Tratat din 25/04/2005 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 465 din 01/06/2005 Intrare in vigoare
Yüklə 4,52 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- ___________
| ___________
1) Articolul II-113 din Constituţie. Nici una dintre dispoziţiile prezentei Carte nu poate fi interpretată ca restrângând sau aducând atingere drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recunoscute, în domeniile de aplicare corespunzătoare, de dreptul Uniunii şi dreptul internaţional, precum şi de convenţiile internaţionale la care Uniunea sau toate statele membre sunt părţi, şi în special Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prin constituţiile statelor membre. Explicaţie Această dispoziţie are ca scop menţinerea nivelului de protecţie oferit în prezent, în sferele lor de aplicare respective, de dreptul Uniunii, dreptul statelor membre şi dreptul internaţional. Trimiterea la CEDO se datorează importanţei acesteia. ARTICOLUL 542) Interzicerea abuzului de drept ___________ 2) Articolul II-114 din Constituţie. Nici una dintre dispoziţiile prezentei Carte nu trebuie să fie interpretată ca implicând vreun drept de a desfăşura orice activitate sau de a îndeplini orice act îndreptat împotriva oricăruia dintre drepturile şi libertăţile recunoscute prin prezenta Cartă sau de a le impune restrângeri mai ample decât cele prevăzute prin prezenta Cartă. Explicaţie Acest articol corespunde articolului 17 din CEDO: 'Nici una dintre dispoziţiile prezentei Convenţii nu poate fi interpretată ca implicând, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a îndeplini un act ce are ca obiectiv distrugerea de drepturi sau libertăţi recunoscute prin prezenta Convenţie sau de a aduce acestor drepturi şi libertăţi limitări mai ample decât cele prevăzute în prezenta Convenţie.' 13. Declaraţia cu privire la articolul III-116 Conferinţa convine că, în cadrul eforturilor globale ale Uniunii pentru eliminarea inegalităţilor dintre bărbaţi şi femei, aceasta va urmări, în cadrul diferitelor sale politici, lupta împotriva tuturor formelor de violenţă domestică. Statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a preveni şi reprima aceste acte criminale, precum şi pentru susţinerea şi protejarea victimelor. 14. Declaraţia cu privire la articolele III-136 şi III-267 Conferinţa estimează că, în cazul în care un proiect de lege sau de lege cadru europeană întemeiată pe articolul III-267 alineatul (2) ar aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului de securitate socială dintr-un stat membru, în special în ceea ce priveşte domeniul de aplicare, costul sau structura financiară, sau ar afecta echilibrul financiar al acestuia după cum se arată în articolul III-136 alineatul (2), interesele statului respectiv se iau în considerare în mod adecvat. 15. Declaraţia cu privire la articolele III-160 şi III-322 Conferinţa reaminteşte că respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale implică în special acordarea unei atenţii suficiente protejării şi respectării drepturilor persoanelor fizice sau juridice care trebuie să beneficieze de garanţiile prevăzute de lege. În acest scop şi pentru a garanta un control jurisdicţional riguros al deciziilor europene care supun o persoană fizică sau juridică unor măsuri restrictive, deciziile în cauză trebuie să se sprijine pe aceste criterii clare şi distincte. Aceste criterii trebuie adaptate caracteristicilor proprii fiecărei măsuri restrictive. 16. Declaraţia cu privire la articolul III-167 alineatul (2) punctul (c) Conferinţa constată că articolul III-167 alineatul (2) litera (c) trebuie interpretat în conformitate cu jurisprudenţa existentă a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene şi a Tribunalului de Primă Instanţă în ceea ce priveşte aplicabilitatea acestor dispoziţii ajutoarelor acordate anumitor regiuni din Republica Federală Germania afectate de fosta împărţire a Germaniei. 17. Declaraţia cu privire la articolul III-184 În ceea ce priveşte articolul III-184, Conferinţa confirmă că intensificarea potenţialului de creştere şi garantarea unor situaţii bugetare sănătoase formează cei doi piloni pe care se sprijină politica economică şi bugetară a Uniunii şi a statelor membre. Pactul de stabilitate şi de creştere este un instrument important pentru realizarea acestor obiective. Conferinţa îşi reafirmă ataşamentul faţă de dispoziţiile privind Pactul de stabilitate şi de creştere care constituie cadrul în care trebuie să se efectueze coordonarea politicilor bugetare ale statelor membre. Conferinţa confirmă faptul că un sistem întemeiat pe norme este cel mai bun mijloc de a garanta respectarea angajamentelor şi un tratament egal pentru toate statele membre. În acest cadru, Conferinţa îşi reafirmă, de asemenea, ataşamentul faţă de obiectivele Strategiei de la Lisabona: crearea de locuri de muncă, reforme structurale şi coeziune socială. Uniunea urmăreşte o creştere economică echilibrată şi stabilitatea preţurilor. În consecinţă, politicile economice şi bugetare trebuie să stabilească priorităţi adecvate în domeniul reformelor economice, al inovaţiilor, competitivităţii şi consolidării investiţiilor private şi a consumului pe parcursul perioadelor în care creşterea economică este redusă. Acest lucru trebuie să se reflecte în orientările deciziilor bugetare de la nivel naţional şi de la nivelul Uniunii, în principal printr-o restructurarea veniturilor şi cheltuielilor publice, cu respectarea disciplinei bugetare în conformitate cu Constituţia şi cu Pactul de stabilitate şi de creştere. Provocările din domeniul bugetar şi economic cu care se confruntă statele membre evidenţiază importanţa unei politici bugetare sănătoase pentru întregul ansamblu al ciclului economic. Conferinţa convine că statele membre trebuie să beneficieze activ de perioadele de relansare economică în vederea consolidării finanţelor lor publice şi pentru a-şi ameliora situaţia bugetară. Obiectivul este acela de a realiza în mod progresiv un excedent bugetar în perioadele favorabile, care ar crea marja de manevră necesară pentru a face faţă conjuncturilor defavorabile şi pentru a contribui astfel la viabilitatea pe termen lung a finanţelor publice. Statele membre aşteaptă cu interes eventualele propuneri ale Comisiei şi noi contribuţii ale statelor membre destinate consolidării şi clarificării punerii în aplicare a Pactului de stabilitate şi de creştere. Statele membre iau toate măsurile necesare pentru îmbunătăţirea potenţialului lor de creştere economică. Acest obiectiv ar putea fi favorizat de o mai bună coordonare a politicii economice. Prezenta declaraţie nu poate aduce atingere viitoarelor dezbateri privind Pactul de stabilitate şi de creştere.
Prezenta declaraţie nu poate aduce atingere dispoziţiilor Constituţiei care atribuie competenţe Uniunii, inclusiv în domeniul social. 19. Declaraţia cu privire la articolul III-220 Conferinţa consideră că termenii 'regiuni insulare' care figurează în articolul III-220 pot desemna şi statele insulare în ansamblu, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor necesare. 20. Declaraţia cu privire la articolul III-243 Conferinţa constată că dispoziţiile articolului III-243 trebuie aplicate în conformitate cu practica actuală. Termenii 'măsurile (...) necesare (...) pentru compensarea dezavantajelor economice cauzate, în urma divizării Germaniei, economiei unor regiuni din Republica Federală Germania afectate de divizare' trebuie interpretaţi în conformitate cu jurisprudenţa existentă a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene şi a Tribunalului de Primă Instanţă. 21. Declaraţia cu privire la articolul III-248 Conferinţa convine că acţiunea Uniunii în domeniul cercetării şi al dezvoltării tehnologice va lua în considerare în mod corespunzător orientările şi alegerile fundamentale din cadrul politicilor de cercetare ale statelor membre. 22. Declaraţia cu privire la articolul III-256 Conferinţa estimează că articolul III-256 nu poate aduce atingere dreptului statelor membre de a adopta dispoziţiile necesare pentru a-şi asigura aprovizionarea cu energie în condiţiile prevăzute la articolul III-131. 23. Declaraţia cu privire la articolul III-273 alineatul (1) paragraful al doilea Conferinţa consideră că legea europeană menţionată la articolul III-273 alineatul (1) al doilea paragraf trebuie să ia în considerare normele şi practicile interne privind declanşarea anchetelor penale. 24. Declaraţia cu privire la articolul III-296 Conferinţa declară că, după semnarea Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa, secretarul general al Consiliului, Înalt reprezentant pentru politica externă şi de securitate comună, Comisia şi statele membre, trebuie să iniţieze lucrările pregătitoare pentru Serviciul european pentru acţiune externă. 25. Declaraţia cu privire la articolul III-325 privind negocierea şi încheierea de către statele membre de acorduri internaţionale privind spaţiul de libertate, securitate şi justiţie Conferinţa confirmă faptul că statele membre au dreptul de a negocia şi de a încheia acorduri cu state terţe sau cu organizaţii internaţionale în domeniile la care se referă partea III titlul III capitolul IV secţiunile 3, 4 şi 5, în măsura în care aceste acorduri sunt conforme cu dreptul Uniunii. 