Uniunea Europeană: istorie, instituţii, politici

3.Cadrul legislativ al relaţiilor dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană

În sensul strict al cuvîntului, cadrul juridic al relaţiilor dintre Moldova şi UE este constituit doar prin Acordul de Parteneriat şi Cooperare. Totodată, APC se află şi la baza Planului de Acţiuni Republica Moldova – UE, document de program căruia i se acordă o importanţă deosebită în Republica Moldova. În plus, relaţiile moldo-comunitare, mai ales cele politice, sunt şi sub incidenţa altor factori, printre care deciziile adoptate de comun acord în cadrul şedinţelor Consiliului şi Comitetului Parlamentar de Cooperare, precum şi a unor decizii unilaterale (de exemplu, decizia UE de a acorda Moldovei preferinţe comerciale autonome, sau decizia Moldovei de a aboli vizele pentru cetăţenii UE).

Din acest motiv, în cele ce urmează ne vom referi nu numai la documente juridice, în sensul strict al cuvîntului, dar şi la alte documente şi luări de poziţii ale reprezentanţilor Republicii Moldova şi UE. În ceea ce ţine de UE, vom lua în considerare doar atitudinile oficialilor de la Bruxelles, deşi dialogul politic dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană a fost promovat şi pe cale bilaterală, prin dialogul dintre oficialităţile Moldovei şi liderii statelor-membre ale UE.

3.1Acordul de Parteneriat şi Cooperare

După cum a mai fost menţionat, cadrul legislativ al dialogului politic dintre Republica Moldova şi UE este asigurat de APC (denumirea deplină: Acordul de Parteneriat şi Cooperare între Comunităţile Europene şi Statele lor membre, de o parte, şi Republica Moldova, de altă parte).

Acordul de Parteneriat şi Cooperare conţine acordul propriu-zis, 5 anexe, un protocol cu privire la asistenţa reciprocă în domeniul vamal între autorităţile administrative, declaraţii comune cu privire la articolele 4, 17, 18, 19, 30, 31(b), 42, 49, 99 ale Acordului şi o declaraţie unilaterală a Guvernului francez cu privire la ţările şi teritoriile sale de peste mări. La 15 mai 1997, Acordul a fost adaptat prin semnăturile Austriei, Finlandei şi Suediei, iar la 30 aprilie 2004, APC a fost extins asupra a 10 noi state membre ale UE, care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004. Protocolul respectiv a intrat în vigoare la 26 octombrie 2004, după aprobarea lui de către Parlamentul European şi Parlamentul Republicii Moldova.

După cum s-a menţionat şi în partea introductivă, până la intrarea în vigoare a APC relaţiile dintre Republica Moldova şi UE (pe atunci Comunităţile Europene) au fost promovate în baza Acordului interimar privind comerţul între Republica Moldova şi Uniunea Europeană, semnat la 2 octombrie 1995 şi intrat în vigoare la 1 mai 1996. Dat fiind faptul că acest acord a avut ca efect intrarea imediată în vigoare a unor dispoziţii ale APC, printre care art. 2 al titlului I „Principii generale”, putem considera că Acordul interimar a avut o incidenţă şi asupra dialogului politic. Conform articolului menţionat, politicile părţilor trebuie să respecte trei principii: principiul democratic, principiul dreptului internaţional şi principiul drepturilor omului, aşa cum sunt ele definite în Actul final de la Helsinki şi Carta de la Paris pentru o nouă Europă, precum şi principiile economiei de piaţă, aşa cum au fost ele enunţate în documentele Conferinţei CSCE de la Bonn.

Prevederile APC privind promovarea dialogului politic sunt plasate în art.1, Titlul I şi mai ales Titlul II. Conform art. 6-9 ale Acordului, între Părţi se instituie un dialog politic regulat, ce va însoţi şi va consolida apropierea dintre Comunitate şi Republica Moldova, va sprijini schimbările politice şi economice din Moldova şi va contribui la instituirea unei noi forme de cooperare. Dialogul politic trebuie să antreneze o intensificare a relaţiilor politice, să conducă la o mai mare convergenţă a poziţiilor pe problemele internaţionale de interes reciproc, să încurajeze cooperarea dintre părţi, în probleme privind consolidarea stabilităţii şi securităţii în Europa, în respectarea principiilor democraţiei, în respectarea şi promovarea drepturilor omului, în particular a drepturilor minorităţilor. În caz de necesitate, urmau să aibă loc consultări referitor la problemele menţionate.

Dialogul politic se desfăşoară în cadrul instituţiilor responsabile de implementarea APC. Părţile pot stabili şi alte proceduri şi mecanisme pentru dialogul politic, cum ar fi reuniuni regulate ale înalţilor funcţionari, utilizarea canalelor diplomatice, inclusiv în cadrul ONU, OSCE etc., schimbul de informaţii în probleme de interes comun şi orice alte mijloace care să contribuie la consolidarea şi dezvoltarea dialogului politic. O modalitate aparte a dialogului politic este cea parlamentară.

