Universitatea din bacăU

Unitatea de studiu I.2. Motricitatea umană ca expresie calitativă a mişcării

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte motricitatea ca şi capacitatea activităţii nervoase superioare de a trece rapid de la un proces de excitaţie la altul, de la un anumit stereotip dinamic la altul, iar Îndrumătorul terminologic pentru studenţii secţiilor de Kinetoterapie defineşte motricitatea umană ca însuşire a fiinţei umane, înnăscută sau dobândită, de a reacţiona cu ajutorul aparatului locomotor la stimuli externi şi interni, sub forma unei mişcări, la baza sa stând o serie de factori neuro-endocrino-metabolici şi musculari care condiţionează deplasarea în spaţiu a corpului omenesc sau a segmentelor sale.

Din aceste definiţii reiese clar că motricitatea este o capacitate, o însuşire, înnăscută sau dobândită (deci, educabilă într-o oarecare măsură), care caracterizează, în funcţie de nivelul său de manifestare, unele tipuri de mişcări (în cazul mişcărilor pasive, de exemplu, nu poate fi vorba despre motricitate).

Frecvent, se pune semnul egal între motricitate şi motilitate, care este definită ca fiind proprietatea unor organe cu musculatură netedă de a efectua mişcări de contracţie şi relaxare. Deci, motilitatea ar fi o proprietate care defineşte mişcările necontrolabile conştient şi voluntar (aflate sub controlul sistemului nervos vegetativ), care au loc la nivelul musculaturii netede a organelor interne şi nicidecum la nivelul musculaturii scheletice, aşa cum arată definiţiile date motricităţii.

Despre act, acţiune, activitate motrică; trecerea spre dezvoltare fizică, capacitate motrică, pregătire fizică şi condiţie fizică

În capitolele care tratează motricitatea (considerată, de multe ori ca similară cu mişcarea), se vorbeşte despre act motric, acţiune motrică şi activitate motrică. Să analizăm definiţiile acestora:

Actul motric, se prezintă ca un simplu fapt de comportare realizat de muşchii scheletici care pun în mişcare un întreg ansamblu de elemente articulare sub controlul dispecerului central - sistemul nervos central - în vederea obţinerii unui efect elementar de adaptare sau de constituire a unei acţiuni motrice. Actul motric, care de regulă se consideră ca fiind un act voluntar, se foloseşte în practică în interrelaţii care definesc o anumită acţiune sau activitate motrică. El este, totodată, un element component folosit în analiza acţiunii sau activităţii motrice. Termenul de act motric poate să indice şi actele reflexe, instinctuale, automatizate.

Acţiunea motrică reprezintă un ansamblu de acte motrice astfel structurate încât realizează un tot unitar în scopul rezolvării unor sarcini imediate care pot fi izolate sau înglobate în cadrul unei activităţi motrice.

Activitatea motrică este un ansamblu de acţiuni motrice, încadrate într-un sistem de idei, reguli şi forme de organizare, în vederea obţinerii unui efect complex de adaptare a organismului şi de perfecţionare a dinamicii acestuia. Activitatea motrică se încadrează, în general, într-un concept privind organizarea, conţinutul şi finalitatea domeniului. Ea este folosită şi ca o expresie care concretizează numai acele exerciţii fizice care se găsesc într-o anumită interrelaţie sau structură şi care se aplică după anumite reguli şi cu un anumit scop.

Din aceste definiţii rezultă că noţiunile de act, acţiune, activitate definesc doar sfera voluntară a mişcării (deprinderile motrice şi stereotipurile dinamice ca expresie a automatizării deprinderilor motrice). Ori, aceasta înseamnă că noţiunile respective pot fi considerate ca modalităţi de exprimare a unor tipuri de mişcări, care pot fi definite prin indici diferiţi de motricitate (fiind excluse mişcările involuntare şi cele pasive).

