Traducere din limba germană Codul penal al Republicii Federale Germania

Art. 68d

. Hotărâri ulterioare; termen de verificare

(1) Instanța poate pronunța, modifica sau revoca hotărâri în temeiul art. 68a alin. 1 și 5, art. 68b și art. 68c alin. 1 teza 2 și alin. 2 și 3 și ulterior.

(2) În cazul unei obligații impuse conform art. 68b alin. 1 teza 12 instanța verifică cel mai târziu înainte de expirarea a doi ani dacă se impune revocarea acesteia. Dispozițiile art. 67e alin. 3 și 4 se aplică în mod corespunzător.
Art. 68e

. Încetarea sau întreruperea suspendării condiţionate a executării pedepsei

(1) Dacă nu a fost dispusă pe perioadă nedeterminată sau după suspendarea unei măsuri de siguranță privative de libertate din categoria celor dispuse de instanță la pronunțare (art. 67b alin. 2, art. 67c alin. 1 teza 1, alin. 2 teza 4, art. 67d alin. 2 teza 3), suspendarea condiţionată a executării pedepsei încetează

1. odată cu începerea executării unei măsuri de siguranță privative de libertate din categoria celor dispuse de instanța la pronunțare,

2. odată cu începerea executării unei pedepse privative de libertate dispuse dispusă pe lângă o măsură de siguranță privativă de libertate din categoria celor dispuse de instanță la pronunțare,

3. odată cu începerea unei noi suspendări condiţionate a executării pedepsei.

În celelalte cazuri, suspendarea condiţionată a executării pedepsei este întreruptă pe durata executării unei pedepse privative de libertate sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate din categoria celor dispuse de instanță la pronunțare. Instanța dispune încetarea unei suspendări condiţionate a executării pedepsei dispuse după suspendarea sub supraveghere a executării unei măsuri de siguranță privative de libertate din categoria celor dispuse de instanță la pronunțare dacă, după intervenția unei circumstanțe conform teza 1 punctul punctele 1 – -3, aceasta nu mai este necesară. Dacă intervine o nouă suspendare condiţionată a executării pedepsei alături de o suspendare condiţionată a executării pedepsei pe perioadă nedeterminată deja existentă sau dispusă după suspendarea sub supraveghere a unei măsuri de siguranță privative de libertate din categoria celor dispuse de instanță la pronunțare, instanța va dispune încetarea noii măsuri de siguranță dacă aceasta nu mai este necesară alături de cea existentă.

(2) Instanța revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei atunci când se așteaptă ca persoana condamnată să nu mai săvârșească fapte penale chiar și în lipsa suspendării condiţionate a executării pedepsei. Revocarea este admisibilă cel mai devreme după expirarea duratei minime legale. Instanța poate stabili termene de maximum 6 luni înainte de expirarea cărora cererea de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei este inadmisibilă.

(3) Dacă suspendarea condiţionată a executării pedepsei a fost dispusă pe perioadă nedeterminată, instanța verifică

1. în cazurile prevăzute la art. 68c alin. 2 teza 1, cel mai târziu la expirarea termenului maxim conform art. 68c alin. 1 teza 1,

2. în cazurile prevăzute la art. 68c alin. 3, înainte de expirarea a 2 ani,

dacă hotărârea, conform alin. 2 teza 1, este oportună. Dacă instanța respinge revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, se va pronunța din nou, înainte de expirarea a 2 ani, cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Art. 68f

. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei în cazul nesuspendării executării restului de pedeapsă

(1) Dacă o pedeapsă cu închisoarea sau o pedeapsă rezultantă de minimum 2 ani dispusă pentru fapte penale săvârșite cu intenție sau dacă o pedeapsă cu închisoarea sau o pedeapsă rezultantă de minimum 1 an dispusă pentru fapte penale de natura celor prevăzute la art. 181b a fost executată, o dată cu liberarea persoanei condamnate din executarea pedepsei intervine suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Aceasta nu se aplică dacă în continuarea executării pedepsei se execută o măsură de siguranță privativă de libertate din categoria celor dispuse de instanță la pronunțare.

(2) Dacă este de așteptat ca persoana condamnată să nu mai săvârșească fapte penale nici în lipsa suspendării condiţionate a executării pedepsei, instanța dispune încetarea măsurii de siguranță.
Art. 68g

. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei și suspendarea executării sub supraveghere

(1) Dacă instanța a dispus suspendarea executării sau suspendarea executării restului de pedeapsă sub supraveghere sau interzicerea exercitării unei activități profesionale și dacă, în același timp, persoana condamnată se află in în suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru aceeași faptă sau pentru altă faptă, pentru suspendarea condiţionată a executării pedepsei și dispunerea de obligații se aplică doar dispozițiile art. 68a și 68b. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu se sfârșește înaintea expirării suspendării executării.

(2) Dacă suspendarea executării și suspendarea condiţionată a executării pedepsei au fost dispuse pentru aceeași faptă, instanța poate totuși dispune ca suspendarea condiţionată a executării pedepsei să fie întreruptă până la terminarea perioadei de supraveghere dispuse dispusă în legătură cu suspendarea executării. Perioada de supraveghere dispusă în legătură cu suspendarea executării nu va fi inclusă în durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

(3) Dacă după expirarea termenului de supraveghere instanța dispune încetarea pedepsei sau a restului de pedeapsă sau a interzicerii exercitării unei activități profesionale, prin aceasta încetează și suspendarea condiționată a executării pedepsei. Acest lucru nu se aplică dacă suspendarea condiționată a executării pedepsei a fost dispusă pe perioadă nedeterminată (art. 68c alin. 2 teza 1 sau alin. 3).

Retragerea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice
Art. 69

. Retragerea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice

(1) Dacă o persoană este condamnată pentru o faptă ilegală pe care a săvârșit-o în timpul sau în legătură cu conducerea unui autovehicul pe drumurile publice sau prin încălcarea obligațiilor care îi revin în calitate de conducător auto sau dacă nu a fost condamnată doar ca urmare a faptului că lipsa sa de discernământ a fost probată sau nu poate fi exclusă, instanța îi va retrage dreptul de a conduce autovehicule dacă din circumstanțele săvârșirii faptei rezultă că nu este capabil să conducă autovehicule. În acest sens, nu este necesară o altă verificare conform art. 62.

(2) Dacă fapta ilegală în cazurile prevăzute la alin. 1 reprezintă un delict

1. de punere în pericol a traficului rutier (art. 315c),

1a. de curse interzisee de mașini (art. 315d),

2. de conducere sub influența alcoolului (art. 316),

3. de părăsire a locului accidentului (art. 142), deși făptuitorul cunoaște sau poate cunoaște faptul că accidentul s-a soldat cu decesul unei persoane sau cu vătămarea semnificativă a unei persoane sau a cauzat daune materiale considerabile unor bunuri străine sau

4. de conducere în stare de intoxicație (art. 323a) care se referă la una din faptele menționate la punctulele 1 – -3,

făptuitorul va fi considerat de regulă ca fiind incapabil să conducă autovehicule pe drumurile publice.

(3) Dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice încetează la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Permisul de conducere emis de o autoritate publică germană va fi retras în baza dispoziției exprese din hotărârea de condamnare.

