Raspunsuri la examnul de transfer, anul 1 rezidentiat Medicina de familie, Copartimentul Medicina Interna

Sizin üçün oyun:

Google Play'də əldə edin


Yüklə 3.19 Mb.
səhifə1/33
tarix26.04.2018
ölçüsü3.19 Mb.
  1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   33

Relese by MedTorrents.com

Raspunsuri la examnul de transfer, anul 1 rezidentiat

Medicina de familie,

Copartimentul Medicina Interna

1.Bronşitele, bronşiolitele acute. Cauze. Particularităţi clinice. Diagnostic pozitiv şi diferenţial. Complicaţii. Tratament. Criterii pentru spitalizare. Profilaxie.

*Bronsita acuta:este o boala a cailor respiratorii ce determina o inflamatie reversibila , cu evolutie de scurta durata, neinsotita de modificari radiologice.

Cauze:

-vurusuri gripale A,B

-virusuri paragripale

-adenovirusuri

-coronarovirusuri

-enterovirusuri

-bacterii: apare de obicei in evolutia unei bronsite virale, prin suprainfectarea acesteia cu flora orofaringiana

-substante chimice



Particularităţi clinice:

-simptomul dominant este tusea seaca, initial precedata de cele mai multe ori de catar naso-faringian.

-poate aparea si subfebrilitate, dispneea si /sau cianoza apar atunci cind se asociaza un sindrom obstructiv de cai aeriene superioare, sau de cai aeriene intrapulmonare, atunci cind intervine bronhospasmul

-wheezing in special la efort fizic

-raguseala

-raluri sibilante

-la citeva zile de debutul bolii apare expectorie cu sputa mucoasa sau muco-purulenta, care la inceput se elimina greu.

Diagnostic pozitiv:

-hemograma: este normala sau evidentiaza leucopenie ( in viroze), uneori leucocitoza ( in infectiile bacteriene)

-radiologic examenul este normal

-examenul fizic evidentiaza murmur vezicular normal sau inasprit si raluri bronsice uscate ronflante



Diagnostic diferential:

-astm


-bronsita cronica

-sinuzita

-insuficienta cardiaca congestiva

-esofagita de reflux

-sindroame de aspiratie

-pneumoniile virale sau bacteriene

-bolile infectioase virale ce debuteaza cu sindrom cataral si bronsitic: rujeola, varicela, gripa, mononucleoza infectioasa

Complicatii:

-bronhopneumonie

-bronhopneumonie cronica obstructiva la pacientii ce au depasit virsta de 40 ani

Tratament:

-anitipiretice si antialgice: paracetamol

-mucolitice : (acetilcisteina, ambroxol)

-antitusive: medicamente ce contin codeina



Profilaxie:

Se poate preveni aparitia bronsitei acute prin:

- evitarea fumului de tigara; persoanele care fumeaza sau care inhaleaza constant fum de tigara au mai multe episoade de bronsita acuta decat persoanele care nu fumeaza; fumul de tigara scade capacitatea organismului de a elimina bacteriile si virusurile si poate duce la producerea de infectii respiratorii;

- evitarea aerului poluat sau a substantelor iritante;

- purtarea unei masti de protectie in cazul lucrului in atmosfera cu substante iritante, chiar si praf;

- evitarea aprinderii focului cu rumegus;

- evitarea situatiilor ce pot declansa un episod alergic, la persoanele cu alergii cunoscute;

- evitarea contactului cu persoanele ce au infectii ale tractului respirator superior, mai ales de catre cei cu un sistem imunitar deficitar sau alte boli;

- spalarea frecventa a mainilor in timpul sezonului rece cu epidemii de gripa;

- vaccinarea impotriva gripei.

In cazul in care apare o infectie a tractului respirator superior se indica:

- odihna;

- administrarea de lichide pentru a scadea riscul de dezvoltare a unei bronsite acute.

