Universitatea de stat din moldova

PARTEA I

Principii fundamentale

Articolul 1

Parţile se angajează să ia măsurile necesare pentru a face efective principiile stabilite în Partea I a prezentei Convenţii.

Articolul 2

1. 
   Atunci când despăgubirea nu este în întregime disponibilă din alte surse, Statul trebuie să contribuie la despăgubirea:
   

a. celor care au suferit leziuni corporale grave sau a căror sănătate a fost deteriorată ca rezultat direct al unei infracţiuni intenţionate de violenţă;

b. celor care erau întreţinuţi de persoanele decedate ca rezultat al unei asemenea infracţiuni.

2. Despăgubirea prevăzută la alineatul precedent trebuie acordată chiar dacă infractorul nu poate fi urmărit sau pedepsit.

Articolul 3

Despăgubirea trebuie sa fie acordată de către Statul pe teritoriul căruia a fost comisă infracţiunea:

a. cetăţenilor Statelor Părţi la această Convenţie;

b. cetăţenilor tuturor Statelor membre ale Consiliului Europei care au reşedinţă permanentă în Statul pe teritoriul căruia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 4

Despăgubirea va acoperi, după caz, următoarele elemente ale prejudiciului: pierderea venitului, cheltuieli medicale, de spitalizare, cheltuieli funerare şi, în ceea ce priveşte persoanele întreţinute, pierderea întreţinerii.

Articolul 5

Regimul de despăgubire poate stabili, dacă este necesar, pentru ansamblul sau pentru oricare din elemente, o limită superioară peste care şi un prag minim sub care nici o despăgubire nu poate fi acordată.

Articolul 6

Regimul de despăgubire poate specifica un termen în care trebuie să fie introduse solicitările pentru despăgubire.

Articolul 7

Despăgubirea poate fi redusă sau refuzată luând în considerare situaţia financiară a solicitantului.

Articolul 8

1. 
   Despagubirea poate fi redusa sau refuzata luând în considerare comportamentul victimei sau solicitantului înainte, în timpul şi după infracţiune, ori luând în considerare natura prejudiciului cauzat.
   
2. 
   Despagubirea poate de asemenea fi redusă sau refuzată în cazurile în care victima sau solicitantul sunt implicaţi în criminalitate organizată sau sunt membrii unei organizaţii implicată în comiterea infracţiunilor de violenţă.
   
3. 
   Despăgubirea poate de asemenea fi redusă sau refuzată în cazul în care o reparaţie totală sau parţială ar fi contrară sensului justiţiei sau ordinii publice.
   

Articolul 9

In scopul evitării dublei despăgubiri, Statul sau autoritatea competentă poate deduce din despăgubirea acordată sau reclamată de persoana indemnizată orice sumă referitoare la prejudiciu primită de la infractor, de la securitatea socială, de la o asigurare sau din oricare alte surse.

Articolul 10

Statul sau autoritatea competentă poate fi substituit(ă) drepturilor persoanei despăgubite până la suma compensaţiei plătite.

Articolul 11

Părţile se angajează să ia măsurile necesare pentru ca informaţia cu privire la acest regim de despăgubire să fie disponibilă pentru solicitanţii potenţiali.

PARTEA II

Cooperarea internaţională

Articolul 12

Sub rezerva aplicării acordurilor bilaterale sau multilaterale de asistenţă reciprocă, încheiate între Statele contractante, autorităţile competente ale Părţilor trebuie să-şi acorde în mod reciproc, la cerere, cea mai largă asistenţă posibilă în domeniul acoperit de către prezenta Convenţie. În acest scop, fiecare Stat contractant va desemna o autoritate centrală care va trebui să primească cererile de asistenţă şi să le dea curs şi va informa despre aceasta Secretarul General al Consiliului Europei, cu ocazia depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

Articolul 13

1. 
   Comitetul european pentru probleme penale (CDPC) al Consiliului Europei trebuie să fie informat despre aplicarea prezentei Convenţii.
   

