Universitatea din bacăU

Test de autoevaluare a cunoştinţelor din modulul II

1. Enunţaţi definiţia Kinetoterapiei.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………
2.Obiectul propriu de studiu al Kinetoterapiei este:

……………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………

3. Enunţaţi definiţia Kinetologiei umane.

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
4. Domeniul Kinetologiei umane, studiat de Ştiinţa activităţilor corporale, cuprinde următoarele subdomenii:

a. Educaţia fizică

b. Mişcarea organismelor vii

c. Sportul

d. Ergonomia

e. Mişcările reflexe voluntare

f. Kinetoterapia

g. Mişcările reflexe automate

h. Loisirul

i. Ocupaţii (alte activităţi corporale)

5. Activităţile corporale specifice întâlnite în cadrul domeniului sunt:

a. activităţi ludice

b. activităţi intelectuale

c. activităţi independente

d. activităţi gimnice

e. activităţi agonistice

f. activităţi necesare

g. activităţi recreative

h. activităţi comerciale

i. activităţi compensatorii

6. Eforturile tuturor componentelor Sistemului Ştiinţei activităţilor corporale sunt reunite în vederea unei echifinalităţi, constând în:

a. extragerea din mişcarea umană a potenţialităţilor maxime care să asigure o cât mai eficientă conservare, adaptare şi integrare a omului în/la mediul său.

b. asigurarea homeostaziei

c. asigurarea petrecerii plăcute a timpului liber

7. Desemnaţi prin numerotare ordinea ierarhică a următoarelor concepte care definesc domeniul constituit de mişcarea umană şi omul în mişcare.

Kinetoterapie

Kinetologie umană

Kinetologie

Sistemul Ştiinţei activităţilor corporale

Tema de control nr. 1:

Elaboraţi o fişă cu definiţiile a 10 dintre noţiunile operaţionale generale şi / sau specifice enumerate în unitatea de studiu II.1.

MODULUL III. Fundamentarea ştiinţifică a practicării exerciţiului fizic

Scopul modulului

• 
  Însuşirea noţiunilor de bază pentru fundamentarea ştiinţifică a practicării exerciţiului fizic
  

Obiective operaţionale

• 
  Înţelegerea conceptului de exerciţiu fizic şi stabilirea diferenţelor între acesta şi cel de mişcare în general
  
• 
  Însuşirea unor elemente de bază referitoare la efortul fizic şi dozarea sa
  
• 
  Cunoaşterea dinamicii efortului în cadrul şedinţei de exercitare din kinetoterapie şi a modalităţilor de evaluare a acesteia
  

Unitatea de studiu III.1. Exerciţiul fizic, ca mijloc de educare a mişcării şi de dezvoltare a motricităţii

Definiţii



Schema nr. 4. Câteva definiţii ale exerciţiului fizic
Caracteristici

Exerciţiile fizice sunt construite pe baza unor principii şi reguli, care asigură orientarea precisă a influenţelor în direcţia stabilită pentru:

 dezvoltarea corectă sau corectarea unor deficienţe/abateri în structura şi funcţiile organismului;

 însuşirea unui sistem de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi motrice;

 dezvoltarea calităţilor motrice;

 dezvoltarea trăsăturilor/caracteristicilor psihice.

Structura motrică, volumul, intensitatea, complexitatea, ritmul, încordarea/ relaxarea musculară solicitate de efectuarea exerciţiilor fizice, se cer şi pot fi dozate cu exactitate, servind cât mai fidel obiectivelor propuse.

Făcând parte din categoria acţiunilor voluntare, solicitând eforturi de voinţă şi având capacitatea de a mobiliza atenţia, gândirea, imaginaţia, etc, legătura care se realizează între motricitate şi psihism, cu implicaţii multiple de intercondiţionare reciprocă, poartă numele de psihomotricitate.

