Tratat din 25/04/2005 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 465 din 01/06/2005 Intrare in vigoare



Yüklə 4,52 Mb.
səhifə56/59
tarix02.03.2018
ölçüsü4,52 Mb.
#43734
1   ...   51   52   53   54   55   56   57   58   59

ARTICOLUL 3

    Consiliul Afacerilor Generale asigură, în cooperare cu Comisia, coerenţa şi continuitatea lucrărilor diferitelor formaţiuni ale Consiliului în cadrul unui program pe mai mulţi ani. Statele membre care deţin preşedinţia, sprijinite de Secretariatul General al Consiliului, iau toate măsurile necesare pentru organizarea şi bunul mers al lucrărilor Consiliului.


ARTICOLUL 4

    Consiliul adoptă o decizie europeană de stabilire a dispoziţiilor de aplicare a prezentei decizii.

    5. Declaraţia cu privire la articolul I-25

    Conferinţa declară că decizia europeană privind punerea în aplicare a articolului I-25 va fi adoptată de Consiliu în ziua intrării în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa. În continuare figurează proiectul deciziei menţionate anterior:

    Proiect de decizie europeană a consiliului privind aplicarea articolului I-25

    CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

    întrucât:

   (1) Este necesară adoptarea de dispoziţii care să permită o tranziţie fără dificultăţi de la sistemul de adoptare a deciziilor Consiliului cu majoritate calificată - aşa cum este definit în Tratatul de la Nisa şi reluat în articolul 2 alineatul (2) din Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii referitoare la instituţiile şi organele Uniunii anexat Constituţiei, care continuă să se aplice până la 31 octombrie 2009 - la sistemul de vot prevăzut la articolul I-25 din Constituţie, care se aplică de la 1 noiembrie 2009.

   (2) Trebuie reamintit faptul că practica Consiliului este de a depune toate eforturile pentru consolidarea legitimităţii democratice a actelor adoptate cu majoritate calificată.

   (3) Se consideră adecvată menţinerea în vigoare a prezentei decizii atâta timp cât este necesar pentru a asigura o tranziţie fără dificultăţi la noul sistem de vot prevăzut de Constituţie.

    DECIDE:
ARTICOLUL 1

    În cazul în care membrii Consiliului reprezentând:

   (a) cel puţin trei sferturi din populaţie, sau

   (b) cel puţin trei sferturi din numărul statelor membre, necesare pentru a constitui o minoritate de blocare rezultând din aplicarea articolului I-25 alineatul (1) primul paragraf sau alineatul (2), anunţă opoziţia lor la adoptarea unui act de către Consiliu cu majoritate calificată, Consiliul deliberează asupra problemei în cauză.


ARTICOLUL 2

    Pe parcursul acestor deliberări, Consiliul depune toate eforturile pentru a ajunge, într-un termen rezonabil şi fără a aduce atingere limitelor obligatorii de timp stabilite de dreptul Uniunii, la o soluţie satisfăcătoare, care să răspundă îngrijorărilor exprimate de membrii Consiliului menţionaţi la articolul.


ARTICOLUL 3

    În acest scop, preşedintele Consiliului, sprijinit de Comisie şi în conformitate cu regulamentul de procedură al Consiliului, întreprinde toate iniţiativele necesare pentru a facilita un acord pe baze mai largi în cadrul Consiliului. Membrii Consiliului îşi dau concursul în acest sens.


ARTICOLUL 4

    Prezenta decizie intră în vigoare la 1 noiembrie 2009. Aceasta rămâne în vigoare cel puţin până în 2014. După această dată, Consiliul poate adopta o decizie europeană de abrogare a acesteia.

    6. Declaraţia cu privire la articolul I-26

    Conferinţa consideră că, deoarece Comisia nu va mai cuprinde resortisanţi ai tuturor statelor membre, aceasta va trebui să acorde o atenţie specială necesităţii de a garanta o transparenţă absolută în relaţiile sale cu toate statele membre. În consecinţă, Comisia trebuie să menţină un contact strâns cu toate statele membre, indiferent dacă acestea au sau nu un resortisant printre membrii Comisiei şi, în acest sens, trebuie să acorde o atenţie specială nevoii de a transmite informaţiile tuturor statelor membre şi de a le consulta.

    Conferinţa consideră, printre altele, că Comisia trebuie să ia toate măsurile utile pentru a garanta că realităţile politice, sociale şi economice ale tuturor statelor membre, inclusiv ale celor care nu au resortisanţi printre membrii Comisiei, se iau pe deplin în considerare. Printre aceste măsuri trebuie să se numere garanţia că punctele de vedere ale acestor state membre se iau în considerare prin adoptarea unor modalităţi de organizare adecvate.

