Traducere din limba germană Codul penal al Republicii Federale Germania
Art. 6 . Fapte săvârșite în străinătate contra valorilor ocrotite la nivel internațional
Yüklə 1,59 Mb.
|
Art. 6 . Fapte săvârșite în străinătate contra valorilor ocrotite la nivel internațional Dreptul penal german se aplică, independent de legea aplicabilă la locul săvârșirii faptei, și următoarelor fapte săvârșite în străinătate: 1. abrogat 2. infracțiuni în domeniul energiei nucleare, substanțelor explozibile și radiațiilor în cazurile prevăzute la art. 307 și 308 alin. 1 – -4, art. 309 alin. 2 și art. 310; 3. agresiuni asupra traficului aerian și naval (art. 316c); 4. traficul de persoane (art. 232); 5. distribuirea neautorizată de substanțe narcotice; 6. distribuirea de materiale pornografice în cazurile prevăzute la art. 184a, 184b alin. 1 și 2 și art. 184c alin. 1 și 2, fiecare și coroborat cu art. 184d alin. 1 teza 1; 7. contrafacerea de monedă și falsificarea de hârtii de valoare (art. 146, 151 și 152), falsificarea de carduri de plată cu funcție de garanție și formulare de eurocecuri (art. 152b alin. 1 – -4), precum și pregătirea acestora (art. 149, 151, 152 și 152b alin. 5); 8. înșelăciunea în legătură cu subvenții (art. 264); 9. fapte care, în temeiul unui tratat interstatal angajant pentru Republica Federală Germania, sunt sancționate penal și atunci când sunt săvârșite în străinătate.
(1) Dreptul german se aplică faptelor săvârșite în străinătate împotriva unui german dacă la locul săvârșirii faptei fapta se pedepsește sau dacă locul săvârșirii faptei nu se supune nici unei legi penale. (2) Dreptul german se aplică altor fapte săvârșite în străinătate dacă la locul săvârșirii faptei fapta se pedepsește sau dacă locul săvârșirii faptei nu se supune nici unei legi penale și dacă făptuitorul 1. la data săvârșirii faptei era german sau a devenit după săvârșirea faptei sau 2. la data săvârșirii faptei era străin, este descoperit pe teritoriul Republicii Federale Germania și, deși Legea privind extrădarea ar permite extrădarea sa având în vedere tipul faptei, nu este extrădat ca urmare a faptului că nu se solicită în termen extrădarea sa sau cererea de extrădare este respinsă sau extrădarea nu poate fi efectuată.
Fapta se consideră săvârșită la momentul la care a acționat făptuitorul sau participantul sau, în cazul omisiunii, ar fi trebuit să acționeze. Nu este relevant momentul la care se produce rezultatul. Art. 9 . Locul săvârșirii faptei (1) Fapta se consideră săvârșită în fiecare loc în care făptuitorul a acționat sau, în cazul omisiunii, ar fi trebuit să acționeze sau în care s-a produs rezultatul ca element constitutiv sau în care acesta ar fi trebuit să se producă conform reprezentărilor făptuitorului. (2) Participarea se consideră săvârșită atât la locul săvârșirii faptei, cât și în fiecare loc în care participantul a acționat sau, în cazul omisiunii, ar fi trebuit să acționeze sau în care fapta urma să fie săvârșită conform reprezentărilor acestuia. Dacă participantul a acționat pe teritoriul Republicii Federale Germania în cadrul unei fapte săvârșite în străinătate, pentru participare se va aplica dreptul german, chiar dacă fapta nu se pedepsește conform dreptului aplicabil la locul săvârșirii faptei.