De la acest nivel se poate vorbi despre alte noţiuni importante, reprezentative pentru domeniu, cum ar fi dezvoltarea fizică şi capacitatea motrică, ca nivele calitative ale dezvoltării umane, condiţionate mai mult ereditar, dar în care influenţa factorilor de mediu şi sociali are o importanţă mare, pe fondul cărora se grefează pregătirea fizică şi condiţia fizică, ca nivele calitative superioare ale dezvoltării posibilităţilor motrice ale omului asupra cărora influenţa factorilor de mediu şi socio-educaţionali deţine o pondere mai mare.

Rezumatul unităţii de studiu

Între termenii de motricitate şi mişcare nu poate fi pus semnul egal, deoarece, din definiţie se observă faptul că, motricitatea este o expresie calitativă a mişcării.

De asemenea, între termenii de motricitate şi motilitate nu se poate pune semnul egal, deoarece motricitatea se referă la o capacitate, o însuşire a organismului de a efectua mişcări cu anumiţi indici de calitate, cu ajutorul musculaturii scheletice, aflate sub controlul şi coordonarea sistemului nervos central, iar motilitatea se referă la indicii calitativi ai mişcărilor realizate la nivelul musculaturii netede, aflată sun coordonarea şi controlul sistemului nervos vegetative.

În legătură cu mişcarea şi motricitatea trebuie să se vorbească de o serie de noţiuni, a căror ierarhizare facilitează înţelegerea mecanismelor lor intime de producere (de la noţiuni simple, precum act, acţiune, activitate se poate face trecerea spre noţiuni superioare precum dezvoltare fizică, capacitate motrică etc.)

Autoevaluare

1. 
   Ierarhizaţi, de la simplu la complex, noţiunile simple care se folosesc în legătură cu mişcarea şi motricitatea.
   
2. 
   Definiţi actul motric. Exemplificaţi.
   
3. 
   Definiţi acţiunea motrică. Exemplificaţi.
   
4. 
   Definiţi activitatea motrică. Exemplificaţi.
   
5. 
   Care sunt noţiunile superioare care se folosesc în legătură cu mişcarea şi motricitatea?
   

Test de autoevaluare a cunoştinţelor din modulul I

1. Enumeraţi formele particulare ale mişcării:

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………................................................

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………...

…………………………………………………………………………………….........................

2.Din punct de vedere al mişcării umane, sistemul nervos central îndeplineşte funcţiile de:

a. integrare

b. excitaţie

c. inhibiţie

d. coordonare
3. Activitatea de mişcare a omului se compune din:

a. gesturi simple

b. mişcări reflexe voluntare

c. activităţi globale

d. mişcări reflexe automate
4. Raportată la personalitate, conduita umană (în cadrul căreia se integrează actul motor) este alcătuită din:

a. relaţii sociale

b. reacţii fiziologice

c. activităţi profesionale

d. comportament extern (cuvinte, mişcări)

e. răspunsuri mintale (conceptualizări)

f. produse ale conduitei
5. Asigurarea unităţii funcţionale a întregului organism în relaţiile sale cu mediul se află sub directa coordonare a:

a. sistemului imunitar

b. sistemului cardio-vascular

c. sistemului nervos central

d. sistemului endocrin

e. sistemului psihic

6. Tonusul muscular de bază este determinat de:

a. incapacitatea organismului de a se relaxa

b. sistemul nervos difuz

c. sistemul nervos vegetativ

7. Adaptările mişcărilor umane în vederea unui anumit scop (praxiile) sunt realizate de:

a. sistemul nervos autonom

b. sistemul nervos difuz

c. sistemul nervos operativ

8. Specificitatea motricităţii umane (în comparaţie cu cea animală) este dată de:

a. posibilitatea de realizare a unor mişcări voluntare

b. posibilitatea conştientizării actelor motrice efectuate

c. posibilitatea de a realiza o mai bună adaptare a actului motric la intenţia iniţială

9. Conceptul de homeostazie se referă la:

a. menţinerea posturii şi aliniamentului corect al corpului

b. menţinere stării de echilibru a organismului

c. asigurarea staticii umane

10. Motricitatea umană:

a. defineşte mişcările controlabile conştient şi voluntar

b. defineşte mişcările necontrolabile conştient şi voluntar
11. Ordonaţi, prin numerotare, de la simplu la complex, următoarele noţiuni:
activitate motrică act motric acţiune motrică