    7. Declaraţia cu privire la articolul I-27

    Conferinţa consideră că, în temeiul dispoziţiilor Constituţiei, Parlamentul European şi Consiliul European au o responsabilitate comună privind buna desfăşurare a procesului de alegere a preşedintelui Comisiei Europene. În consecinţă, reprezentanţii Parlamentului European şi ai Consiliului European trebuie să procedeze, înainte de adoptarea deciziei Consiliului European, la efectuarea consultărilor necesare în cadrul considerat ca fiind cel mai adecvat. Aceste consultări vor viza profilul candidaţilor la funcţia de preşedinte al Comisiei, având în vedere alegerile pentru Parlamentul European, în conformitate cu articolul I-27 alineatul (1). Modalităţile de efectuare a acestor consultări pot fi stabilite de Parlamentul European şi Consiliul European în timp util şi de comun acord.
    8. Declaraţia cu privire la articolul I-36
    Conferinţa ia act de intenţia Comisiei de a continua consultarea experţilor desemnaţi de statele membre pentru elaborarea proiectelor sale de regulamente europene delegate în domeniul serviciilor financiare, în conformitate cu practicile consacrate.
    9. Declaraţia cu privire la articolele I-43 şi III-329
    Fără a aduce atingere măsurilor adoptate de Uniune în vederea îndeplinirii obligaţiei sale de solidaritate faţă de un stat membru care este afectat de un atac terorist sau este victima unei catastrofe naturale sau provocate de om, nici una dintre dispoziţiile articolelor I-43 şi III-329 nu poate aduce atingere dreptului altui stat membru de a alege cel mai adecvat mijloc de a se achita de obligaţia sa de solidaritate faţă de statul membru menţionat anterior.
    10. Declaraţia cu privire la articolul I-51

    Conferinţa declară că, de fiecare dată când, în temeiul articolului I-51, trebuie adoptate norme privind protecţia datelor cu caracter personal care ar putea avea un impact direct asupra securităţii naţionale, trebuie să se ţină cont de aceste norme în mod corespunzător. Conferinţa reaminteşte că legislaţia aplicabilă în prezent (vezi în special Directiva 95/46/CE) prevede derogări specifice în acest sens.


    11. Declaraţia cu privire la articolul I-57
    Uniunea ia în considerare situaţia specială a ţărilor de dimensiuni mici cu care întreţine relaţii specifice de proximitate.
12. Declaraţia cu privire la explicaţiile privind

Carta Drepturilor Fundamentale


    Conferinţa ia act de explicaţiile privind Carta Drepturilor Fundamentale, stabilite sub autoritatea prezidiului Convenţiei care a elaborat Carta şi actualizate sub răspunderea prezidiului Convenţiei Europene, care figurează în continuare.
    EXPLICAŢII PRIVIND CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE

    Explicaţiile care figurează în continuare au fost stabilite iniţial sub responsabilitatea prezidiului Convenţiei care a elaborat Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Acestea au fost actualizate sub răspunderea prezidiului Convenţiei Europene, având în vedere adaptările textului Cartei efectuate prin Convenţia menţionată anterior [în special articolele 51 şi 521)] şi evoluţia dreptului Uniunii. Deşi aceste explicaţii nu au valoare juridică în sine, ele constituie un preţios instrument de interpretare destinat clarificării dispoziţiilor Cartei.

    ___________

   1) Articolele II-111 şi II-112 din Constituţie.


    PREAMBUL

    Popoarele Europei, stabilind între ele o uniune din ce în ce mai strânsă, au hotărât să împărtăşească un viitor paşnic întemeiat pe valori comune.

    Conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral, Uniunea este întemeiată pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane, libertăţii, egalităţii şi solidarităţii; aceasta se întemeiază pe principiul democraţiei şi pe principiul statului de drept. Uniunea situează persoana în centrul acţiunii sale, instituind cetăţenia Uniunii şi creând un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie.

    Uniunea contribuie la păstrarea şi la dezvoltarea acestor valori comune respectând diversitatea culturilor şi tradiţiilor popoarelor Europei, precum şi identitatea naţională a statelor membre şi organizarea autorităţilor lor publice la nivel naţional, regional şi local; Uniunea caută să promoveze o dezvoltare echilibrată şi durabilă şi asigură libera circulaţie a persoanelor, serviciilor, mărfurilor şi capitalurilor, precum şi libertatea de stabilire.