*Bronsiolita acuta:este o infecţie a tractului respirator inferior de origine virală la sugari şi copiide vârstă până la 2 ani, manifestată clinic prin dispnee expiratorie însoţită de wheezing şi/saucrepitaţie la auscultaţie pulmonară.

Cauze:

· adenovirusurile

· virusul paragripal

· rinovirusuri

· virusul gripal

· enterovirusuri

· Mycoplasma pneumonia

Particularitati clinice:

-debuteaza cu rinofaringita acuta si rinoree, subfebrilitate, uneori febra 38-39 C, apoi in 3-4 zile se asociaza dispnee expiratorie cu wheezing, tuse spastic, agitatie, geamat respirator, aerocianoza.

-toracele este distins emfizimatos, la percutie-hipersonaritate, diminuarea murmurului vesicular cu expir prelungit si suierarotor, raluri subcrepitante bronsiolare, raluri sibilante care se modifica dupa tuse.

-starea generala alterata

-tegumente marmorate (perturbari microcirculatorii)

-semne de intoxicaţie moderate (scăderea poftei de mâncare, copil capricios, periodic agitat)



Diagnostic:

-diagnosticul de bronşiolita este stabilit în baza semnelor clinice şi obiective

-investigaţii recomandabile la pacienţii cu evoluţia severă a bolii sau în cazul diagnosticului incert:

*hemograma: (neutrofilia, limfopenia sugerează etiologia bacteriană a bolii)

* radiografia cutiei toracice:evidenţiază de obicei hiperinflaţie pulmonară cu creştereaanteroposterior al toracelui, orizontalizarea coastelor, coborâreadiafragmului, hipertransparenţa pulmonară difuză cu accent în regiunile bazale,

* pulsoximetria se efectuează la orice copil cu tahipnee sau semne de hipoxie

* gazele sanguine

* analiza biochimică a sîngelui (ionograma serică - în formele severe de boală pentrudiagnosticarea sindromului de secreţie inadecvată de ADH)

*examenul virusologic specific

*examenul serologic specific



Diagnostic diferential:

-tuse convulsiva

-bronsita acuta

-pneumonia bacteriana la sugar

-sindromul de aspiratie

-corpi straini in caile respiratorii

-mucoviscidoza

-laringita stenozanta



Complicatii:

-apnee


· suprainfecţie bacteriană pulmonară

· infecţie bacteriană serioasă extrapulmonară

· otită medie

· tahicardie supraventriculară

· pneumotorace

· insuficienţă respiratorie

· bronşite obstructive recurente

· astm bronşic



Tratament:

Măsuri generale: Pacienţii cu bronşiolita acută vor fi izolaţi în saloane aparte, pentru reducereariscului de infectare a RS-virusului. Dietă conform vârstei, bogată în vitamine, calorică, ceaiuricalde, poziţia pacientului în decubit dorsal cu trunchiul ridicat .

Sanarea căilor respiratorii: asigurarea permeabilităţii cavităţii nazale prin administrareapicăturilor nazale saline, în unele cazuri decongestionate; aspiraţia secreţiilor nazale cu pompăspecială.

- salbutamol prin spacer 0,15mg/kg/doză, la interval de 20minute, 2-4 puffuri, se va efectua la copii cu wheezing pronunţat, la copii mai mari de 6 luni.

- formele severe de boală pot să beneficieze de glucocorticosteroizii sistemici (prednizolon2mg/kg/zi, apoi 1mg/kg/zi, timp 5 zile sau dexametazonă 1-1,5 mg/kg/zi în 2-3 prize) sau copiimai mari de 12 luni – glucocorticosteroizii inhalatorii în cazul wheezing-ului recurent saususpiciunii astmului bronşic.

- tratamentul cu ribavirina se administrează în primele 72 ore a infecţiei, fie în doze standard (20 mg/ml in aerosolizare continua, timpde 12-18 ore, 3-7 zile), fie în doze mari pe o durată scurtă (sub un strict control) .

