Ziua I ziua I 1 Cuvânt introductiv Importanța unui Parteneriat transparent și durabil al Guvernului cu administraţia publică locală locațIA: Sala Alexandru Ioan Cuza 2

Intrebari

Violeta Alexandru: ...către dumneavoastră sesiunea de întrebări, probabil undeva la două-trei întrebări vom putea lua, pentru că ştiu, suntem în întârziere, dar cred că au fost multe mesaje, pe care colegii miniştri au dorit să le transmită către dumneavoastră. În mod cert, vom avea nevoie să reluăm acest format, stimaţi colegi, şi ştiu că aveţi disponibilitatea să o facem. În mod cert, dacă rămân lucruri neîntrebate, le vom putea aborda într-o întâlnire ulterioară. Se vede, în mod evident, nevoia de dialog cu dumneavoastră şi înelegem să dăm curs aecestui apel. Vă rog, domnule primar Antal Árpád. Vă ascultăm.


Antal Árpád: Vă mulţumesc. Numele meu este Antal Árpád, sunt primarul municipiului Sfântu Gheorghe. Trei probleme punctuale. Unu: în Slovacia, nu în Germania sau în Elveţia, cel mai mic salariu al unui primar de comună este de 1928 de euro şi merge până la 4503 euro, deci este un salariu corect într-o ţară decentă şi vă spun nu în Germania, ci în Slovacia. A doua observaţie punctuală: mesajul Guvernului şi politica Guvernului faţă de autorităţile publice locale şi rolul pe care îl vedeţi pentru noi se poate măsura dacă facem o analiză într-un municipiu-reşedinţă de judeţ privind salariile la trei instituţii.
Într-un municipiu-reşedinţă de judeţ există prefectură, consiliu judeţean şi primărie. Prefectul este numit, preşedintele consiliului judeţean este ales indirect, iar primarul este ales direct. Prefectul are salariul de două ori mai mare decât primarul reşedinţă de judeţ, preşedintele consiliului judeţean între cele două. Eu cred că este mesajul clar al guvernului care este rolul nostru, al primarilor.
Dar ceea ce este mult mai grav, dacă analizăm cât câştigă un jurist la cele trei instituţii: la primărie - 1300 de lei, la consiliul judeţean - 2000, iar la prefectură - 3000 de lei. Deci dacă doriţi să avem o administraţie performantă, atunci eu cred că la primării salariile ar trebui să fie cele mai mari, iar după aceea la consilii judeţene, respectiv la prefecturi. Eu cred că de aici începe administraţia publică locală, iar nu pot să am încredere în niciun guvern până când salariul prefectului este mai mare decât salariul preşedintelui consiliului judeţean sau salariul primarului. Şi o a treia observaţie...


Violeta Alexandru: Scurt, domnule primar, cât de scurt puteţi.

Antal Árpád: Foarte scurt. Avem zeci de instituţii care ne controlează, cu salarii foarte mari ale celor care ne controlează. Rugămintea noastră este: înfiinţaţi o agenţie guvernamentală, care are obligaţia şi subliniez obligaţia să ne răspundă la întrebări, pentru că legile sunt neclare şi nimeni nu răspunde cum trebuie interpretată o lege. Când vin cei care ne controlează, interpretează în felul în care doresc ei. Deci să avem o agenţie - în mod normal ar trebui să fie Curtea de Conturi, care să şi auditeze, nu numai să controleze, dar acest lucru nu se ntâmplă - înfiinţaţi o agenţie guvernamentală, care are obligaţia să ne răspundă la întrebări, iar după aceea, dacă vine cineva în control, răspunsul acela să fie sfânt. Vă mulţumesc.

Violeta Alexandru: Mulţumesc. Mă organizam cu domnul ministru şi convenisem că luăm cele trei întrebări şi vă răspunde ulterior la toate. Vă rog, domnule primar Negoiţă.