    În acest scop, este necesar ca, făcându-le mai vizibile printr-o Cartă, să se consolideze protecţia drepturilor fundamentale în spiritul evoluţiei societăţii, a progresului social şi a dezvoltărilor ştiinţifice şi tehnologice.

    Prezenta Cartă reafirmă, prin respectarea competenţelor şi sarcinilor Uniunii, precum şi a principiului subsidiarităţii, drepturile care rezultă în special din tradiţiile constituţionale şi din obligaţiile internaţionale comune statelor membre, din Convenţia europeană privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, din Cartele sociale adoptate de Uniune şi de Consiliul Europei, precum şi din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. În acest context, Carta va fi interpretată de instanţele Uniunii şi ale statelor membre, acordând atenţia cuvenită explicaţiilor redactate sub autoritatea prezidiului Convenţiei care a elaborat Carta şi actualizate sub răspunderea prezidiului Convenţiei Europene.

    Beneficiul acestor drepturi implică responsabilităţi şi îndatoriri atât faţă de terţi, precum şi faţă de comunitatea umană în general şi faţă de generaţiile viitoare.

În consecinţă, Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile enunţate în continuare.


TITLUL I
  DEMNITATEA
ARTICOLUL 11)
Demnitatea umană

    ___________

   1) Articolul II-61 din Constituţie.

    Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată şi protejată.

    Explicaţie

    Demnitatea persoanei umane nu este numai un drept fundamental în sine, ci constituie chiar baza drepturilor fundamentale. Declaraţia universală a drepturilor omului din 1948 a prevăzut demnitatea umană în preambul: '... considerând că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume'. În Hotărârea din 9 octombrie 2001 în cauza C-377/98, Ţările de Jos contra Parlamentului European şi a Consiliului, Culegere 2001, p. 1-7079, punctele 70-77, Curtea de Justiţie a confirmat faptul că dreptul fundamental la demnitatea umană face parte din dreptul Uniunii.

    Din hotărâre rezultă, de asemenea, că nici unul dintre drepturile înscrise în această Cartă nu poate fi folosit pentru a aduce atingere demnităţii altuia şi că demnitatea persoanei umane face parte din substanţa drepturilor înscrise în această Cartă. Carta trebuie, prin urmare, respectată, chiar în cazul restrângerii unui drept.

ARTICOLUL 22)


Dreptul la viaţă

    ___________

   2) Articolul II-62 din Constituţie.

   (1) Orice persoană are dreptul la viaţă.

   (2) Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat.

    Explicaţie

   (1) Alineatul (1) din acest articol se întemeiază pe articolul 2 alineatul (1) prima teză din CEDO, având următorul text:

    '1. Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat de lege ...'.

   (2) A doua teză din dispoziţia menţionată anterior, privind pedeapsa cu moartea, a devenit caducă în urma intrării în vigoare a Protocolului nr. 6 anexat la CEDO, al cărei articol 1 este formulat după cum urmează:

    'Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat.'

    Articolul 2 alineatul (2) din Cartă3) a fost redactat pe baza acestei dispoziţii.

   (3) Dispoziţiile articolului 2 din Cartă4) corespund dispoziţiilor articolelor din CEDO şi din Protocolul adiţional menţionate anterior. Acestea au acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare, în conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din Cartă5). Astfel, definiţiile 'negative' care figurează în CEDO trebuie considerate ca figurând în egală măsură şi în Cartă:

    ___________

   3) Articolul II-62 alineatul (2) din Constituţie.

   4) Articolul II-62 din Constituţie.

   5) Articolul II-112 alineatul (3) din Constituţie.

   (a) articolul 2 alineatul (2) din CEDO:

    'Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta din recurgerea absolut necesară la forţă:

   (a) pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale;

   (b) pentru a efectua o arestare legală sau pentru a împiedica evadarea unei persoane legal deţinute;

   (c) pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecţie.'

   (b) articolul 2 din Protocolul 6 anexat la CEDO:

    'Un stat poate să prevadă în legislaţia sa pedeapsa cu moartea pentru acte săvârşite în timp de război sau de pericol iminent de război; o asemenea pedeapsă nu va fi aplicată decât în cazurile prevăzute de legislaţia respectivă şi conform dispoziţiilor acesteia ...'

ARTICOLUL 31)


Dreptul la integritate al persoanei

    ___________

   1) Articolul II-63 din Constituţie.