26. Declaraţia cu privire la articolul III-402 alineatul (4) Articolul III-402 alineatul (4) prevede că, în cazul în care legea europeană a Consiliului de stabilire a unui nou cadru financiar nu se adoptă la încheierea cadrului financiar precedent, plafoanele şi celelalte dispoziţii din ultimul an al acestuia sunt prorogate până la adoptarea acestei legi. Conferinţa declară că, în cazul în care nu se adoptă nici o lege europeană a Consiliului de stabilire a unui nou cadru financiar înainte de sfârşitul anului 2006 şi în cazul în care Tratatul de aderare din 16 aprilie 2003 prevede o perioadă de punere în aplicare progresivă care se încheie în 2006 pentru alocarea de credite noilor state membre, începând din 2007 alocarea fondurilor se va realiza pe baza aplicării aceloraşi criterii tuturor statelor membre. 27. Declaraţia cu privire la articolul III-419 Conferinţa declară că statele membre pot indica, în cazul în care prezintă o cerere pentru instaurarea unei cooperări consolidate, dacă în stadiul respectiv intenţionează să recurgă la aplicarea articolului III-422, care prevede extinderea votului cu majoritate calificată, sau să recurgă la procedura legislativă ordinară. 28. Declaraţia cu privire la articolul IV-440 alineatul (7) Înaltele Părţi Contractante convin că Consiliul European va adopta, în conformitate cu articolul IV-440 alineatul (7), o decizie europeană de modificare a statutului insulei Mayotte faţă de Uniune, astfel încât acest teritoriu să devină o regiune ultraperiferică în înţelesul articolului IV-440 alineatul (2) şi a articolului III-424, la notificarea de către autorităţile franceze Consiliului European şi Comisiei a faptului că evoluţiile în desfăşurare ale statutului intern al insulei permit acest lucru. 29. Declaraţia cu privire la articolul IV-448 alineatul (2) Conferinţa consideră că traducerea Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa în limbile menţionate la articolul IV-448 alineatul (2) contribuie la îndeplinirea obiectivului enunţat la articolul I-3 alineatul (3) al patrulea paragraf, care prevede respectarea de către Uniune a bogăţiei diversităţii sale culturale şi lingvistice. În acest sens, Conferinţa confirmă ataşamentul Uniunii faţă de diversitatea culturală a Europei, şi faptul că va continua să acorde o atenţie specială acestor limbi şi altora. Conferinţa recomandă ca statele membre care doresc să utilizeze posibilitatea menţionată la articolul IV-448 alineatul (2), să comunice Consiliului, în termen de şase luni de la semnarea tratatului, limba sau limbile în care va fi tradus acest tratat. 30. Declaraţia cu privire la ratificarea Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa Conferinţa ia act de faptul că, în cazul în care la expirarea unui termen de doi ani de la semnarea Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa, patru cincimi dintre statele membre au ratificat acest tratat şi unul sau mai multe state membre s-au confruntat cu dificultăţi în realizarea respectivei ratificări, problema intră în competenţa Consiliului European. B. DECLARAŢII CU PRIVIRE LA PROTOCOALELE ANEXATE CONSTITUŢIEI DECLARAŢIILE CU PRIVIRE LA PROTOCOLUL PRIVIND TRATATELE ŞI ACTELE DE ADERARE A REGATULUI DANEMARCEI, A IRLANDEI ŞI A REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD, A REPUBLICII ELENE, A REGATULUI SPANIEI ŞI A REPUBLICII PORTUGHEZE, ŞI A REPUBLICII AUSTRIA, A REPUBLICII FINLANDA ŞI A REGATULUI SUEDIEI 31. Declaraţia cu privire la insulele Aland Conferinţa recunoaşte că regimul aplicabil insulelor Aland, menţionat la articolul IV-440 alineatul (5), se adoptă având în vedere statutul special de care se bucură aceste insule în virtutea dreptului internaţional. În acest sens, Conferinţa subliniază faptul că au fost reluate dispoziţii specifice în titlul V secţiunea 5 din Protocolul privind Tratatele şi Actele de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze, şi a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei. 32. Declaraţia cu privire la populaţia laponă Având în vedere articolele 60 şi 61 din Protocolul privind Tratatele şi Actele de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze, şi a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei, Conferinţa recunoaşte obligaţiile şi angajamentele asumate de Suedia şi Finlanda faţă de populaţia laponă în cadrul dreptului naţional şi internaţional. Conferinţa ia act de faptul că Suedia şi Finlanda s-au angajat să conserve şi să dezvolte mijloacele de existenţă, limba, cultura şi modul de viaţă ale populaţiei laponă şi consideră că cultura şi mijloacele tradiţionale de existenţă ale populaţiei laponă sunt tributare unor activităţi economice de bază cum este creşterea renilor în regiunile populate în mod tradiţional de populaţia laponă. În acest sens, Conferinţa subliniază faptul că au fost reluate dispoziţii specifice în titlul V secţiunea 6 din Protocolul privind Tratatele şi Actele de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze, şi a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei.