Indiferent de modalitatea de definire a exerciţiului fizic, acesta prezintă unele caracteristici bine conturate:

 are la bază o intenţie deliberat concepută;

 este un gest motric cu structură proprie;

 pentru obţinerea efectelor scontate, exerciţiul fizic trebuie repetat sistematic, după reguli metodice precise;

 influenţele exerciţiului fizic se răsfrâng atât asupra sferei biologice, cât şi asupra celei spirituale a omului care-l practică;

 efectuarea exerciţiului fizic presupune întotdeauna depunerea unui efort fizic şi psihic

Criterii de clasificare şi clasificarea exerciţiilor fizice

Datorită diversităţii exerciţiilor fizice, punctele de vedere privind ierarhizarea şi clasificarea acestora sunt foarte diferite, ele evoluând odată cu dezvoltarea gândirii teoretice. Vechii greci, de exemplu, vorbeau despre exerciţii igienice, militare şi exerciţii pentru dezvoltarea organismului. Ceva mai târziu, marchizul de Sotelo - Don Amoros - părintele sistemului francez de educaţie fizică, vorbea despre exerciţii igienice, terapeutice, analeptice (de convalescenţă) şi exerciţii ortosomatice (de dezvoltare).

Autorii moderni şi contemporani au stabilit alte sisteme de clasificare a exerciţiilor fizice, multe dintre ele dovedindu-şi autenticitatea inclusiv în Kinetoterapie. Astfel, se poate vorbi - printre altele - despre următoarele criterii de clasificare a exerciţiilor fizice:

I. După ponderea exerciţiilor asupra dezvoltării unor segmente sau grupe musculare (criteriul anatomic) - Ling - sistemul suedez:

- exerciţii pentru braţe (membre superioare);

- exerciţii pentru picioare (membre inferioare);

- exerciţii pentru trunchi;

- exerciţii pentru umeri, ceafă etc.

II. După modul în care se lucrează cu aparatele:

- exerciţii la aparate;

- exerciţii cu aparate.

III. După influenţa asupra dezvoltării calităţilor motrice:

- exerciţii pentru dezvoltarea vitezei;

- exerciţii pentru educarea/dezvoltarea îndemânării;

- exerciţii pentru educarea/dezvoltarea rezistenţei;

- exerciţii pentru educarea/dezvoltarea forţei etc.

IV. După caracterul succesiunii mişcărilor (criteriul formei):

- exerciţii ciclice (repetarea aceluiaşi ciclu: mers, alergare, pedalare etc.);

- exerciţii aciclice (aruncarea greutăţii, săritura etc.);

- exerciţii combinate (alergare urmată de săritură).

VI. După natura efortului fizic:

- exerciţii statice (poziţii, efort izometric);

- exerciţii dinamice (efort izotonic);

- exerciţii mixte.

VII. După intensitatea efortului fizic:

- exerciţii cu intensitate maximală;

- exerciţii cu intensitate submaximală;

- exerciţii cu intensitate medie;

- exerciţii cu intensitate mică.

La aceste criterii de clasificare mai pot fi adăugate unele dintre cele propuse de A. Dragnea şi A. Bota:

VIII. Din punct de vedere al structurii şi formei:

- exerciţii analitice şi globale

- exerciţii simple şi complexe

IX. După funcţiile îndeplinite:

- exerciţii fizice introductive (pregătitoare)

- exerciţii fizice repetitive (de fixare a mecanismului de bază)

- exerciţii fizice asociative (de favorizare a transferului)

- exerciţii fizice aplicative (la situaţii tipice sau modificate)

- exerciţii fizice creative (sub formă de joc aleator)

- exerciţii fizice de întrecere (competiţionale şi necompetiţionale)

- exerciţii fizice de recuperare (compensatorii)

- exerciţii fizice de expresie corporală etc.

Diversitatea criteriilor de clasificare şi a clasificărilor din literatura de specialitate se datorează şi este în consens cu diversitatea acţiunilor umane.
Conţinutul şi forma exerciţiului fizic

Exerciţiul fizic are un conţinut şi o formă care îi determină deosebirile faţă de alte manifestări din natură şi societate. Ele sunt principalele elemente cu ajutorul cărora putem clasifica, ori caracteriza exerciţiile fizice.

Conţinutul este dat de totalitatea elementelor care îl compun şi îi determină influenţele asupra organismului. Elementele care definesc conţinutul exerciţiului fizic sunt:

- mişcările corpului (sau ale segmentelor acestuia);

- efortul fizic (determinat şi caracterizat prin volum, intensitate şi complexitate);

- efortul psihic (voliţional, moral, de angrenare a tuturor proceselor psihice, solicitat de efectuarea exerciţiului respectiv).

Conţinutul exerciţiului fizic nu poate fi discutat în afara celor menţionate mai sus şi fără a fi legat de finalităţile urmărite prin utilizarea lui. Valoarea exerciţiului fizic poate fi apreciată numai în cadrul unei organizări metodologice riguros concepute, a efectuării lui în condiţiile determinării cu anticipaţie a orientării influenţelor, a scopului urmărit. Fără o cântărire corectă a valorii solicitărilor în sensul calităţii (intensităţii), cantităţii (volumului şi complexităţii), ca şi fără asigurarea unei ambianţe educative adecvate, nu se pot obţine rezultatele dorite, aceasta deoarece nu orice efort este capabil să determine mobilizarea corespunzătoare a organismului, orientată conform scopurilor urmărite.

În mod direct, conţinutul exerciţiului fizic este legat de formă, care-i condiţionează în mare măsură eficienţa.

Forma exerciţiului fizic este dată de:

- modul particular în care se succed mişcările componente;

- de legăturile ce se stabilesc între acestea de-a lungul efectuării acţiunii motrice respective;

- relaţiile de timp şi spaţiu în care sunt încadrate mişcările care îl compun.

Pentru aprecierea formei se iau în consideraţie următoarele elemente:

- poziţia corpului (iniţială şi finală; faţă de aparat; raportată la obiect/aparat);

- direcţia de efectuare a mişcărilor;

- amplitudinea mişcărilor (la nivelul întregului corp sau al segmentelor sale);

- relaţia reciprocă dintre segmentele antrenate în efectuarea mişcărilor (ex.: relaţia între mişcările segmentelor corpului în timpul alergării);

- tempoul şi ritmul de executare a mişcărilor;

- raportul dintre participanţi (ex.: în Educaţie Fizică şi Sport - raportul între coechipieri, între aceştia şi adversari, etc.; în Kinetoterapie - raportul între pacient şi kinetoterapeut); aceste raporturi condiţionează conţinutul, forma şi finalitatea mişcării.

După Martin, citat de A. Dragnea, forma exerciţiului fizic are o structură cinematică şi o structură dinamică.

Structura cinemarică reuneşte aspectele de articulare spaţio-temporală a mişcării şi anume:

• 
  repartizarea pe faze a mişcării
  
• 
  caracteristicile de viteză
  
• 
  reperele temporale ale fazelor mişcării
  
• 
  lungimile şi traiectoriile mişcării
  

Structura dinamică se referă la forţele interne şi cele externe ale mişcării:

• 
  relaţia dintre puseele de forţă şi frânare
  
• 
  coordonarea impulsurilor parţiale care permit însumarea forţelor.
  

Rezumatul unităţii de studiu

Definiţiile exerciţiului fizic, selectate şi prezentate în acest modul, sunt abordate în ordine cronologică, încercând să scoată în evidenţă evoluţia cunoaşterii ştiinţifice în domeniu şi faptul că, treptat, s-a impus completarea definiţiilor anterioare, ajungându-se la surprinderea întregii complexităţi a fenomenului şi la extragerea caracteristicilor exerciţiului fizic.

Dintre foarte multele clasificări ale exerciţiului fizic, au fost selectate cele care prezintă cea mai mare relevanţă şi aplicabilitate în kinetoterapie.

Conţinutul şi forma exerciţiului fizic sunt aspecte foarte importante din punct de vedere al înţelegerii esenţei exerciţiului fizic şi, mai ales, din punct de vedere al înţelegerii modului în care trebuie gândit, structurat, explicat şi demonstrat un exerciţiu fizic.

Autoevaluare

1. 
   Subliniaţi elementele care diferenţiază definiţiile exerciţiului fizic exemplificate în curs.
   
2. 
   Care sunt principalele direcţii de influenţă ale exerciţiului fizic?
   
3. 
   Care sunt caracteristicile exerciţiului fizic ? Explicaţi.
   
4. 
   Care sunt principalele criterii folosite în clasificarea exerciţiilor fizice ?
   
5. 
   Enumeraţi categoriile de exerciţii fizice clasificate în funcţie de fiecare criteriu.
   
6. 
   Definiţi conţinutul exerciţiului fizic şi elementele sale componente. Exemplificaţi.
   
7. 
   Definiţi forma exerciţiului fizic şi enumeraţi elementele sale componente. Exemplificaţi.
   
8. 
   La ce se referă structura cinematică a exerciţiului fizic ?
   
9. 
   La ce se referă structura dinamică a mişcării ?