Universitatea din bacăU

Unitatea de studiu IV.4. Bazele teoretico-metodice ale priceperilor motrice şi ale calităţilor motrice

Bazele teoretico-metodice ale priceperilor motrice

Împreună cu deprinderile, priceperile motrice formează baza comportamentului învăţat, caracterizat printr-un grad superior de adaptabilitate la situaţiile în care este pus subiectul.

Priceperile elementare reprezintă prima fază a învăţării unei acţiuni şi priceperi complexe, superioare, care constau din valorificarea deplină a întregului complex de activităţi motrice şi intelectaule ale unui subiect. Ele sunt definite ca modalităţi de acţiune în care se organizează un răspuns motric pe baza cunoştinţelor şi a unor capacităţi motrice, în condiţiile iniţiale ale învăţării.

Priceperile superioare sunt caracterizate de o mare complexitate structural-funcţională, înglobând cunoştinţe teoretice, experienţă personală, deprinderi diferite, toate putând fi actualizate, mobilizate şi selectate pentru rezolvarea unor situaţii de asemenea complexe şi schimbătoare. Ele sunt definite ca comportamente de tip superior, constând în acţiuni eficiente, întreprinse în condiţii schimbătoare şi chiar dificile, comportament de tip inteligent, care are la bază învăţarea anterioară.

Caracteristicile priceperilor sunt:

- sunt componente neautomatizate ale activităţii motrice voluntare (folosirea lor depinzând de inteligenţa motrică);

- aria de manifestare este direct proporţională cu nivelul de dezvoltare a priceperilor;

- sunt dependente de experienţa motrică anterioară (de deprinderile motrice stăpânite);

- fac parte din sfera măiestriei şi înarmează subiecţii cu posibilităţi şi instrumente necesare pentru a acţiona adecvat în funcţie de cerinţele concrete impuse de activitatea practică (exprimă măiestria motrică în situaţii variabile);

- principala cale folosită în formarea priceperilor este aplicarea repetată a cunoştinţelor teoretice şi practice în condiţii mereu schimbătoare;

- se consolidează prin folosirea metodologiei active de instruire, mai ales prin problematizare;

- exercită influenţe însemnate asupra proceselor de cunoaştere, favorizând reprezentările, memoria, imaginaţia, gândirea creatoare.

Schema nr. 6. Relaţia dintre priceperi şi deprinderi

(după M. Epuran, 2002)
Mecanismul formării priceperilor motrice superioare se bazează pe cunoştinţele şi, mai ales, pe deprinderile motrice acumulate în activitatea anterioară. În momentul efectuării unei acţiuni noi, acestea sunt selectate raţional, permiţând executarea conştientă a acţiunii respective. Generalizarea cunoştinţelor, ca şi a experienţei motrice anterioare, dau subiectului posibilitatea de a acţiona şi în alte condiţii, diferite de cele în care s-au format cunoştinţele şi deprinderile motrice.

Bazele teoretico-metodice ale calităţilor motrice

Generalităţi

Omului îi este înscrisă în programul genetic posibilitatea de a efectua o întreagă gamă de mişcări, de la cele mai simple la cele mai complexe, de la mişcările segmentare la cele ale întregului corp. Aceste mişcări sunt rezultatul unei întregi game de factori care se combină şi dintre care fac parte şi calităţile motrice. Calităţile motrice fac parte din capacitatea motrică a individului uman. Ele dau esenţa pregătirii fizice (ca stare continuă) şi a condiţiei fizice (ca stare de moment).

Spre deosebire de deprinderile sau priceperile motrice, care se formează şi se perfecţionează pe baza unor tipare specializate pentru fiecare gen de mişcare în parte, calităţile motrice au la baza dezvoltării şi perfecţionării lor restructurări fiziologice, biochimice, histologice şi morfologice ale diferitelor organe, aparate şi sisteme ale organismului (se poate explica unui om cum trebuie să execute o mişcare oarecare - deprindere sau pricepere motrică -, dar nici o explicaţie nu va ajuta pentru stabilirea celor mai bune raporturi de coordonare în funcţia sistemului cardio-vascular, pentru obţinerea unei mai bune rezistenţe - V.M. Zaţiorski).