-Tratament antiviral se indică numai în cazuri confirmate ale gripei, prima doză seadministrează până la 48 ore de la debutul bolii .

- antibioterapia se administrează numai în cazuri de bronşiolita acută şi infecţia bacterianăconfirmată (frotiu Gram şi cultura secreţiilor bronşice), otita medie, la copii cu apneea recurentă, tabloul septicemiei, agravarea bruscă, manifestări atipicede boală, prezenţa opacităţilor extinse pe radiografia toracică. Se pot folosi amoxicilină cu acid clavulanic, CS generaţia a II sau altele .

-clorura de sodiu 3% (reduce edemul bronşic, ameliorează eliminarea mucusului vâscos).

-mucoliticele produc hipersecreţie în căile respiratorii, care poate agrava sindromulbronhoobstructiv

-antitusivele nu au efect benefic în bronşiolita acută, deoarece inhibarea tusei determină stagnareasecreţiilor bronşice şi agravarea sindromului bronhoobstructiv.



Criterii de spitalizare:

-Vârsta < 6 luni

· Copii născuţi prematuri (<35 săptămâni de gestaţie)

· Copii din grupul de risc pentru evoluţie severă (MCC, patologie pulmonară cronică,imunodeficienţe, sindromul Down)

· Epizoade de apnee periodică

· Frecvenţa respiratorie accelerată (>70/min)

· Semne generale de pericol

· Durata bolii la momentul adresării (3-5 zi de boală)

· Semne de deshidratare

· Familiile social-vulnerabile sau familiile necompliante

· Răspuns neadecvat la tratament aplicat în condiţii de ambulator sau agravarea stării generalepe fon de tratament

· Lipsa posibilităţii urmării atente a pacientului

· Diagnostic neclar

· Complicaţii toxice: encefalopatie toxiinfecţioasă, sindrom convulsiv, insuficienţă respiratorieşi cardiovasculară, hepatită toxică, nefrită toxică, ileus paralitic



Profilaxia:

-spălarea frecventă a mâînilor

· izolarea copilului bolnav

· purtarea măştii de protecţie în contactul cu persoanele bolnave

· asigurarea copilului bolnav condiţiilor fără nocivităţi habituale (fum de ţigară, vapori, gaze,mucegai, igrasie)

· aerisirea frecventă a incăperilor

· evitarea locurilor aglomerate, colectivităţilor de copii

-reducerea infectării în perioadele cu risc sezonier de îmbolnăvire

- evitarea contactului cu persoane bolnave

- evitarea aglomeraţiilor de oameni, transportului obştesc

· instalarea carantinei în focare de infecţii (7 zile de la ultimul caz de IRVA)

· vitaminoterapie (fructe, legume, polivitamine)

· recomandări ale medicinii tradiţionale, remedii nespecifice



2.Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC). Definiţie. Etiologie. Clasificare în stare stabilă şi exacerbare. Diagnostic clinic precoce şi diferenţial. Complicaţii. Tratament în stare stabilă şi exacerbare. Indicaţii pentru spitalizare şi de trimitere la specialist. Prognostic. Expertiza capacităţii de muncă.

Definitie: se caracteriziază prin limitarea persistentă, şi de regulă progresivă, a fluxului deaer, asociată unui răspuns inflamator amplificat al căilor respiratorii şi ţesutului pulmonar, caurmare a expunerii la particule nocive sau la gaze.Bronhopneumopatia cronică obstructivă reprezintă o asociere între bronşita cronică obstructivă şi emfizem pulmonar.

Etiologie:

-tabagismul: factor de risc veridic.

-poluarea mediului casnic;

- poluarea mediului ambiant;

- expunerea îndelungată la substanţe iritante şi/sau nocive profesionale;

-afecţiuni cronice ale aparatului respirator;

-predispunerea genetică.