Art. 69a

. Interzicerea acordării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice

(1) Dacă instanța dispune retragerea dreptului de a conduce, aceasta va dispune în același timp și interzicerea acordării dreptului de a conduce pe o durată cuprinsă între 6 luni și 5 ani. Interzicerea poate fi dispusă și cu efect definitiv dacă este de așteptat ca termenul maxim legal prevăzut să nu fie suficient pentru îndepărtarea pericolului reprezentat de către făptuitor. Dacă făptuitorul nu are dreptul de a conduce, instanța va dispune doar interzicerea acordării dreptului de a conduce.

(2) Instanța poate excepta de la interzicere anumite tipuri de autovehicule dacă anumite circumstanțe justifică presupunerea că scopul măsurii de siguranță nu va fi pus astfel în pericol.

(3) Limita minimă a interzicerii este de 1 an dacă înpotrivaîmpotriva făptuitorului, în ultimii 3 ani înainte de săvârșirea faptei, a fost deja dispusă o dată interzicerea acordării dreptului de a conduce.

(4) Dacă făptuitorului i-a fost retras temporar dreptul de a conduce din cauza faptei (art. 11a Cod de procedură penală), limita minimă a interzicerii se reduce cu perioada în care a operat retragerea temporară. Cu toate acestea, limita minimă nu poate fi mai mică de 3 luni.

(5) Interzicerea începe se execută de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Termenul include perioada unei retrageri temporare dispuse pentru faptă dacă perioada s-a scurs după data pronunțării hotărârii de condamnare, perioadă în care constatările care s-au aflat la baza dispunerii măsurii de siguranță au putut fi verificate ultima dată.

(6) În înțelesul dispozițiilor alin. 4 și 5, retragerii temporare a dreptului de a conduce îi sunt asimilate păstrarea, indisponibilizarea sau confiscarea permisului de conducere (art. 94 Cod de procedură penală).

(7) Dacă există motive care justifică presupunerea că făptuitorul nu mai este incapabil să conducă autovehicule pe drumurile publice, instanța poate revoca interzicerea înainte de termen. Revocarea este admisibilă cel mai devreme după 3 luni în care interzicerea a produs efectedacă interzicerea a durat 3 luni, iar în cazurile prevăzute la alin. 3 dacă a duratdupă 1 an; dispozițiile alin. 5 teza 2 și alin. 6 se aplică în mod corespunzător.

Art. 69b

. Efectul retragerii în cazul unui drept de conducere acordat în străinătate

(1) Dacă, în baza unui drept de conducere care i-a fost acordat în străinătate, făptuitorul poate conduce autovehicule pe drumurile publice din Republica Federală Germania fără să îi fi fost acordat un drept de conducere de către autoritățile germane, retragerea dreptului de conducere are efectul unei pierderi a dreptului de a-și exercita dreptul de conducere pe teritoriul Republicii Federale Germania. Pe durata interzicerii nu este posibilă acordarea nici a dreptului de a-și exercita din nou dreptul de conducere acordat în străinătate, nici acordarea dreptului de conducere pe teritoriul Republicii Federale Germania.

(2) Dacă dreptul de conducere a fost acordat de o autoritate publică a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui alt stat semnatar al Acordului privind Spațiul Economic European și dacă titularul își are domiciliul obișnuit pe teritoriul Republicii Federale Germania, permisul de conducere este retras în baza dispoziției exprese din hotărârea de condamnare și returnat autorității emitente. În alte cazuri, retragerea dreptului de conducere și interzicerea sunt notate în permisele de conducere eliberate în străinătate.
Interdicția dreptului de a exercita o activitate profesională
Art. 70

. Dispunerea interdicției de a exercita o activitate profesională

(1) Dacă o persoană este condamnată pentru o faptă ilegală pe care a săvârșit-o abuzând de profesia sau meseria sa sau prin încălcarea grosolanflagrantă a obligațiilor conexe acestora sau dacă nu este condamnată doar ca urmare a faptului că lipsa sa de discernământ a fost probată sau nu poate fi exclusă, instanța poate să îi interzică exercitarea profesiei sau meseriei pe o perioadă cuprinsă între 1 an și 5 ani dacă evaluarea generală a făptuitorului și a faptei indică pericolul că, în cazul în care va continua să își exercite profesia sau meseria, va săvârși fapte ilegale grave de tipul menționat. Interdicția dreptului de a exercita o activitate profesională poate fi dispusă cu efect definitiv dacă este de așteptat ca termenul maxim legal prevăzut să nu fie suficient pentru îndepărtarea pericolului reprezentat de făptuitor.

(2) Dacă împotriva făptuitorului instanța a dispus deja interdicția temporară de a exercita o activitate profesională (art. 132a Cod de procedură penală), limita minimă a termenului în care operează interdicția se reduce cu perioada în care a operat interdicția temporară de a exercita o activitate profesională. Cu toate acestea limita minimă nu poate fi mai mică de 3 luni.

(3) Pe perioada în care operează interdicția, făptuitorul nu poate exercita profesia sau meseria nici pentru o altă persoană sau și nici nu poate lăsa o altă persoană care se află în relație de subordonare cu făptuitorul să exercite profesia sau meseria pentru făptuitor.

(4) Interdicția dreptului de a exercita o activitate profesională începe să opereze la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Termenul în care operează interdicția include perioada unei interdicții temporare a dreptului de exercitare a unei activități profesionale dispuse pentru faptă, dacă s-a scurs după data pronunțării hotărârii de condamnare, perioadă în care constatările care s-au aflat la baza dispunerii măsurii de siguranță au putut fi verificate ultima dată. Perioada în care făptuitorul s-a aflat internat într-o unitate specializată în baza unui mandat oficial nu este inclusă.
Art. 70a

. Suspendarea sub supraveghere a interdicției de a exercita o activitate profesională

(1) Dacă după dispunerea interdicției de a exercita o activitate profesională există motive care justifică presupunerea că pericolul ca făptuitorul să săvârșească fapte ilegale grave de natura faptelor prevăzute la art. 70 alin. 1 nu mai există, instanța poate suspenda sub supraveghere executarea interdicției.

(2) Suspendarea sub supraveghere a executării interdicțieiDispunerea este admisibilă cel mai devreme atunci când interdicția a operat 1 an. Termenul include, în baza dispozițiilor art. 70 alin. 4 teza 2, perioada unei interdicții temporare a dreptului de a exercita o activitate profesională. Perioada în care făptuitorul s-a aflat internat într-o unitate specializată în baza unui mandat oficial nu este inclusă.

(3) Dacă interdicția de a exercita o activitate profesională este suspendată sub supraveghere, se aplică dispozițiile art. 56a și art. 56c – -56e se aplică în mod corespunzător. Termenul de supraveghere se prelungește însă cu perioada în care făptuitorul se află în executarea unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate din categoria celor dispuse de instanță la pronunțare, dispuse împotriva făptuitorului pentru faptă.

