Teaching Individuals with Developmental Delays: Basic Intervention Techniques Dr. O. Ivar Lovaas
Yüklə 2,07 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Arii de dificultate
- Primele denumiri de obiecte
- Denumiri multiple de obiecte
- Afirmatii reciproce
- Generalizarea propozitiilor “eu am”
- CAPITOLUL 27 Prepozitii
- Prepozitii receptive
Cereri spontane Scopul acestei portiuni din Programul Eu Vreau este de a-l ajuta pe elev sa ceara spontan itemii pe care ii doreste. Prin spontan vrem sa spunem ca dv nu intrebati si nici nu promptati in vreun alt mod elevul sa ceara ceva.
Prezentati un obiect preferat pe masa. Raspunsul corect este ca elevul sa ceara itemul de pe masa (de ex, sa spuna “Eu vreau suc”, daca sucul e pe masa si este un item preferat). Daca este necesar, promptati raspunsul corect printr-un prompter relativ non-intruziv, cum ar fi o privire intrebatoare (“in asteptare”) catre elev. Daca acesta nu functioneaza, incercati sa mimati cu buzele cuvantul “eu” , sau propozitia “eu vreau”. Daca este necesar, dati un prompter verbal complet. Pentru a face ca aceasta capacitate sa devina spontana, toti prompterii trebuie estompati. Considerati ca a invatat la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate. La un stadiu ulterior de predare, raspunsul corect poate fi extins la “eu vreau suc, te rog”.
Prezentati mai mult de un obiect pe masa, cum ar fi un pahar cu suc si un prosop. Promptati raspunsul corect si imediat recompensati elevul. Estompati prompterul in incercarile urmatoare. Odata ce raspunsul este invatat, prezentati mai mult de un item dezirabil plus un item indezirabil pe masa (de ex, suc, inghetata si struguri) si promptati elevul sa ceara amandoi itemii preferati. Dupa ce aceasta capacitate este invatata, generalizati cererile elevului la ora de masa a familiei, cand multi itemi doriti sunt disponibili. Continuati sa introduceti itemi, pana cand elevul poate exprima propozitii “eu vreau” care implica itemi, activitati sau comportamente care nu au fost in mod special predate in aceasta portiune a programului. Acestea sunt propozitii spontane sau auto-generate. Odata ce elevul dovedeste ca stapaneste oarecum aceasta arie, extindeti predarea propozitiilor “eu vreau” la ambientul sau cotidian, pentru a pastra aceasta capacitate si a-i extinde limbajul expresiv. Arii de dificultate La orice moment dat in Programul Eu Vreau, unii elevi vor intampina probleme serioase cand incearca sa-si comunice verbal cererile. Daca acest lucru survine, introduceti Programul de Citit si de Scris (cap.29), Programul PECS (cap.30) sau ambele. Progresul in oricare sau amandoua aceste programe poate facilita progresul elevului in programul de fata (vocal). Comunicarea verbala spontana este o arie de dificultate pentru cei mai multi elevi cu intarziere de limbaj si alte intarzieri de dezvoltare. Pentru a maximiza eficienta Programelor de Elemente de Gramatica, este esential ca formatul instructional sa fie practicat in toate ambientele. Daca un parinte sau alt ingrijitor il aprovizioneaza consistent pe elev cu mancarea si activitatile preferate, chiar daca elevul a invatat sa ceara acesti itemi, elevul este recompensat pentru ca nu cere. De aceea, este important de monitorizat frecventa cu care sunt satisfacute dorintele, daca el trebuie sa si le comunice independent. Decat sa-i dati pur si simplu elevului un item dorit, plasati-l impreuna cu alti itemi in fata lui si priviti-l intrebator (‘in asteptare”). Asigurati-va ca elevul nu isi ia singur itemul si pleaca cu el; el trebuie sa capete acel item numai dupa ce l-a cerut, intr-un mod adecvat. De asemenea, nu recompensati gesturile non-verbale daca elevul a invatat sa ceara verbal itemi. Daca este necesar, promptati elevul sa foloseasca cel mai avansat nivel de comunicare pe care il stapaneste. Reamintiti-va ca, timp de multi ani si in mii de ocazii, un parinte i-a acordat tot soiul de ajutor si favoruri elevului, partial pentru ca acesta nu putea vorbi sau comunica adecvat. Reamintiti-va de asemenea ca parintilor si educatorilor li s-a spus ca elevul este neajutorat, bolnav si are nevoie de nesfarsita dragoste si afectiune. Adesea este foarte dificil pentru un parinte sau un educator sa reinvete astfel de atitudini si relatii, chiar si atunci cand elevul a achizitionat anumite forme de comunicare mai adecvate si corelate cu varsta. Eu Vad Scopul Programului Eu Vad este de a-l invata pe elev sa inceapa sa descrie ce anume observa. Intr-un fel, de Programul Eu Vreau beneficiaza cel mai mult elevul. Programul Eu Vad poate fi considerat un beneficiu pentru alte persoane decat elevul, deoarece, prin acest program, elevul spune altora despre experientele sale, dand recompense altcuiva decat el insusi. Inainte de a incepe programul de fata, elevul trebuie sa stapaneasca denumirea expresiva a 15-20 obiecte prezentate in formele lor atat 2D, cat si 3D (vezi cap.23). Elevul trebuie de asemenea sa fi invatat imitarea verbala a frazelor “eu vad”, care sa includa denumirile invatate ale obiectelor (de ex, “eu vad un balon”).
Prezentati SD1 (“Ce vezi?”), dupa ce plasati un obiect (de ex, o cana) in forma sa 3D pe masa, care sa fie libera de orice alti stimuli sau recompense. Imediat promptati si recompensati raspunsul corect (“eu vad o cana”). Repetati acest SD si recompensa pentru raspunsul corect in incercari succesive, cu estompare gradata a prompterului. Observati ca raspunsul corect in acest program este enuntarea a trei cuvinte care formeaza o propozitie completa. Daca elevul omite unul sau mai multe cuvinte, trebuie sa mai efectuati incercari in care sa includeti promptarea raspunsului complet. Toti prompterii trebuie apoi sistematic estompati, pana cand este indeplinit criteriul de invatare (5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate).
Prezentati SD2 (“ce vezi?”) dupa ce ii aratati elevului un al doilea obiect (de ex, un mar). Din nou, plasati acest obiect pe o masa goala. Imediat promptati raspunsul corect (“eu vad un mar”). Gradat estompati acest prompter in incercari, in timp ce continuati sa recompensati raspunsurile corecte subsecvente. Continuati sa prezentati SD2 pana cand elevul raspunde corect independent in 5 din 5 sau 9 din 10 incercari.
Intercalati si recompensati diferit SD1 si SD2, conform paradigmei de invatare a discriminarii. Data fiind stapanirea anterioara de catre elev a denumirilor de cana si mar, criteriul de invatare se poate centra pe un raspuns complet de trei cuvinte. Daca elevul nu reuseste sa dea raspunsul complet fie la SD1, fie la SD2, vor fi necesari prompteri aditionali? Adesea un prompter partial (de ex, “eu”) este suficient pentru a reinstala raspunsul corect. Ca intotdeauna, estompati sistematic toti prompterii, pana cand elevul poate raspunde independent. Considerati ca a invatat la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nepromptate, cu SD1 si SD2 intercalate randomizat.