Clasificare în stare stabilă şi exacerbare:

Exacerbare:

*uşoară: agravarea neînsemnată a simptomaticii, ce se jugulează laintensificarea tratamentului bronhodilatator, tratamentul se efectueazăîn condiţii de ambulatoriu

* moderată: agravarea semnelor de bază (tusei şi dispneei), creşterea expectoraţiilor cu caracter purulent, febră, slăbiciune şi fatigabilitate, tratamentul se efectuează în condiţii de ambulator sau de staţionar.

* gravă : agravarea semnelor de baza (tahipnoe FR > 30 min sau bradipnee FR < 12, insuficienta cardiaca clasa functional III-IV, dereglari de constiinta, aparitia complicatiilor.



Evoluţie stabilă: stare a pacientului cînd expresivitatea semnelor clinice nu se modificăpe o perioadă îndelungată (săptămîni, luni), iar progresarea procesuluipatologic poate fi semnalată doar la supravegherea dinamică de lungă

durată a bolnavului.



Diagnostic clinic:

Debutul lent progresiv şi insidios al bolii;

· Simptoamele BPOC:

Tusea – cel mai frecvent şi constant simptom: caracter periodic,mai des vesperală, mai rar în orele nocturne.

Sputa (identificarea caracterului şi volumului este obligatorie) este: prioritar matinală, în cantităţi mici (pînă la 60 ml/24 ore),cu caracter seros.

Dispneea – indicele cardinal în BPOC : progresivă, permanentă (în fiecare zi),variază de la o senzaţie uşoară în timpul eforturilor fizice marcate pînă la insuficienţărespiratorie severă în repaus,agravare la efort fizic, infecţii respiratorii,survine aproximativ peste 10 ani după apariţia tusei.

Starea generală:

- examenul obiectiv în BPOC depinde de expresivitatea obstrucţiei bronşice şiemfizemului,

- tuse şi dispnee la efort fizic în stadiile incipiente,

- apoi apare dispneea acompaniată de respiraţia şuierătoare, preponderent în orelematinale,

- infecţia respiratorie adesea declanşează exacerbarea BPOC,

-accentuarea semnelor respiratorii în timpul vorbirii, efortului fizic minimal,

- bătaia aripelor nazale,

-cianoză centrală cenuşie,

- hipocratism digital,

- poziţia forţată sugerează evoluţia severă a BPOC

-coloraţia tegumentară este determinată de hipoxie şi eritrocitoză.

Notă: Cianoza centrală indică prezenţa hipoxiei, iar acrocianoza caracterizează insuficienţacardiacă.

Cutia toracică: în formă de butoi,creşterea diametrului toracic antero-posterior, participă slab în actul de respiraţie, depresiunea spaţiilor intercostale în timpul inspiraţiei (semnul Huber),participarea activă în actul de respiraţie a muşchilor respiratorii suplimentari.

Notă: Dilatarea spaţiilor intercostale sugerează evoluţia severă a BPOC!

· Percutor: sunet percutor hipersonor,coborîrea limitelor pulmonare inferioare,diminuarea excursiei respiratorii pulmonare.

· Auscultativ: murmur vezicular diminuat,raluri uscate difuze (ronflante şi sibilante), care se accentuează la expiraţie forţată înexacerbare, expiraţie prelungită accentuată.



Diagnostic diferential:

-astm bronşic;

-insuficienţa cardiacă;

-boala bronşiectatică;

- tuberculoza pulmonară;

- bronşiolita obliterantă.



Complicatii:

-insuficienţa respiratorie,

- hipertensiunea pulmonară

-cordul pulmonar

-pneumotorax

Tratament în stare stabilă :

*Forma uşoară (stadiul I) la pacienții cu BPOC Tip A risc redus,și simtomologie redusă:

-Prima opțiune-necesită tratament cu anticolinergic durata scurta de actiune sau Beta2-agonist durata scurta de actiune

- A doua opțiune- se recomandă anticolinergic durata lunga de actiune sau Beta2- agonist durata lunga de actiune sau preparate combinate (Beta2-agonist cu anticolinergic)

- În cazul intoleranței bronhodilatatoarelor inhalatorii poate fi recomandată teofilina retard

*Tip B,C,D:

-B2 agoniştii cu durata lungă de acţiune ameliorează, calitatea veţii bolnavilor şi reducnumărul exacerbărilor

- Preparatele de elecţie se consideră anticolinergicele .

