În căderea în picioare, datorită transmiterii impactului prin mem-brele inferioare există riscul unor leziuni grave la nivelul coloanei vertebrale sau la nivel cranian. Se pot astfel produce: fracturi de gleznă, genunchi, fracturi şi luxaţii de şold, fracturi de coloană vertebrală cu sau fără interesare mielică, hematoame retroperitoneale, fracturi de bază de craniu.
În căderile pe spate, există un mare potenţial de leziuni scheleti-ce şi mai rar, se produc tromboze - posibil bilaterale - de arteră renală (prin ruperea intimei).
În căderea pe burtă, apar mai frecvent leziuni de decelerare toracică (ruptură de aortă etc.) şi leziuni abdominale.
În impact cranian, cele mai frecvente şi severe leziuni sunt cranio-cerebrale şi de coloană cervicală.
EVALUAREA GRADULUI DE SEVERITATE A LEZIUNILOR CU AJUTORUL SCORURILOR TRAUMATICE
Alegerea protocolului de îngrijire a politraumatizatului trebuie să ţină seama de gravitatea acestuia exprimată printr-un scor.
Ideal o astfel de scorizare trebuie să fie:
Obiectivă(scorul trebuie să se coreleze cu rata mortalităţii, morbiditate, invaliditate, costuri, durata spitalizării);
Reproductibilă(uşor de folosit şi de înţeles pentru a permite celor care o folosesc să prevadă corect urmările traumei);
Ieftină(calcularea scorului să poată fi făcută cât mai uşor, cu un echipament minimal);
Uşor de realizat(să se bazeze pe date larg accesibile astfel încât studiile asupra pacientului politraumatizat, să se poată efectua atât prospectiv cât şi retrospectiv);
Valoare predictivă mare.
Există două sisteme de scoruri, unul evaluează impactul fiziologic al traumei asupra pacientului, al doilea localizarea anatomică a leziunii.
Cele mai utilizate scoruri fiziologice sunt: GCS(Glascow Coma Scale), TS (Trauma Score) şi RTS(Revised Trauma Score)
TRAUMATISMELE
SCALA GLASGOW (Glasgow Coma Scale, GCS)
GCS a fost conceput în 1974 de Teasdale şi Jennett pentru a putea aprecia mai uşor nivelul conştientei pacienţilor din secţiile de neurochirurgie.
GCS este cel mai utilizat scor traumatic în prezent şi se află încorporat şi în alte scoruri de valoare, ce au fost descrise ulterior (TS, RTS, APACHE).
GCS apreciază veridic gradul de comă al pacienţilor cu traumatis-me cranio-cerebrale; fiind folosit atât la triajul prespital al pacienţilor, cât şi la urmărirea progreselor acestora în timpul perioadei de spitalizare.
Scala se bazează pe trei răspunsuri comportamentale ce reflectă
activitatea cerebrală:
deschiderea ochilor la diferiţi stimuli,
cel mai bun răspuns motor şi
cel mai bun răspuns verbal ce se poate obţine de la bolnav),.
Scorul minimposibil este de 3 puncte, iar cel maxim de 15 puncte. Cu cât scorul este mai mare cu atât nivelul conştientei este mai ridicat şi gravitatea traumei cerebrale mai mică.
GCS este uşor de folosit, dar valoarea sa predictivă este limitată.
TRAUMATISMELE
TRAUMATISMELE
SCORUL TRAUMATIC (Trauma Score, TS)
TS este un scor fiziologic propus de Champion în 1981.
TS include GCS şi aduce în plus:
evaluarea statusului cardio-vascular (presiunea arterială sistolică şi reumplerea capilară) şi a
statusului respirator (rata şi efortul respirator).
Valorile scalei sunt cuprinse între 1 (prognosticul cel mai prost) şi 16 (prognosticul cel mai bun).
TS are o predictibilitate bună în ceea ce priveşte:
moartea imediată în departamentul de urgenţe,
durata spitalizării,
numărul de zile de tratament în STI,
numărul de zile de menţinere pe ventilaţie mecanică,