Prezenta lege se aplică tinerilor doar în măsura în care Legea privind dreptul aplicabil tinerilor nu prevede altceva. Titlul II. Terminologie Art. 11 . Definiții (1) În sensul prezentei legi 1. aparținători estesunt: a) rude și afini în linie directă, soțul/soția, partenerul/partenera, logodnicul/logodnica, inclusiv în înțelesul Legii privind parteneriatul civil, fratele/sora, soțul/soția sau partenerul/partenera fratelui/sorei, fratele/sora soțului/soției sau partenerului/partenerei, inclusiv atunci când căsătoria sau parteneriatul civil pe care se întemeia relația nu mai există sau atunci când relația de rudenie sau afinitate a încetat, b) părinții adoptivi și copiii adoptivi; 2. funcționar public este: persoana care conform dreptului german a) este funcționar sau judecător, b) se află într-un alt tip de relație oficială de drept public sau c) este mandatată să exercite în cadrul unei autorități sau în cadrul altei instituții sau în numele acestora activități de administrație publică, indiferent de forma de organizare aleasă pentru îndeplinirea prerogativelor; 2a. funcționar public european este: persoana care a) este membru al Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene, Curții de Conturi sau a unei instanțe a Uniunii Europene, b) funcționar sau alt tip de angajat al Uniunii Europene sau al unei instituții create în temeiul dreptului Uniunii Europene sau c) este mandatată să exercite activități în cadrul Uniunii Europene sau al unei instituții create în temeiul dreptului Uniunii Europene; 3. judecător este: persoana care conform dreptului german este judecător de profesie sau judecător laic (jur); 4. persoană din serviciul public cu obligații speciale este: persoana care, fără să fie funcționar public a) exercită în cadrul unei autorități publice sau în cadrul altei instituții activități de administrație publică sau b) este angajată sau lucrează pentru o asociație sau altă formă de asociere, întreprindere sau companie care exercită pentru o autoritate publică sau altă instituție activități de administrație publică, fiind ținută prin lege a-și îndeplini cu conștiinciozitate obligațiile; 5. faptă ilegală este: doar fapta care întrunește elementele constitutive ale unei dispoziții penale; 6. săvârșirea unei fapte este: tentativa și consumarea faptei; 7. autoritate publică este: și o instanță de judecată; 8. măsură este: orice măsură de siguranță dispusă de instanță la pronunțare, indisponibilizarea și aducerea în stare de neîntrebuințare; 9. remunerație remunerația este: orice contraserviciu care constă într-un avantaj material. (2) O faptă este săvârșită cu intenție în înțelesul prezentei legi și atunci când întrunește elementele constitutive ale unei dispoziții penale care presupune intenția în ce privește acțiunea, dar consideră suficientă imprudența în ce privește o urmare specială a acțiunii. (3) Materiale desemnează inclusiv medii de stocare a datelor de voce și imagine, medii de stocare a datelor, ilustrații și alte reprezentări menționate în acele dispoziții care trimit la prezentul alineat.
(1) Infracțiunile sunt faptele ilegale care se pedepsesc cu minimum un an de închisoare sau mai mult. (2) Delictele sunt fapte ilegale care se pedepsesc cu o pedeapsă închisoarea pe o perioadă mai mică sau cu amendă. (3) Circumstanțele agravante sau atenuante prevăzute conform dispozițiilor Părții speciale sau pentru cazurile deosebit de grave sau mai puțin grave nu vor fi luate în considerare în această distincție. Secțiunea II. Fapta Titlul I. Bazele răspunderii penale Art. 13 . Săvârșirea faptei prin omisiune (1) Fapta persoanei care omite să împiedice producerea unui rezultat care face parte din elementele constitutive ale unei dispoziții penale se pedepsește conform prezentei legi doar dacă persoana este responsabilă din punct de vedere legal ca rezultatul să nu se producă și dacă omisiunea corespunde realizării elementelor constitutive legal prevăzute printr-o acțiune. (2) Pedeapsa poate fi redusă conform art. 49 alin. 1.