- Combinaţia: anticolinergice + β2-agonişti este mai eficientă decît fiecare remediu în parte

-În cazul eficacităţii scăzute în administrarea combinaţiei din anticolinergicele şi B2agonişti,este necesar de folosit metilxantinele .

*Terapia de susţinere în BPOC:

- La pacienți în BPOC Tip B – simptomologie crescută, risc redus

· Prima opțiune:

-bronhodilatatoare de durată lungă de acțiune (anticolinergic durata lunga de actiune sau Beta 2 agonist durata lunga de actiune)

· A doua opțiune:

la bolnavii cu dispnea pronunțată se indică combinația anticolinergic durata lunga de actiune + B2 agonistdurata lunga de actiune,

· În obțiune alternativă:se indică combinația anticolinergici durata scurta de actiune și B2 agonist durata scurta de actiune



-La pacienții BPOC Tip C simptomologie redusă da risc crescut

· Prima opțiune:

-combinaţia glucocorticosteroizi inhalatori cu Beta2-agonist durata lunga de actiune sau anticolinergic durata lunga de actiune.

· A doua opțiune:

- combinarea bronhodilatatorii cu durata lungă de acțiune (Beta2 agonist durata lunga de actiune șiAnticolinergic durata lunga de actiune)

· Opțiune alternativă:

-bronhodilatatore cu durata scurtă de acțiune, Teofilină.

- La pacienți BPOC Tip D simtomologie crescută și risc crescut

· Prima opțiune:

combinarea glucocorticosteroizi inhalatori cu Beta2- agonist durata lunga de actiune sau anticolinergic durata lunga de actiune.

· A doua opțiune:

combinarea trei claselor de medicamente (glucocorticosteroizi inhalatori+ Beta2 agonis durata lunga de actiune+ anticolinergice durata lunga de actiune),

Tratament în exacerbare:

*Exacerbare uşoară:

– agravarea neînsemnată a simptomaticii, ce se jugulează laintensificarea tratamentului bronhodilatator, tratamentul se efectuează în condiţii de ambulator.

- Mărirea la necesitate a dozei şi a frecvenţei administrării bronhodilatatoarelor de scurta durata:

Salbutamol 100mcg, cîte 2 pufuri la 4-6ore sau

Fenoterol 100 mcg, cîte 2 pufuri la 4-6ore sau

Fenoterol 50 mcg + Ipratropium bromid20 mcg, cîte 2 pufuri 3-4 ori/24h

-Dacă nu au fost folosite anterior, în tratament se includ preparatele anticolinergice .

-Preferinţă deosebită o au bronhodilatatoarele combinate (anticolinergice+β2-agoniştii cudurata scurtă de acţiune) .

· În cazul intoleranţei sau dificultăţilor la administrarea formelor inhalatorii ori la un efectterapeutic insuficient se indică formele orale ale teofilinei: Teofilină 0,2-0,3 mg de 2 ori/24h

· În cazul acutizărilor condiţionate de infecţii bacteriene (febră, intensificarea tusei, creştereavolumului expectoraţiilor purulente) sunt recomandate penicilinele, macrolidele saucefalosporinele de generaţia a II-a

* Exacerbare moderată – agravarea semnelor de bază (tusei şi dispneei), creşterea expectoraţiilor cu caracter purulent, febră, slăbiciune şi fatigabilitate, tratamentul este ambulatoriu sau în condiţii de staţionar.