Din cele de mai sus rezultă că acţionarea asupra calităţilor motrice reprezintă o preocupare majoră îndreptată spre îmbunătăţirea parametrilor structurali şi funcţionali ai diferitelor organe, aparate şi sisteme ale organismului. Calităţile omului neantrenat la efort exprimă, în cea mai mare măsură, componenta genetic determinată a parametrilor funcţiei motrice, în timp ce efortul fizic corect dirijat, sistematic şi continuu - prin intermediul procesului biologic general de adaptare faţă de cerinţele efortului - duc la îmbunătăţirea factorilor dimensionali şi a capacităţilor funcţionale ale diferitelor organe, aparate şi sisteme ale organismului în întregime, ceea ce exprimă de fapt dezvoltarea calităţilor motrice.

Calităţile motrice se definesc ca aptitudini ale individului de a executa mişcări exprimate în indici de viteză, forţă, rezistenţă, îndemânare, mobilitate (indici care dau valoarea calitativă a calităţilor motrice).
Clasificarea calităţilor motrice

În general, calităţile motrice se consideră a fi de două feluri:

- calităţi motrice de bază

- calităţi motrice specifice,

asupra acestor două grupe existând un consens, dar conţinutul lor este văzut diferit de către specialiştii domeniului; astfel, cea mai mare parte vorbesc despre patru calităţi motrice sau fizice (viteză, forţă, rezistenţă, îndemânare), alţii de trei, excluzând îndemânarea (Mateev - îndemânarea poate fi o expresie a abilităţii omului şi nu numai coordonare, o formă superioară de exprimare a relaţiilor de coordonare), iar alţii de cinci, adăugând şi mobilitatea. Noi vom aborda punctul de vedere al acestora din urmă, tratând în continuare cinci calităţi, şi anume:

- viteza, care exprimă în general repeziciunea mişcărilor;

- rezistenţa reprezentată de capacitatea psiho-fizică a organismului de a face faţă oboselii specifice activităţii depuse;

- forţa reprezentată de capacitatea organismului de a realiza eforturi de învingere, menţinere sau cedare, în raport cu o rezistenţă internă sau externă, prin contracţia uneia sau mai multor grupe musculare;

- îndemânarea, care reprezintă forma complexă de exprimare a capacităţii de învăţare rapidă a mişcărilor noi şi adaptarea rapidă la situaţii variate, conform cu specificul deprinderilor motrice (de bază sau aplicative);

- mobilitatea reprezentată de capacitatea omului de a executa cu segmentele corpului mişcări cu amplitudini diferite, exprimate în grade.

Asupra calităţilor motrice se poate acţiona în sensul educării, reeducării, consolidării, menţinerii şi dezvoltării (ERCMD), în funcţie de vârstă. Astfel, viteza, îndemânarea şi mobilitatea găsesc răspunsuri pozitive în perioada caracterizată de marea plasticitate a organismului, adică la vârste mici, diminuându-se spre vârstele mai mari, în timp ce forţa şi rezistenţa, înregistrează un raport invers.

Un aspect important al activităţii de influenţare a calităţilor motrice este acela al cunoaşterii modului în care se realizează restabilirea organismului după eforturile specifice. Astfel, Gh. Cârstea (1998), consideră că după efortul implicat în acţiunea de dzvoltare/educare a calităţilor motrice, restabilirea nu este liniară: 70% din restabilire are loc în prima treime a timpului de revenire, 20% în a doua treime, iar 10% în a treia treime. Restabilirea depinde, însă şi de calitatea motrică; astfel, "în cazul forţei ea durează cel mai mult, de aceea pauza între eforturi va fi mai mare, pe când după eforturile de îndemânare şi de rezistenţă organismul îşi revine cel mai rapid, putându-se efectua mai multe antrenamente pe zi" (N. Zimkin). În legătură cu acest aspect, se pune şi problema raportului dintre volum şi intensitate , în care un rol deosebit îl au pauzele dintre repetări, în acest sens recomandându-se:

- după efort maximal (90-100%), pauză de 3-5';

- după efort submaximal (75-85%), pauză 1'30"-3';

- după efort mediu (60-70%), pauză 45"-2';

- după efort mic (40-50%), fără pauză.