2. In acest scop, fiecare Parte va transmite Secretarului General al Consiliului Europei orice informaţie relevantă despre dispoziţiile sale legislative sau regulamentare relative la problemele acoperite de Convenţie.
PARTEA III

Clause finale

Articolul 14

Această Convenţie este deschisă semnării Statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse pe lângă Secretarul General al Consiliului Europei.

Articolul 15

1. 
   Prezenta Convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea unei perioade de trei luni de la data la care trei State membre ale Consiliului Europei şi-au exprimat consimţământul de a fi legate prin Convenţie în conformitate cu prevederile Articolului 14;
   
2. 
   Pentru orice Stat membru care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin această Conventie, ea va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea unei perioade de trei luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, acceptare sau aprobare.
   

Articolul 16

1. 
   După intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei va putea invita orice Stat care nu este membru al Consiliului Europei să adere la prezenta Convenţie, printr-o decizie luată cu majoritatea prevăzută în Articolul 20.d din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor Statelor contractante cu drept de reprezentare în Comitet.
   
2. 
   Pentru orice Stat aderant, Convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea unei perioade de trei luni de la data depunerii instrumentului de aderare la Secretarul General al Consiliului Europei.
   

Articolul 17

1. 
   Orice Stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare sau aderare, să specifice teritoriul sau teritoriile cărora se va aplica prezenta Conventie.
   
2. 
   Orice Stat poate, la orice dată ulterioară, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Cosiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei Convenţii la orice alt teritoriu specificat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare, faţă de acest teritoriu, în prima zi a lunii care urmează după expirarea unei perioade de trei luni de la data primirii declaraţiei de către Secretarul General.
   
3. 
   Orice declaraţie făcută în conformitate cu cele două paragrafe precedente poate, cu privire la orice teritoriu specificat în această declaraţie, să fie retrasă în baza unei notificări adresate Secretarului General. Retragerea va deveni efectivă în prima zi a lunii care urmează după expirarea unei perioade de şase luni de la data primirii notificării de către Secretarul General.
   

Articolul 18

1. 
   Orice Stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, sa declare folosirea unei sau mai multor rezerve.
   
2. 
   Orice Stat contractant care a formulat o rezervă în virtutea paragrafului precedent poate accepta în total sau parţial retragerea sa prin notificare adresată Secretarului General al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect la data primirii notificării de către Secretarul General.
   

3. 
   Partea care a formulat o rezervă în legătură cu o prevedere a prezentei Convenţii nu poate pretinde aplicarea acestei prevederi de către o altă Parte; totuşi ea poate, dacă rezerva este parţială sau condiţională, să pretindă aplicarea acestei prevederi în măsura în care ea a acceptat-o.
   

Articolul 19

1. 
   Orice Parte contractantă poate, în orice moment, denunţa prezenta Convenţie, adresând o notificare Secretarului General al Consiliului Europei.
   
2. 
   O astfel de denunţare va avea efect în prima zi a lunii care urmează după expirarea unei perioade de şase luni de la data primirii notificării de către Secretarul General.
   

Articolul 20

Secretarul General al Consiliului Europei va comunica Statelor membre ale Consiliului şi oricărui Stat care a aderat la prezenta Conventie:

a. orice semnare;

b. depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;

c. orice dată de intrare în vigoare a prezentei Convenţtii în conformitate cu Articolele 15, 16 si 17;

4. 
   orice alt act, notificare ori comunicare având legătură cu prezenta Convenţie.
   

Drept pentru care, subsemnaţii, legal împuterniciţi în acest scop, au semnat prezenta Convenţie.

Intocmită la Strasbourg, la 24 noiembrie 1983, în engleză şi franceză, cele două texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul General va transmite copii certificate fiecărui Stat membru al Consiliului Europei şi fiecărui Stat invitat să adere la prezenta Convenţie.