-Mărirea dozei şi frecvenţei administrării bronhodilatatoarelor :

- Preparatele antibacteriene la necesitate :

Peniciline sauMacrolide sauCefalosporine de generaţia a II-a.

-CS sistemici

* Exacerbare severă – agravarea semnelor de bază (tahipnee FR>30/minut sau bradipneeFR<12, insuficienţă cardiacă clasa funcţională III-IV, apariţia simptomelor noi, care caracterizeazăgradul insuficienţei respiratorie şi cardiace (cianoza, edeme periferice), dereglări de conştiinţă,apariţia complicaţiilor. Tratamentul se efectuează în condiţii de staţionar .

-Oxigenoterapie 2-5 l/min. >18ore/zi şi/sau ventilaţia asistată cu oximetrie la fiecare 30 minute.

- Tratament bronhodilatator – sporirea dozei nictemerale :

Ipotropium bromid + Salbutamol + oxigen prin nebulizator fiecare 6 ore sau

preparat combinat: Iprotropium bromid + Fenoterol + oxigen prin nebulizator fiecare 6 ore.

Metilxantine i/v se indică în ineficienţa preparatelor bronhodilatatoare inhalatorii sau încazul bolnavilor ce nu pot utiliza eficient inhalatoarele.

-CS sistemici:

Prednisolon per os 0,5 mg/kg/24 ore sau i/v 3mg/kg/24 ore, saualt CS în doze echivalente.

-În cazul infecţiilor bacteriene 3-4 zile se introduc i/v, apoi 7-10 zile per os:

Peniciline,

Cefalosporine generaţia II,III; macrolide ; aminoglicozide.

Notă:În cazul acutizării severe cu risc sporit de infecţie prin Ps.aeruginosa (bronşiectazii, corticoterapie

îndelungată, tratament antibacterial repetat >4ori/an, VEMS (FEV1)<35% pe 10-14 zile se indică:

Cefalosporine de generaţia III.



Indicaţii pentru spitalizare şi de trimitere la specialist:

-Creştere marcată în intensitate a simpomatologiei

-Formă severă de BPOC

-Apariţia unui nou simptom

- Eşec al răspunsului terapeutic, după măsurile iniţiale de management medicamentos

-Prezenţa unii comorbidităţi severe

-Exacerbări fregvente

-Vârsta înaltă

- Insuficienţa unui suport la domiciliu

-Debutarea iniţială cu o evoluţie severă,

-Dificultăţi în diagnosticul diferenţial,

- Lipsa dinamicii pozitive la tratamentul administrat iniţial.

*Consultaţia ftiziopneumologului este indicată în cazul:

· concretizarea diagnosticului;

· determinarea gradului deseveritate al BPOC;

· evoluţiei cu acutizărifrecvente;

· progresarea IR;

· ineficienţa tratamentuluiadministrat anterior;

· decizia efectuării tratamentuluiîn condiţii de ambulator saustaţionar

Prognostic: este în functie de stadiul bolii, de complicatiile existente, de aparitiainsuficientei respiratorii sau cordului pulmonar cronic.

· Decesul în exacerbarea BPOC este condiţionat de expresivitatea acidozei respiratorii,prezenţa comorbidităţilor şi necesităţii ventilaţiei asistate.

Supravieţuirea în BPCO este apreciată la 5-13 ani din momentul diagnosticului. După primul episod de insuficienţă respiratorie severă mor 60% din bolnavi în următorii 2 ani. Asocierea cordului pulmonar duce la o mortalitate de 50% în 5 ani la bolnavii cu repetate decompensări .

Expertiza capacităţii de muncă:

*Stadiul I – BPOC forma usoara: Incapacitate adaptativa: 1 – 29 %.Capacitatea de munca: pastrata.Gradul de invaliditate: nu se incadreaza in grad de invaliditate.

