Uniunea europeană

1.2. Contextul global

1.2.1. Schimbările relaţiilor sociale şi economice, ale structurilor şi valorilor sociale au un impact radical asupra sistemului de educaţie şi formare, din moment ce acest sistem este un element decisiv al organizaţiei societăţii în ansamblu.
1.2.2. Pluralismul social dă naştere unor noi grupuri sociale cu interese diferite şi diverse. Conducerea şi structurile sociale ce joacă un rol major în formarea şi implementarea politicii arată un interes profund faţă de problemele ce ţin de educaţie şi formare. Acestea au ambiţia de a schimba scopurile, sarcinile, conţinutul, cadrul legal, echipamentele tehnice şi logistica, organizarea şi structura sistemului educaţiei şi formării la toate nivelele sale, ţinând cont în acelaşi timp de reuşitele de până în prezent, de tradiţiile şi cultura naţională, de nevoile pieţei muncii.

1.3. Baza metodologică

1.3.1. Conceptul de învăţare pe tot parcursul vieţii – învăţarea pe tot parcursul vieţii are un impact economic şi social din ce în ce mai important. Creează şansele de a realiza şi de a păstra resurse umane de calitate înaltă, potrivite nevoilor în continuă schimbare. Este o condiţie prealabilă indispensabilă pentru creşterea capitalului uman în momente de dezvoltare intensă a tehnologiei informaţiei şi comunicării şi pentru crearea unei economii pe bază de cunoştinţe, integrării europene şi globalizării.

În ceea ce priveşte problemele „învăţării pe tot parcursul vieţii”, ÎPT – iniţial şi continuu este unul din factorii principali ai dezvoltării şi creşterii activităţii profesionale a oamenilor şi a creşterii capacităţii de ocupare a forţei de muncă. În Strategia de la Lisabona şi în alte documente europene esenţiale ce abordează tema educaţiei, formării şi politicilor de ocupare a forţei de muncă, ÎPT are o importanţă deosebită ca şansă de a îmbunătăţi caracterul adecvat al ocupării forţei de muncă şi de a oferi resurse umane de calitate înaltă şi rute progresiv de învăţare.

1.3.2. Conceptul de adaptare a ÎPT la caracteristicile structurale şi organizaţionale ale mediului de lucru – schimbările continue ale mediului de lucru afectează cerinţele competenţelor profesionale ale forţei de muncă. Drept urmare, sistemul tradiţional al învăţământului profesional se confruntă cu provocarea de a-şi evalua propria „valoare” în funcţie de nevoile nou apărute şi de capacitatea de a se adapta rapid la sistemul de cerinţe economice şi ale mediului de lucru.

Astfel, accentul pe dezvoltarea competenţelor trece de la formare la învăţare, accentuându-se în special lărgirea spectrului de şanse de învăţare. Una din cele mai importante din aceste este învăţarea la locul de muncă.

1.3.3. Conceptul formării şi economisirii timpului în cadrul dezvoltării resurselor umane – este nevoie de o nouă abordare a ÎPT din partea conceptului de dezvoltare şi economisire a timpului în cadrul dezvoltării resurselor umane. Se bazează pe principiul „capitalizării” resurselor primite prin formarea oferită muncitorilor şi care se referă la primirea formării în cadrul reţelei de formare, în baza dezvoltării resurselor umane şi planului de formare al firmei sau companiei pentru care lucrează. Sectoarele profesionale unice ar trebui să dezvolte şi să aplice această abordare în mod clar şi specific. În acest sens, eficienţa ÎPT este influenţată direct de realizarea principiului de capitalizare a resurselor.

1.3.4. Conceptul dezvoltării corelate a TIC, ÎPT şi pieţei muncii – majoritatea ţărilor europene au politici de încurajare a companiilor mici pentru a crea reţele de distribuţie inovatoare. Schimbările de pe piaţa de formare tradiţionale se concentrează mai degrabă pe formare fără a ignora activitatea decât pe formarea în cadrul diferitelor organizaţii şi instituţii. O tendinţă caracteristică este că un număr din ce în ce mai mic de oameni sunt formaţi pentru a satisface nevoile personale suplimentare şi mult mai mulţi oameni sunt orientaţi către şi de către nevoile firmelor şi corporaţiilor. În astfel de cazuri, formarea poate fi realizată de colegi, precum şi de şefii de echipă sau de directorii de la nivel mediu; mai mult, ar trebui să se realizeze în mediul actual de lucru. Se elimină limitele dintre TIC, ÎPT şi formarea la locul de muncă. Grupul de profesionişti are motivele şi ideile sale pentru a folosi tehnologia informaţiei şi comunicării ca un instrument de învăţare foarte important.

1.3.5. Conceptul de formare la locul de muncă – Formarea la locul de muncă îşi lărgeşte spectrul în sensul asistării în a face o alegere independentă şi al învăţării informare prin realizarea formării în cadrul strategiei organizaţionale şi structurale a companiei. Caracteristicile specifice ale ÎPT se observă probabil cel mai clar în acest tip de formare. Rolul acelora care sunt responsabili din punct de vedere strategic de dezvoltarea resurselor umane devine din predare consultare. Sarcina strategică a acestora este de a stabili o relaţie mai apropiată între dezvoltarea resurselor umane şi dezvoltarea afacerii. Rolul lor practic este de a crea condiţiile pentru formarea la locul de muncă, fiind modul cel mai simplu de a aduce împreună nevoile şi cerinţele procesului de producţie cu caracteristicile de calitate ale formării profesionale necesare. Implementarea acţiunilor în dezvoltarea resurselor umane este o responsabilitate comună a profesioniştilor din sectorul de dezvoltare a resurselor umane, a managerilor şi a muncitorilor.

1.3.6. Atingerea capacităţilor de ocupare a forţei de muncă şi de dezvoltare personală – se referă, în mod clar, la faptul că educaţia deserveşte scopurilor economice şi umane, iar capacităţile de lucru şi dezvoltarea personală ar trebui atinse prin educaţie. Echilibrul dintre capacităţile de ocupare a forţei de muncă şi aspectele dezvoltării personale se exprimă prin integrarea competenţelor cheie în competenţele specifice profesiei şi, în mod corespunzător, obiectivele şi indivizii din ÎPT sunt definiţi în funcţie de aptitudini şi competenţe specifice profesiei şi obiectivelor generale ale învăţământului profesional care este abordat ca un set de competenţe cheie.
Învăţământul profesional şi tehnic (ÎPT) include toate activităţile asumate de oameni, astfel încât să dobândească aptitudini şi cunoştinţe şi să formeze relaţii necesare şi semnificative în ceea ce priveşte şansa fiecărei persoane de a participa la implementarea uneia sau mai multor activităţi ce duc la dobândirea unei anumite calificări.
Abilităţile în domeniul limbilor străine, matematicii şi ştiinţei devin condiţii prealabile din ce în ce mai important pentru pregătirea muncitorilor calificaţi. Odată cu progresul tehnologic, muncitorilor li se cere din ce în ce mai mult să citească şi să înţeleagă planuri şi manuale operaţionale ale unor utilaje şi instrumente complexe şi scumpe. Muncitorii trebuie să deţină aptitudinile necesare de cultură generală şi calcul pentru a gestiona experienţa complexă şi sofisticată necesare ocupaţiilor moderne din domeniul comerţului şi cel tehnic. Drept urmare, învăţământul secundar universal devine important.
Dezvoltarea aptitudinilor ar putea fi lărgită pentru a include capacităţi precum lucrul în echipă, de comunicare şi de rezolvare a problemelor.