33. Declaraţia cu privire la zonele de suveranitate a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în Cipru CONFERINŢA, Reamintind că declaraţia comună cu privire la zonele de suveranitate a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în Cipru, anexată la Actul final al Tratatului privind aderarea Regatului Unit la Comunităţile Europene, prevedea că regimul aplicabil relaţiilor dintre Comunitatea Economică Europeană şi zonele de suveranitate ale Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în Cipru va fi definit în contextul unor eventuale aranjamente între Comunitate şi Republica Cipru; Având în vedere dispoziţiile privind zonele de suveranitate care figurează în Tratatul de instituire a Republicii Cipru (denumit în continuare 'Tratatul de instituire') şi schimburile de note aferente din 16 august 1960; Luând act de schimbul de note dintre guvernul Regatului Unit şi guvernul Republicii Cipru privind administrarea zonelor de suveranitate, din 16 august 1960, şi de declaraţia guvernului Regatului Unit anexată la acesta, potrivit căreia unul dintre principalele obiective care trebuie îndeplinite constă din apărarea intereselor persoanelor care îşi au reşedinţa sau care lucrează în zonele de suveranitate, iar aceste persoane ar trebui, în măsura posibilului, să fie tratate în acelaşi mod ca şi cele care îşi au reşedinţa sau lucrează în Republica Cipru; Luând de asemenea act de dispoziţiile Tratatului de instituire privind regimul vamal între zonele de suveranitate şi Republica Cipru, în special cel menţionat de anexa F la tratatul menţionat anterior; Luând de asemenea act de angajamentul asumat de Regatul Unit de a nu crea puncte vamale sau alte puncte de frontieră între zonele de suveranitate ale Regatului Unit şi Republica Cipru, precum şi de acordurile încheiate în baza Tratatului de instituire, prin care autorităţile din Republica Cipru administrează un număr mare de servicii publice în zonele de suveranitate, în special în domeniul agriculturii, al vămilor şi al fiscalităţii; Confirmând faptul că aderarea Republicii Cipru la Uniune nu trebuie să aducă atingere drepturilor şi obligaţiilor părţilor la Tratatul de instituire; Constatând că zonelor de suveranitate ale Regatului Unit trebuie să li se aplice anumite dispoziţii ale Constituţiei şi actelor Uniunii şi că trebuie adoptate modalităţile speciale de punere în aplicare a acestor dispoziţii în zonele menţionate anterior; Subliniază că dispoziţiile specifice în acest sens au fost reluate în partea II titlul III din Protocolul privind Tratatul şi Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace. 34. Declaraţia Comisiei cu privire
Comisia confirmă interpretarea sa potrivit căreia dispoziţiile din dreptul Uniunii aplicabile zonelor de suveranitate a Regatului Unit în conformitate cu partea II titlul III din Protocolul privind Tratatul şi Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace includ: (a) Regulamentul Consiliului (CE) nr. 3448/93 din 6 decembrie 1993 de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din prelucrarea produselor agricole; (b) Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1260/1999 din 21 iunie 1999 de stabilire a dispoziţiilor generale privind Fondurile structurale, în măsura în care Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1257/1999 din 17 mai 1999 privind ajutorul acordat din Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA) pentru dezvoltare rurală şi de modificare şi abrogare a unor regulamente impune acest lucru în scopul finanţării măsurilor de dezvoltare rurală în zonele de suveranitate a Regatului Unit în temeiul secţiunii 'Garantare' a FEOGA. 35. Declaraţie privind centrala nucleară de la Ignalina din Lituania CONFERINŢA, Împărtăşind voinţa Uniunii de a continua oferirea de asistenţă suplimentară pe măsura eforturilor de scoatere din funcţiune depuse de Lituania, şi după aderarea Lituaniei la Uniune, pentru perioada rămasă până în 2006 şi după această dată, şi constatând că, datorită acestei mărturii de solidaritate din partea Uniunii, Lituania s-a angajat să închidă unitatea 1 a centralei nucleare de la Ignalina înainte de 2005, iar unitatea 2 în 2009; Recunoscând că scoaterea din funcţiune a centralei nucleare Ignalina, care cuprinde două reactoare de tip RBMK cu o putere de 1.500 MW fiecare, moştenită de la fosta Uniune Sovietică, este o operaţiune fără precedent şi constituie pentru Lituania o povară financiară extraordinară, disproporţionată faţă de dimensiunile şi de capacitatea economică a ţării, şi că scoaterea din funcţiune va continua şi după încheierea perspectivelor financiare actuale, aşa cum sunt definite în Acordul Interinstituţional din 6 mai 1999; Luând act de necesitatea adoptării de dispoziţii privind punerea în aplicare a asistenţei suplimentare din partea Uniunii pentru a face faţă consecinţelor închiderii şi scoaterii din funcţiune a centralei nucleare de la Ignalina; Luând act de faptul că Lituania va utiliza asistenţa din partea Uniunii acordând toată atenţia necesară nevoilor regiunilor cele mai afectate de închiderea centralei nucleare de la Ignalina; Declarând că anumite măsuri care sunt finanţate din ajutoare publice, cum sunt scoaterea din funcţiune a centralei nucleare de la Ignalina, reabilitarea mediului în conformitate cu acquis-ul comunitar şi modernizarea capacităţilor convenţionale de producere a electricităţii care sunt necesare pentru înlocuirea celor două reactoare ale centralei nucleare Ignalina după închiderea acestora, sunt considerate compatibile cu normele pieţei comune; Subliniază că dispoziţiile specifice în acest sens au fost reluate în partea II titlul IV din Protocolul privind Tratatul şi Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace. 36. Declaraţia cu privire la tranzitul de persoane pe căi terestre între regiunea Kaliningrad şi celelalte părţi ale Federaţiei Ruse CONFERINŢA, Luând în considerare situaţia specială a regiunii Kaliningrad din Federaţia Rusă în contextul extinderii Uniunii; Având în vedere obligaţiile şi angajamentele impuse Lituaniei de acquis-ul comunitar în ceea ce priveşte instituirea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie; Luând act în special de faptul că, cel târziu după aderare, Lituania trebuie să aplice şi să pună în aplicare integral acquis-ul Uniunii în ceea ce priveşte lista ţărilor ai căror resortisanţi trebuie să deţină o viză la trecerea frontierelor externe şi a ţărilor ai căror resortisanţi sunt scutiţi de această obligaţie, precum şi acquis-ul Uniunii privind modelul tip de viză; Considerând că tranzitul de persoane pe căi terestre între regiunea Kaliningrad şi celelalte părţi ale Federaţiei Ruse pe teritoriul Uniunii este o problemă care priveşte Uniunea în ansamblu, care trebuie tratată ca atare şi care nu trebuie să aibă consecinţe nefavorabile pentru Lituania; Întrucât Consiliul trebuie să adopte decizia de eliminare a controalelor la frontierele interne după verificarea îndeplinirii condiţiilor necesare în acest sens; Hotărâtă să ajute Lituania să îndeplinească cât mai curând posibil condiţiile necesare pentru a putea participa plenar la spaţiul Schengen fără frontiere interne; Subliniază că dispoziţiile specifice în acest sens au fost reluate în partea II titlul V din Protocolul privind Tratatul şi Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace. 37. Declaraţia cu privire la unitatea 1 şi unitatea 2 ale centralei nucleare de la Bohunice VI din Slovacia CONFERINŢA, Luând act de faptul că Slovacia s-a angajat să închidă unitatea 1 şi unitatea 2 ale centralei nucleare Bohunice VI la sfârşitul lui 2006 şi, respectiv, 2008, şi împărtăşind voinţa Uniunii de a continua oferirea de asistenţă financiară până în 2006 în prelungirea ajutorului de preaderare prevăzut în cadrul programului Phare pentru a contribui la eforturile de scoatere din funcţiune depuse de Slovacia; Luând act de necesitatea adoptării de dispoziţii privind punerea în aplicare şi continuarea asistenţei din partea Uniunii; Subliniază că dispoziţiile specifice în acest sens au fost reluate în partea II titlul IX din Protocolul privind Tratatul şi Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace. 38. Declaraţia cu privire la Cipru Reafirmând ataşamentul său faţă de o soluţie globală la problema cipriotă, în conformitate cu rezoluţiile relevante ale Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi sprijinul viguros pentru eforturile depuse de Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite în acest sens; Considerând că problema cipriotă nu a putut încă face obiectul unei astfel de soluţii globale; Considerând că este deci necesar să se prevadă suspendarea aplicării acquis-ului în zonele Republicii Cipru care nu sunt controlate efectiv de guvernul Republicii Cipru; Considerând că, după găsirea unei soluţii, această suspendare va fi ridicată; Considerând că Uniunea este pregătită să accepte condiţiile unei astfel de soluţii globale, în conformitate cu principiile pe care se întemeiază Uniunea; Considerând că este necesară stabilirea condiţiilor în care dispoziţiile relevante din dreptul Uniunii se aplică la linia de demarcaţie dintre zonele menţionate anterior şi zonele în care guvernul Republicii Cipru exercită un control efectiv, precum şi zonele de suveranitate ale Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord; Dorind ca aderarea Ciprului la Uniune să fie benefică pentru toţi cetăţenii ciprioţi şi să favorizeze pacea civilă şi reconcilierea; Considerând că nici o dispoziţie din partea II titlul X din Protocolul privind Tratatul şi Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace nu împiedică adoptarea de măsuri în acest sens. Considerând că astfel de măsuri nu pot aduce atingere aplicării acquis-ului, în condiţiile stabilite de protocolul menţionat anterior, în nici o altă parte a Republicii Cipru; Subliniază că dispoziţiile specifice în acest sens au fost reluate în partea II titlul X din Protocolul privind Tratatul şi Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace. 39. Declaraţia cu privire la Protocolul privind poziţia Danemarcei Conferinţa ia act de faptul că, în ceea ce priveşte actele juridice pe care Consiliul trebuie să le adopte, separat sau împreună cu Parlamentul European, şi care conţin dispoziţii aplicabile Danemarcei precum şi dispoziţii care nu i se aplică deoarece se întemeiază pe o bază juridică pentru care se aplică partea I din Protocolul privind poziţia Danemarcei, Danemarca declară că nu va uza de dreptul său de vot pentru a se opune adoptării dispoziţiilor care nu îi sunt aplicabile. În plus, Conferinţa ia act de faptul că, pe baza declaraţiei sale cu privire la articolele I-43 şi III-329, Danemarca declară că participarea sa la acţiuni sau la acte juridice în temeiul articolelor I-43 şi III-329, se va realiza în conformitate cu părţile I şi II din Protocolul privind poziţia Danemarcei. 40. Declaraţia cu privire la Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii referitoare la instituţiile şi organele Uniunii Poziţia comună a statelor membre cu ocazia Conferinţei de aderare a României şi/sau a Bulgariei la Uniune în ceea ce priveşte repartizarea mandatelor în Parlamentul European şi ponderarea voturilor în cadrul Consiliului European şi al Consiliului va fi următoarea.
────────────────────────────┬─────────────────────────────── State membre │Mandate în Parlamentul European ────────────────────────────┼─────────────────────────────── Germania │ 99 Regatul Unit │ 78 Franţa │ 78 Italia │ 78 Spania │ 54 Polonia │ 54 România │ 35 Ţările de Jos │ 27 Grecia │ 24 Republica Cehă │ 24 Belgia │ 24 Ungaria │ 24 Portugalia │ 24 Suedia │ 19 Bulgaria │ 18 Austria │ 18 Slovacia │ 14 Danemarca │ 14 Finlanda │ 14 Irlanda │ 13 Lituania │ 13 Letonia │ 9 Slovenia │ 7 Estonia │ 6 Cipru │ 6 Luxemburg │ 6 Malta │ 5 ────────────────────────────┼─────────────────────────────── TOTAL │ 785 ────────────────────────────┴─────────────────────────────── Astfel, Tratatul de aderare la Uniune va prevedea, prin derogare de la articolul I-20 alineatul (2) din Constituţie, că numărul membrilor Parlamentului European poate fi temporar mai mare de 750 pe parcursul perioadei rămase din legislatura 2004-2009.
Yüklə 4,52 Mb. Dostları ilə paylaş:
|