Art. 70b

. Revocarea suspendării sub supraveghere a interdicției de a exercita o activitate profesională și încetarea interdicției

(1) Instanța revocă suspendarea sub supraveghere a unei interdicții de a exercita o activitate profesională dacă persoana condamnată

1. săvârșește o faptă ilegală pe durata termenului se supraveghere, abuzând de profesia sau meseria pe care o exercită sau prin încălcarea gravă a obligațiilor conexe acestora,

2. încalcă în mod grosolanflagrant sau constant o obligație dispusă de instanță sau

3. se sustrage în mod constant supravegherii și îndrumării consilierului de probațiune

și în acest mod rezultă că scopul interdicției de a exercita o activitate profesională necesită continuarea acesteia.

(2) Instanța revocă suspendarea sub supraveghere a interdicției de a exercita o activitate profesională și atunci când anumite circumstanțe pe care le află în timpul perioadei de suspendare a executării și care ar fi condus la respingerea suspendării sub supraveghere indică faptul că pentru atingerea scopului măsurii de siguranță este necesită necesară continuarea interdicției de a exercita o activitate profesională.

(3) Perioada de suspendare sub suravegheresupraveghere a interdicției de a exercita o activitate profesională nu este inclusă în termenul în care interdicția operează.

(4) Pentru serviciile pe care persoana condamnată le-a prestat în scopul îndeplinirii obligațiilor impuse de instanță persoana condamnată aceasta nu va primi compensații.

(5) La expirarea termenului de supraveghere, instanța declară interdicția de a exercita o activitate profesională ca încetată.

Dispoziții generale
Art. 71.

Dispunerea măsurilor de siguranță în cazul lipsei de discernământ a persoanei condamnate

(1) Internarea într-un spital de psihiatrie sau într-o unitate de dezintoxicaredetoxifiere poate fi dispusă de instanță și în mod independent dacă procesul penal nu poate avea loc din cauza lipsei de discernământ a făptuitorului sau din cauza incapacității acestuia de a pleda în instanță.

(2) Același lucru este valabil și pentru retragerea dreptului de conducere și pentru interdicția de a exercita o activitate profesională.
Art. 72

. Măsuri de siguranță multiple

(1) Dacă sunt îndeplinite condițiile pentru dispunerea mai multor măsuri de siguranță din categoria ceorcelor dispuse de instanță la pronunțare, dar scopul vizat trebuie atins prin anumite măsuri de siguranță, se vor dispune doar acestea. În acest sens, dintre mai multe măsuri de siguranță potrivite vor avea prioritate acelea care îl afectează cel mai puțin pe făptuitor.

(2) În toate celelalte cazuri, măsurile de siguranță vor fi dispuse una pe lângă cealaltă dacă legea nu prevede altceva.

(3) Dacă sunt dispuse mai multe măsuri de siguranță privative de libertate, instanța stabilește ordinea executării acestora. Înainte de terminarea executării unei măsuri de siguranță instanța dispune executarea următoarei măsuri de siguranță dacă scopul acestora mai necesită internarea. Dispozițiile art. 67c alin. 2 teza tezele 4 și 5 se aplică în mod corespunzător.

Titlul VII

. Indisponibilizarea
Art. 73

. Indisponibilizarea produselor infracțiunii de la făptuitori și participanți

(1) Dacă prin sau pentru săvârșirea unei fapte ilegale făptuitorul sau participantul a obținut un produs, instanța dispune indisponibilizarea acestuia.

(2) Dacă făptuitorul sau participantul a obținut un folos din produsul infracțiunii, instanța dispune și indisponibilizarea folosului.

(3) Instanța poate dispune și indisponibilizarea bunurilor dobândite de făptuitor sau de participant

1. prin înstrăinarea produsului infracțiunii sau ca echivalent pentru distrugerea, deteriorarea sau retragerea acestuia sau

2. în baza unui drept dobândit.

Art. 73a. Indisponibilizarea extinsă a produselor infracțiunii de la făptuitori și participanți

(1) Dacă a fost săvârșită o faptă ilegală, instanța dispune indisponibilizarea bunurilor făptuitorului sau participantului și atunci când aceste bunuri au fost obținute prin sau pentru săvârșirea altor fapte ilegale.

(2) Dacă făptuitorul sau participantul a participat anterior dispunerii indisponibilizării, conform alin. 1, la săvârșirea altei fapte ilegale și instanța trebuie din nou să se pronunțe din nou cu privire la indisponibilizarea bunurilor acestuia, instanța va avea în vedere, în acest scop, dispoziția deja dată.
Art. 73b

. Indisponibilizarea produselor infracțiunii de la alte persoane

(1) Dispunerea indisponibilizării conform art. 73 și art. 73a vizează o altă persoană care nu este făptuitor sau participant dacă

1. prin săvârșirea faptei a obținut un bun și făptuitorul sau participantul a acționat pentru această persoană,

2. produsul infracțiunii

a) i-a fost transmis gratuit și fără temei legal sau

b) i-a fost transmis și persoana a știut sau ar fi trebuit să cunoască faptul că produsul provine din săvârșirea unei fapte ilegale sau

3. produsul

a) i-a fost transmis prin succesiune sau

b) i-a fost transmis în calitate de moștenitor rezervatar sau legatar.

Teza 1 punctul punctele 2 și 3 nu se aplică dacă produsul obținut a fost transmis anterior, contra cost și în baza unui temei legal, unui terț care nu știa sau nu trebuia să știe că produsul provine din săvârșirea unei fapte ilegale.

(2) Dacă persoana dobândește în condițiile alin. 1 teza 1 punctul 2 sau 3 un bun care corespunde valorii produsului infracțiunii sau un folos, instanța dispune și indisponibilizarea acestora.

(3) Cu respectarea condițiilor de la alin. 1 teza 1 punctul 2 sau punctul 3 instanța poate dispune și indisponibilizarea bunurilor dobândite

1. prin înstrăinarea bunului dobândit sau ca echivalent pentru distrugerea, deteriorarea sau retragerea acestuia sau

2. în baza unui drept legal dobândit.

Art. 73c

. Indisponibilizarea valorii produselor infracțiunii

Dacă indisponibilizarea unui bun nu este posibilă din cauza naturii produsului infracțiunii sau din alt motiv sau dacă instanța renunță la indisponibilizarea unui bun echivalent conform art. 73 alin. 3 sau conform art. 73b alin. 3, instanța va dispune indisponibilizarea unei sume de bani care corespunde valorii produsului infracțiunii. O astfel de dispoziție este pronunțată de instanță și alături de indisponibilizarea unui bun, dacă valoarea acestuia se situează sub valoarea produsului obținut inițial.

Art. 73d

. Determinarea valorii produsului infracțiunii; estimarea

(1) La determinarea valorii produsului infracțiunii instanța va deduce cheltuielile făptuitorului, participantului sau ale terțului. Nu va avea însă în vedere ceea ce a cheltuit sau investit pentru săvârșirea sau pregătirea faptei dacă nu este vorba de prestații în vederea satisfacerii unei obligații față de persoana vătămată.

(2) Volumul și valoarea produselor infracțiunii inclusiv a cheltuielilor deductibile pot fi estimate.
Art. 73e

. Excluderea indisponibilizării produsului infracțiunii sau a valorii în echivalent

(1) Indisponibilizarea conform art. 73 – -73c este exclusă atunci când pretenția născută părții vătămate în urma săvârșirii faptei cu privire la restituirea produsului infracțiunii sau la înlocuirea prin echivalent a valorii produsului infracțiunii a expirat.