3.1.1Instituţiile APC

Consiliul de Cooperare, Comitetul de Cooperare şi Comitetul Parlamentar de Cooperare sunt instituţiile, responsabile de implementarea APC şi promovarea dialogului politic.

Consiliul de Cooperare, instituit prin articolul 82, include membri ai Guvernului Republicii Moldova, membri ai Consiliului Uniunii Europene şi membri ai Comisiei Europene (articolul 83). Preşedinţia lui este asigurată, pe rând, de Republica Moldova şi de către Uniunea Europeană.

Consiliul se întruneşte în fiecare an şi examinează, în scopul realizării obiectivelor APC, problemele importante, care apar în cadrul Acordului, precum şi probleme bilaterale sau internaţionale de interes comun.

Consiliul are puterea să emită de comun acord recomandări. Consiliul adoptă un regulament interior, care defineşte, în mod special, modalităţile de funcţionare şi misiunea Comitetului de Cooperare.

Comitetul de Cooperare este instituit în baza articolului 84 şi este compus din reprezentanţi ai Guvernului Republicii Moldova, ai Consiliului Uniunii Europene şi ai Comisiei Europene. Membrii Comitetului pot fi doar înalţi funcţionari.

La doar câteva luni de la intrarea în vigoare a APC, Comitetul de Cooperare a decis distribuirea ariilor de activitate şi respectiv instituirea a 5 subcomitete:

• 
  Subcomitetul nr. 1, “Comerţ şi investiţii”;
  
• 
  Subcomitetul nr. 2, “Probleme economice şi financiare”;
  
• 
  Subcomitetul nr. 3, “Vama, cooperarea transfrontalieră, combaterea crimei organizate”;
  
• 
  Subcomitetul nr. 4, “Transporturi, telecomunicaţii, energie, mediu, educaţie şi instruire, ştiinţă şi tehnologie, cultură”;
  
• 
  Subcomitetul nr. 5, “Grupul de contact ECSC” (comerţul cu oţel şi cărbune).
  

După patru ani de implementare a APC, conform deciziei Consiliului de Cooperare, domeniile de cooperare au fost restînse, următoarele fiind declarate drept cele mai importante:

• 
  promovarea comerţului şi a relaţiilor economice;
  
• 
  cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne;
  
• 
  cooperarea vamală şi transfrontalieră;
  
• 
  armonizarea legislaţiei;
  
• 
  implementarea studiului de fezabilitate cu privire la instituirea zonei de liber schimb.
  

Preşedinţia Comitetului de Cooperare este asigurată, consecutiv, de Republica Moldova şi de Uniunea Europeană. Comitetul pregăteşte şi asigură continuitatea între şedinţele Consiliului, exercită, prin delegare, toate sau o parte din competenţele consiliului, conform dispoziţiilor regulamentului interior pe care îl adoptă. Comitetul poate constitui organe auxiliare pentru a-l asista la îndeplinirea misiunilor ce-i revin (articolul 85).

Comitetul Parlamentar de Cooperare a fost instituit prin articolul 87 şi este compus din membri ai Parlamentului European şi ai Parlamentului Republicii Moldova. Preşedinţia Comitetului este asigurată iarăşi consecutiv, de Republica Moldova şi de Uniunea Europeană (articolul 88). Comitetul îşi determină periodicitatea şedinţelor şi adoptă regulamentul intern; el poate cere orice informaţii utile Consiliului de Cooperare. Comitetul este informat despre recomandările emise de Consiliu şi poate să emită şi el recomandări Consiliului.

De la intrarea în vigoare a APC au avut loc 8 şedinţe ale Consiliului de Cooperare şi, respectiv, 8 şedinţe ale Comitetului Parlamentar de Cooperare Republica Moldova-UE.

3.1.2Consiliile de Cooperare

Primul Consiliu de Cooperare (14 iulie 1998). A fost adoptat programul comun de lucru în cadrul APC pentru perioada anilor 1998-99 şi au fost discutate regulile de procedură pentru activitatea instituţiilor comune de cooperare stabilite în cadrul APC.

Al doilea Consiliu de Cooperare (25 ianuarie 2000). A fost discutată realizarea programului comun de lucru, s-a recomandat extinderea validităţii programului.

Al treilea Consiliu de Cooperare (15 mai 2001). Părţile au convenit asupra importanţei cooperării în combaterea traficului de fiinţe, contrabandei cu alcool şi droguri.

Al patrulea Consiliu de Cooperare (16 aprilie 2002). Moldovei i-a fost oferită oportunitatea de a asigura UE despre promovarea în continuare a reformelor economice şi a politicii externe pro-europene. A fost menţionată importanţa stabilităţii interne a Moldovei, care este membră a Consiliului Europei. S-a subliniat importanţa climatului investiţional. UE a declarat că este gata să asiste Moldova şi Ucraina în controlul comun al frontierei.