(1) Dacă persoana acționează 1. în calitate de organ de reprezentare autorizat al unei persoane juridice sau în calitate de membru al unui astfel de organ, 2. în calitate de asociat cu drept de reprezentare al unei societăți de persoane cu capacitate juridică sau 3. în calitate de reprezentant legal al altei persoane, legea conform căreia răspunderea penală este dată de trăsături personale, raporturi sau circumstanțe speciale (caracteristici personale speciale) se aplică și în ce îl privește pe reprezentant dacă aceste caracteristici se regăsesc nu la acesta, ci la persoana reprezentată. (2) Dacă o persoană 1. este mandatată de proprietarul unei întreprinderi sau de o altă persoană cu atribuții în acest sens să conducă întreprinderea în întregime sau în parte sau 2. este mandatată în mod expres să desfășoare pe propria răspundere anumite activități care sunt de competența proprietarului întreprinderii și dacă acționează în baza acestui mandat, legea conform căreia răspunderea penală este dată de caracteristici personale speciale se aplică și în ce îl privește pe mandatat dacă aceste caracteristici se regăsesc nu la acesta, ci la proprietarul întreprinderii. Întreprindere, în înțelesul tezei 1, include și compania. Dacă persoana acționează în baza unui mandat corespunzător în numele unei instituții care exercită activități de administrație publică, se aplică dispozițiile de la teza 1 în mod corespunzător. (3) Dispozițiile alin. 1 și 2 se aplică și atunci când actul juridic pe care se întemeiază autorizarea de reprezentare sau relația contractuală nu produce efecte.
Se pedepsește doar săvârșirea cu intenție dacă legea nu prevede în mod expres pedepsirea faptelor săvârșite prin imprudență. Art. 16 . Eroarea cu privire la împrejurările faptei (1) Persoana care la momentul săvârșirii faptei nu cunoaște o împrejurare care face parte din elementele constitutive ale dispoziției penale respective se consideră că nu acționează cu intenție. Răspunderea penală pentru săvârșirea prin imprudență se menține. (2) Persoana care la săvârșirea faptei presupune în mod eronat anumite împrejurări care ar face parte din elementele constitutive ale unei dispoziției penale mai blânde poate fi pedepsită pentru săvârșirea cu intenție doar în baza legii mai blânde.
Dacă la momentul săvârșirii faptei făptuitorul nu conștientizează că acționează ilegal, se consideră că acționează fără vinovăție dacă nu a putut evita eroarea. Dacă făptuitorul a putut evita eroarea, pedeapsa poate fi redusă conform art. 49 alin. 1. Art. 18. Pedeapsă sporită în cazul urmărilor deosebit de grave Dacă legea prevede o pedeapsă sporită în cazul unei urmări deosebite a faptei, aceasta se va aplica făptuitorului sau participantului doar dacă i se poate reține în sarcină cel puțin imprudența în legătură cu această urmare. Art. 19. Lipsa răspunderii penale a copilului Nu răspunde penal persoana care la data săvârșirii faptei încă nu împlinise vârsta de 14 ani. Art. 20. Lipsa discernământului pe motiv de tulburări psihice Nu are discernământ persoana care la data săvârșirii faptei este incapabilă, ca urmare a unei tulburări psihice patologice, a unei grave tulburări de conștiință sau din cauza unei debilități sau a unei alte anormalități psihice, să realizeze caracterul ilegal al faptei sau să acționeze în conformitate cu o astfel de conștientizare. Art. 21. Discernământul parțial diminuat parțial Dacă la data săvârșirii faptei capacitatea făptuitorului de a realiza caracterul ilegal al faptei sau de a acționa în conformitate cu o astfel de conștientizare este în mod considerabilă diminuată ca urmare a unuia dintre motivele prevăzute la art. 20, pedeapsa poate fi redusă conform art. 49 alin. 1. Titlul II. Tentativa Art. 22. Definiție Tentativă există atunci când oO persoană încearcă să săvârșească o faptă penală dacă întreprinde acțiuni care, conform reprezentărilor sale, vor duce imediat la întrunirea elementelor constitutive ale fapteiconsumarea faptei conform reprezentărilor sale. Art. 23. Răspunderea penală pentru tentativă (1) Tentativa de săvârșire a unei infracțiuni se pedepsește întotdeauna, iar tentativa de săvârșire a unui delict doar atunci când legea o prevede în mod expres. (2) Tentativa poate fi pedepsită mai blând decât fapta consumată (art. 49 alin. 1). (3) Dacă făptuitorul, din gravă incapacitate de înțelegere, nu a realizat că tentativa nu ar fi putut sub nici o formă să ducă la consumarea faptei, având în vedere natura obiectului asupra căruia fapta trebuia săvârșită sau natura mijlocului cu care fapta trebuia săvârșită, instanța poate renunța la aplicarea pedepsei sau poate reduce pedeapsa conform propriilor convingeri (art. 49 alin. 2). Art. 24. Desistarea (1) Nu se pedepsește pentru tentativă persoana care, în mod benevol, renunță la continuarea săvârșirii faptei sau împiedică consumarea faptei. Dacă fapta nu se consumă fără intervenția persoanei care se-a desesistatzează, aceasta nu se pedepsește dacă se străduiește în mod benevol și serios să împiedice consumarea faptei. (2) Dacă la săvârșirea faptei participă mai multe persoane, nu se pedepsește pentru tentativă persoana care împiedică în mod benevol consumarea faptei. Cu toate acestea, pentru a rămâne fărănu se aplica nicio pedeapsă, este suficient să se străduiască în mod benevol și serios să împiedice consumarea faptei, dacă fără intervenția sa fapta nu se consumă sau este săvârșită independent de contribuția sa anterioară.
(1) În calitate de făptuitor se pedepsește persoana care săvârșește fapta penală personal sau printr-o altă persoană. (2) Dacă fapta penală este săvârșită de mai multe persoane împreună, se pedepsește fiecare în calitate de făptuitor (co-făptuitor).
Persoana care cu intenție a determinat o altă persoană să săvârșească cu intenție o faptă ilegală se pedepsește în calitate de instigator la fel ca făptuitorul. Art. 27. Complicitatea (1) În calitate de complice se pedepsește persoana care cu intenție a ajutat o altă persoană la săvârșirea cu intenție a unei fapte ilegale. (2) Pedeapsa pentru complice se determină în funcție de pedeapsa prevăzută pentru făptuitor. Pedeapsa se reduce conform art. 49 alin. 1.
(1) Dacă participantului (instigator sau complice) îi lipsesc caracteristicile personale speciale (art. 14 alin. 1) pe care se întemeiază răspunderea penală a făptuitorului, acesta se pedepsește conform art. 49 alin. 1. (2) Dacă legea prevede că anumite caracteristicile personale speciale sporesc, reduc sau exclud pedeapsa, aceasta se aplică doar pentru participantul (instigator sau complice) la care acestea se regăsesc.
Fiecare participant se pedepsește conform propriei vinovății, indiferent de vinovăția celorlalți. Art. 30. Conspirația (1) Fapta persoanei care încearcă să determine o altă persoană să săvârșească o infracțiune sau să o instige în acest sens se pedepsește conform dispozițiilor aplicabile pentru tentativa la infracțiunea respectivă. Cu toate acestea, pedeapsa se reduce conform art. 49 alin. 1. Dispozițiile art. 23 alin. 3 se aplică în mod corespunzător. (2) Cu aceeași pedeapsă se pedepsește persoana care este de acord, care acceptă solicitarea altei persoane sau care convine cu o altă persoană să săvârșească o infracțiune sau să incite la săvârșirea unei infracțiuni.
(1) Nu se pedepsește conform art. 30 persoana care în mod benevol 1. renunță la încercarea de a determina o altă persoană să săvârșească o infracțiune și dezamorsează împiedică pericolul existent ca acea altă persoană să săvârșească fapta, 2. după ce s-a declarat de acord cu săvârșirea unei infracțiuni, renunță la intenția sa sau 3. după ce convine cu privire la săvârșirea unei infracțiuni sau după ce a acceptat solicitarea altei persoane de a săvârși o infracțiune, împiedică săvârșirea faptei. (2) Dacă fapta nu se săvârșește, fără intervenția persoanei care se desistează, sau dacă, indiferent de conduita sa anterioară, fapta se săvârșește, pentru a rămâne fără pedeapsă este suficient să se străduiască în mod benevol și serios să împiedice săvârșirea faptei. Titlul IV . Legitima apărare și starea de necesitate Art. 32 . Legitima apărare (1) Persoana care săvârșește o faptă în condiții de legitimă apărare nu acționează ilegal. (2) Legitima apărare este apărarea necesară în scopul îndepărtării unui atac ilegal prezent îndreptat asupra propriei persoane sau asupra altei persoane.