(2) În cazurile prevăzute la art. 73b, inclusiv coroborat cu art. 73c, indisponibilizarea este exclusă și atunci când valoarea produsului infracțiunii la data pronunțării dispoziției nu se mai află în patrimoniul persoanei în cauză, cu excepția cazului în care, la data dispariției îmbogățirii, persoanei afectate îi erau cunoscute circumstanțele care ar fi permis pronunțarea dispoziției de indisponibilizare împotriva făptuitorului sau participantului sau nu îi erau cunoscute ca urmare a neglijenței sale.
Art. 74

. Indisponibilizarea produselor, instrumentelor și a obiectelor infracțiunii de la făptuitor și participanți

(1) Bunurile obținute prin săvârșirea cu intenție a unei fapte (produsele infracțiunii) sau folosite sau destinate pentru săvârșirea sau pregătirea faptei (instrumentele infracțiunii) pot fi indisponibilizate.

(2) Bunurile la care se referă o faptă penală (obiectele infracțiunii) fac obiectul indisponibilizării conform unor dispoziții speciale.

(3) Indisponibilizarea este admisibilă doar atunci când bunurile, la data pronunțării hotărârii, aparțin sau i se cuvin făptuitorului sau participantului. Acest lucru este valabil și pentru indisponibilizarea prevăzută sau admisibilă în baza unei dispoziții speciale, în afara celei de la alin. 1 dincolo de cele prevăzute la alin. 1.

Art. 74a

. Indisponibilizarea produselor, instrumentelor și obiectelor infracțiunii de la alte persoane

Dacă o lege face trimitere la prezenta dispoziție, bunurile pot fi indisponibilizate, prin derogare de la dispozițiile art. 74 alin. 3, și atunci când persoana căreia acestea îi aparțin sau i se cuvin

1. a contribuit cel puțin prin imprudență la utilizarea acestora ca instrumente ale infracțiunii sau ca acestea să devină obiect al infracțiunii sau

2. le-a obținut în mod reprobabil, cunoscând circumstanțele care ar fi permis indisponibilizarea.

Art. 74b

. Indisponibilizarea de siguranță

(1) Dacă bunurile prin natura lor și având în vedere circumstanțele pun în pericol societatea sau dacă există pericolul că vor servi la săvârșirea de fapte ilegale, pot fi indisponibilizate și atunci când

1. făptuitorul sau participantul a acționat fără vinovăție sau

2. bunurile aparțin sau i se cuvin altei persoane decât făptuitorului sau participantului.

(2) În cazurile prevăzute la alin. 1 punctul 2 persoana va fi despăgubită corespunzător, în bani, de la bugetul de stat, luând în considerare valoarea de circulație a bunului indisponibilizat. Același Acest lucru este valabil și atunci când bunul indisponibilizat este grevat de un drept al unei alte persoane care, prin pronunțarea hotărârii, a încetat sau a fost restrâns.

(3) Nu se acordă despăgubire atunci când

1. persoana îndreptățită la despăgubire conform alin. 2

a) a contribuit cel puțin prin imprudență la utilizarea bunului ca instrument al infracțiunii sau ca acesta să devină obiect al infracțiunii sau

b) a dobândit în mod reprobabil bunul sau dreptul asupra bunului, cunoscând circumstanțele care permit indisponibilizarea sau

2. conform circumstanțelor care au stat la baza indisponibilizării, indisponibilizarea cu efect definitiv a bunului sau dreptului asupra bunului, fără acordarea de despăgubiri, ar fi admisibilă în temeiul normelor de drept care exced normelor de drept penal.

Prin derogare de la dispozițiile de la teza 1 se poate totuși acorda o despăgubire dacă respingerea acesteia ar reprezenta o defavorizare disproporționată.

Art. 74c

. Indisponibilizarea valorii produselor, instrumentelor și obiectelor infracțiunii de la făptuitori și participanți

(1) Dacă indisponibilizarea unui anumit bun nu este posibilă ca urmare a faptului că făptuitorul sau participantul a înstrăinat sau consumat bunul sau a zădărnicit în alt mod indisponibilizarea acestuia, instanța poate dispune împotriva acestuia indisponibilizarea unei sume de bani corespunzător valorii bunului.

(2) Instanța poate pronunța o astfel de dispoziție și alături sau în locul indisponibilizării unui bun atunci când făptuitorul sau participantul a grevat bunul cu dreptul unui terț, anterior pronunțării hotărârii de indisponibilizare, cu dreptul unui terț, drept care nu poate fi stinsstingere care nu poate fi dispusă sau nu poate fi stinsdispusă fără acordarea unei despăgubiri (art. 74b alin. 2 și 3 și art. 75 alin. 2). Dacă instanța pronunță dispoziția alături de indisponibilizare, cuantumul valorii de înlocuire prin echivalent se stabilește în funcție dedupă valoarea cu care bunului grevatbunul a fost grevat.

(3) Valoarea bunului și valoarea grevării pot fi estimate.

Art. 74d

. Indisponibilizarea de materialelor și aducerea în stare de neîntrebuințare

(1) Materialele (art. 11 alin. 3) care au un conținut a cărui diseminare intenționată, în cunoștință de conținutul respectiv, ar întrunicare face ca orice diseminare în cunoștință de conținutul acestora să întrunească elementele constitutive ale unei fapte penale vor fi indisponibilizate dacă minimum un exemplar a fost diseminat sau destinat diseminării prin săvârșirea unei fapte ilegale. În același timp. instanța va dispune ca dispozitivele utilizate în scopul sau destinate producerii materialelor și care au servit sau urmau să servească ca bază pentru multiplicare să fie aduse în stare de neîntrebuințare.

(2) Indisponibilizarea se întinde doar asupra exemplarelor care se află în posesia persoanelor implicate în diseminarea sau pregătirea acestora sau care au fost expuse public sau care, în cazul diseminării prin transmitere, încă nu au fost înmânate destinatarului.

(3) Dispozițiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător pentru materialele (art. 11 alin. 3) care au un conținut care face ca diseminarea cu intenție, în cunoștință de conținutul acestora, să întrunească elementele constitutive ale unei fapte penale doar în cazul existenței altor circumstanțe ale săvârșirii faptei. Indisponibilizarea și aducerea în stare de neîntrebuințare vor fi dispuse însă doar dacă

1. exemplarele și dispozitivele menționate la alin. 1 teza 2 se află în posesia făptuitorului, participantului sau a unei alte persoane pentru care făptuitorul sau participantul a acționat sau au fost destinate de către aceste persoane în scopul diseminării și

2. măsurile sunt necesare în scopul împiedicării unei diseminări ilegale prin persoanele menționate la punctul 1.

(4) Diseminarea în înțelesul dispozițiilor alin. 1 – -3 este asimilată situației în care un material (art. 11 alin. 3) sau cel puțin o bucată din material este făcută accesibilă prin expunere, afișare, prezentare publică sau în alt mod.

