Tudor vianu studii de literatura universala şi comparata
--------- 4 simt jignit pîna în adincul sufletului! (Pol.) I
Yüklə 2,51 Mb.
|
| ---------
4 simt jignit pîna în adincul sufletului! (Pol.) I - Cum adică, să ma ierţi? Vrei sa zici c-ai venit ierţi? Tu pe mine? îl întrerupse Gruşenka, ridicîndu-picioare. - Tak jest, pani1, eu nu eşti laş, eu eşti generos. Da fost-am zdziwjony2 cînd am văzut amanţii la domnia ta p Mitea, în odaie acolo, oferit mie trei mii sa plec. Eu l scuipat în obraz. - Cum? Ţi-a oferit bani pentru mine? striga iste Gruşenka. Este adevărat, Mitea? Cum ai îndrăznit?! Ce sînt de vînzare? - Panie, panie! urlă Mitea, e o femeie cinstită, o sfînta Jur că n-am fost niciodată amantul ei! Minţi... - Cum îndrăzneşti să mă aperi faţă de el? îşi ieşi ^ sărite Gruşenka. Am rămas cinstită nu din virtute şi nici pentru că m-aş fi temut de Kuzma, ci ca să pot sta mîndra înaintea ăstuia de aici şi să am dreptul să-i azvîrl în obraz ca nu-i decît un ticălos! Şi zici că n-a vrut să primească bani de latine? - Ba bine că nu, cum să nu vrea?! exclamă Mitea. Numai că avea pretenţia să-i număr în palmă trei mii dintr-o data, si eu i-am oferit şapte sute arvună. - Aşa, da, înţeleg; a auzit că am bani, de aceea a venit întins să se însoare cu mine! - Pani Agrippina! zbieră polonezul, eu cavaler eşti, nobil eşti, nu lajdaklEu venit să iei de nevastă la domnia-ta, şi aiC! găsit alta pani, nu asta care cunoscut, 6 pani uparta i bez wstydu3! - Cară-te de unde ai venit! Acuşi pun să te arunce afara ^ ai să vezi cum ai să zbori cît ai zice peşte! strigă Griişen^ furioasă la culme. Proasta, proasta de mine, pentru cine rn-canonit cinci ani de zile?! Dar nu, nu pentru el m-am canoni' în mine nu mocnea decît ura! Ce, ăsta e omul pe care iubit? Aşa arăta atunci? Parca n-ar fi el, ci taică-său! UndeP 1 Aşa e, doamna (pol.). 2 Mirat (pol.). 3 O doamna îndărătnica şi neruşinata (pol.). KARAMAZOV 167
d dat peruca asta? Cel pe care-l ştiu eu era ca un şoim, -- ^g ajci e un râţoi. Celalalt rîdea şi-mi cînta la ureche... iaf care cinci ani încheiaţi m-am istovit plîngînd ca o ta ca o smintita, păcătoasa şi netrebnica de mine! Pr Qruşenka se prăbuşi în fotoliu şi-şi ascunse faţa în palme. ' momentul acela, în odaia de alături, corul fetelor, care se dunaseră în fine, prinse a cînta un cîntec sprinţar de joc. Sodoma! răcni pan Wrublewski. Jupîne, dă afară muierile astea neruşinate! Jupînul, care de mult pîndea curios la uşă, bănuind după ţipetele ce se auzeau înăuntru că muşteriii se luaseră la ceartă, apăru ca la comandă. - Gura! Ce urli aşa? se răsti el la Wrublewski cu o lipsă de respect cu totul bizară. - Mitocanule! răcni polonezul. - Mitocan? Dar tu ce eşti, cartoforule; cu ce cărţi ai jucat? Ţi-am dat adineauri un pachet nou-nouţ, şi cum ţi l-am dat, l-ai şi dosit! Ai jucat cu cărţi măsluite! Ştii c-aş putea să te trimit în Siberia pentru că umbli cu cărţi măsluite? E ca şi cînd ai umbla cu bani falşi... şi, apropiindu-se de canapea, Trifon Borisîci vîrî degetele între perne şi spetează scoţînd la iveală un pachet intact de cărţi. - Uite pachetul meu, nici măcar nu l-aţi desfăcut! şi-l ridică în sus, să privească toată lumea. Am văzut de dincolo l-ai ascuns şi l-ai schimbat cu altul. Şi zici că eşti pan? Coţcăriile! - Şi eu l-am prins de două ori trişînd pe celălalt, interveni l ~ Vai, ce ruşine! Vai, ce ruşine! se lamenta Gruşenka, m mîini, cu obrajii în flăcări. Doamne, în ce hal a ajuns Ol»ulăsta! vi mie mi-a făcut impresia că trişează! exclamă Mitea. şi_; Vm Wrublewski se întoarse furios către Gruşenka
168
Nu apucă însă bine sa închidă gura, ca Mitea se s la el, îl luă în braţe şi, cît ai bate din palme, îl scoase din salon şi-l duse în odaia de alături, unde puţin mai discutaseră cîteşitrei. - L-am pus jos pe podele! îi încunoştinţă el o cliPa apoi, cînd se întoarse în salon, gîfîind surescitat. Face sn la gură, canalia, dar nu mai vine el îndărăt!... Mitea înCh' unul dintre canaturile uşii şi, ţinîndu-l deschis pe celălalt zori pe cel mărunţel: Stimabile, nu pofteşti? Hai! - Dmitri Fiodorovici, stărui Trifon Borisîci, spune-i conaşule, să-ţi dea înapoi banii pe care i-ai pierdut! Te-au pungăşit, conaşule! - Şi eu am pierdut cincizeci de ruble, dar mă las păgubaş declară Kalganov. - Atunci şi eu mă lipsesc de cele două sute ale mele, nu-nu trebuie! îi ţinu isonul Mitea. Pentru nimic în lume nu le-aş mai primi, lasă, atîta consolare să aibă şi ei! - Bravo, Mitea, bravo! strigă Gruşenka cu o clocotire de ură înverşunată în glas. Roşu de ciudă, dar fără să-şi piardă aerul marţial. mărunţelul se îndreptă spre uşă, se opri totuşi în prag şi i se adresă Gruşenkâi: - Pani, jezeli chcesz isc ze mna, prosz, jeieli nie bywaj zdrowa!l Trecu ţanţoş pragul, pufnind pe nas indignat, rarut u amorul său propriu. Plin de ambiţie, cu toată ruşinea pe care o păţise, nu pierduse încă speranţa că pani va fi totuşi gatasa' urmeze, atît de mare era consideraţia pe care o avea pe"1111 propria persoană. Mitea trînti uşa după el. - întoarce cheia, zise Kalganov. Dar în aceeaşi clip3 auzi răsucindu-se cheia în broască: cei doi polonezi seseră singuri grijă să se încuie pe dinăuntru. a\u- 1 Doamna, daca vrei sa merai cu mine, vino, daca nu, ramîi cu bine (pol 169
a bine! striga Gmşenka înverşunata şi neîndu-Vici nu se putea mai bine! Călătorie sprîncenata! VIII DELIRUL Atunci se încinse un chiolhan în toată puterea cuvîntului, roape o orgie. Gruşenka ceru vin în gura mare: „Vreau să
Yüklə 2,51 Mb. Dostları ilə paylaş:
|