Dupa ce elevul stapaneste discriminarea intre SD1 si SD2, introduceti un al treilea item, SD3 (“Ce vezi?”) si invatati-l pe elev sa raspunda cu “Eu vad (de ex, palarie)”. Urmati procedurile subliniate in Pasul 1. Dupa ce elevul stapaneste SD3, intercalati SD3 cu SD1 si apoi SD3 cu SD2, pana cand fiecare discriminare este stapanita. Pastrati discriminarea SD1-Sd2 pe parcursul acestui proces, in diferite locatii. Raspunsurile subsecvente trebuie predate utilizand pasii 1-4. Dupa ce elevul stapaneste un nou SD (SD4, SD5 etc) atunci cand sunt prezentate singure, intercalati-le cu alte trei sau patru SD-uri deja invatate. La un moment dat, cei mai multi elevi generalizeaza propozitiile “eu vad” la toate obiectele pe care le pot denumi. O astfel de generalizare poate aparea relativ devreme in invatarea aptitudinilor implicate in Programul Eu Vad (de ex, dupa ce elevul stapaneste 5 SD-uri). Alti elevi pot efectua generalizarea mai tarziu sau deloc. Veti sti ca elevul a inceput sa generalizeze atunci cand el raspunde corect la obiectele prezentate, care nu au fost specific predate in acest program. De ex, daca il confruntati pe elev cu un obiect care nu a fost folosit in acest program, dar pe care elevul il poate denumi (de ex, banana), si apoi intrebati “Ce vezi?”, iar elevul raspunde “Eu vad banana” fara a fi promptat, atunci elevul a progresat in generalizarea aptitudinii. Cand elevul a inceput sa generalizeze sau dupa ce elevul stapaneste 15 SD-uri in Programul Eu Vad, incepeti pasul 5, in care elevul este invatat sa denumeasca cateva obiecte utilizand propozitia “Eu vad”.
Plasati doua obiecte pe masa. De exemplu, plasati o soseta pe partea stanga a mesei si un tigru de jucarie in partea dreapta a mesei (din perspectiva elevului). Prezentati SD-ul (“Ce vezi?”) si promptati raspunsul: “Vad soseta si tigru”. Daca este necesar, adaugati un prompter, aratand cu degetul obiectele, sau, daca elevul eludeaza un obiect, aratati cu degetul catre acesta. Observati ca obiectul din stanga elevului trebuie spus mai intai. Aceasta poate fi prima expunere a elevului la capacitatea cunoscuta drept secventiere, o aptitudine importanta necesara pentru executarea cu succes a catorva tipuri de sarcini. Algoritmarea, completarea unui calendar, spusul povestilor, scrisul si cititul sunt toate activitati care se sprijina pe utilizarea secventierii intr-o maniera de la stanga la dreapta. La acest stadiu in Programul Eu Vad, ordinea in care elevul spune fiecare denumire de obiect este incorporata in criteriul de invatare. Adaugand si alte solicitari elevului (sa denumeasca ambii stimuli si sa-i denumeasca in ordine corecta), fiti atent sa nu expuneti elevul la prea multe incercari fara recompensa. Daca raspunsurile elevului dau semne de extinctie, intoarceti-va si restabiliti numarul obiectelor denumite, apoi ordinea denumirii lor. Reamintiti-va ca ordinea este impusa pentru a ajuta elevul sa scruteze complet expozitia stimulilor si asigura o baza pentru utilizarea capacitatii de secventiere in programe ulterioare mai complexe.
Odata ce elevul raspunde corect in 5 din 5 sau 9 din 10 incercari utilizand primele doua obiecte (soseta si tigru), introduceti o noua pereche de obiecte (de ex, creion si cana) si exersati pana le stapaneste. Continuati sa introduceti noi perechi de stimuli pana cand elevul generalizeaza raspunsul “Eu vad…” la fiecare denumire din repertoriul sau. Utilizand aceleasi proceduri descrise mai sus, invatati-l pe elev sa denumeasca trei pana la cinci obiecte din campul sau vizual. Prima parte a raspunsului (adica “eu vad”) trebuie sa ramana aceeasi. Ceea ce se schimba este numarul denumirilor din raspuns si lungimea exprimarii necesara pentru a castiga recompensa. De ex, dupa ce elevul a invatat sa genereze o propozitie care sa contina oricare doua denumiri cunoscute de obiecte, plasati o locomotiva, o capsuna si un soricel de jucarie pe masa si dati SD (“Ce vezi?”). Raspunsul elevului trebuie sa fie “Eu vad locomotiva si capsuna si soricel”. Desigur, este acceptabil ca elevul sa insereze articole nehotarate (o locomotiva, un soricel) in fata denumirilor obiectelor. Elevul care a invatat trei denumiri de obiecte poate rapid trece la cinci denumiri. Cand a generalizat productia acestui tip de raspuns, obiectele prezentate in forma lor 2D trebuie utilizate ca stimuli in program.
