi variat cu itemi cum ar fi figurine de animale, masinute, linguri sau pungi de fasole.

Inainte de a demara pasii prezentati mai jos, elevul trebuie sa fi invatat sa identifice (adica sa arate cu degetul sau sa atinga) noile obiecte-tinta si de plasament, urmand procedurile descrise in Programul de Identificare Receptiva a Obiectelor (cap.17).

• 
  Pasul 1
  

Generalizati obiectele de plasament. Utilizand galeata drept obiect-tinta, schimbati obiectul de plasament, de ex cu o masinuta, apoi o punga de fasole, apoi o figurina reprezentand un animal. Odata ce elevul este capabil sa pozitioneze noile obiecte de plasament peste, alaturi si in fata obiectului-tinta la prima incercare, treceti la pasul urmator.

• 
  Pasul 2
  

Pozitionati doua sau mai multe obiecte de plasament in fata elevului (de ex, o masinuta si cubul initial), astfel incat ele sa fie unul langa altul, cam la o distanta de 8-10 inch. Ca pas ante-training, asigurati-va ca elevul poate identifica corect (aratand cu degetul sau atingand) fiecare obiect, atunci cand ele sunt dispuse concomitent pe masa. Apoi, dati elevului comanda sa puna unul din aceste doua obiecte pe fundul galetii (care e cu fundul in sus). De ex: “Masinuta peste”, accentuand cuvantul “masinuta” pentru a facilita raspunsul corect al elevului. Promptati daca este necesar (de ex, cu un prompter de pozitie), recompensati si apoi estompati prompterul. Odata ce elevul stapaneste (5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate) “masinuta peste” drept SD, schimbati SD-ul in “Cubul peste”, si stabiliti executarea corecta. In final, rotati randomizat “Masinuta peste” si “Cubul peste”, urmand procedurile de invatare a discriminarii.

• 
  Pasul 3
  

Lent, cresteti numarul obiectelor de plasament dispuse concomitent pe masa de la doua la cinci sau sase, asigurandu-va mai intai ca elevul le poate identifica receptiv pe fiecare dintre ele. Variati instructiunile dupa cum este nevoie ca sa exprimati SD-urile necesare pentru fiecare din obiecte.

• 
  Pasul 4
  

Predati cea de-a doua si cea de-a treia prepozitie (“alaturi” si “in fata”), in timp ce pastrati aceleasi obiecte de plasament si aceleasi obiecte-tinta utilizate in pasii 1 si 2 din aceasta sectiune. Elevul trebuie acum sa identifice obiectul de plasament corect si sa discrimineze intre prepozitii. Acesta este un exemplu de discriminare simultana si arata cum progreseaza in complexitate programul intr-o maniera gradata, care este maniera adecvata, avand in vedere dificultatile pe care le intampina cei mai multi dintre elevi cand incearca sa stapaneasca relatiile prepozitionale. Considerati ca a invatat la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate, in incercari care implica rotatia randomizata a obiectelor de plasament si cele trei locatii (“Peste”, “alaturi” si “in fata”).

• 
  Pasul 5
  

Generalizati obiectul-tinta. Utilizand aceleasi obiecte de plasament introduse in pasii anteriori, schimbati obiectul-tinta, inlaturand galeata si inlocuind-o cu o cutie. Observati ca elevul trebuie sa fi invatat deja identificarea receptiva atat a galetii, cat si a cutiei. Odata ce stapaneste (5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate) utilizarea cutiei ca obiect-tinta, treceti la pasul 6.

• 
  Pasul 6
  

Pozitionati doua obiecte-tinta (galeata si cutia) unul langa altul pe masa (cam la 1 picior distanta), si plasati unul dintre obiectele de plasament (de ex, cubul) pe masa, astfel incat sa fie echidistant atat de galeata, cat si de cutie. Invatati-l pe elev sa plaseze cubul peste cutie, apoi peste galeata, accentuand cuvintele “galeata” si “cutie” in instructiunile respective, pentru a ajuta la facilitarea discriminarii.

Dupa ce a invatat sa utilizeze cubul drept obiect de plasament, adaugati un al doilea obiect de plasament (de ex, o masinuta), si invatati-l pe elev sa discrimineze intre 4 posibilitati: SD1 (“Cubul peste galeata”), SD2 (“Masinuta peste galeata”), SD3 (“Cubul peste cutie”) si SD4 (“Masinuta peste cutie”). Odata ce elevul stapaneste discriminarea intre aceste SD-uri, predati cea de-a doua prepozitie (“alaturi”). In acest stadiu, exista opt discriminari (“Cubul peste galeata”, “Cubul langa galeata”, “Cubul peste cutie”, “Cubul langa cutie”, si aceleasi pozitii care insa sa implice masinuta). Alte discriminari pot fi predate introducand a treia prepozitie (“In fata”). Stapanirea acestor discriminari necesita ca elevul sa faca o discriminare tripla; cu alte cuvinte, elevul trebuie sa aleaga intre obiectele-tinta, obiectele de plasament si prepozitii.

Mai devreme, s-a recomandat ca trainingul de generalizare sa fie efectuat intre educatori si ambiente dupa ce prima discriminare (intre “peste” si “alaturi”) a fost reusita. Acelasi sfat trebuie urmat dupa fiecare discriminare. Cu un numar tot mai mare de prepozitii, exista si o crestere concomitenta in riscul interferentelor de expresii idiosincratice si stiluri de predare intre educatori. Aveti rabdare si lucrati gradat. Exercitiile de generalizare vor consolida discriminarile, vor facilita proprietatile lor functionale si practice, si vor imbunatati starea elevului.

Arii de dificultate

Cu acest program, elevul este confruntat cu sarcini foarte dificile de invatare. Este important de retinut ca, chiar si pentru acei elevi care se misca relativ rapid in stadiile de inceput ale programului, stapanirea discriminarilor poate lua ceva timp.

Uneori un educator este luat de val cand preda un anumit program, cum ar fi cel de prepozitii, si implica elevul in acel program pe socoteala altor programe. Un elev care invata rapid poate avea un start promitator (recompensator pentru educator), insa va fi depasit de toate diferitele combinatii si permutari implicate in folosirea catorva obiecte de plasament, catorva obiecte-tinta si catorva prepozitii. De aceea este important sa rezervam un timp limitat pentru predarea prepozitiilor, odata ce pasii fundamentali sunt stapaniti. Este esentiala intercalarea sesiunilor de prepozitii cu sesiuni de sarcini mai usoare, cum ar fi imitatia non-verbala si potrivirea, ca si cu sarcinile plasate pe orarul de intretinere. Prin intercalarea de programe in care elevul are succes, este mentinut un nivel crescut de motivatie, este evitata plictiseala si este redusa frustrarea.

Diferentele individuale intre elevi sunt la fel de pronuntate in Programul de Prepozitii, ca si in orice alt program. Elevii variaza enorm in rata de achizitie a prepozitiilor receptive prezentate pana acum. Experienta noastra este ca o minoritate de elevi stapaneste utilizarea prepozitiilor receptive dupa 1 luna. Multi elevi insa nu stapanesc prepozitiile receptive nici dupa 2 ani de predare intensiva.

Unii elevi intampina dificultati considerabile cu discriminarea initiala din Programul de Prepozitii. Daca acest lucru se intampla, intercalati SD1 (“peste”) cu un stimul contrastant, care poate facilita mai tarziu discriminarea SD1-SD2. Stimulul contrastant poate fi ales din Programul de Imitatie Non-verbala sau oricare din programele de limbaj receptiv. In plus, raspunsul la stimulul contrastant trebuie mentinut simplu (de ex, sa va imite batutul din palme sau sa atinga masa).

Pentru a folosi un stimul contrastant in facilitarea discriminarii elevului, mai intai prezentati SD1 (“peste”) si recompensati raspunsul corect. Apoi introduceti un stimul contrastant (SDCS) care este de natura nonverbala (de ex, imitatul dv cand bateti din palme), intercaland SD1 si SDCS in acord cu paradigma de invatare a discriminarii. Odata ce elevul stapaneste intercalarea SD1 (“peste”) si a SDCS in rotatie randomizata, poate ca veti dori sa facilitati in continuare achizitia discriminarii vizate, introducand un SDCS care, la fel cu SD1, are o componenta verbala. De ex, contrastati SD1 cu un SDCS cum ar fi “Atinge nasul”. Acest contrast trebuie sa fie mai dificil decat contrastul intre SD1 si imitatia non-verbala SDCS, deoarece ambele SD-uri contin caracteristici auditive. Supuneti SD1 si noul SDCS procedurilor de invatare a discriminarii, pana cand elevul reuseste 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate. Odata ce elevul poate discrimina SD1 de un stimul contrastant, intoarceti-va la discriminarea SD1-SD2.

O alta procedura potential de ajutor pentru elevul care intampina dificultati cu discriminarea initiala este utilizarea a doua obiecte de plasament diferite pentru fiecare din primele doua prepozitii, si apoi estomparea unuia dintre aceste obiecte. De ex, utilizati un cub rosu pentru “peste” si un cub alb pentru “alaturi”, sau utilizati un cub pentru “peste” si o punga de fasole pentru “alaturi”. Obiectul-tinta (galeata) trebuie pastrat constant. Orice deviatie (culoare, marime sau forma) a stimulilor care poate facilita discriminarea elevului este considerata ca functioneaza ca prompter. Ca intotdeauna, dezavantajul folosirii prompterilor este ca incurajeaza dependenta de prompter.

De aceea, estompati toti prompterii cat de curand posibil si reamintiti-va sa urmariti cu atentie prompterii inadvertenti. De ex, dupa ce dati SD, nu promptati inadvertent raspunsul corect, uitandu-va catre zona in care trebuie pozitionat obiectul de plasament. Desi poate fi tentanta incurajarea elevului prin utilizarea unor astfel de prompteri, amintiti-va ca, odata ce stapanirea unei abilitati este reusita fara prompteri, este mai usor pentru elev sa achizitioneze noi abilitati in program.

O problema care poate aparea cand numai doua raspunsuri sunt vizate la un moment dat este ca elevul sa intre intr-un model de raspuns de tip castigi-stai sau pierzi-schimbi. Cu alte cuvinte, daca elevul greseste un raspuns si nu capata recompensa, el poate trece la celalalt raspuns la urmatoarea incercare, fara sa va mai asculte instructiunile. Pentru a preveni aparitia unui astfel de model, efectuati rotatia randomizata cand ajungeti la acest pas in invatarea discriminarilor.

Alte probleme pot surveni din cauza stimulilor insisi. De ex, o anumita jucarie utilizata ca obiect de plasament poate declansa auto-stimularea. O alta posibilitate este ca raspunsul pe care elevul l-a invatat cu cubul si galeata in primele ore de terapie (sa bage un cub intr-o galeata) sa interfereze cu raspunsurile corecte din programe viitoare, care implica aceiasi stimuli. Daca oricare dintre aceste probleme apare, inlocuiti cubul cu o punga cu fasole; schimbati galeata cu o cutie, sau ambele.

Pentru unii elevi poate fi mai simplu sa se pozitioneze ei insisi in relatie cu un obiect decat sa pozitioneze doua obiecte in relatie unul cu altul (vezi sectiunea care urmeaza, “Prepozitii Receptive In Vivo”). De ex, elevul poate intampina mai putine dificultati in a invata sa se puna pe masa sub sub masa, decat sa puna un cub pe sau sub o galeata.

Daca totul esueaza, amanati Programul de Prepozitii pentru o luna sau mai mult, si reintroduceti-l mai tarziu. Acesta este un sfat bun pentru elevii care intampina dificultati serioase in orice program. Uneori, programele intermediare faciliteaza stapanirea programelor de mai tarziu sau a celor reintroduse.

Prepozitii expresive

Va sfatuim sa incepeti predarea prepozitiilor receptive in vivo pe masura ce formatul cu prepozitii receptive utilizand obiecte se apropie de a fi stapanit bine. Noi introducem insa stadiile primare ale formatului expresiv la acest moment, deoarece stapanirea anterioara a prepozitiilor receptive poate facilita achizitionarea de catre elev a prepozitiilor expresive. Indiferent de care format este inceput primul, va sugeram sa exersati prepozitiile receptive in vivo intre sesiunile de prepozitii expresive.

Elevul trebuie sa stapaneasca deja imitarea verbala si sa fi facut progrese semnificative in denumirea expresiva (cap.22,23 si respectiv 24) inainte de a incepe componenta expresiva din Programul de Prepozitii. Incepeti prin a-l invata pe elev sa verbalizeze relatiile prepozitionale predate in formatul receptiv, si pentru inceput pastrati simple denumirile expresive (de ex, “peste”). Mai tarziu, adaugand verbe cum ar fi “este”, puteti incepe sa predati structura propozitiei (de ex, “Cubul este peste galeata”). Aceste propozitii pot fi construite prin adaugarea de pronume, extinse la un format in vivo si generalizate la viata de zi cu zi, cum se exprima in propozitii cum ar fi: “Stau pe masa”, “Stau intre mami si tati”, “Scoala mea este langa parc”.

Exista cel putin doua modalitati de abordare a predarii prepozitiilor expresive. Puteti da instructiunea receptiva mai intai (de ex, “peste”), si apoi sa-l intrebati pe elev “Unde se afla?”, si sa-l invatati pe elev sa raspunda: “peste”. Alternativ, puteti sterge faza receptiva si sa-i prezentati elevului numai aranjamentul fizic (de ex, cu cubul pe fundul galetii intoarse cu gura in jos), si apoi sa intrebati “Unde se afla?”, promptand verbalizarea corecta si recompensand, cum este descris in programele de denumire expresiva. Enumeram mai intai pasii de predare a celei din urma proceduri.

• 
  Pasul 1
  

Incepeti componenta expresiva a acestui program aranjand ambientul de predare in aceeasi maniera si cu aceiasi stimuli utilizati la predarea prepozitiilor receptive. Distinct, plasati cubul pe fundul galetii intoarse cu gura in jos, si apoi dati SD-ul verbal: (“Unde se afla?”). Imediat dupa ce dati SD1, promptati si recompensati elevul sa raspunda cu o denumire scurta (De ex, “Pe” sau “peste”). Probabti succesiv SD1, si sistematic estompati prompterul. Considerati ca a invatat la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte consecutive nepromptate.

• 
  Pasul 2
  

Plasati cubul alaturi de galeata si dati instructia SD2 “Unde se afla?”. Imediat dupa ce dati SD2, promptati raspunsul corect, “alaturi”. Incercati succesiv SD2, estompand sistematic prompterul. Considerati ca a invatat la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate.

• 
  Pasul 3
  

Intercalati SD1 si SD2 conform procedurilor de invatare a discriminarii. Considerati ca stapaneste la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nepromptate. Odata ce discriminarea este stabilita intre SD1 si SD2, in acest ambient controlat, consolidati discriminarea in urmatoarele 2-3 zile, extinzand-o intre persoane si ambiente. De asemenea, generalizati primele prepozitii expresive, utilizand diferite obiecte, asa cum ati facut la formatul receptiv. Odata ce elevul demonstreaza ca stapaneste discriminarea SD1-SD2, introduceti SD3, urmand procedurile descrise la pasii 1 si 2. Odata ce SD3 este stapanit – prin incercari succesive, intercalati-l mai intai cu SD1, apoi cu SD2. In final, invatati-l pe elev sa discrimineze intre toate trei SD-urile.

Pana in acest moment a fost utilizat un prompter maxim: dv ati promptat raspunsul corect, afirmand “Peste”, “alaturi” si asa mai departe. Asa cum am mentionat insa mai devreme, instructiunile dv receptive pot prompta de asemenea denumirea expresiva de catre elev. La un moment dat in program, puteti incerca un astfel de prompter, dandu-i elevului obiectul de plasament si prezentand SD-ul receptiv “Peste”, cu voce tare. Imediat dupa ce elevul l-a plasat corect, intrebati repede : “Unde se afla?”. Daca elevul nu raspunde corect, corectati-i raspunsul si apoi promptati urmatoarea incercare, spunand “deasupra”, si estompand acest prompter in incercarile subsecvente. Va recomandam sa utilizati instructiunile receptive ca prompteri la un anumit stadiu in invatare, de vreme ce acest tip de prompter este mai putin intrusiv decat un prompter verbal complet si este mai degraba utilizat in viata de zi cu zi.

O minoritate de elevi (aproximativ 2 din 10) reusesc sa adauge trei sau patru prepozitii expresive in aceeasi saptamana, dupa ce au invatat sa le denumeasca pe primele doua. Insa, pentru majoritatea elevilor, va recomandam sa intarziati prepozitiile noi, introducand numai cate una odata si intercalandu-le dupa ce primele trei prepozitii sunt generalizate intre persoane si ambiente si sunt exersate in vivo. Urmand acest sfat, castigurile elevului pot fi transferate in mediul sau cotidian si pot deservi scopul functional, de a-l ajuta pe elev sa reuseasca o mai buna adaptare in viata de zi cu zi. Aceasta ajustare, la randul ei, va recompensa si va mentine stapanirea prepozitiilor de catre elev.

Prepozitii receptive in vivo

Va recomandam sa incepeti Programul de Prepozitii intr-un ambient “artificial” (cu un cub, o galeata si elevul asezat la masa), pentru a simplifica mediul de invatare si a obtine un control mai bun asupra variabilelor implicate in situatia de invatare. Pentru aceasta parte a programului, elevul trebuie sa participe mai activ in relatiile prepozitionale. Incepeti aceasta sarcina in formatul receptiv, cerandu-i elevului sa se pozitioneze singur in raport cu un obiect. De ex, elevului i se poate cere sa se puna pe masa, langa masa, in fata mesei si sub masa. Aceasta capacitate este apoi extinsa la alti itemi, cum ar fi pat, scaun sau o alta persoana. Pentru a incepe, dv si elevul trebuie sa stati in picioare la o distanta de aproximativ 2-3 picioare unul de altul, in fata mesei elevului.

• 
  Pasul 1
  

Prezentati SD1 (“pe”) si promptati-l fizic pe elev sa se catere pe o masa scunda. Recompensati raspunsul. Ajutati-l pe elev sa coboare de pe masa. Apoi repetati SD1, estompand prompterul in incercarile subsecvente. Poate fi util sa treceti treptat la un prompter mai putin intruziv, cum ar fi sa aratati cu degetul catre partea de sus a mesei, ceea ce e mai simplu de administrat si mai simplu de estompat decat un prompter fizic. Efectuati serii de probe dinSD1 si considerati ca a invatat la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate.

• 
  Pasul 2
  

Prezentati SD2 (“dedesubt”) si promptati raspunsul corect, cum ati facut in pasul 1. Estompati prompterul. Considerati ca a invatat la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate.

• 
  Pasul 3
  

Intercalati SD1 si SD2 conform procedurilor de invatare a discriminarii. Plasati criteriul de stapanire la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nepromptate. Odata ce prepozitiile “pe” si “dedesubt” in relatie cu masa sunt stapanite, generalizati aceste prepozitii de la masa la alte obiecte-tinta. De ex, predati cele doua prepozitii in relatie cu un scaun, un pat si alte obiecte din casa care permit predarea lui “pe” si “dedesubt”. Va recomandam sa consolidati stapanirea acestor doua prepozitii receptive in urmatoarele cateva zile, generalizandu-le intre membrii echipei, inainte de a trece la alte prepozitii receptive in vivo (de ex, “alaturi”, “in spatele”, “in fata”). Unii elevi adora sa fie implicati activ in invatare si astfel pot fi motivati sa invete in format in vivo.

Denumirea prepozitiilor in vivo

Odata ce elevul stapaneste doua sau trei prepozitii receptive in vivo, incepeti sa predati echivalentele lor expresive. SD-ul pentru prepozitiile expresive in vivo consta in intrebarea “Unde esti?” si pozitia elevului in raport cu un obiect-tinta, cum ar fi o piesa de mobilier (de ex, o masa). Situatia de predare trebuie aranjata in aceeasi maniera care a fost utilizata pentru predarea prepozitiilor receptive in vivo.

• 
  Pasul 1
  

Dati instructiunea receptiva “deasupra”, cu o voce tare si limpede, sau puneti elevul pe masa. Odata ce elevul este pus in pozitie, prezentati componenta verbala a SD-ului (“Unde esti?”). Daca este necesar, promptati raspunsul corect, folosind un prompter verbal complet, solicitand doar raspunsul verbal scurt “Deasupra” la acest moment. (Nota traducatorului: prepozitia folosita in engleza in toate exemplele din acest capitol este “On top”, pe care am tradus-o, in functie de context, cu “peste”, “pe” sau “deasupra”. Cand parcurgeti Programul de Prepozitii, folositi aceeasi prepozitie in toate exemplele – de ex, “pe”.) Recompensati raspunsul. Repetati proba. Amintiti-va sa dati jos elevul de pe masa intre probe si sa-l repozitionati pe masa cu fiecare prezentare a SD 1. Aduceti-l la stapanire, dupa criteriul 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate.

• 
  Pasul 2
  

Dati instructiunea elevului “Dedesubt”, sau bagati-l sub masa. Apoi, prezentati componenta verbala a SD2 (“Unde esti?”) si imediat promptati raspunsul elevului. Recompensati. Stabiliti criteriul de invatare la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate.

• 
  Pasul 3
  

Intercalati SD1 si SD2, conform procedurilor de invatare a discriminarii. Odata ce este stapanita discriminarea intre SD1 si SD2, generalizati-le intre educatori. Apoi introduceti a treia prepozitie expresiva (de ex, “alaturi”), utilizand procedurile pe care tocmai le-am descris.

In stadiile incipiente ale invatarii elevului sa denumeasca prepozitii, nu solicitati un raspuns complex. Un exemplu de raspuns complex este “Eu stau pe masa”. Solicitand un astfel de raspuns, veti incerca inadvertent sa predati doua comportamente in acelasi timp (adica, prepozitiile expresive si constructia de propozitii), o procedura ce probabil va interfera invatarea prepozitiilor de catre elev. Prepozitiile insele (deasupra, dedesubt, alaturi) sunt vizate in Programul de Prepozitii; constructia propozitiilor trebuie predata separat. Astfel, in stadiile initiale, solicitati doar elementul cel mai important (adica, prepozitia in cauza) si invatati-l pe elev sa elaboreze raspunsul in forma unei propozitii intr-un stadiu ulterior.

Generalizarea prepozitiilor in vivo

Cand generalizeaza prepozitiile, elevul trebuie sa fie invatat sa raspunda la intrebari cum ar fi “Unde esti?” in timp ce se afla in diferite ambiente. Pentru a atinge generalizarea, mergeti cu elevul in diferite pozitii in raport cu anumite obiecte (de ex, o masa, un scaun, un pat) si dati SD (“Unde esti?”). Promptati raspunsul corect daca este necesar. Poate fi util, in acest punct, sa utilizati modul receptiv ca prompter pentru modeul expresiv. De ex, dati SD (“Stai in masina”) si, odata ce elevul este in pozitie, prezentati SD-ul (“Unde esti?”). Promptati verbal raspunsul corect, daca este necesar. Din nou, amintiti-va ca toti prompterii trebuie sistematic estompati. Astfel, cand este intrebat “Unde esti?” in situatii de zi cu zi, elevul este capabil sa dea raspunsul corect independent. Generalizati prepozitiile, una cate una, si invatati-l pe elev sa discrimineze intre ele in ambiente diferite, urmand metodele descrise anterior in acest capitol si in capitolul de invatare a discriminarilor.