(5) Dacă proprietatea asupra bunului revenea, la data rămânerii definitive a hotărîriihotărârii de indisponibilizare sau aducere în stare de neîntrebuințare, unei alte persoane decât făptuitorului sau participantului sau dacă bunul a fost grevat cu dreptul unui terț care prin hotărârea pronunțată a încetat sau a fost restrâns, această persoană va fi despăgubită corespunzător, în bani, de la bugetul de stat, luând în considerare valoarea de circulație a bunului. Dispozițiile art. 74b alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

Art. 74e .

Dispoziției specială speciale aplicabile pentru organe și reprezentanți

Dacă o persoană

1. în calitate de organ de reprezentare al unei persoane juridice sau de membru al unui astfel de organ,

2. în calitate de președinte al unei asociații fără personalitate juridică sau în calitate de membru în consiliul de conducere al acesteia,

3. în calitate de asociat cu drept de reprezentare al unei societăți de persoane cu personalitate juridică,

4. în calitate de reprezentant general sau împuternicit cu funcție de conducere sau în calitate de împuternicit al unei persoane juridice sau al unei asocieri de persoane menționate la punctul 2 sau 3 sau

5. de orice altă persoană care acționează pentru conducerea întreprinderii sau companiei unei persoane juridice sau unei asocieri de persoane menționate la punctul 2 sau 3, inclusiv supravegherea conducerii activității sau exercitarea altor competențe de control pe poziție de conducere,

a acționat într-un mod care ar permite dispunerea indisponibilizării unui bun sau a unei valori echivalente împotriva sa în condițiile dispozițiilor art. 74 – -74c indisponibilizarea unui bun sau a unei valori echivalente sau ar justifica excluderea despăgubirilor, în aplicarea acestor dispoziții, acțiunea sa este atribuită persoanei reprezentate. Dispozițiile art. 14 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

Art. 74f

. Principiul proporționalității

(1) Dacă indisponibilizarea nu este obligatorieprevăzută, aceasta nu poate fi dispusă în cazurile prevăzute la art. 74 și 74a, dacă ar fi disproporționată față de fapta săvârșită și față de învinuirile reținute în sarcina persoanei afectate de indisponibilizare. În cazurile prevăzute la art. 74 – -74b instanța dispune amânarea indisponibilizării dacă scopul acesteia poate fi atins și printr-o măsură mai puțin severă. În acest sens se califică în special obligația

1. de a aduce bunurile în stare de neîntrebuințare,

2. de a îndepărta de pe bunuri anumite dispozitive sau marcaje sau de a modifica bunurile în alt mod,

3. de a dispune cu privire la bunuri într-un anumit mod.

Dacă obligația este respectată, instanța revocă amânarea indisponibilizării; dacă obligația nu este respectată, instanța dispune indisponibilizarea. Dacă indisponibilizarea nu este obligatorieprevăzută, ea poate fi limitată la o parte din bunuri.

(2) În cazurile de aducere în stare de neîntrebuințare conform art. 74d alin. 1 teza 2 și alin. 3 dispozițiile alin. 1 teza 2 și 3 se aplică în mod corespunzător.
Art. 75

. Efecteleul indisponibilizării

(1) Dacă indisponibilizarea unui bun a fost dispusă, la rămânerea definitivă a hotărârii proprietatea sau dreptul asupra bunului trece la stat atunci când bunul

1. la momentul respectiv, aparține sau i se cuvine persoanei afectate de obligație sau

2. aparține sau i se cuvine unei alte persoane care l-a acordat pentru săvârșirea faptei sau pentru alte scopuri, cunoscând circumstanțele faptei.

În alte situații, la expirarea a unui termen de 6 luni după comunicarea rămânerii definitive a hotărârii privind indisponibilizarea, proprietatea sau dreptul asupra bunului trece la stat, cu excepția cazului în care, anterior, persoana căreia îi aparține sau i se cuvine bunul și-a declarat dreptul în fața organului de executare a indisponibilizării.

(2) În toate celelalte situații, drepturile terților asupra bunului se păstrează. În cazurile prevăzute la art. 74b instanța dispune însă stingerea acestor drepturi. În cazurile prevăzute la art. 74 și art. 74a instanța poate dispune stingerea dreptului unui terț dacă terțul

1. a contribuit cel puțin prin imprudență ca bunul să fie utilizat ca instrument al săvârșirii infracțiunii sau să devină obiect al infracțiunii sau

2. a dobândit în mod reprobabil dreptul asupra bunului, cunoscând circumstanțele care permit indisponibilizarea.

(3) Până la trecerea proprietății sau dreptului asupra bunului la stat dispoziția privind indisponibilizarea sau dispoziția privind amânarea indisponibilizării acționează ca interdicție de înstrăinare în sensul dispozițiilor art. 136 din Codul civil.

(4) În cazurile prevăzute la art. 111d alin. 1 teza 2 Cod de procedură penală dispozițiile art. 91 din Legea insolvenței nu se aplică.

Art. 76

. Dispunerea ulterioară a indisponibilizării valorii echivalente

Dacă dispoziția privind indisponibilizarea unui bun nu este suficientă sau nu poate fi executată ca urmare a faptului că după pronunțarea dispoziției a intervenit sau a devenit cunoscută una din condițiile menționate la art. 73c sau art. 74c sau, instanța poate dispune ulterior indisponibilizarea valorii echivalente.

Art. 76a. Indisponibilizarea in rem

(1) Dacă pentru fapta penală săvârșită nu poate fi urmărită sau condamnată nicio persoană anume, instanța va dispune indisponibilizarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare in rem dacă condițiile în care măsura poate fi dispusă sunt aplicabile din toate celelalte puncte de vedere. Dacă indisponibilizarea aceasta este admisibilă, instanța poate dispune in rem indisponibilizarea in rem cu respectarea condițiilor de la teza 1. Indisponibilizarea nu se va dispune dacă lipsesc cererea, împuternicirea sau plângerea prealabilă sau instanța s-a pronunțat deja printr-o hotărâre definitivă cu privire la indisponibilizare.

(2) Cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 73, art. 73b și 73c dispunerea in rem a indisponibilizării in rem a produselor infracțiunii și indisponibilizarea in rem a valorii produsului infracțiunii este admisibilă și atunci când urmărirea faptei penale este prescrisă. Cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 74b și art. 74d, se aplică aceleași dispoziții pentru dispunerea in rem a indisponibilizării de siguranță, indisponibilizării de materiale și aducerea în stare de neîntrebuințare.

(3) Dispozițiile alin. 1 se aplică și atunci când instanța renunță la aplicarea pedepsei sau procesul este a încetat în temeiul unei dispoziții legale care, conform aprecierii procurorului sau judecătorului sau ambilor, permite acest lucru.

(4) Un bun provenit din săvârșirea unei fapte penale, sechestrat în cadrul unui proces din cauza suspiciunii privind o faptă penală prevăzută la alin. 3, va fi indisponibilizat in rem și atunci când persoana afectată de sechestrul asigurător nu poate fi urmărită sau condamnată pentru fapta penală. Dacă este dispusă indisponibilizarea unui bun, proprietatea sau dreptul asupra bunului trece la stat la data rămânerii definitive a hotărârii proprietatea sau dreptul asupra bunului trece la stat; dispozițiile art. 75 alin. 3 se aplică în mod corespunzător. Fapte penale în înțelesul dispozițiilor de la teza 1 sunt

1. din prezenta lege:

a) pregătirea unei fapte violente grave care pune în pericol siguranța de stat conform art. 89a și finanțarea terorismului conform art. 89c alin. 1 – -4,

b) constituirea de grupuri infracționale conform art. 129 alin. 1 și constituirea de grupuri teroriste conform art. 129a alin. 1, 2, 4, 5, fiecare inclusiv coroborat cu art. 129b alin. 1,

c) proxenetism conform art. 181a alin. 1, inclusiv coroborat cu alin. 3,

d) diseminarea, dobândirea și posesia de materiale de pornografie infantilă în cazurile prevăzute la art. 184b alin. 2,

e) săvârșirea ca îndeletnicire și în cadrul unei bande a infracțiunilor de trafic de persoane, prostituție forțată și muncă forțată conform art. 232 – -232b, precum și exploatarea prin muncă în cadrul unei bande și exploatarea profitând de o lipsire ilegală de libertate conform art. 233 și art. 233a,

f) spălarea banilor și disimularea produselor infracțiunii conform art. 261 alin. 1, 2 și 4,

2. din codul fiscal:

a) evaziune fiscală săvârșită în condițiile prevăzute la art. 370 alin. 3 punctul 5,

b) contrabanda săvârșită ca îndeletnicire, cu violență și în cadrul unei bande conform art. 373,

c) tăinuirea fiscală în cazul prevăzut la art. 374 alin. 2,

3. din legea privind azilul:

a) incitarea la solicitarea abuzivă de azil conform art. 84 alin. 3,

b) incitarea săvârșită ca îndeletnicire și în cadrul unei bande la solicitarea abuzivă de azil conform art. 84a,

4. din legea privind rezidența:

a) introducerea de străini conform art. 96 alin. 2,

b) introducerea care a avut ca urmare decesul străinilor, precum și introducerea de străini săvârșită ca îndeletnicire sau în cadrul unei bande conform art. 97,

5. din egealegea privind comerțul exterior:

fapte penale săvârșite cu intenție conform art. 17 și art. 18,

6. din legea stupefiantelor:

a) fapte penale conform unei dispoziții legale prevăzute la art. 29 alin. 3 teza 2 punctul 1 în condițiile prevăzute la articolul menționatacolo menționate,

b) fapte penale conform art. 29a, art. 30 alin. 1 punctul punctele 1, 2 și 4, precum și art. 30a și 30b,

7. din legea privind controlul armelor de război:

a) fapte penale conform art. 19 alin. 1 – -3 și art. 20 alin. 1 și 2, precum și art. 20a alin. 1 – -3, fiecare și coroborat cu art. 21,

b) fapte penale conform art. 22a alin. 1 – -3,

8. din legea privind regimul armelor:

a) fapte penale conform art. 51 alin. 1 – -3,

b) fapte penale conform art. 52 alin. 1 punctul punctele 1 și 2 lit. c și d, precum și alin. 5 și 6.

Art. 76b

. Prescripția indisponibilizării produselor infracțiunii și a valorii produselor infracțiunii

(1) Indisponibilizarea extinsă și in rem a produselor infracțiunii sau a valorii produselor infracțiunii conform art. 73a și 76a se prescriu în termen de 30 de ani. Prescripția începe odată cu finalizarea faptei ilegale prin care sau pentru care făptuitorul sau participantul sau o altă persoană a obținut un produs în înțelesul dispozițiilor art. 73b. Dispozițiile art. 78b și 78c se aplică în mod corespunzător.

(2) În cazurile prevăzute la art. 78 alin. 2 și art. 5 din Codul infracțiunilor de drept internațional indisponibilizarea extinsă și in rem a produselor infracțiunii sau valorii produselor infracțiunii conform art. 73a și 76a nu se prescriu.

Secțiunea IV

. Plângerea prealabilă, împuternicirea, cererea de urmărire formulată de un stat străin
Art. 77

. Persoane îndreptățite

(1) Dacă fapta poate fi urmărită doar în baza unei cereri prealabile, partea vătămată poate formula plângerea prealabilă, dacă legea nu prevede altcevaaltfel.

(2) Dacă partea vătămată moare, dreptul de a formula plângere prealabilă revine în cazurile prevăzute de lege soțului/soției, partenerului/partenerei în cadrul unui parteneriat civil și copiilor. Dacă partea vătămată nu are nici soț/soție sau partener/parteneră, nici copii sau dacă aceștia au decedat înainte de expirarea termenului de formulare a plângerii prealabile, dreptul revine fraților și surorilor și nepoților. Dacă un aparținător a participat la faptă sau dacă relația sa de rudenie a încetat, acesta nu se califică în ce privește trecerea asupra sa a dreptului de formulare a plângerii prealabile. Dreptul de formulare a plângerii prealabile nu se transmite dacă urmărirea contravine dorinței exprimate a părții vătămate.

(3) Dacă persoana îndreptățită să formuleze plângerea prealabilă este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă, plângerea poate fi formulată, cu privire la aspectele personale și persoana căreia i-a fost încredințat minorul îndreptățită să formuleze plângerea prealabilă, de către reprezentantul legal privind aspectele personale și persoana căreia i-a fost încredințat minorul îndreptățită să formuleze plângerea prealabilă.

(4) Dacă există mai multe persoane îndreptățite, fiecare dintre acestea poate formula plângerea prealabilă în mod independent.
Art. 77a

. Cererea superiorului

(1) Dacă fapta a fost săvârșită de un funcționar public, de o persoană din serviciul public cu obligații speciale sau de către un militar al Armatei Germane Bundeswehr sau împotriva acestuia și poate fi urmărită la cererea superiorului, superiorul căruia îi era subordonată persoana respectivă la data săvârșirii faptei are dreptul de a formula plângerea prealabilă.

(2) În cazul judecătorilor, în locul superiorului, are drept de formulare a cererii prealabile persoana care exercită supravegherea profesională a judecătorului. În cazul militarilor superiorul este superiorul pe probleme de disciplină.

(3) În cazul unui funcționar public sau al unei persoane din serviciul public cu obligații speciale care nu are sau nu a avut superior, poate formula plângere prealabilă entitatea pentru care a activat poate formula plângere prealabilă. Dacă funcționarul public sau persoana din serviciul public cu obligații speciale conduce entitatea, instituția de supraveghere a statului are dreptul de formulare a plângerii prealabile îl are instituția de supraveghere a statului.

(4) În cazul membrilor Guvernului Federal dreptul de formulare a plângerii prealabile îl are Guvernul Federal, în cazul membrilor unui guvern de land dreptul de formulare a plângerii prealabile îl are guvernul de land.
Art. 77b

. Termenul de formulare a plângerii prealabile

(1) Fapta care poate fi urmărită doar la plângerea prealabilă a părții vătămate nu va fi urmărită dacă persoana care are dreptul de a formula plângerea prealabilă omite să formuleze plângerea până la expirarea unui termen de 3 luni. Dacă sfârșitul termenului cade într-o duminică, o zi de sărbătoare legală sau sâmbătă, termenul expiră la expirarea următoarei zile lucrătoare.

(2) Termenul începe să curgă odată cu expirarea zilei în care persoana care are dreptul de a formula plângerea prealabilă a aflat despre faptă și despre persoana făptuitorului. În ceea ce privește cererea formulată de reprezentantul legal și de persoana căreia i-a fost încredințat minorul termenul începe să curgă de la data la care aceștia află despre cele de mai sus.

(3) Dacă mai multe persoane au dreptul de a formula plângere prealabilă sau dacă la săvârșirea faptei au participat mai multe persoane, termenul curge separat pentru fiecare dintre acestea separat.

(4) Dacă prin moartea persoanei vătămate dreptul de formulare a plângerii prealabile a trecut la aparținători, termenul se sfârșește, cel mai devreme, în termen de la 3 luni și, cel mai târziu, în termen de la 6 luni de la moartea părții vătămate.

(5) Dacă cererea de încercare de obținere a unui acord de împăcare conform art. 380 Cod de procedură penală este înregistrată la autoritatea de mediere, curgerea termenului se amână până la eliberarea adeverinței conform art. 380 alin. 1 teza 3 Cod de procedură penală.

Art. 77c

. Riposta la o faptă penală prin săvârșirea unei alte fapte penaleFapte săvârșite reciproc

Dacă, Dacă în cazul faptelor săvârșite reciproc și, care au legătură unele cu altele și care pot fi urmărite doar la plângerea prealabilă a părții vătămate, o persoană îndreptățită a solicitat punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva altei persoane, dreptul de formulare a plângerii prealabile al celeilalte persoane se stinge dacă nu și-l exercită până la sfârșitul procesului în primă instanță. Cererea mai poate fi formulată și ulterior dacă pentru această persoană termenul de formulare a expirat deja.

Art. 77d

. Retragerea plângerii prealabile

(1) Plângerea prealabilă poate fi retrasă. Retragerea poate fi solicitată până la finalizarea procesului penal printr-o hotărâre definitivă. O plângere prealabilă retrasă nu mai poate fi formulată din nou.

(2) Dacă partea vătămată moare sau persoana îndreptățită să formuleze plângerea prealabilă în cazul morții părții vătămate moare după formularea plângerii prealabile, soțul/soția, partenerul/partenera în cadrul unui parteneriat civil, copiii, părinții, surorile și frații și nepoții părții vătămate, în ordinea stabilită la art. 77 alin. 2, pot retrage plângerea prealabilă deja formulată. Mai mulți aparținători de același rang își pot exercita dreptul doar împreună. Persoana care a participat la săvârșirea faptei nu poate retrage plângerea prealabilă.
Art. 77e

. Împuternicirea și cererea de urmărire formulată de un stat străin

Dacă o faptă poate fi urmărită doar cu împuternicire sau la cererea formulată de un stat străin, se aplică dispozițiile art. 77 și art. 77d în mod corespunzător.

Secțiunea V

. Prescripția
Titlul I

. Prescripția urmăririi penale

Art. 78

. Termenul de prescripție

(1) Prescripția exclude cercetarea faptei și dispunerea de măsuri (art. 11 alin. 1 punctul 8). Nu se va aduce atingere dispozițiilor art. 76a alin. 2.

(2) Infracțiunile prevăzute la art. 211 (omorul) nu se prescriu.

(3) Dacă urmărirea penală poate face obiectul prescrierii, termenul de prescripție este de

1. 30 ani, în cazul faptelor pedepsite cu detențiunea pe viață,

2. 20 ani, în cazul faptelor a căror limită superioară de pedeapsă este mai mare de 10 ani,

3. 10 ani, în cazul faptelor a căror limită superioară de pedeapsă este mai mare de 5 -10 ani,

4. 5 ani, în cazul faptelor a căror limită superioară de pedeapsă este mai mare de 1 -5 ani,

5. 3 ani, la pentru restul faptelor.

(4) Termenele se calculează în funcție de pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită, indiferent de circumstanțele agravante sau atenuante prevăzute de dispozițiile Părții Generale sau pentru cazuri mai grave sau mai puțin grave.

Art. 78a

. Începutul termenului de prescripție

Prescripția începe să curgă de la data finalizării faptei. Dacă un rezultat al faptei se produce abia mai târziu, prescripția începe să curgă de la data respectivă.

Art. 78b

. Amânarea termenului de prescripție

(1) Termenul de prescripție se amână

1. până la împlinirea vârstei de 30 de ani de către victima faptelor penale prevăzute la art. 174 – -174c, art. 176 – -178, art. 180 alin. 3, art. 182, art. 225, art. 226a și art. 237,

2. atâta vreme cât, conform legii, urmărirea penală nu a început sau nu poate fi continuată; aceasta nu se aplică dacă fapta nu poate fi urmărită doar ca urmare a faptului că nu s-a formulat plângere prealabilă, împuternicire sau cerere de urmărire din partea unui stat străin.

(2) Dacă urmărirea penală nu este posibilă ca urmare a faptului că făptuitorul este membru al Parlamentului Federal Bundestag sau al unui organ legislativ al unui stat, amânarea prescripției începe abia la expirarea zilei în care

1. procurorul sau o autoritate publică sau un lucrător de poliție a aflat despre faptă și persoana făptuitorului sau

2. împotriva făptuitorului se depune un denunț sau o plângere prealabilă (art. 158 Cod de procedură penală).

(3) Dacă înainte de expirarea termenului de prescripție s-a pronunțat o sentință în primă instanță, termenul de prescripție nu încetează la data la care procesul s-a finalizat printr-o hotărâre definitivă.

(4) Dacă legea prevede pentru cazurile deosebit de grave pedeapsa cu închisoarea de mai mult demai mare de 5 ani și dacă faza de judecată a început în fața unei instanțe cu rang de tribunal, termenul de prescripție este amânat în cazurile prevăzute la art. 78 alin. 3 punctul 4 începând de la deschiderea fazei de judecată, dar pe o perioadă care nu depășește nu mai mare de 5 ani; nu se va aduce atingere dispozițiilor alin. 3.

(5) Dacă făptuitorul trăiește într-un alt stat din străinătate și dacă autoritatea competentă transmite acelui stat o cerere de extrădare, termenul de prescripție este amânat de la data la care acel stat primește cererea

1. până la predarea făptuitorului către autoritățile germane,

2. până când făptuitorul a părăsit în alt mod teritoriul național al statului solicitat,

3. până la primirea de către autoritățile germane a răspunsului de respingere a cererii de către statul din străinătaterespectiv,

4. până la retragerea cererii.

Dacă data la care cererea a fost primită de statul din străinătaterespectiv nu mai poate fi stabilită, se va considera că cererea a fost primită la expirarea unei luni de la transmiterea sau predarea către statul din străinătaterespectiv, dacă autoritatea solicitantă află că cererea într-adevăr nu a fost primită de statul din străinătaterespectiv sau a fost primită abia la o dată ulterioară. Dispozițiile de la tezaei 1 nu se aplică pentru o cerere de extrădare pentru care, în statul solicitat, există, în temeiul Deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (publicată în J.O. CE nr. L 190 pag. 1) sau în temeiul unui acord de drept internațional, o dispoziție privitoare la termen comparabilă cu dispozițiile art. 83c din Legea privind asistența judiciară reciprocă în materie penală.

(6) În cazurile prevăzute la art. 78 alin. 3 puncteleul 1-3 termenul de prescripție este amânat de la data predării persoanei Tribunalului Penal Internaționale sau statului de executare și până la returnarea acesteia către autoritățile germane sau până la liberarea persoanei de către Tribunalul Penal Internațională sau statul de executare.

Art. 78c

. Întreruperea cursului prescripției

(1) Cursul prescripției este întrerupt prin

1. prima audiere a învinuitului, aducerea la cunoștința acestuia că împotriva sa a fost pusă în mișcare acțiunea penală sau emiterea ordonanței privind această audiere sau aducerea la cunoștință a acesteia,

2. orice audiere a învinuitului de către judecător sau emiterea ordonanței de audiere a acestuia de către judecător,

3. orice desemnare a unui martor-expert de către judecător sau procuror dacă anterior învinuitul a fost audiat sau i s-a adus la cunoștință faptul că împotriva sa a fost pusă în mișcare acțiunea penală,

4. orice emitere a unei ordonanțe de indisponibilizare sau percheziție și hotărâri judecătorești prin care aceste măsuri sunt menținute,

5. mandatul de arestare, mandatul de internare, mandatul de aducere și hotărâri judecătorești prin care aceste măsuri sunt menținute,

6. actul de inculpare,

7. începerea fazei de judecată,

8. stabilirea unui termen de jedecatăjudecată,

9. procedura de judecată simplificată în camera de consiliu sau altă hotărâre care corespunde unei sentințe,

10. suspendarea provizorie a procesului în instanță ca urmare a lipsei inculpatului, precum și orice dispoziție emisă de judecător sau procuror după suspendarea procesului sau în cadrul unei proceduri în lipsă în vederea identificării locului în care se află inculpatul sau în vederea asigurării mijloacelor de probă,

11. suspendarea provizorie de către instanță a procedurii din cauza stării de sănătate a inculpatului care nu îi permite participarea la judecată, precum și orice dispoziție emisă de judecător sau procuror după o astfel de suspendare a procedurii în scopul verificării motivelor care nu permit participarea inculpatului la judecată sau

12. orice cerere a instanței de efectuare a unui act de consultare medicală în străinătate.

În cadrul procedurii separate de dispunere a măsurilor de siguranță din categoria celor dispuse de instanță la pronunțare sau în cadrul procedurii separate de dispunere a măsurilor de confiscare și indisponibilizare, cursul prescripției este întrerupt prin acțiunile corespunzătoare tezei 1 în scopul desfășurării procedurii separate de dispunere a măsurilor de siguranță din categoria celor dispuse de instanță la pronunțare sau în cadrul procedurii separate de dispunere a măsurilor de confiscare și indisponibilizare.

(2) În cazul unei dispoziții scrise sau al unei hotărâri, cursul prescripției este întrerupt în cazul unei dispoziții scrise sau hotărâri la data la care dispoziția sau hotărârea este semnată. Dacă documentul nu ajunge să fie procesat, de îndată, după semnare să fie procesat, este relevantă/hotărâtoaredecisivă data la care a fost transmis în fapt în scopul procesării.

(3) După fiecare intervenție întrerupere a prescripției, cursul prescripției începe să curgă din nou. Urmărirea este însă prescrisă cel mai târziu dacă, cel mai târziu de la data menționată la art. 78a, a trecut dublul termenului legal al prescripției și, dacă termenul de prescripție stabilit conform unor legi speciale este mai scurt de 3 ani, dacă au trecut minimum 3 ani. Nu se va aduce atingere dispozițiilor art. 78b.

(4) Întreruperea are efect doar asupra persoanei la care se referă acțiunea.

(5) Dacă o lege în vigoare la data finalizării săvârșirii faptei este modificată anterior pronunțării hotărârii și dacă prin aceasta termenul prescripției este scurtat, acțiunile de întrerupere consumate anterior intrării în vigoare a noii legii noi își păstrează aplicabilitatea și atunci când, la data întreruperii, urmărirea ar fi fost deja prescrisă conform noii legi.
Titlul II

. Prescripția executării
Art. 79

. Termenul de prescripție

(1) Pedeapsa sau măsura dispusă în baza unei hotârârihotărâri definitive (art. 11 alin. 1 punctul 8) nu mai poate fi executată după expirarea termenului de prescripție.

(2) Executarea pedepselor pedepsei cu detențiuneaii pe viață nu se prescrie.

(3) Termenul de prescripție este de

1. 25 de ani, în cazul pedepselor cu închisoarea de mai mult de 10 ani,

2. 20 de ani, în cazul pedepselor cu închisoarea de mai mult de 5 ani și maximum 10 ani,

3. 10 an,i în cazul pedepselor cu închisoarea de mai mult de 1 an și maximum 5 ani,

4. 5 ani, în cazul pedepselor cu închisoarea de maximum 1 an și în cazul amenzii de mai mult de 30 zile-amendă,

5. 3 ani, în cazul amenzii de maximum 30 zile-amendă.

(4) Executarea măsurii privării de libertate post-executorie. și a suspendării condiționate a executării pedepsei pe durată nedeterminată (art. 68c alin. 2 teza 1 sau alin. 3) nu se prescriu. Termenul de prescripție este de

1. 5 ani, în celelalte cazuri ale suspendării condiționate a executării pedepsei, precum și în cazul internării într-o unitate de dezintoxicare,

2. 10 ani, în cazul celorlalte măsuri.

(5) Dacă instanța a dispus pedeapsa cu închisoarea împreună cu și amenda împreună sau dacă pe lângă pedeapsă a dispus și o măsură de siguranță privativă de libertate din categoria celor dispuse de instanță la pronunțare, indisponibilizarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare, executarea pedepsei sau măsurii nu se prescrie mai devreme de executareacea a celorlalte. Cu toate acestea, o măsură a privării de libertate post-executorie dispusă în același timp nu împiedică prescripția executării pedepselor sau a măsurilor.

(6) Prescripția începe la data rămânerii definitive a hotărârii.

Art. 79a

. Amânarea termenului de prescripției

Termenul de prescripție se amână

1. atâta vreme cât conform legii executarea nu a început sau nu poate fi continuată,

2. atâta vreme cât persoanei condamnate i-a fost acordată

a) amânarea sau întreruperea executării,

b) suspendarea sub supraveghere în baza hotărârii judecătorului sau prin grațiere sau

c) o facilitate de plată, în cazul amenzii sau indisponibilizării

3. atâta vreme cât persoana condamnată este internată în baza unui mandat oficial pe teritoriul Republicii Federale Germania sau în străinătate într-o unitate specializată.

Art. 79b

. Prelungirea termenului de prescripție

Instanța poate prelungi termenul de prescripție înainte de expirarea acestuia la cererea autorității de executare, o singură dată, cu jumătate din durata termenului de prescripție legal prevăzut, dacă persoana condamnată se află într-un stat din care nu poate fi extrădată sau predată.