Traumatismele traumatismul

Politraumatismele pot fi clasificate topografic, după regiunile anato-mice afectate: cap(C), torace(T), abdomen(A), ap. locomotor(L).

În funcţie de numărul de regiuni afectate, politraumatismele se împart în bi- tri- cvadri-regionale, grupându-se în 11 combinaţii posibile.

MECANISMELE TRAUMATICE

MODELELE LEZIONALE rezultate,

Aparent un pacient politraumatizat are propriul său bilanţ lezional,

În realitate, mulţi pacienţi au un model lezional comun;

Înţelegerea modelului lezional va ajuta medicul:

• să facă un diagnostic mai rapid al bilanţului traumatic şi
• să ajungă mai repede la tratament.

FACTORI CE AFECTEAZĂ MODELUL LEZIONAL

VÂRSTA

Deşi vârstnicii sunt mai puţin afectaţi de traume, pentru acelaşi bilanţ lezional mortalitatea este mult mai mare la vârste avansate (la peste 70 ani, mortalitatea este de cinci ori mai mare decât la pacien-ţi tineri cu acelaşi scor traumatic); tinerii, suportă mai uşor traumele cu impact datorită unei flexibilităţi mai mari a scheletului.

TRAUMATISMELE

• SEXUL

• Pacienţii de sex masculin au şi un corp (schelet mai greu, muscula-tură mai puternică) mai rezistent la orice tip de impact.

• Mandibula, maxilarul, oasele zigomatice şi frontale se fracturează mult mai uşor de la sexul feminin.

• PARTICULARITĂŢI ANATOMICE REGIONALE

• Scheletul protejează viscerele dar anumite părţi ale scheletului (primele două coaste, sternul, scapula şi femurul) au o mai mare rezistenţă la impact.

• Fracturarea lor impune necesitatea urmăririi pacientului pentru posibile leziuni asociate :

• fractura coastelor I sau II se poate asocia cu leziuni de plex brahial, lanţ simpatic şi arteră subclavie;
• fractura de stern se poate asocia cu contuzie sau chiar ruptură cardiacă, ruptură de aortă descendentă sau fractură de coloană toracică;
• fractura scapulei se poate asocia cu fracturi costale şi contuzii pulmonare subiacente;
• fractura de femur (cel mai puternic os al scheletului) se poate asocia cu leziuni ale rotulei, ligamentelor genunchiului sau acetabulului.

TRAUMATISMELE

• De ex.: în orice plagă toracică plasată mai jos de linia bimamelonară sunt posibile leziuni ale viscerelor subdiafragmatice.

• Mijloacele anatomice de protecţie sunt imperfecte: pot deveni agenţi traumatici astfel:

• Structurile interioare ale craniului: creierul protejat la exte-rior de craniu poate fi lezat de structurile interioare ale aces-tuia în accidente prin acceleraţie/deceleraţie.
• Mijloacele de fixare ale unor structuri anatomice sunt implicate în leziuni ce apar prin diferenţe de decelerare dintre corp şi diversele viscere componente:
• În accidentele prin decelerare(orizontale),
• - Aorta toracică se rupe cel mai frecvent la nivelul sau imediat distal de ligamentul venos;
• - Duodenul şi intestinul subţire se rup la nivelul punctelor de fixare (ligamentul Treitz, mezenterul adiacent cecului, aderenţe etc);

TRAUMATISMELE

TRAUMATISMELE

• ALCOOLUL ŞI DROGURILE

• Acestea constituie pe de o parte factori favorizanţi ai accidentu-lui şi pe de alta, factori agravanţi ai evoluţiei ulterioare a pacien-tului, prin modificarea răspunsului fiziopatologic post-traumă.

• MODELE LEZIONALE IMPLICÂND ÎNTREGUL ORGANISM

• ACCIDENTE RUTIERE

• Accidentele de circulaţie reprezintă principalul factor etiologic al politraumatismelor.

• În cursul acestora sunt antrenate toate categoriile de vârstă;

• În peste 90% din cazuri de producerea acestor accidente este responsabil factorul uman (în 60% din cazuri şoferii).

• Principalele mecanisme de producere ale leziunilor în accidentele rutiere sunt:

• - ciocnire (impact);

• - deceleraţie (oprire bruscă);

• - acceleraţie (proiectare).

TRAUMATISMELE

• MODELE LEZIONALE PROBABILE:

• ACCIDENT FRONTAL, ŞOFERUL FĂRĂ MIJLOACE DE SIGURANŢĂ

• Prin lovirea de volan, parbriz sau glinda retrovizoare: leziuni craniene, fracturi ale oaselor faciale, plăgi superficiale ale scalpului şi feţei, fracturi la nivelul braţului, antebraţului sau articulaţiei pumnului.

• Lovirea de volan poate cauza de asemenea fracturi ale sternului sau coastelor şi subiacent contuzii sau dilacerări pulmonare, contuzie sau ruptură cardiacă, ruptură de splină, ficat, intestin subţire (strivit între stâlpul volanului şi coloană).

• Impactul cu bordul maşinii poate produce şi fracturi de pelvis, şold, femur sau gambă, iar cu pedalele, fracturi de gleznă sau picior (acestea din urmă sunt caracteristice pentru conducătorul auto).

• Prin decelerare la viteze foarte mari se poate rupe aorta descendentă imediat distal de subclavie.

• Şoferul mai poate fi lovit şi din spate de un pasager la rândul său fără centură, cea mai severă repercusiune fiind fractura coloanei cervicale.