Robert Negoiţă: Bună ziua. Sărut mâna. Mulţumesc mult. Foarte scurt o să încerc să fiu. Domnule ministru, spuneaţi de cei 1%, pe care nu putem să-i luăm din fonduri europene. Cei cdare participă şi muncesc din greu, nu pot lua cei 1% - ni s-a comunicat de către minister şi de către ADRBI, mă rog, ADR, în general. Ce solicităm noi? Nu solicităm neapărat o creştere salarială aşa, fără să dăm nimic. Noi, pur şi simplu, suntem conducătorii unor instituţii, fără să avem niciun fel de pârghii de a stimula sau de a corecta proprii angajaţi.
Plecăm de la premisa comunistă că sunt toţi la fel. Ori suntem convinşi cu toţii că nu e adevărat. În consecinţă, eu nu pot să dau o primă de 5%, nu pot să plătesc ore suplimentare, chiar dacă de multe ori vin şi în weekend, de exemplu, weekendul trecut s-a lucrat în Primăria Sector 3 complet şi nu pot,  nu am nicio pârghie. Ce am solicitat - dumneavoastră vorbeaţi de transparenţă în zona de salarizare. Noi susţinem total chestiunea asta. Mi-e teamă că ai dumneavoastră colegi nu or să fie foarte de acord, pentru că ştim şi noi nivelul de salarizare în anumite zone, pe care probabil că cu această ocazie, când o să încercaţi să promovaţi acest proiect normativ, o să le întâlniţi şi dumneavoastră acele rezistenţe.
Noi, administraţia publică locală, încurajăm cu tot ce putem acest demers al dumneavoastră şi chiar vă felicit pentru iniţiativă. Noi ce solicităm? O transparentizare, adică stimaţi domni miniştri, vrem să ştim  şi noi clar de ce Primăria  Sector 3 are 500 de oameni şi primăria de la un alt municipiu sau un alt oraş are o mie. Pe ce criterii s-a stabilit chestiunea sau dumneavoastră cereţi situaţii de la noi, dar noi nu facem altceva decât să respectăm ceea ce dumneavoastră ne impuneţi, fără nici măcar să ne spuneţi care sunt argumentele care au stat la baza acelor hotărâri, acelor decizi. În consecinţă, da, dorim transparentizare, dorim criterii să ştim şi noi de ce şi cum, şi dorim buget pentru a avea flexibilitate.
Nu număr de angajaţi, nu plafon maxim pe salariu. dacă avem oameni buni şi noi cred că asta trebuie să încurajăm performanţă, calitate, nu cantitate - de ce să am zece angajaţi când pot să îmi fac treaba cu patru oameni buni, pe care să-i plătesc corespunzător? Mulţumesc.
Violeta Alexandru: Mulţumesc frumos. O să mai luăm o întrebare. Cei doi primari au fost din zona municipiilor. Poate găsim, poate dumneavoastră sunteţi de la un alt nivel administrativ-teritorial. Vă rog să vă prezentaţi.


Gabriel Doban: Bună ziua. Gabriel Doban, de la Primăria Generală a Capitalei. Aveam şi eu o chestiune de prezentat şi o întrebare pentru domnul ministru. Adineaori prezenta situaţia cum că nu ar avea un control al datelor solicitate de dumnealui. Doream să-l întreb: ştiţi cumva cine face politica salarială referitor la administraţia publică locală în România? Cunoaşteţi dumneavoastră vreun primar, care stabileşte salariul pentru vreun angajat? Cred că aici e o chestiune de sinceritate.
Dumneavoastră căutaţi ceva ce nu o să găsiţi până la finalul mandatului şi, de fapt, nu se doreşte rezolvarea problemei. O a doua problemă: spuneaţi că norma de hrană în limite bugetare şi pe criterii de performanţă. Voiam să vă aduc la cunoştinţă un caz concret: ANFP-ul, deşi este în structura MDRAP-ului acum, beneficiază de normă de hrană. Care sunt criteriile de performanţă? Simplul fapt că provine din fostul Minister al Administraţiei şi Internelor e un criteriu de performanţă? Mulţumesc.

Violeta Alexandru: Mulţumesc şi eu. Vă rog, domnule...