*Stadiul II – BPOC forma moderata: Incapacitatea adaptativa: 30 – 49 %. Capacitatea de munca: pastrata. Gradul de invaliditate: nu se incadreaza in grad de invaliditate.

*Stadiul III – BPOC forma moderata: Incapacitatea adaptativa: 50 – 69 %. Capacitatea de munca: pierduta cel putin jumatate. Gradul de invaliditate: III.

*Stadiul III – BPOC forma grava: Incapacitatea adaptativa: 70 – 89 %. Capacitatea de munca: pierduta in totalitate. Gradul de invaliditate: II.

*Stadiul IV – BPOC forma foarte grava: Incapacitatea adaptativa: 90 – 100 %. Capacitatea de munca: capacitatea de autoservire pierduta. Gradul de invaliditate: I.



3.Pneumoniile. Etiologie. Clasificare. Particularităţile diagnosticului clinic şi paraclinic al pneumoniilor comunitare.Pneumoniile nozocomiale, prin aspiraţie, pneumoniile în condiţii de imunitate compromisă. Complicaţii. Tratamentul empiric al pneumoniilor la domiciliu. Evaluarea tratamentului. Durata tratamentului antibacterian şi criteriile de eficienţă. Indicaţii pentru spitalizare. Dispensarizarea convalescenţilor. Profilaxia.

Pneumonii: grup de afecţiuni inflamatorii acute ale parenchimului pulmonar de origineinfecţioasă variată (de obicei, bacteriană), caracterizate prin alveolită exsudativă şi/sau infiltratinflamator interstiţial, care realizează condensare pulmonară (exprimată clinic şi radiologic) şimanifestări de impregnare infecţioasă.

Clasificare:

Clasificarea clinico-evolutivă:

· Pneumonii cu o evoluţie uşoară (se caracterizează prin semne de intoxicaţie uşoare sau lipsa lor,

manifestări minime de insuficienţă respiratorie, semnele de activitate ale procesului inflamator sunt slab

pronunţate).

· Pneumonii de gravitate medie (se caracterizează prin febră şi impregnare infecţioasă moderată, manifestări

moderate de insuficienţă respiratorie, îndeosebi la efort fizic, manifestări cardiovasculare ca tahicardia şi

hipotensiunea).

· Pneumonii severe (se caracterizează prin prezenţa a cel puţin două din criteriile ce indică spitalizarea în

SATI.

Clasificarea PN în funcţie de principiul etiologic:

*Pneumonii bacteriene:

· Streptococcus pneumoniae

· Staphylococcus aureus

· Streptococcus pyogenes şi alţi streptococi

· Klebsiella pneumoniae

· Pseudomonas aeruginosa (bacilul piocianic)

· Escherichia coli

*Pneumonii virale:

· Virusuri gripale şi paragripale

· Virusul sinciţial respirator

· Adenovirusuri

*Pneumonii determinate de agenţi atipici:

• Chlamydia pneumoniae.

• Mycoplasma pneumoniae.

• Legionella

*Pneumonii fungice:

•actinomicoza

•Candida albicans (candidoza).

Clasificarea clinicomorfologică a pneumoniilor:

• Pneumonie lobară (sau franc lobară, pneumonie crupoasă, pleuropneumonie).

•Bronhopneumonie.

•Pneumonie interstiţială



Clasificarea pneumoniilor în funcţie de mediu:

1.pneumonie comunitară (extraspitalicească, domestică): pneumonii contractate în afaraspitalului (în comunitate, la domiciliu) de un individ imunocompetent;

2.pneumonie nosocomială (intraspitalicească): pneumonii contractate în spital, după celpuţin 2 zile de la spitalizare;

3. pneumonie prin aspiraţie;

4. pneumonie la persoanele cu imunitatea compromisă: infectaţi HIV/SIDA, persoane cu imunodeficit primar, pacienţisub tratament cu corticosteroizi



Dostları ilə paylaş:
  1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   33
Orklarla döyüş:

Google Play'də əldə edin


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə