TRAUMATISMELE - Forma anatomo-patologică
- plăgi simple limitate la planurile superficiale.
- plăgi compuse, când plaga interesează organe importate (vase, nervi, muşchi, organe interne, etc). Sunt grave şi necesită tratament de specialitate.
- plăgi complicate, în care evolutiv plaga se poate complica cu infecţie, hemoragie, necroză, etc.
- După timpul scurs de la accident
- plăgi recente sunt plăgile văzute şi tratate în primele 6-8 ore de la accident, timp în care deşi plaga este contaminată infecţia nu s-a produs. Beneficiază de un tratament chirurgical complet.
- plăgi vechi sunt caracterizate prin apariţia infecţiei care complică evoluţia.
- După mecanismul de producere
Agenţii mecanici acţionează asupra ţesuturilor în trei modalităţi: - secţiunea, sau diereză, prin obiecte tăioase;
- apăsare sau presiune cu obiecte cu suprafaţă plană care determină plăgi zdrobite;
- smulgere, tracţiune sau sfâşiere (scalpul total sau parţial al pielii capului, smulgerea unui segment sau unei extremităţi.
!!!!(arsuri, degeraturi)!!!!
TRAUMATISMELE - După caracterele morfopatologice, plăgile se pot clasifica:
- plăgi înţepate
- plăgi tăiate
- plăgi contuze
- plăgi muşcate
- plăgi prin arme de foc
Se caracterizează printr-un orificiu tegumentar mic, uneori chiar punctiform, cu marginile relativ nete. Leziunile sunt localizate pe traiectul parcurs de agentul vulnerant
TRAUMATISMELE Uneori pot fi foarte profunde, penetrante şi/sau perforante. Prezintă adeseori un risc infecţios semnificativ, mai ales când agentul vulnerant în totalitate sau o parte din el a fost reţinut în ţesuturi. Cu rol favorizant cert pentru dezvoltarea unui proces septic sunt şi particularităţile anatomo-patologice ale plăgii înţepate: fiind de obicei unipolare, traiectul este în general „în fund de sac", iar prin obstruarea orificiului extern (cu cheaguri etc), rezultă o minicavitate inchisă, ce costituie un mediu optim pentru dezvoltarea germenilor şi în special a celor anaerobi. Plăgile înţepate produse de artropode sau prin muşcătură de şarpe veninos Sediul acestor plăgi sunt de predilecţie membrele, fiind interesat cu predilecţie sexul masculin. Veninul de şarpe conţine o mare varietate de enzime şi peptide: hialuronidaza ce facilitează difuziunea veninului în ţesuturi, proteazele ce produc necroză tisulară, fosfolipazele implicate în liza musculară şi eritrocitară, F.Ac., F.Alc., colinesteraze.
TRAUMATISMELE La locul muşcăturii, pe fondul unei dureri locale moderate, se dez-voltă rapid edemul şi eritemul perifocal uneori însoţit de flictene hemoragice, echimoze extensive. În cazurile grave, aceste leziuni se pot complica cu necroze par-celare sau de amploare mai mare la nivelul extremităţii interesate. Peptidele vasoactive conţinute în veninul de şarpe alterează sever permeabilitatea vasculară fiind la originea edemelor şi/sau a şocului hipovolemic. Impactul sistemic al enzimelor şi peptidelor odată trecute în cir-culaţia sanguină, interesează în special aparatele cardiovascular, respirator, reno-urinar, sistemul nervos, parametrii de coagulabi-litate ai sângelui, reactivitatea vasculară. Manifestările clinice generale dominante sunt reprezentate de astenie, greţuri, vărsături, dispnee, hipotensiune, sângerări, parestezii, crampe musculare, paralizii. Decesul poate surveni prin şoc hipovolemic prelungit, insuficienţă renală acută, insuficienţă respiratorie acută, afectare severă a sistemului nervos central .
TRAUMATISMELE Dintre artropode, în producerea de plăgi înţepate, sunt păianjenii, albinele, scorpionul. Veninul păianjenilor are în general proprietăţi neurotoxice şi de eliminare în exces a neurotransmiţătorilor, mai ales acetilcolină şi noradrenalină. Manifestările clinice sunt dominate de fasciculaţii, parestezii, rigiditate şi crampe musculare, dispnee, tahicardie, hipertensiune. Enzimele cititoxice pot produce la locul înţepăturii leziuni de necroză tegumentară şi a ţesutului celular adipos subiacent, formîndu-se escare urmate adesea de ulceraţii trenante. Înţepăturile produse de albine şi viespi injectează veninul bogat în histamină, serotonină şi alte peptide vasoactive, hialuronidaza, fosfolipaze, precum şi componente proteice intens alergogene. Manifestările clinice locale constau în: durere vie, reacţie intens eritematoasă, pruriginoasă, edem perilezional. Reacţiile alergice sistemice, deşi rare (1-3%), pot fi deosebit de grave mergînd pînă la colaps cardiocirculator, insuficienţă respiratorie acută, deces.
Dostları ilə paylaş: |