Al cincilea Consiliu de Cooperare (18 martie 2003). A fost evidenţiată importanţa Moldovei în cadrul Politicii Europei de Vecinătate, iar Moldova a fost invitată să participe la Conferinţa Europeană de la Atena din 17.04.2003. A fost exprimată îngrijorarea UE în legătură cu situaţia economică şi socială din ţară.

Al şaselea Consiliu de Cooperare (27 februarie 2004). Consiliul a menţionat importanţa extinderii APC asupra celor 10 noi viitori membri ai UE, a cooperării în domeniul vamal şi grăniceresc, importanţa armonizării legislative, însoţită de reforma cadrului instituţional şi de alocarea mijloacelor financiare necesare. S-a discutat problema transnistreană în contextl PEV. UE a încurajat Moldova să combată fenomenul spălării banilor, să amelioreze climatul investiţional.

Al şaptelea Consiliu de Cooperare (22 februarie 2005). A fost adoptată recomandarea de a implementa Planul de Acţiuni Republica Moldova – UE.

Al optulea Consiliu de Cooperare (11 aprilie 2006). La primul Consiliu de după adoptarea Planului de Acţiuni s-a menţionat că Moldova trebuie să dubleze eforturile de promovare a reformelor democratice, mai ales în domeniul mass-media şi al justiţiei. A fost apreciată pozitiv activitatea Misiunii UE de monitorizare a frontierei moldo-ucrainene.

3.1.3Comitetele Parlamentare de Cooperare

Primul Comitet Parlamentar de Cooperare (7 octombrie 1998). Comisarul European pentru relaţii externe a atenţionat că pentru UE este importantă stabilitatea, inclusiv în Moldova.

Al doilea Comitet Parlamentar de Cooperare (11-13 octombrie 1999). Comitetul salută deschiderea biroului tehnic al UE, dar lansează apelul de a deschide o Delegaţie; recomandă Consiliului de Cooperare să pună în discuţie problema admiterii Moldovei în Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, cheamă Moldova şi părţile implicate să găsească o soluţie politică pentru conflictul transistrean.

Al treilea Comitet Parlamentar de Cooperare (18-19 septembrie 2000). Comitetul a menţionat că, dacă Moldova doreşte să intensifice relaţiile cu UE, nu există altă cale decît modernizarea sistemului legislativ şi consolidarea democraţiei.

Al patrulea Comitet Parlamentar de Cooperare (17-18 septembrie 2001). Comitetul a apreciat aderarea Moldovei la OMC şi la Pactul de Stabilitate, ceea ce constituie o premisă importantă pentru conturarea pe viitor a unei viziuni privind calea spre integrare. A fost apreciată drept absolut necesară crearea punctelor vamale mixte.

Al cincilea ComitetParlamentar de Cooperare (25-26 septembrie 2002). La reuniune a fost confirmată poziţia că accederea la UE este prioritatea de bază a politicii externe a ţării.

Al şaselea Comitet Parlamentar de Cooperare (11-12 iunie 2003). La şedinţă au fost analizate relaţiile dintre Republica Moldova şi UE în contextul politicii UE faţă de noii săi vecini. S-a menţionat că este necesară deschiderea unei Delegaţii a UE la Chişinău. Republica Moldova a fost recunoscută ca stat sud-est european care ar putea fi admis în Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est. Aspiraţiile de integrare a Moldovei în UE trebuiesc luate în considerare. Conflictul transnistrean rămîne una din cele mai grave probleme ale Moldovei. Republica Moldova (şi Ukraina) vor avea posibilitatea să adere la UE, dar nu foarte curînd.

Al şaptelea Comitet Parlamentar de Cooperare (30 noiembrie 2004). S-a menţionat necesitatea urgentă de a deschide o misiune diplomatică a UE la Chişinău.

Al optulea Comitet Parlamentar de Cooperare (6-7 octombrie 2005). A fost confimat faptul că Moldova este o ţară europeană cu legături profunde cu statele membre ale UE. A fost salutată deschiderea Delegaţiei UE şi desemnarea Reprezentantului Special al UE pentru Moldova, precum şi lansarea viitoarei misiuni de monitorizare a frontierei moldo-ucrainene. Comitetul cheamă Moldova să continue reformele şi să îmbunătăţească structurile administraţiei publice, este îngrijorat de perpetuarea corupţiei şi traficului de fiinţe umane, cheamă la consolidarea independenţei justiţiei.

Aşadar, dialogul politic, deşi a fost lansat în 1998, după intrarea în vigoare a APC, s-a intensificat cu adevărat doar odată cu apropierea frontierelor NATO şi UE de Moldova şi apariţia PEV. Ca şi în cazul altor ţări, dialogul politic a fost mai viu între formaţiunile parlamentare, indiferent de coloratura lor, şi mult mai moderat între reprezentanţii structurilor executive.