Dragoş Pâslaru: Am această senzaţie că am putea să energizăm dezbaterea încă multe ore de acum încolo şi pentru că vreau să fie foarte clar de la început, aceste discuţii trebuie să aibă loc. Nu am absolut nimic împotrivă să ne întâlnim în forurile pe care le vom găsi prin asociaţiile pe care le aveţi, care vă reprezintă, să continuăm această dezbatere de luni încolo, deci nu este nimic de ascuns în această discuie. Aş vrea, însă, să răspund la întrebări. Domnul primar de la Sfântu Gheorghe se referea la nivelul salarial în Slovacia.
Acest tip de analiză nu este o cunoscută, putem să o facem foarte uşor şi pe alte ţări din Europa Centrală şi nu numai. Într-adevăr, nivelul de remunerare pe funcţiile aleşilor locali din România sunt printre cele mai mici din Europa. Deci asta nu este o necunoscută. Din punctul meu de vedere, ceea ce este însă foarte important este să ne gândim de fiecare dată care este resursa bugetară pe care vrem să o folosim pentru a creşte salariile. Deci aici nu se pune problema că lumea nu ar fi de acord să aibă salariile mai mari cei din zona locală. Problema se pune de unde luăm acele resurse.
În bugetul unei ţări, pentru a respecta echilibrele macroenonomice, cota de resursă umană, pe care o ai, salarială în sectorul public trebuie să respecte un procent, un prag. Dacă depăşeşte acel prag, este o indicaţie de dezechilibru. Asta ce înseamnă? Pe termen scurt, ne-o putem asuma, pe termen lung această cheltuială este o cheltuială care se perpetuizează, deci nu este, că ea nu scade de la an la an. Scade doar - şi aici este ce o să revin - dacă fac nişte lucruri care ţin de eficientizarea activităţii şi lucrez cu patru oameni cât lucrează zece sau lucruri de genul acesta, dar revin pe această parte.
Deci problema nu este că există cineva în guvern, Pâslaru sau altcineva, care nu doreşte să aveţi salariile mai mari. Deci nu despre asta este vorba. Mai departe, la nivelul prefect, consiliu judeţean, primar, ei bine acest tip de dezbatere mi se pare foarte sănătoasă. În momentul în  care deschidem principiile de echivalare între familiile ocupaţionale pentru noua lege de salarizare unitară şi sper să se întâmple în această vară acest lucru, o să vă rog să veniţi şi să faceţi aceste propuneri, o să creăm un cadru în care o să ne putem strânge şi exact cu asta ar trebui să se ocupe următoarea lege pe care ne-o propunem de salarizare unitară. Ideea de a vedea cum ne repliem din nou pe ceva care să aibă sens în ceea ce priveşte echivalările între diversele familii ocupaţionale.
În ceea ce priveşte câştigul unui jurist sau unui economist - acum  trec legat de funcţii comune - aici sunt nişte probleme, într-adevăr, destul de mari. Problema funcţiilor comune este mult mai amplă. Ea se referă inclusiv la funcţii comune, pe care le găsesc în diverse familii ocupaţionale, da? Deci dumneavoastră aici aţi făcut referire, totuşi, într-o zonă de funcţionari publici, dar am probleme cât câştigă juristul într-un spital faţă de juristul dintr-o şcoală sau juristul dintr-o structură de funcţionari publici ş.a.m.d.
Deci, aici avem nevoie iarăşi de un input important pe zona de funcţii comune, pentru că dacă pe funcţii specifice, putem avea o gândire, pe funcţii comune s-ar putea să fie o altă gândire şi aici este o problemă pe care noi am întors-o pe toate părţile legată de modul în care putem, într-adevăr, să putem agrea acest ansamblu corect între funcţiile specifice şi funcţiile comune. În ceea ce priveşte agenţia guvernamentală care să răspundă la întrebări, ei bine, agenţia guvernamentală care să răspundă la întrebări este o soluţie. Soluţia pe care o văd eu, însă, mai firească, ar fi ca instituţiile statului să vă răspundă la întrebări, şi atunci dacă v-ar răspunde la întrebări instituţiile direct şi ar exista o coordonare interministerială mai bună, n-ar fi nevoie de o supragenţie pentru lucrul acesta.
Doamna ministru, cum are toată zona aceasta de petiţii, pe care o gestionează şi cred că este mai bine decât în trecut, deşi trebuie să recunosc că, de exemplu, la Ministerul Muncii, petiţiile ajung prin cel puţin cinci sau şase canale, vorbesc aici petiţii cu titulatură generică, deci da, lucrurile nu sunt în regulă şi trebuie într-adevăr să lucrăm pe partea aceasta, pentru că controalele, inclusiv Curtea de Conturi şi alte instanţe, au nevoie de clarificări care să fie mult mai judicioase.
Deci, aici răspunsul ar fi categoric da, există o vulnerabilitate, trebuie să lucrăm la asta, nu cred că o supraagenţie ar rezolva lucrurile. Domnul primar Negoiţă vine cu un lucru foarte corect şi aliniat cu lucrurile pe care noi le-am discutat aici. Dumnealui, la sectorul 3, are o performanţă care îi permite de fiecare dată să aibă o marjă de manevre în ceea ce priveşte folosirea veniturilor. Şi aici, problema pe care o avem este în modul următor: eu - am spus şi în prezentare, o spun şi acum, de principiu, sunt de acord ca cei... ca toate UAT-urile care au bugete sănătoase, în sensul că sunt concentraţi pe maximizarea veniturilor proprii, că au o dinamică corespunzătoare, că au capacitatea de a-şi susţine măcar cheltuielile curente din venituri proprii, în aceste cazuri se poate discuta de flexibilitate, şi eu de exemplu sunt deschis, dar trebuie să reţinem că... şi aici, colegul meu, dacă mai apucă, evident, în condiţiile în care noi /.../ lălăit, domnul Victor Josan, vă poate spune mai multe lucruri, finanţele publice locale - ştiţi lucrurile astea - jumătate din UAT-urile din ţară nu îşi acoperă cheltuielile curente cu veniturile curente /.../.
Deci, dacă ar fi să discutăm de cei care într-adevăr îşi acoperă, da, flexibilitatea ar trebui să existe, bonificarea performanţei. Pe de altă parte, întrebarea şi semnul care persistă, pentru cei care nu îşi acoperă, care sunt în zone marginalizate, unde angajaţii din primărie care sunt într-o comună, să zicem, undeva, cum am fost la graniţa între Bacău şi Vaslui, care muncesc deci zi şi noapte, pentru că sunt câţiva oameni care au funcţii multiple şi acoperă cu mai multe pălării în acelaşi timp, oamenii ăia n-au greşit intrinsec cu nimic. Deci, aici este o zonă unde trebuie să fim atenţi la echilibre, dar altfel flexibilitatea mi se pare absolut firească. Referitor la dimensionarea UAT-urilor, eu aici vă încurajez să luaţi în calcul ceea ce v-a spus şi domnul vicepremier şi primul ministru: a încerca să ajungem să diminuăm numărul de UAT-uri. Este critic! Dacă am ajunge la mai puţine UAT-uri în această ţară, prin uniuni, da, ar fi într-adevăr o soluţie din acest punct de vedere.
Văd că încă sunt suporteri solitari pe această idee. M-aş bucura ca la forumul de anul viitor, să vedem deja primele exemple de bună practică de unire a UAT, în mod voluntar, nimeni nu vă obligă, dar acest lucru ar putea să ducă inclusiv la stimulente pe partea legată de salariile administraţiei publice locale, din punctul meu de vedere. În sfârşit, ceea ce domnul ... colegul nostru de la Primăria generală a scos în evidenţă şi cu asta o să mă opresc, aici regret întrucâtva faptul că domnia sa nu a înţeles exact ce am spus: i-am spus că ministerul nostru a adresat prefecturii o solicitare ca să primim datele salariale şi acum, problema se pune: dumneavoastră mă acuzaţi că de ce nu ştiu? Păi, nu le ştiu pentru că am adresat solicitarea şi nu le-am primit. De ce nu le-am primit?
Asta întrebaţi la dumneavoastră, înăuntrul instituţiilor. Trecând peste faptul că nu le-am primit, de ce am întrebat, în condiţiile în care ele sunt menţionate prin lege, şi ar fi trebuit să îmi dau seama uşor care sunt nivelurile, că sunt menţionate prin lege. Ei bine, şi aici răspunsul este trist, este că legea nu se respectă şi că există salarizare în multe din UAT-urile dumneavoastră, care nu respectă principiile... nu principiile, normele legii salarizării unitare. De unde ştim aceste lucruri? Ştim aceste lucruri pentru că direcţiile de finanţe publice locale, de fiecare dată când cer, au nevoie, pentru că nu înţeleg exact cum stau bugetele de resurse umane, observă că există neconcordanţe. Ei nu au ca mandat să înţeleagă cum se respectă fiecare bucăţică şi aici este o nevoie de colaborare mai intensă între muncă şi finanţe, dar cu certitudine, dacă cu toţii am şti cum stau salariile şi cum se compun, am fi mai câştigaţi. Finanţele... le interesează de multe ori care este anvelopa totală, care este masa salarială. Pe noi, la muncă, împreună cu dumneavoastră ar trebui să ne intereseze care sunt discrepanţele, care sunt corecţiile de care avem nevoie, care e nivelul de echitate în sistem , şi e bine, pe această zonă, am sugerat că nu avem date. Deci, da, niciodată nu mă voi disculpa sau deroba de atribuţiile la Ministerul Muncii, de a înţelege şi a şti salariile în această ţară, dar nu voi putea să le ştiu dacă dumneavoastră nu ne asistaţi în acest demers, iar prin HG-oul pe care l-am propus, exact lucrul acesta ... pe care îl vom propune, exact lucrul acesta încercăm să îl remediem. Vă mulţumesc.


