Traumatismele traumatismul

Hematomul pulsatil apare în imediata vecinătate a pediculului vascular arterial care îl şi alimentează şi care transmite în întreaga masă a hematomului pulsaţii sincrone cu pulsul;

acesta este un element clinic cheie care precizează forma anatomo-clinică a hmatomului

Seromul (colecţia seroasă Morel - Lavallée)

Definiţie: acumulare de lichid sero-limfatic între faţa profundă a hipodermului şi aponevroza de înveliş a regiunii, consecutiv unui traumatism tangenţial faţă de planul tegumentului care determină apariţia unei mişcări de forfecare care produce ruperea vaselor limfatice la nivelul orificiilor care străbat fascia.

TRAUMATISMELE

• Violenţa forfecării tegumentului explică lipsa hemoragiei, ca urmare a hemostazei spontane ce urmează ruperii prin smulgere a vaselor de calibru mic. În acest mod se adună o serozitate formată din limfa şi lichid interstiţial, niciodată hemoragică.

• Clinic

• Colecţia se constituie lent;
• Determină o deformare modestă,
• Lichidul nu se află în tensiune.
• La palpare se percepe:
• Fluctuenţa
• Semnul valului.

• Evoluţie

• Revărsatul evoluează lent spre resorbţie

• Puncţia evacuatoare poate favoriza infecţia,

• După evacuare lichidul se reface rapid.

TRAUMATISMELE

• Edemul dur post-traumatic (celulodermita contuzivă)

• Definiţie: complicaţie care apare în urma traumatismelor mâinii, piciorului sau a degetelor. (Regiunea cea mai afectată este faţa dorsală a mâinii). Fenomenul are la bază o tulburare vaso-motorie de tip simpatico-motor care se instalează ca urmare a unei contuzii sau a unor traumatisme repetate.

• Clinic

• Edemul este dur, dureros, elastic şi cald, ceea ce îl deosebeş-te de edemul inflamator,
• Edemul lasă de obicei degetele libere şi urcă spre antebraţ unde se termină printr-o brăţară circulară.
• Pielea este palida sau cianotica, cu hiperhidroza si hiperkera-toza.
• Este afectată mai ales flexia mâinii şi a degetelor

• Evoluţia este imprevizibilă.. însoţită de prezenţa leziunilor vascu-lare şi trofice care duc la limitarea mişcărilor, atrofii musculare, anchiloze

TRAUMATISMELE

• TRATAMENTUL CONTUZIILOR SUPERFICIALE

• Escoriaţia şi echimoza

• Nu necesită ca tratament, manevre speciale,
• Resorbţia revărsatului sangvin având loc spontan în 25 de zile.
• Pansamentele umede sau pomezi heparinate pot grăbi vindecarea.

• Hematoamele

• Terapeutica în hematoamele necomplicate este conservatoare,

• Hematoamele mici şi superficiale au o evoluţie spontană benignă.
• Un pansament compresiv şi imobilizarea provizorie sunt suficiente
• Hematomul difuz care continuă să evolueze este necesară intervenţia chirurgicală pentru efectuarea hemostazei în focar, mai ales în caz de fenomene de compresiune evidente.
• Intervenţia chirurgicală se va efectua de urgenţă (hemostază, evacuarea hematomului şi tratarea leziunilor asociate).
• Hematomul infectat se tratează ca orice abces: incizie şi drenaj.

• Seroamele au tendinţa la resorbţie lentă.

• În colecţiile mari se poate practica puncţia evacuatorie, respectând condiţiile stricte de asepsie.

• Dacă Seromul se reface se va efectua incizia şi toaleta focarului contuziv.

TRAUMATISMELE

• CONTUZII PROFUNDE

• Definiţie: Contuziile profunde sunt produse de traumatisme violente, când agentul vulnerant acţionează perpendicular pe organism şi determină leziuni multiple: musculare, vasculare, nervoase şi a organelor profunde. Aspectele clinice sunt polimorfe şi în funcţie de importanţa distrucţiilor locale se însoţesc sau nu de modificări fiziopatologice generale.

• O formă clinică particulară a contuziilor profunde cea mai gravă contuzie profundă a fost descrisă de Bywaters în 1941 sub denumirea de Crush Syndrom . sindrom de strivire.

• Gravitatea deosebită a acestei entităţi patologice este datorată dezechilibrelor sistemice multiple generate de traumatism:

• Compresiunea prelungită a maselor musculare ale extremităţilor
• Zdrobirea sau atriţia musculară
• Anoxia prelungită care se produce la indivizii răniţi prinşi sub dărâmături, surpări şi alunecări de teren

• Astfel se „amorsează" o întregă cascadă de tulburări metabolice care culminează cu instalarea unei insuficienţe renale acute ireversibile, cauzatoare a decesului la aceşti politraumatizaţi.

• Sindromul este identificat la un număr din ce în ce mai mare de politraumatizaţi.

TRAUMATISMELE

• în evoluţia sindromului de strivire se recunosc TREI PERIOADE:

• PERIOADA DE STRIVIRE, în care traumatizatul suferă pe parcursul a mai mult de 10-12 ore efectul de contuzie compresi-vă forte pe arii largi de suprafaţă corporeală.

•