   (1) Orice persoană are dreptul la integritate fizică şi psihică.

   (2) În domeniile medicinei şi biologiei trebuie respectate în special:

   (a) consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză al persoanei interesate, în conformitate cu procedurile prevăzute de lege;

   (b) interzicerea practicilor de eugenie, în special a celor care au drept scop selecţia persoanelor;

   (c) interzicerea utilizării corpului uman şi a părţilor sale, ca atare, ca sursă de profit;

   (d) interzicerea donării fiinţelor umane în scopul reproducerii.

    Explicaţie

   (1) În Hotărârea din 9 octombrie 2001 în cauza C-377/98, Ţările de Jos contra Parlamentului European şi a Consiliului, Culegere 2001, p. 1-7079, punctele 70, 78, 79 şi 80, Curtea de Justiţie a confirmat faptul că dreptul fundamental la integritate al persoanei face parte din dreptul Uniunii şi cuprinde, în domeniile medicinei şi biologiei, consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză al donatorului şi al primitorului.

   (2) Principiile din articolul 3 din Cartă2) figurează deja în Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, adoptată în cadrul Consiliului Europei (STE 164 şi Protocolul adiţional STE 168). Prezenta Cartă nu are ca obiectiv derogarea de la aceste dispoziţii şi, în consecinţă, nu interzice decât donarea în scopul reproducerii. Aceasta nu autorizează şi nici nu interzice celelalte forme de donare. Carta nu poate împiedica în nici un fel, prin urmare, legiuitorul să interzică celelalte forme de donare.

    ___________

   2) Articolul II-63 din Constituţie.

   (3) Trimiterea la practicile de eugenie, în special la cele care au drept scop selecţia persoanelor, se referă la situaţii în care sunt organizate şi puse în aplicare programe de selecţie comportând, de exemplu, campanii de sterilizare, sarcini forţate, căsătorii etnice obligatorii ... toate acestea fiind acte considerate crime internaţionale în conformitate cu Statutul Curţii Penale Internaţionale adoptat la Roma la 17 iulie 1998 [vezi articolul 7 alineatul (1) litera (g)].

ARTICOLUL 43)


Interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor
inumane sau degradante

    ___________

   3) Articolul II-64 din Constituţie.

    Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.

    Explicaţie

    Dreptul care figurează în articolul 41) corespunde dreptului garantat în articolul 3 din CEDO, a cărui formulare este identică: 'Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante', în conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din Cartă2), acest articol are acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare ca şi articolul din CEDO.

    ___________

   1) Articolul II-64 din Constituţie.

   2) Articolul II-112 alineatul (3) din Constituţie.

ARTICOLUL 53)


Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate

    ___________

   3) Articolul II-65 din Constituţie.

   (1) Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în servitute.

   (2) Nimeni nu poate fi constrâns să efectueze o muncă forţată sau obligatorie.

   (3) Este interzis traficul de fiinţe umane.

    Explicaţie

   (1) Dreptul prevăzut la articolul 54) alineatele (1) şi (2) corespunde articolului 4 alineatele (1) şi (2) din CEDO, a căror formulare este analogă. Articolul are, prin urmare, acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare ca şi articolul din CEDO, în temeiul articolului 52 alineatul (3) din Cartă5). Pe cale de consecinţă:

    ___________

   4) Articolul II-65 din Constituţie.

   5) Articolul II-112 alineatul (3) din Constituţie.
   - dreptului prevăzut la articolul 1 nu i se poate aduce în mod legal nici o restrângere;

   - în alineatul (2), noţiunile de 'muncă forţată sau obligatorie' trebuie înţelese având în vedere definiţiile 'negative' din articolul 4 alineatul (3) din CEDO:

    'Nu se consideră «muncă forţată sau obligatorie» în înţelesul prezentului articol:

   (a) orice muncă impusă în mod normal unei persoane supuse detenţiei în condiţiile prevăzute la articolul 5 din prezenta Convenţie sau în timpul în care se află în libertate condiţionată;

   (b) orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuză să satisfacă serviciul militar din motive de conştiinţă, în ţările în care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu;

   (c) orice serviciu impus în situaţii de criză sau de calamităţi care ameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii;

   (d) orice muncă sau serviciu care face parte din obligaţiile civice normale.'

   (2) Alineatul (3) decurge direct din demnitatea persoanei umane şi ia în considerare datele recente din domeniul criminalităţii organizate cum ar fi organizarea filierelor lucrative ale imigraţiei ilegale sau a celor de exploatare sexuală. Convenţia Europol conţine în anexă definiţia următoare, care vizează traficul în scopul exploatării sexuale: 'Trafic de fiinţe umane: înseamnă supunerea unei persoane puterii reale şi ilegitime a altor persoane, făcând uz de violenţă şi ameninţări sau abuzând de o poziţie de autoritate sau de manevre în special în vederea dedării la exploatarea prostituţiei semenilor, la forme de exploatare şi de violenţă sexuală faţă de minori şi la comerţul legat de abandonul de copii'. Capitolul IV din Convenţia privind aplicarea acquis-ului Schengen, care a fost integrat în acquis-ul Uniunii şi la care participă Regatul Unit şi Irlanda conţine, în articolul 27 alineatul (1) următoarea formulă care vizează filierele de imigraţie ilegală: 'Părţile contractante se angajează să instituie sancţiuni adecvate împotriva oricărei persoane care ajută sau încearcă să ajute, în scopuri lucrative, un străin să intre sau să rămână pe teritoriul unei Părţi Contractante încălcând legislaţia Părţii Contractante respective privind intrarea şi şederea străinilor.' La 19 iulie 2002, Consiliul a adoptat o decizie cadru privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane (JO L 203, 1.8.2002, p. 1) în al cărei articol 1 sunt definite chiar infracţiunile legate de traficul de fiinţe umane în scopul exploatării muncii acestora sau a exploatării sexuale care trebuie să facă obiectul unor pedepse în statele membre, în conformitate cu directiva cadru menţionată anterior.

TITLUL II
  LIBERTĂŢILE
ARTICOLUL 61)
Dreptul la libertate şi la securitate

    ___________

   1) Articolul II-66 din Constituţie.

    Orice persoană are dreptul la libertate şi la securitate.

    Explicaţie

    Drepturile prevăzute la articolul 61) corespund drepturilor garantate în articolul 5 din CEDO şi au, în conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din Cartă2), acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare.

    ___________

   2) Articolul II-112 alineatul (3) din Constituţie.

    Prin urmare, restrângerile la care pot fi supuse în mod legal nu le pot depăşi pe cele permise de CEDO prin însăşi formularea articolului 5:

    '(1) Orice persoană are dreptul la libertate şi la securitate. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, decât în cazurile următoare şi potrivit căilor legale:

   (a) dacă este deţinut legal pe baza condamnării de către un tribunal competent;

   (b) dacă a fost supus arestării sau deţinerii legale pentru nesupunere la o hotărâre pronunţată, conform legii, de către un tribunal sau în vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege;

   (c) dacă a fost arestat sau deţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive plauzibile pentru a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice pentru a crede că este necesar să fie împiedicat să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia;

   (d) în cazul detenţiei legale a unui minor în scopul asigurării educaţiei acestuia sub supraveghere, sau al detenţiei legale a acestuia în scopul deferirii sale autorităţii competente;

   (e) în cazul detenţiei legale a unei persoane susceptibile de transmiterea unei boli contagioase, a unui alienat, alcoolic, toxicoman sau vagabond;

   (f) în cazul arestării sau detenţiei legale a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe un teritoriu, sau dacă împotriva persoanei respective se află în curs o procedură de expulzare sau de extrădare.

   (2) Orice persoană arestată trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt şi într-o limbă pe care o înţelege, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzaţii care îi este adusă.

   (3) Orice persoană arestată sau deţinută în condiţiile prevăzute în alineatul (1) litera (c) din prezentul articol trebuie adusă fără întârziere înaintea unui judecător sau a unui alt magistrat abilitat prin lege să exercite atribuţii judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi condiţionată de o garanţie care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.

   (4) Orice persoană privată de libertatea sa prin arestare sau detenţie are dreptul de a introduce recurs într-un tribunal, pentru ca acesta să se pronunţe într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă detenţia este ilegală.

   (5) Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei detenţii în condiţii care contravin dispoziţiilor din prezentul articol are dreptul la despăgubiri.'

    Drepturile menţionate în articolul 61) trebuie respectate în special la adoptarea de către Parlamentul European şi de Consiliu a legilor şi a legilor cadru în domeniul cooperării judiciare în materie penală, în temeiul articolelor III-270, III-271 şi III-273 din Constituţie, mai ales pentru a defini dispoziţiile comune minime privind clasificarea infracţiunilor şi pedepsele, precum şi anumite aspecte de drept procedural.


Yüklə 4,52 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   51   52   53   54   55   56   57   58   59




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin