Universitatea din bacăU

Unitatea de studiu IV.2. Bazele teoretico-metodice ale deprinderilor motrice

Generalităţi

Activitatea motrică trebuie considerată sfera specifică de manifestare a personalităţii umane, în cadrul căreia se pot evidenţia particularităţile calitative ale aptitudinilor individuale pe linia motricităţii (atât sub aspectul deprinderilor, cât şi al calităţilor motrice).

În literatura de specialitate, multă vreme, s-au folosit noţiuni ca deprindere fizică, calitate fizică, pricepere fizică, termeni reconsideraţi pe parcurs.

Indiferent de gradul de complexitate al unei acţiuni motrice, realizarea ei depinde de nivelul de dezvoltare al deprinderilor componente ale acelor mişcări care, prin repetare, au fost însuşite şi consolidate în prealabil (iar, pe de altă parte, de valoarea la care sunt dezvoltate calităţile motrice solicitate de acţiunea respectivă).

Sfera deprinderilor nu se limitează doar la activitatea motrică. Multe acţiuni pe care le îndeplinim în mod obişnuit într-o zi au în componenţa lor mişcări realizate pe fondul unor deprinderi, al unor operaţii însuşite în prealabil. Ordonând această categorie de acţiuni din cadrul activităţilor cotidiene, consolidate prin numeroase repetări, putem vorbi despre:

- deprinderi intelectuale (calcul matematic, scriere ortografică, luarea notiţelor etc.);

- deprinderi senzoriale (aprecierea dimensiunilor, a valorii sunetelor muzicale, a zgomotelor înconjurătoare, etc.);

- deprinderi de muncă;

- deprinderi artistice;

- deprinderi diverse.

Deprinderile ne apar deci ca modalităţi de acţiune, tehnici de execuţie în cadrul unor activităţi deosebit de diverse, care perfecţionate prin repetări multiple, au devenit componente automatizate ale activităţii respective. Ca acţiune automatizată, această deprindere însuşită conştient, are un caracter voluntar şi este supusă, în permanenţă, controlului conştiinţei. Adunarea sau scăderea, punerea semnelor de punctuaţie etc., sunt operaţii pe care le realizăm adesea automat, fără a fi preocupaţi de logica lor; ele au fost însuşite în cadrul unei activităţi conştiente şi în orice moment pot fi puse sub controlul conştiinţei (de exemplu, mersul).

Deprinderile motrice sunt considerate componente automatizate ale activităţii voluntare pe linia motricităţii, ele putând fi definite ca lanţuri de reflexe condiţionate complexe care se bazează pe legături multiple între zonele corticale, vestibulare, ale vorbirii, ale vederii şi ale celorlalţi analizatori, pe de o parte, şi centrii motori interesaţi în coordonarea acestei activităţi, pe de altă parte; ele sunt sisteme de legături temporare (stereotipuri dinamice motorii), elaborate şi consolidate prin exerciţii. Deprinderile motrice reprezintă formele de activitate motrică concretă în cadrul cărora se manifestă valoarea calităţilor motrice.

Formarea deprinderilor motrice este o activitate reflex condiţionată, bazată pe interacţiunea dintre diferitele excitaţii (Kinestezice, vizuale, auditive, etc.), transmise scoarţei în aceeaşi ordine şi cu aceeaşi intensitate. Reflexele astfel dobândite unifică componentele acţiunii, stabilind un lanţ de conectări multiple şi complexe între analizatori, zonele senzitive şi motorii din scoarţă, sistematic organizate prin intermediul celui de-al doilea sistem de semnalizare (cuvântul - "semnal al semnalelor" - specific omului).

Repetarea multiplă a mişcărilor care compun acţiunea, duce cu timpul la întărirea legăturilor temporare la nivelul scoarţei cerebrale şi a formaţiunilor subcorticale, permiţând totodată eliberarea structurilor corticale de activitatea de coordonare şi dirijare a acţiunii şi transmiterea acesteia la nivelul centrilor subcorticali.

Criterii de clasificare şi clasificarea deprinderilor motrice

Deprinderile motrice se clasifică diferit, în funcţie de autori. O sinteză logică a tuturor părerilor, ne duce la considerarea următoarelor criterii de clasificare şi a următoarei clasificări:

a) În funcţie de finalitatea folosirii:

- deprinderi de bază (mers, alergare, aruncare-prindere, săritură) şi utilitar-aplicative (căţărare, escaladare, tracţiune-împingere, exerciţii de echilibru, târârea, ridicarea, manevrarea şi transport de greutăţi);

- deprinderi specifice ramurilor şi probelor sportive;
b) În funcţie de aria de automatizare:

- deprinderi elementare, care sunt complet automatizate; au un lanţ de mişcări cu caracter fazic (ciclic), care se repetă în aceeaşi înlănţuire (mers, alergare, ciclism, înot etc.);

- deprinderi complexe, care sunt parţial automatizate (gimnastică, box, lupte, jocuri sportive etc.);
c) În funcţie de participarea sistemului nervos la formarea şi valorificarea lor:

- deprinderi propriu-zise, care se obţin prin repetări stereotipe, efectuate de un număr mare de ori (gimnastică, patinaj etc.);

- deprinderi perceptiv-motrice, la care învăţarea este influenţată de ambianţă (oină, tir, jocuri de copii etc.);

- deprinderi inteligent-motrice, unde apare adversarul care este opozitiv şi intensiv (jocuri sportive, lupte, box, judo, scrimă etc.).

Caracteristicile deprinderilor motrice

Diferiţii autori care s-au ocupat de acest aspect, iau în considerare o multitudine de caracteristici, dintre care, din punctul nostru de vedere, mai importante ni se par următoarele:

1. 
   Sunt componente ale activităţii voluntare (se învaţă prin voinţa omului sub controlul sistemului nervos central);
   
2. 
   Sunt rezultatul repetărilor multiple a unui lanţ de acte motrice;
   
3. 
   Odată consolidate se execută cu indici crescuţi de stabilitate, precizie, coordonare, cursivitate, rapiditate, expresivitate, uşurinţă, consum redus de energie;
   
4. 
   Automatizarea "eliberează", total sau parţial, scoarţa cerebrală, asigurând participarea ei la alte acţiuni şi contribuind, de asemenea, la economisirea energiei nervoase;
   
5. 
   Se perfecţionează treptat şi neuniform;
   
6. 
   Deşi sunt mişcări automatizate, ele se pot perfecţiona în continuare;
   
7. 
   Sunt ireversibile, mişcările componente înlănţuindu-se într-un singur sens şi în aceeaşi succesiune.
   

Rezumatul unităţii de studiu

Activitatea motrică trebuie considerată sfera specifică de manifestare a personalităţii umane, în cadrul căreia se pot evidenţia particularităţile calitative ale aptitudinilor individuale pe linia motricităţii (atât sub aspectul deprinderilor, cât şi al calităţilor motrice).

Deprinderile motrice sunt considerate componente automatizate ale activităţii voluntare pe linia motricităţii, ele putând fi definite ca lanţuri de reflexe condiţionate complexe care se bazează pe legături multiple între zonele corticale, vestibulare, ale vorbirii, ale vederii şi ale celorlalţi analizatori, pe de o parte, şi centrii motori interesaţi în coordonarea acestei activităţi, pe de altă parte; ele sunt sisteme de legături temporare (stereotipuri dinamice motorii), elaborate şi consolidate prin exerciţii. Deprinderile motrice reprezintă formele de activitate motrică concretă în cadrul cărora se manifestă valoarea calităţilor motrice.

În această unitate de studiu mai sunt prezentate câteva dintre criteriile de clasificare şi clasificările deprinderilor motrice şi sunt subliniate caracteristicile deprinderilor motrice, în aşa fel încât să faciliteze înţelegerea lor.

Autoevaluare

1. 
   Enumeraţi categoriile de deprinderi cunoscute.
   
2. 
   Definiţi deprinderile motrice.
   
3. 
   Pe ce se bazează formarea deprinderilor motrice ca activitate reflexă condiţionată ?
   
4. 
   Care este principala modalitate prin care se poate ajunge la automatizarea unei deprinderi ? Avantaje şi dezavantaje ale automatizării deprinderilor.
   
5. 
   Enumeraţi criteriile de clasificare a deprinderilor motrice şi realizaţi clasificarea deprinderilor motrice în funcţie de aceste criterii. Exemplificaţi.
   
6. 
   Care sunt caracteristicile deprinderilor motrice? Explicaţi fiecare caracteristică.
   
7. 
   Ce este stereotipul dinamic?