Universitatea din bacăU

Unitatea de studiu V.3. Deficienţele de creştere şi dezvoltare

Prin deficienţe şi tulburări de creştere şi dezvoltare se înţeleg abaterile de la normal ale creşterii somatice şi dezvoltării organice şi psihice, în perioadele de evoluţie.

Deficienţele în creşterea înălţimii şi greutăţii corpului sunt abateri de la normal care se pot constata comparând între ei copiii, adolescenţii şi tinerii de aceeaşi vârstă şi sex. e consideră normală înălţimea şi greutatea care se încadrează între cifrele medii stabilite pe vârste şi sexe. Pe cei care prezintă valori ale înălţimii mai mari decât media îi numim suprastaturali, pe cei cu valori mai mici substaturali; pe cei cu valori mai mari ale greutăţii îi numim supraponderali, pe cei cu valori mai mici subponderali. Asociind aceste două componente, înălţimea şi greutatea, în noţiunea de constituţie somatică, putem vorbi de valori somatice medii la normosomi (eurisomi), de valori scăzute la hiposomi şi crescute la hipersomi. Valorile extreme se încadrează în noţiunile de nanosomi (pitici) şi giganţi (uriaşi).

1. 
   Deficienţele prin insuficienţa creşterii în înălţime a corpului
   

Hiposomia este o deficienţă uşoară atunci când creşterea corpului se face proporţional, când funcţiile organice se desfăşoară normal şi când valorile înălţimii şi greutăţii rămân mai mici din cauza întârzierii creşterii.

Nanosomii sau piticii sunt deficienţi nu numai prin talie foarte mică şi greutate scăzută, ci mai ales prin caracterele morfologice şi funcţionale care însoţesc această creştere insuficientă.

2. 
   Deficienţe prin creştere ponderală insuficientă
   

- Insuficienţa ponderală primară (greutatea corpului insuficientă încă din viaţa intrauterină) este condiţionată de naşterea prematură, de imaturitate sau de debilitate congenitală.

- Insuficienţa ponderală secundară (greutatea nu creşte în ritmul potrivit, paralel cu înălţimea, întârzie în creştere sau scade temporar) se datorează tulburărilor digestive şi de nutriţie, acute şi cronice, tulburărilor de metabolism, anorexiei de natură organică sau psihică, care duc la scăderea în greutate, sau unor afecţiuni ale aparatului respirator, boli cronice ale cordului, vaselor şi sângelui, boli constituţionale ale stomacului şi colonului, boli cronice ale ficatului şi splinei, paraziţi intestinali sau ai căilor biliare, boli ale rinichilor şi căilor urinare, care dau debilităţi fizice şi organice.

- Trebuie menţionată caşexia (maladia Simonds), care este o stare de denutriţie gravă, cu slăbirea accentuată a membrelor, care apare mai ales la fete în perioada pubertară şi care este provocată de o anorexie nervoasă şi mintală.

3. 
   Deficienţe prin exces sau precocitate în creşterea staturii
   

Hipersomia se produce printr-o creştere rapidă şi prematură, printr-o intensă acceleraţie a ritmului creşterii. Creşterea se prelungeşte în timp dincolo de limitele ei normale. Aceste deficienţe apar mai rar şi sunt socotite mai puţin grave decât hiposomiile sau nanismul.

Hipersomii nu sunt consideraţi deficienţi atunci când corpul lor creşte proporţional, organele şi funcţiile lor fac faţă necesităţilor vârstei şi când au o dezvoltare psihică normală.

Din categoria hipersomiilor ca deficienţe prin exces a creşterii în înălţime, face parte gigantismul.

Între deficienţele prin precocitate în creşterea staturii se încadrează pubertatea precoce.

4. 
   Deficienţe prin creştere ponderală excesivă
   

Deficienţele prin creştere ponderală excesivă sunt reprezentate de diversele tipuri de obezitate. Obezitatea este acumularea în exces a unor rezerve adipoase, ca rezultat al unor cauze funcţionale (supraalimentaţie, inactivitate fizică) şi patologice (predispoziţii ereditare şi familiale, cauze digestive şi metabolice, endocrine şi nervoase sau asocieri ale acestora).

După cantitatea depozitelor grăsoase, obezitatea poate fi mică, mijlocie sau mare.

După dispunerea acestor depozite, poate fi generală sau parţială.

Există forme de obezitate anemică şi forme pletorice, ca şi forme benigne şi maligne.

5. 
   Deficienţe prin creşterea neproporţională a staturii
   

Disproporţiile şi disarmoniile de creştere se produc datorită fie unor cauze ereditare, fie altor cauze care acţionează în viaţa intrauterină sau extrauterină. Ele pot fi globale sau parţiale, definitive sau trecătoare şi pot evolua singure sau asociate cu hiposomia sau hipersomia.

Deficienţele care interesează corpul întreg sunt: acondroplazia (formă tipică de scurtare a corpului asociată cu creşterea neproporţională a membrelor), acromegalia (hipertrofie a extremităţilor membrelor superioare şi membrelor inferioare, asociată cu deformaţii cranio-faciale) şi acromicria (creşterea este tulburată de atrofia scheletului şi a tuturor ţesuturilor de la nivelul extremităţilor, care prezintă un volum mic şi o cianozare permanentă).

Deficienţele parţiale sunt determinate de disarmoniile dintre partea superioară şi cea inferioară, dintre partea dreaptă şi cea stângă şi dintre segmentele simetrice ale corpului. Se mai pot constata disproporţii între cap şi trunchi, între membrele superioare şi membrele inferioare. La acestea se adaugă o serie de defecte în forma şi structura elementelor somatice şi organice, ca: aplazii, hiperplazii, displazii, atrofii, hipertrofii, distrofii, dismorfisme, paramorfisme, alungiri, scurtări, îngroşări, subţieri, creşteri asimetrice şi inegale (gigantism segmentar).

Asimetriile sunt deformaţii destul de frecvente. Creşterea exagerată poate fi determinată de unele procese stimulatoare, ca osteomielita sau hiperemia cronică a cartilajelor osteogenetice (gigantism local). Întârzierea în creştere este provocată de procese paralitice sau traumatice, care produc o atrofie cu scurtarea şi subţierea oaselor. Deviaţiile şi deformaţiile capului şi gâtului, ale trunchiului şi coloanei vertebrale, ale centurii scapulare şi membrelor superioare, ale bazinului şi membrelor inferioare, favorizează creşterea şi dezvoltarea asimetrică a elementelor aparatului de sprijin şi mişcare.

Leziunile traumatice grave, intervenţiile chirurgicale sau ortopedice şi toate procesele patologice care modifică forma, structura şi funcţiunile corpului (amputaţii, anchilozări, cicatrici profunde şi întinse, etc.) pot deveni cauzele unei creşteri şi dezvoltări asimetrice.

6. 
   Deficienţele dezvoltării morfofuncţionale globale
   

Încetinirea, întârzierea, grăbirea sau devierea proceselor şi fenomenelor de evoluţie, pot să producă deficienţe morfofuncţionale importante.

Uneori se produc abateri de la normal la nivelul unui organ sau aparat, care pot să producă o alterare a armoniei morfologice şi o tulburare a sinergiei funcţionale. Alteori, întregul complex morfofuncţional este împiedicat să funcţioneze normal.

Încetinirile şi opririle în evoluţie prelungesc durata unei perioade de creştere şi dezvoltare, sau transmit caracterele neevoluate perioadei următoare. Se foloseşte frecvent noţiunea de întârziere în dezvoltare, iar caracterelor involuate li se dă numele perioadei din care provin (puerilism, infantilism - când se defineşte o rămânere în urmă globală -, sau caractere puerile, infantile - când acestea apar la vârsta adolescenţei sau tinereţii).

Accelerarea excesivă duce la dezvoltarea precoce a unui organ sau a unei funcţii, sau chiar la evoluţia prematură a organismului întreg (dezvoltarea prematură a caracterelor secundare sexuale, pubertate precoce, maturizare precoce globală sau parţială şi chiar îmbătrânire precoce).

Devierile de la normal în evoluţia organismului pot să provoace modificări în sensul feminizării băieţilor şi a masculinizării fetelor (trecătoare, de obicei).

Rezumatul unităţii de studiu

Prin deficienţe şi tulburări de creştere şi dezvoltare se înţeleg abaterile de la normal ale creşterii somatice şi dezvoltării organice şi psihice, în perioadele de evoluţie.

Categoriile de deficienţe şi tulburări de creştere şi dezvoltare care trebuie cunoscute şi luate în considerare în momentul în care se realizează aprecierea creşterii şi dezvoltării copiilor sunt: deficienţele prin insuficienţa creşterii în înălţime a corpului, deficienţe prin creştere ponderală insuficientă, deficienţe prin creştere ponderală excesivă, deficienţe prin creşterea neproporţională a staturii, deficienţele dezvoltării morfofuncţionale globale.

Autoevaluare

1. 
   Definiţi deficienţele de creştere şi dezvoltare şi explicaţi modul în care se realizează încadrarea persoanelor în categorii după rezultatele examinărilor efectuate.
   
2. 
   Enumeraţi şi caracterizaţi deficienţele prin insuficienţa creşterii în înălţime a corpului.
   
3. 
   Enumeraţi şi caracterizaţi deficienţele prin creştere ponderală insuficientă.
   
4. 
   Enumeraţi şi caracterizaţi deficienţele prin exces sau precocitate în creşterea staturii.
   
5. 
   Enumeraţi şi caracterizaţi deficienţele prin creştere ponderală excesivă.
   
6. 
   Enumeraţi şi caracterizaţi deficienţele prin creştere neproporţională a staturii.
   
7. 
   Enumeraţi şi caracterizaţi deficienţele dezvoltării morfofuncţionale globale.