Calităţile motrice sunt în strânsă legătură (interdependenţă) cu deprinderile şi priceperile, interdependenţă care trebuie înţeleasă în sensul că însuşirea deprinderilor şi priceperilor motrice necesită un anumit grad de dezvoltare a calităţilor motrice, pe care îl şi influenţează. Orice acţionare pentru influenţarea calităţilor motrice, realizată prin exercitarea deprinderilor şi priceperilor motrice, influenţează perfecţionarea şi consolidarea deprinderilor şi priceperilor motrice respective. Orice influenţare asupra unei calităţi motrice, are atingeri indirecte şi asupra celorlalte calităţi motrice.

Rezumatul unităţii de studiu

Împreună cu deprinderile, priceperile motrice formează baza comportamentului învăţat, caracterizat printr-un grad superior de adaptabilitate la situaţiile în care este pus subiectul.

Priceperile elementare reprezintă prima fază a învăţării unei acţiuni şi priceperi complexe, superioare, care constau din valorificarea deplină a întregului complex de activităţi motrice şi intelectaule ale unui subiect. Ele sunt definite ca modalităţi de acţiune în care se organizează un răspuns motric pe baza cunoştinţelor şi a unor capacităţi motrice, în condiţiile iniţiale ale învăţării.

Priceperile superioare sunt caracterizate de o mare complexitate structural-funcţională, înglobând cunoştinţe teoretice, experienţă personală, deprinderi diferite, toate putând fi actualizate, mobilizate şi selectate pentru rezolvarea unor situaţii de asemenea complexe şi schimbătoare. Ele sunt definite ca comportamente de tip superior, constând în acţiuni eficiente, întreprinse în condiţii schimbătoare şi chiar dificile, comportament de tip inteligent, care are la bază învăţarea anterioară.

Caracteristicile priceperilor motrice derivă din definiţiile anterioare.

Spre deosebire de deprinderile sau priceperile motrice, care se formează şi se perfecţionează pe baza unor tipare specializate pentru fiecare gen de mişcare în parte, calităţile motrice au la baza dezvoltării şi perfecţionării lor restructurări fiziologice, biochimice, histologice şi morfologice ale diferitelor organe, aparate şi sisteme ale organismului (se poate explica unui om cum trebuie să execute o mişcare oarecare - deprindere sau pricepere motrică -, dar nici o explicaţie nu va ajuta pentru stabilirea celor mai bune raporturi de coordonare în funcţia sistemului cardio-vascular, pentru obţinerea unei mai bune rezistenţe - V.M. Zaţiorski).

Calităţile motrice se definesc ca aptitudini ale individului de a executa mişcări exprimate în indici de viteză, forţă, rezistenţă, îndemânare, mobilitate (indici care dau valoarea calitativă a calităţilor motrice).

Ele se clasifică diferit, în funcţie de opiniile diverşilor specialişti, dar noi am preluat clasificarea care se referă la 5 calităţi motrice şi anume: viteza, forţa, rezistenţa, îndemânarea şi mobilitatea.

Autoevaluare

1. 
   Definiţi priceperile elementare. Exemplificaţi.
   
2. 
   Definiţi priceperile superioare. Exemplificaţi.
   
3. 
   Care sunt caracteristicile priceperilor motrice? Explicaţi fiecare caracteristică.
   
4. 
   Care este relaţia dintre priceperi şi deprinderi?
   
5. 
   Definiţi calităţile motrice şi prezentaţi câteva repere generale care le caracterizează.
   
6. 
   Prezentaţi aspectele generale ale clasificării calităţilor motrice.
   
7. 
   Care este relaţia dintre calităţile motrice şi restabilirea organismului după eforturile specifice ?
   
8. 
   Care este relaţia dintre calităţile, deprinderile şi priceperile motrice ?