Peştele şi albuşul de ou se vor administra către un an.
Prebiotice şi Probiotice
I.1 Colonizarea bacteriană a intestinului după naştere şi modularea sistemului imunitar Perioada perinatală constituie un moment unic în cursul vieţii, perioadă în care, printre altele, mucoasa tubului digestiv, sterilă a priori, este expusă stimulărilor antigenice de natură microbiană şi alimentară, iniţiindu-se astfel procesul de apărare imunitară locală şi asigurarea toleranţei la antigenele alimentare.
Maturizarea mecanismelor toleranţei alimentare pare a fi uşurată de “invadarea bacteriană armonioasă” asociată unei introduceri progresive a alimentaţiei (ideal LM !) şi apoi a unei diversificări a alimentaţiei în jurul vârstei de 6 luni. Maturizarea mecanismelor toleranţei alimentare pare a fi uşurată de “invadarea bacteriană armonioasă” asociată unei introduceri progresive a alimentaţiei (ideal LM !) şi apoi a unei diversificări a alimentaţiei în jurul vârstei de 6 luni. Natura selecţionează, de la sfârşitul primei săptămâni de viaţă, sub influenţa LM, floră “fermentativă” compusă în special din bacterii acido-lactice (BAL) şi din bifidobacterii. Diversificarea alimentară ulterioară va permite constituirea progresivă a unei flore comensale mai stabile.
Fixarea bacteriană neonatală pe mucoase este o etapă determinantă în iniţierea imunităţii înnăscute a corionului submucoasei. Fixarea bacteriană neonatală pe mucoase este o etapă determinantă în iniţierea imunităţii înnăscute a corionului submucoasei. Aderarea bacteriană de mucoasă permite apariţia de “cuiburi” specifice datorită unei glicozilări a glicocalixului, asociată unei modulări genice a enterocitului, realizându-se astfel un parteneriat. Intensitatea reactivităţii enterocitului, adică expresia diferitelor tipuri de receptori la nivelul polului bazal al celulei, este variabilă, în funcţie de tipul de bacterie.
Această etapă este capitală şi informaţia dată de către enterocitul corect stimulat sistemului imunitar înnăscut specializat al corionului submucos va condiţiona răspunsul limfocitului naiv, permiţând, în special, un răspuns adecvat imunităţii adaptive. Această etapă este capitală şi informaţia dată de către enterocitul corect stimulat sistemului imunitar înnăscut specializat al corionului submucos va condiţiona răspunsul limfocitului naiv, permiţând, în special, un răspuns adecvat imunităţii adaptive.
În special, acesta este răspunsul legat de echilibrul balanţei de diferenţiere a limfocitului efector naiv CD4, cu orientarea sa de tip Th1 (mai degrabă celular, punând în joc răspunsul macrofagic şi limfocitele supresoare) sau de tip Th2 (răspuns umoral, cu maturaţia centrală a limfocitului B, capacitatea de memorizare şi sinteza de anticorpi !). În special, acesta este răspunsul legat de echilibrul balanţei de diferenţiere a limfocitului efector naiv CD4, cu orientarea sa de tip Th1 (mai degrabă celular, punând în joc răspunsul macrofagic şi limfocitele supresoare) sau de tip Th2 (răspuns umoral, cu maturaţia centrală a limfocitului B, capacitatea de memorizare şi sinteza de anticorpi !). Aceste diferenţe limfocitare Th1/Th2, pornind de la limfocitul naiv CD4, se bazează pe tipul de citokine pe care acesta este capabil să le sintetizeze în funcţie de informaţiile culese atunci când este activat de sistemul macrofagic.
Limfocitele cu orientare imunitară Th1, de tip cu deosebire celular, vor secreta aceleaşi citokine, care au contribuit la diferenţierea lor, adică IFN-, IL-2, care vor fi mai apte pentru a favoriza intervenţia macrofagelor şi a celulelor T supresoare şi pot favoriza astfel toleranţa antigenului alimentar. Limfocitele cu orientare imunitară Th1, de tip cu deosebire celular, vor secreta aceleaşi citokine, care au contribuit la diferenţierea lor, adică IFN-, IL-2, care vor fi mai apte pentru a favoriza intervenţia macrofagelor şi a celulelor T supresoare şi pot favoriza astfel toleranţa antigenului alimentar. Limfocitele cu o orientare Th2, adică umorală, vor secreta mult mai specific IL-4, IL-5, IL-6 şi IL-10 care vor permite sinteza diferitelor tipuri de anticorpi şi transformarea eozinofilică.
Ştiind că nou-născutul se naşte cu o balanţă limfocitară dezechilibrată în sensul Th2, ceea ce este un mijloc de adaptare imunitară al mamei pentru a permite buna desfăşurare a sarcinei, dezechilibru accentuat prin creşterea transportului gammaglobulinelor materne spre fetus, spre sfârşitul gestaţiei, este logic de a gândi că invadarea bacteriană masivă iniţială să fie probabil mijlocul pe care natura îl utilizează pentru a corecta progresiv acest dezechilibru şi pentru a favoriza dobândirea toleranţei imunitare printr-o stimulare orientată mai mult spre Th1 şi o optimizare a răspunsului Th2 (sinteză de IgM într-un prim timp, dar mai ales de IgA secretor în continuare, în funcţie de achiziţionarea maturităţii imunitare). |