Urmati aceiasi pasi de instructie cand il invatati pe elev sa raspunda cu propozitia “Eu vad” la stimuli prezentati ca poze de obiecte (in forma 2D). Sistematic cresteti numarul obiectelor prezentate in acest format pana cand elevul poate denumi pana la cinci obiecte intr-un raspuns. Utilizarea unui album de poze ii permite educatorului sa manipuleze numarul de itemi prezentati pe o singura pagina. Sistematic cresteti numarul si complexitatea itemilor ilustrati pe o pagina pana cand elevul este capabil sa denumeasca cinci sau mai multi itemi intr-un singur raspuns. In acest moment, cartile cu poze sau posterele pot fi introduse ca stimuli in program. Fiecare desen utilizat trebuie sa contina intre doua si aproximativ opt obiecte de denumit. Criteriul de stapanire este atins cand elevul poate utiliza fraza “Eu vad” in exprimarea tuturor denumirilor de obiecte pe care le stie, si cand multe sau cele mai multe dintre aceste propozitii sunt noi (adica nu au fost predate in mod special). Este ideal sa generalizati aceasta sarcina la settinguri (amplasamente) informale, cum ar fi ca elevul sa ii descrie mamei pozele dintr-o carte, in timp ce sta pe canapea. Arii de dificultate Elevul poate intampina dificultati cand stimulii din program trec de la poze prezentate pe masa la poze prezentate intr-un album foto sau pe un poster. Aceasta inseamna ca educatorul poate ca va trebui sa prompteze mai accentuat si sa simplifice prezentarea si orientarea stimulilor, de exemplu plasand pozele in secventa de la stanga la dreapta. Mai tarziu, pozele vor putea fi plasate intr-un format mai putin ordonat. Acest stadiu din urma il va pregati pe elev sa denumeasca pozele dintr- carte, de vreme ce aceste poze sunt de obicei prezentate in aranjamente idiosincratice. O a doua arie de dificultate este abordare raspunsurilor incomplete. De ex, este destul de comun pentru elevi sa completeze ultima parte a unui prompter verbal decat sa repete toate cuvintele prezentate in prompter. Cu alte cuvinte, daca educatorul prompteaza, spunand “Eu vad ceasca si palarie”, elevul poate sterge partea cu “eu vad”, si va spune doar “ceasca si palarie”. Pentru a atenua aceasta problema, revedeti utilizarea inlantuirii inverse asa cum am descris-o in Programul de Imitatie Verbala (cap.22).
Acest capitol se incheie cu predarea unei conversatii rudimentare. In Programul Eu Am, elevul este invatat sa exprime o fraza paralela ca raspuns la SD. Exprimarea de fraze analoage sau complementare este un pas important din conversatie. In aceasta etapa, SD nu este o intrebare, ci o afirmatie. Inainte de a incepe instructia in acest program, elevul trebuie sa fi castigat urmatoarele capacitati pre-rechizite: (1) denumirea expresiva a 15-20 obiecte prezentate in forme 2D si 3D, (2) o oarecare stapanire a propozitiilor “Eu Vreau” si “Eu Vad”, (3) imitatia verbala a frazei “Eu am”, care incorporeaza denumiri de obiecte (de ex, “Eu am pizza, “eu am banana”) articolul “o” – “o pizza” este sters pentru a simplifica propozitia; el poate fi introdus intr-un stadiu ulterior.
Prezentati SD dandu-i elevului un obiect (de ex, o ratusca) si intrebandu-l “Ce ai?”. Promptati verbal elevul sa raspunda “Eu am o ratusca”. Unii elevi folosesc articolul “o” corect, fara a fi instruiti deloc sau foarte putin sa o faca. Daca elevul raspunde in acest mod, articolul “o” poate fi utilizat pentru a completa propozitia. Daca nu, aceasta parte poate fi predata in stadii mai tarzii ale achizitiei limbajului. Estompati utilizarea prompterului in timp ce continuati serii de incercari. Dupa ce elevul a raspuns corect in 5 din 5 sau 9 din 10 incercari nepromptate, treceti la pasul 2.
Prezentati SD2, care consta in a-i da elevului un obiect diferit de cel prezentat la pasul 1 (de ex, un creion) si dati instructia verbala “Ce ai?”. Utilizati un prompter verbal pentru a-l ajuta pe elev sa exprime raspunsul corect (adica, “Eu am un creion”). Estompati treptat prompterul pana cand elevul da 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte independente.
Intercalati SD1 si SD2 conform paradigmei de invatare a discriminarii. Dupa ce elevul stapaneste discriminarea intre SD1 si SD2, obiecte suplimentare trebuie introduse sistematic. Denumiri multiple de obiecte Dupa ce elevul invata sa genereze o propozitie limpede in formatul descris intr-o sectiune anterioara, invatati-l sa includa doua obiecte intr-un singur raspuns. Pasii descrisi anterior trebuie urmati cu exactitate; insa, in acest pas, educatorul ii prezinta elevului doua obiecte, nu unul singur. Poate fi necesar sa promptati elevul sa insereze cuvantul “si” intre denumirile obiectelor (de ex, “eu am cal si vagon”). Acesta si alte promptere verbala trebuie gradat estompate pana cand elevul poate exprima independent raspunsul corect, in 5 din 5 sau 9 din 10 incercari. Dupa ce elevul indeplineste aceste criterii de raspuns pentru prima pereche de obiecte, prezentati comanda pentru o a doua pereche de obiecte. Introduceti sistematic noi perechi. Elevul stapaneste aceasta structura de propozitie cand poate include oricare doua denumiri invatate de obiecte cu care se confrunta. Educatorul poate ca a anticipat deja cum pot fi generalizate propozitiile “eu am” la experientele elevului. De asemenea, elevul poate fi invatat sa descrie durerea, fericirea si alte stari emotionale (vezi cap.28). De ex, este inevitabil ca un copil sa cada si sa se juleasca sau sa faca o vanataie. Cand intervine un astfel de eveniment, el reprezinta o oportunitate pentru a denumi lovitura “buba”, si invatati-l pe elev sa spuna: “eu am buba”. Intr-o maniera similara, un elev poate fi invatat sa spuna, in timp ce o imbratiseaza pe mama, “eu am mami”. Oportunitati fara limita pentru o predare creativa exista in aceasta arie.
Asa cum am mentionat in introducerea la acest capitol, Programul Eu Am se preteaza la stadiile primare ale vorbirii conversationale. Aceasta se intampla deoarece prezenta obiectelor ajuta la promptarea “conversatiei” elevului. Un manual viitor care include programe pe limbaj avansat va contine programe pentru conversatie avansata. Observati ca tipul de impartasire primara a informatiei descrisa in aceasta sectiune este similara cu sesiunile tipice arata-si-spune din scolile obisnuite.
Prezentati SD1, care consta in faptul ca elevul tine un obiect (de ex, o carte) si dv tineti un alt obiect, diferit de obiectul elevului (de ex, un pantof), in timp ce afirmati:”eu am un pantof”. R1 este afirmatia elevului “eu am o carte”. Promptati raspunsul corect al elevului, intrebandu-l “ce ai?”, imediat dupa ce dati SD1. Gradat si sistematic estompati prompterul, spunand tot mai putin din el, sau ii reduceti treptat volumul. Treceti la pasul urmator cand elevul raspunde corect in 5 din 5 sau 9 din 10 incercari nepromptate.
Prezentati SD2, dandu-i elevului un obiect nou (de ex, un autobuz de jucarie) si tinand si dv un obiect nou (de ex, o floare), in timp ce spuneti “eu am floare”. Din nou, promptati raspunsul cat este necesar. Estompati toti prompterii cat de curand posibil. Incepeti pasul 3 dupa ce elevul raspunde corect la 5 din 5 sau 9 din 10 incercari nepromptate.
Intercalati SD1 si SD2, utilizand procedurile de discriminare a invatarii. Dupa ce elevul a invatat sa discrimineze intre SD1 si SD2, introduceti SD3. Dupa ce raspunsul este stapanit cand este prezentat in incercari multiple, trebuie efectuat trainingul de discriminare. Generalizarea propozitiilor “eu am” Dupa ce elevul a invatat in mediul de invatare formal, toate formulele de instructie trebuie practicate in cateva settinguri diferite, cu persoane diferite. Facilitati interactiunile naturale, prezentand SD-urile atunci cand se intampla ca elevul sa aiba unul sau mai multe obiecte in ambiente mai putin structurate decat cel controlat de la masa de invatat (de ex, in timp ce merge prin casa si apuca diverse obiecte, sau cand insoteste un adult le cumparaturi la supermarket). De asemenea, prezentati SD-uri in timp ce va angajati intr-un joc paralel sau interactiv cu elevul. Instructiunile de la Programul Eu Am trebuie intercalate cu cele de la alte programe, pentru a asigura discriminarea si generalizarea. Pentru a ajuta pregatirea unui elev mai mic pentru ambientul din clasa, poate fi introdus un format de tip arata-si-spune, in timp ce elevul si cativa adulti (sau copii) stau pe scaune. Unii elevi devin foarte spontani in acest tip de ambient. Arii de dificultate Elevul poate repeta echolalic intrebarea “Ce ai?” si sa nu raspunda la prompter. Daca acest lucru se intampla, poate fi necesar sa faceti cateva incercari in care SD-ul sa fie “Ce ai?”, stabilind raspunsul corect la acest SD. Dupa ce elevul raspunde corect la intrebare de trei sau de patru ori, incepeti conversatia, afirmand, de ex, “Eu am un puzzle”, cu o voce foarte scazuta, si apoi adaugati intrebarea “Ce ai?”, cu voce mai tare. In cateva incercari, cresteti volumul afirmatiei si scadeti volumul prompterului. CAPITOLUL 27 Prepozitii Pana la acest punct in predare, elevul a facut cateva achizitii. Unele din aceste achizitii, cum ar fi capabilitatea de a identifica si a denumi obiecte concrete, pot fi vazute ca relativ simple, in timp ce alte achizitii, cum ar fi sa invete sa-si exprime dorinte si nevoi bazale, si utilizarea limbajului la concepte atat de abstracte cum sunt culoarea, forma si marimea, sunt considerate mai complexe. Acum, achizitionand prepozitiile, elevul este invatat anumite relatii spatiale abstracte intre obiecte sau evenimente. Programul de Prepozitii este probabil unul dintre cele mai dificile programe de stapanit de catre elev. Prin intermediul Programului de Prepozitii, cei mai multi elevi invata eventual ca doua obiecte pot fi descrise in termenii pozitiilor spatiale pe care le detin unul in raport cu celalalt. De ex, elevul invata sa inteleaga afirmatii cum ar fi “Pune perna pe pat”, “Pune laptele in frigider” sau “Te rog pune o farfurie sub sandwichul tau”. Multi elevi invata de asemenea sa exprime relatii prepozitionale, cum ar fi “El este in casa”, “Copacii au radacini sub pamant” sau “Avioanele zboara deasupra pamantului”si “Eu stau pe scari”. La fel de important, multi elevi invata sa solicite anumite aranjamente, cum ar fi sa spuna unei alte persoane sa stea langa ei, sau sa puna o papusa in casuta de jucarie. Psihologii si educatorii atribuie multe avantaje achizitiei de relatii prepozitionale. Achizitia prepozitiilor il poate ajuta pe elev sa se orienteze atat in spatiu, cat si in raport cu alte persoane. Aceste castiguri pot contribui la dezvoltarea de catre elev a propriilor limite, cum ar fi imaginea de sine sau identitatea personala. Desi psihologii comportamentali nu utilizeaza termeni precum imagine de sine sau identitate personala, conceptele pe care le reprezinta sunt adesea utilizate in conversatiile de zi cu zi, ca atunci cand o persoana vorbeste despre cum “se vede pe sine in relatie cu altul”, “se simte in afara familiei” si altele asemenea. Un individ care este familiarizat cu relatiile intre obiecte, indivizi si propriile granite va conversa mai usor cu altii decat indivizi care nu sunt familiarizati cu astfel de relatii. Un alt avantaj al invatarii prepozitiilor este ca relatiile prepozitionale pot facilita stapanirea, mai tarziu, a relatiilor temporale sau cauzale. Incepem acest program cu predarea identificarii receptive a relatiilor prepozitionale. Odata ce portiunea receptiva a Programului de Prepozitii este stapanita, elevii sunt invatati sa exprime sau sa descrie verbal astfel de relatii. Strategia de a introduce material nou utilizand limbajul receptiv inainte limbajului expresiv este modelul la care am aderat in capitolele precedente. Insa, pastrarea flexibilitatii este importanta, dat fiind ca unii elevi invata mai bine materiale noi in format expresiv decat in format receptiv. Este de maxima importanta ca fiecare membru al echipei care lucreaza cu elevul sa achizitioneze o cunoastere temeinica a procedurilor de invatare a discriminarii (cap.16) inainte de a introduce programul curent. Prepozitii receptive In pasii initiali ai Programului de fata, elevul este invatat sa pozitioneze un obiect in relatie cu alt obiect. De ex, elevul este invatat sa raspunda corect la instructiunea dv “Deasupra”, plasand un obiect, cum ar fi un cub, deasupra unui alt obiect, cum ar fi o cutie sau o galeata intoarsa. Urmatoarele materiale sunt necesare pentru predarea prepozitiilor: un cub mic, diferiti itemi mici (de ex, o masinuta de jucarie, figurine, un saculet cu fasole), o cutie sau o galeata, doua scaune si o masa de asemenea marime, incat elevul sa poata plasa obiecte pe ea, sa se urce pe ea si sa se poata ghemui sub ea. Incepeti cu elevul asezat in fata mesei si vis-à-vis de educator. Plasati o galeata sau o cutie de 12-20 inch, cu fundul in sus, pe masa in fata elevului. Observati ca toti pasii urmatori sunt in conformitate cu pasii explicati la invatarea discriminarii. Deoarece pentru aproape toti elevii este greu sa stapaneasca prepozitiile, pasii implicati in acest program sunt explicati mai detaliat.
Inmanati-i elevului un cub si probati in serie SD1 (“deasupra” sau “peste” – “on top”). Promptati raspunsul corect, ghidand manual elevul sa apuce cubul, sa-l duca catre partea superioara a galetii intoarse cu fundul in sus si apoi sa lase cubul peste galeata. (Nota traducatorului: prepozitia englezeasca este “on top”, care se poate traduce in romaneste cu “deasupra”, “peste” sau “pe” sau “in varf”, in functie de context. In exemplul din manual, am tradus-o cu “peste”). Recompensati. Incepeti sa estompati prompterul, ghidand mana elevului pana cand este pozitionata deasupra galetii, si apoi dati-i drumul la mana, astfel incat el sa dea drumul independent la cub. Estompati in continuare prompterul, ghidandu-i mana elevului catre galeata, lasandu-l apoi sa ridice singur cubul deasupra galetii si sa-i dea independent drumul. Continuati sa estompati prompterul, pana cand elevul apuca singur cubul de pe masa si completeaza intreaga actiune fara asistenta. Pentru unii elevi, educatorul poate va dori sa angajeze un prompter de indicare, pentru a ajuta plasarea corecta a cubului de catre elev. Faceti asta, in timp ce prezentati SD1 (“peste”), aratati cu degetul catre fundul galetii (care e cu gura in jos). Prompterul de indicare poate ajuta sa treceti prapastia dintre incercarile cu prompter manual si incercarile fara prompter. Daca elevul greseste in timpul estomparii prompterilor, intoarceti-va cativa pasi si reinstalati nivelul de prompter necesar pentru a recastiga succesul elevului. Apoi incepeti din nou procesul de estompare. Fiti atenti sa nu utilizati prompteri inadvertenti, cum ar fi sa priviti catre fundul galetii in timp ce dati SD sau in timp ce elevul raspunde. Considerati ca a invatat la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate.
Efectuati probe succesive din SD2 (“alaturi”), urmand aceleasi proceduri utilizate la SD1 (“peste”). Utilizarea cuvantului “alaturi” ca SD2 ar trebui sa faciliteze discriminarea intre SD1 si SD2, deoarece SD-urile consta din cuvinte care suna diferit unul fata de altul. Plasarile dupa SD1 si respectiv SD2 sunt de asemenea diferite una de alta, ceea ce in continuare va ajuta ca elevul sa discrimineze intre SD1 si SD2. Imediat dupa ce prezentati SD2, promptati raspunsul corect al elevului, ghidandu-i manual miscarile de plasare a cubului langa galeata. Daca mai este necesar promptingul, dupa ce este estompat prompterul manual, utilizati indicarea cu degetul a locului corect. Odata ce elevul da 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate, treceti la pasul 3.
In 2 secunde de la executarea unui raspuns corect la SD2 (“alaturi”), prezentati SD1 (“peste”), si simultan promptati raspunsul corect al elevului. Estompati prompterul si, dupa 3 raspunsuri corecte la rand, treceti la SD2 (“alaturi”). Promptati raspunsul, estompati prompterul in probele succesive si asigurati 3 raspunsuri corecte la rand nepromptate inainte de a trece inapoi la SD1 (“Peste”). Apoi, alternati intre SD1 si SD2 dupa 2 raspunsuri succesive corecte nepromptate, apoi dupa 1 raspuns corect nepromptat. Dati informatia “NU”, si retineti recompensa pentru greseli. Pe masura ce educatorul alterneaza intre SD1 si SD2 si recompenseaza raspunsurile corecte, nerecompensand raspunsurile incorecte, asocierile SD1 – R1 si SD2 – R2 sunt intarite, si asocierile SD1-R2 si SD2-R1 sunt slabite. Pe masura ce asocierile corecte se intaresc, intercalati randomizat SD1 si SD2, pentru a evita un model de raspuns de tip “castiga-stai” sau “pierzi-sari”. Considerati criteriul de invatare la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nepromptate. Odata stapanita discriminarea intre SD1 si SD2, va recomandam ca aceasta discriminare sa fie generalizata intre diferiti membri ai echipei si in diferite locatii din casa, in urmatoarele 3 sau 4 zile. Acest lucru respecta recomandarile anterioare privind prima discriminare si discriminarile mai nou achizitionate in cadrul unui program. Aceasta prima discriminare trebuie consolidata, fiindca asta faciliteaza achizitionarea de catre elev a unor noi relatii prepozitionale. Alegeti o a treia prepozitie, diferita pe cat posibil de primele doua. “Dupa” se poate sa nu fie usor discriminata de “alaturi”, din cauza similaritatii de pozitionare. “Dedesubt” poate fi mai usor de discriminat, desi elevul poate fi distras de nevoia de a folosi doua maini ca sa raspunda la acest SD: una ca sa ridice galeata si cealalta ca sa puna cubul sub galeata. In sfarsit, “in spate” nu este o alegere buna pentru SD3, dat fiind ca suna foarte asemanator cu SD2 (Nota traducatorului: “Behind” si “Beside” suna asemanator in limba engleza) si elevul poate eventual sa nu oberve plasarea cubului. “In fata” poate fi cea mai buna alegere pentru SD3, dat fiind ca e nevoie de o singura mana pentru a executa raspunsul, cuvintele ce compun SD-ul suna diferit de SD-urile anterioare, si plasarea stimulilor va fi observabila si relativ discriminabila de SD1 si SD2.
Prezentati probe succesive de SD3 (“in fata”). Promptati raspunsul corect (plasand cubul in fata galetii) si recompensati, ca in pasii 1 si 2. Gradat estompati prompterul. Odata ce este stapanit SD3 (5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate), intercalati SD3 cu SD1 (“peste”). Odata ce este stapanita intercalarea SD3 cu SD1 (9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nepromptate), treceti la intercalarea SD3 cu SD2. Pe langa practicarea acestor noi discriminari, asigurati-va ca exersati discriminarea SD1-SD2, care se poate sa se fi pierdut partial, in timp ce stabileati SD3. Observati de asemenea ca va recomandam sa va opriti pentru moment la 3 prepozitii, si sa consolidati stapanirea de catre elev a prepozitiilor prin introducerea urmatoarei faze a Programului: Generalizarea Prepozitiilor intre Obiecte. Yüklə 2,07 Mb. Dostları ilə paylaş:
|