Făptuitorul nu se pedepsește dacă depășește limitele legitimei apărări din cauza confuziei, a groazei sau a spaimei. Art. 34 . Starea de necesitate justificatoare Persoana care, aflată într-o stare de pericol care nu poate fi înlăturat în alt mod pentru viața, integritatea fizică, libertatea, onoarea, proprietatea sau o altă valoare ocrotită și, care nu poate fi înlăturat în alt mod, săvârșește o faptă în scopul de a îndepărta de sine sau de o altă persoană pericolul înlătura pericolul de sine sau de o altă persoană nu acționează ilegal dacă la cântărirea intereselor conflictuale, mai exact a valorilor ocrotite aflate în pericol și a gradului de pericol care le amenință, interesul ocrotit domină în mod decisiv în mod covârșitor interesul cu care interferează. Aceasta se aplică doar atunci când fapta reprezintă un mijloc potrivit de înlăturare a pericolului. Art. 35 . Starea de necesitate pardonabilă (1) Persoana care, aflată într-o stare de pericol imediat , care nu poate fi înlăturat în alt mod, pentru viața, integritatea fizică sau libertatea persoanei și, care nu poate fi înlăturat în alt mod, săvârșește o faptă ilegală în scopul de a îndepărta de sineînlătura pericolul de sine, de un aparținător sau de o altă persoană apropiată pericolul sieși acționează fără vinovăție. Aceasta nu se aplică dacă făptuitorul putea accepta pericolul, în funcție de împrejurări, mai exact ca urmare a faptului că a cauzat pericolul chiar el sau că se află într-un raport juridic special; cu toate acestea, pedeapsa poate fi redusă conform art. 49 alin. 1, cu excepția situației în care făptuitorul trebuia sa accepte pericolul ca urmare a unui raport juridic special în care se află. (2) Dacă la săvârșirea faptei făptuitorul presupune în mod eronat existența unor circumstanțe care l-ar exonera conform alin. 1, acesta se pedepsește doar atunci când putea evita eroarea. Pedeapsa se reduce conform art. 49 alin. 1.
Membrii Parlamentului Federal (Bundestag), ai Adunării Federale (Bundesversammlung) sau ai unui organ legislativ de la nivel de land nu pot fi niciodată trași la răspundere în afara acestor instituții pentru votul exercitat sau pentru o declarație făcută în cadrul acestor instituții sau al unor comisii ale acestora. Aceasta nu se aplică afirmațiilor calomnioase. Art. 37 . Rapoartele din Parlament Rapoartele exacte fidele cu privire la ședințele publice ale instituțiilor menționate la art. 36 sau ale comisiilor acestora nu atrag răpundererăspundere penală. Secțiunea III . Consecințele juridice ale faptei Titlul I . Faptele penale Pedeapsa cu închisoarea Art. 38 . Durata pedepsei cu închisoarea (1) Pedeapsa cu închisoarea este limitată în timp dacă legea nu prevede pedeapsa detențiunii pe viață. (2) Limita maximă a pedepsei cu închisoarea este 15 ani, iar limita minimă o lună.
Pedeapsa cu închisoarea sub un an se determină în săptămâni și luni pline, iar pedeapsa cu închisoarea de durată mai lungă se determină în luni și ani. Pedeapsa cu amenda Art. 40 . Dispunerea amenzii în zile-amendă (1) Amenda se dispune în zile-amendă. Amenda este de minimum 5 zile-amendă și, dacă legea nu prevede altceva, de maximum 360 zile-amendă pline. (2) Cuantumul unei zile-amendă este stabilit de instanță cu luarea în considerare a circumstanțelor personale și materiale ale făptuitorului. În acest sens, de regulă, se are în vedere venitul net mediu pe zi pe care făptuitorul îl are sau l-ar putea avea. O zi-amendă se stabilește la suma de minimum un euro și maximum 30.000 euro. (3) Veniturile făptuitorului, patrimoniul său și alte baze pentru determinarea unei zile-amendă pot fi estimate. (4) Hotărârea va cuprinde numărul și cuantumul zilelor-amendă.
Dacă prin săvârșirea faptei făptuitorul s-a îmbogățit sau a încercat să se îmbogățească, pe lângă pedeapsa cu închisoarea poate fi dispusă pedeapsa amenzii care în mod normal nu ar fi dispusă sau ar fi dispusă în mod alternativ, dacă se consideră oportun a se proceda în acest fel, având în vedere circumstanțele personale și materiale ale făptuitorului. Art. 42 . Facilități la plata amenzii Dacă se consideră căfăptuitorul, având în vedere circumstanțele personale și materiale ale acestuia, se consideră că făptuitorul nu poate achita imediat amenda imediat, având în vedere circumstanțele personale și materiale ale acestuia, instanța îi acordă un termen de plată sau îi permite achitarea amenzii în anumite tranșe. În acest sens Instanța poate revoca facilitatea de achitare a amenzii în anumite tranșe dacă persoana condamnată nu achită una dintre tranșe la termen. Instanța acordă facilități la plata amenzii și dacă, fără acordarea acestora, repararea prejudiciilor cauzate de făptuitor prin săvârșirea faptei ar fi în mod considerabil periclitată; în acest sens, făptuitorul poate fi obligat a face dovada reparării prejudiciilor. Art. 43 . Pedeapsa cu închisoarea pentru neplata amenzii În locul pedepsei amenzii necolectate se aplică pedeapsa cu închisoarea. O zi-amendă corespunde unei zile de pedeapsă cu închisoarea. Limita minimă a pedepsei cu închisoarea pentru neplata amenzii este de o zi. Pedeapsa accesorie Art. 44 . Interdicția de a conduce autovehicule pe drumurile publice (1) Împotriva persoanei condamnate pentru săvârșirea unei fapte penale la o pedeapsă cu închisoarea sau la pedeapsa amenzii instanța de judecată poate dispune pe o perioadă cuprinsă între o lună și 6 luni interdicția de a mai conduce pe drumurile publice autovehicule de orice tip sau de un anumit tip. Chiar dacă fapta penală nu a fost săvârșită prin sau în legătură cu conducerea unui autovehicul sau cu încălcarea obligațiilor conducătorilor de autovehicule, interdicția de a conduce autovehicule pe drumurile publice poate fi dispusă dacă pare a fi necesară pentru influențarea conduitei făptuitorului sau pentru asigurarea ordinii de drept sau dacă prin aceasta este posibilă evitarea unei pedepse cu închisoarea sau a executării acesteia. Interdicția de a conduce autovehicule pe drumurile publice se dispune, de regulă, atunci când, în cazul pronunțării unei soluții de condamnare conform art. 315c alin. 1 punctul 1 lit. a, alin. 3 sau art. 316, nu se dispune retragerea dreptului de a conduce conform art. 69. (2) Interdicția de a conduce autovehicule pe drumurile publice începe să producă efecte juridice atunci când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, permisul de conducere ajunge în păstrarea autorităților publice, cel mai târziu la expirarea unei perioade de o lună de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Pe perioada în care interdicția operează, permisele de conducere naționale și internaționale emise de o autoritate publică germană sunt păstrate în mod oficial. Aceasta se aplică și atunci când permisul de conducere a fost emis de o autoritate publică a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui alt stat semnatar al Acordului privind Spațiul Economic European, dacă titularul își are domiciliul obișnuit pe teritoriul Republicii Federale Germania. În celelalte permise de conducere străine se va proceda la notarea în acestea a interdicției de a conduce autovehicule pe drumurile publice. (3) Dacă un permis de conducere trebuie păstrat în mod oficial de către autoritățile publice sau dacă interdicția de a conduce autovehicule pe drumurile publice trebuie notată într-un permis de conducere străin, termenul de la care operează interdicția curge de la data la care acestea au fost efectuate. Termenul nu include perioada în care făptuitorul a fost deținut într-o instituție în baza unui mandat oficial. (4) Dacă împotriva făptuitorului instanța dispune mai multe interdicții de a conduce autovehicule pe drumurile publice, termenele de la care intredicțiileinterdicțiile încep să opereze se calculeazacalculează succesiv. Termenul calculat în baza primei interdicții de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice dispuse începe să curgă primul. Dacă interdicțiile încep să producă efecte în același timp, termenul calculat în baza primei interdicții de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice dispuse începe să curgă primul, prima faptă fiind relevantă în cazul în care interdicțiile au fost dispuse în același timp. Yüklə 1,59 Mb. Dostları ilə paylaş:
|