Teoria informaţiei

Elocvenţa de netăgăduit a realităţii
În timpurile moderne, se credea că simetria invocată mai sus a fost ruptă la mijloc. Diviziunea rezultată între minte şi lume se pare că le-a conferit oamenilor dominaţia asupra realitatii. Eu sunt aici, lumea e aici şi, cel puţin la nivel de principiu, eu aş putea construi o dovadă completă despre existenţa a ceea ce am în faţă. Dacă aş avea timp, aş putea scrie o istorie completa a lumii şi aş face şi o hartă a acesteia. Aş putea începe cu universul şi prin muncă graduală mi-as face drum până la timpul şi locul ocupate de mine. Pentru a scrie istoria universală, pun stiloul pe hârtie şi încep cu Big Bangul, cronici despre începutul universului şi despre originea vieţii. Aş nota evoluţia rasei umane, mi-aş descrie propria naştere şi, cu timpul, aş înainta în viaţa mea. Desigur, schema trebuie să fie sumară pentru a putea prinde din urmă prezentul. Multe detalii trebuiesc omise. Dar există o bucăţică din realitatea istorică care eludează opera mea, idiferent cât de detaliată: momentul scrierii acesteia. Această problemă incomodează proiectul autobiografiei complete. Odată terminată, tot va trebui să omit faptul cum a fost scrisă. Dacă autorul va adăuga un post-scriptum numit “Cum mi-am scris autobiografia”, acesta va eluda cronica, şi tot aşa la infinit.

Dar aşa cum stă treaba cu timpul, tot aşa stă şi cu spaţiul. Pentru a trasa harta completă a universului, aş putea folosi toate minunăţiile tehnicii – precum aparatele de măsură a datelor despre cer şi pământ – şi le-aş stoca pe calculatorul meu personal. Încep cu cosmosul ca un întreg. Monitorul calculatorului îmi arată galaxiile. Îmi îndrept atenţia către Calea Lactee, sistemul nostru solar, planeta Pământ, să zicem continentul american, regiunea unde trăiesc, casa mea, camera unde lucrez. Mă văd stând în faţa calculatorului, folosind tastatura şi mausul, uitându-mă atent la monitor… şi aşa la infinit. Numărului infinit de imagini ce alcătuiesc universul îi lipseşte una, care nu poate fi reprezentată: punctul de observaţie de unde imaginea este privită. Camera de luat vederi ce mă înregistrează pe mine stând în faţa calculatorului trebuie să rămână invizibilă. Dacă folosesc o altă cameră similară pentru a o înregistra pe prima, atunci cea de a doua se retrage în invizibil ş.a.m.d. Problema în acest caz este aceea legată de oglinda universală. Îmi poate arăta orice din lume, inclusiv pe mine, dar nu îmi poate arăta însăşi oglinda universala propriu-zisă.

Timpul şi spaţiul m-au depăşit întotdeauna. Simetria umanităţii şi realitatii e înconjurată de realitate. În lumea lucrurilor elocvente şi interlegate şi a fiinţelor inteligente e posibil să fie specificată referirea la un lucru, e permis ca un lucru să se refere la altul într-un mod special, iar referinţa să fie transpusă formal într-un semn. Semnele sunt tot timpul lucruri purtătoare de semnificaţii. Noi putem descoperi, explica şi califica semnificaţiile lor. Dar nu exista ceva precum dispensarea originală de semnificaţie cu privire la un semn fără semnificaţie.

Confuzia din acest punct a pus în încurcătură mulţi filosofi. Aceste legături dintre persoane, semne şi lucruri pot fi dezvoltate şi în cultură, luată în înţelesul larg al cuvântului, dar nu cu mai mult succes decat în filosofie. Pot fi slăbite, dar duc la o soartă asemănătoare cu cea a lui Antaeus, care îşi trăgea puterile din contactul cu pământul, fiind invincibil atâta timp cât solul îi dădea vigoare. Când Hercules l-a ridicat în aer, făcându-l să piardă contactul cu solul, acesta a pierdut legătura cu realitatea şi soarta i-a fost pecetluită. E greu să scapi din frâiele lumii, fundamentul realităţii având o forţă atât de mare încât nimeni nu se poate ridica deasupra ei fără un efort herculean.

Bibliografie selectivă:
Borgmann, A., Holding On to Reality. The Nature of Information at the Turn of the Millennium, University of Chicago Press, Chicago and London, 1999.

Botezatu, P., Semiotică şi negaţie. Orientare critică în logica modernă, Editura Junimea, Iaşi, 1973.

Bremer, M.& Cohnitz, D., SituationTheory and the Flow of Information, Centre for the Study of Logic, Language and Information (CSLLI) Düsseldorf, ESSLLI 2002.

Dicţionarul explicativ al limbii române [DEX] Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1975.

Encyclopædia Britannica from Encyclopædia Britannica Premium Service, http://www.britannica.com/eb/article-9106012

Floridi, Luciano, "Information", in Floridi, L. (editor) The Blackwell Guide to the Philosophy of Computing and Information, Oxford - New York: Blackwell, 2004, http://www.philosophyofinformation.net/blackwell/chapters/chapter5.pdf

Floridi, Luciano, "Information", in Carl Mitcham (editor), Encyclopedia of Science, Technology, and Ethics, Macmillan Reference USA 2005, http://www.philosophyofinformation.net/pdf/este.pdf

Floridi, Luciano, "Semantic Conceptions of Information", The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Spring 2007 Edition), Edward N. Zalta (ed.), http://plato.stanford.edu/archives/spr2007/entries/information-semantic/

Grecu, C., „Informaţie şi putere explicativă”, în Flonta, M. (coord.), Epistemologia şi analiza logică a limbajului ştiinţei. Rezultate ─ Perspective ─ Limite, Editura politică, Bucureşti, 1975.

Gâlea, D. şi Leon, F., Inteligenţă artificială, Curs ţinut la Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” din Iaşi, Facultatea de Automatică şi Calculatoarea, Adresa de Internet: http://eureka.cs.tuiasi.ro/~fleon/curs_ia.htm.

Guillaumaud, J., Cibernetica şi materialismul dialectic, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1997.

Gutu, Gh., Dicţionar latin-roman, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966.

Hintikka, J., “On Semantic Information”, in Hintikka, J., and Suppes, P. (eds.), Information and Inference, D. Reidel, Dordrecht-Holland, 1970.

Hintikka, J., „Inferenţă, informaţie şi adevăr”, în Pârvu, I. (eds.), Epistemologie. Orientări contemporane, Editura politică, Bucureşti, 1974.

Irimie, I., „Despre conceptul de cunoaştere”, Cursurile 3 şi 4 din datele de 5.11.1983, respectiv 16.11.1983 ţinute în cadrul disciplinei Teoria cunoaşterii, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie-Filosofie, Specializarea filosofie-istorie, Manuscris, 1983.

Lohisse, J., Comunicarea. De la transmiterea mecanică la manipulare, Editura Polirom, Iaşi, 2002.

O' Sullivan, T., Hartley, J., Saunders, D., Montgomery, M., Fiske, J., Concepte fundamentale din ştiinţele comunicării şi studiile culturale, Editura Polirom, Iaşi, 2001.

Pârvu, I., Semantica şi logica ştiinţei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974.

Pârvu, I., „Informaţia semantică. Aspecte logico-epistemologice”, în Flonta, M. (coord.), Epistemologia şi analiza logică a limbajului ştiinţei. Rezultate ─ Perspective ─ Limite, Editura politică, Bucureşti, 1975.

Pârvu, I., Filosofia comunicării, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy” ─ SNSPA, Bucureşti, 2000.

Popper, K.R., Logica cercetării, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981.

Săhleanu, V., Eseu de biologie informaţională, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1973.

Segal, J., Le Zéro et le Un. Histoire de la notion scientifique d'information au 20° siècle, Paris, Éditions Syllepse, 2003.

Shannon, C. E., and Weaver, W., The Mathematical Theory of Communication, University of Illinois Press, 1949, Pagina de Internet http://cm.bell-labs.com/cm/ms/what/shannonday/paper.html.

Wiener, N., Cibernetica sau ştiinţa comenzii şi comunicării la fiinţe şi maşini, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966.

Wiener, N., Cybernétique et société, Union Générale d'Editions, 1971, în original Wiener, N., The Human Use of Human Beings, Riverside Press, Cambridge, Massachusetts, 1950, Pagina de Internet: www.ciren.org/artifice/artifices_4/Actes/wiener.html.

*** Théorie de l'information, http://fr.wikipedia.org/wiki/Théorie_de_l'information