Violeta Alexandru: Mulţumesc. Am o veste ...nici nu ştiu cum să îi spun, bună, mai puţin bună, că sunt convinsă... suntem totuşi de peste două ore pe scaun. O să prelungim cu un sfert de oră discuţia noastră, pentru că doresc să dau posibilitatea şi celor doi colegi să îşi susţină prezentarea. În echipa guvernamentală, partea de salarizare ...a ceea ce înseamnă funcţie publică şi rolul în sistem şi o să vă rog să-mi permiteţi să-i dau cuvântul doamnei secretar de stat Sirma Caraman, din partea Ministerului Dezvoltării Regionale. Regret faptul că nu pot da curs altor întrebări din sală, dar vă rog să-mi permiteţi ca după intervenţiile celor doi colegi să mai avem o secţiune de 5-7 minute pentru întrebări şi dacă au rămas lucruri neîntrebate faţă de prezentarea colegului meu le adresăm atunci. Mulţumesc. S-o ascultăm pe doamna secretar de stat.


Sirma Caraman:

Doamna ministru, doamnelor şi domnilor, după această dezbatere aşa de interesantă ne dăm seama că timpul este foarte scurt pentru toate problemele care le avem şi ne gândim ca în viitor să facem acest forum pe teme. Vă felicit pentru noul mandat, vă urez succes. Întrucât timpul este foarte scurt şi urmează următoarele prezentări mă voi limita numai la faptul că suntem într-o reformă. Vrem să realizăm reforma administraţiei publice. Nu putem să facem o reformă dacă nu avem o viziune.

Să trecem de la o administraţie bazată pe furnizarea de servicii de slabă calitate la o administraţie performantă. Nu putem să avem o administraţie performantă decât dacă avem resursa umană performantă. De aceea trebuie să investim în această resursă umană. Guvernul a adoptat în anul 2014 Strategia privind consolidarea administraţiei publice cu patru obiective. În perioada următoare guvernul va elabora şi va aproba celelalte documente pentru implementarea strategiei pentru consolidarea administraţiei publice, respectiv este elaborată strategia pentru dezvoltarea funcţiei publice care va fi aprobată în şedinţa de guvern de săptămâna viitoare.
Este în curs de elaborare strategia pentru formarea profesională 2016-2020. Avem un proiect de lege pentru reînfiinţarea Intitutului Naţional pentru Administraţie Publică şi am aprobat două planuri pentru simplificare şi unul pentru managementul calităţii. Implementarea planului de simplificare a fost prezentată în faţa dumneavoastră, o primă ordonanţă de urgenţă cu măsurile care au fost luate. Referitor la strategia funcţiei publice nu pot să vă spun ce va aduce nou. Vor fi dezvoltate atribuţiile Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. Este nevoie să avem o evidenţă clară a întregului personal din administraţia publică. În prezent avem 1,233 milioane persoane plătite din fonduri publice. Numai 165 de mii sunt funcţionari publici şi sunt în gestiunea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. Trebuie să avem informaţii privind personalul din administraţia publică, ceea ce spunea şi domnul ministru.
Având informaţia putem să luăm şi decizii politici publice mai realiste. De asemenea strategia funcţiei publice prevede o definire clară a funcţiei de înalţi funcţionari publici. Ceea ce propune guvernul şi ceea ce vrem să fie nou este aceea ca prefecţii şi subprefecţii să fie demnitari, să fie numiţi guvern. Aşa cum spunea domnul prim ministru, prefecţii înseamnă mâna întinsă a guvernului în teritoriu, care monitorizează modul de implementare a politicilor unui guvern. Dar condiţia este ca aceste persoane să aibă cursuri de înalţi funcţionari publici. De asemenea se propune ca inspectorii guvernamentali să intre în Corpul de rezervă al funcţionarilor publici şi se mai propune a înfiinţa o instituţie pentru perfecţionarea personalului din administraţia publică.
Strategia are mai multe elemente. Mă voi limita la cele mai importante. De asemenea suntem în curs de elaborare a strategiei privind formarea profesională. Ştim cu toţii cei care sunteţi şi lucraţi în administraţia publică că în ultima perioadă calitatea privind perfecţionarea profesională a scăzut foarte mult întrucât este o piaţă liberă. Unii furnizori sunt autorizaţi sau nu dar furnizează cursuri de formare profesională în administraţia publică. În baza aceste strategii se propune a înfiinţa Institutul Naţional de Administraţie Publică care va avea ca principale atribuţii cursuri având monopol pentru înalta funcţie publică, pentru funcţiile de conducere lăsând piaţă liberă pentru funcţiile de execuţie cu ceilalţi furnizori autorizaţi pentru formarea profesională.
Mă voi opri aici, aceste strategii au fost în consultare publică, sunt pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi o să dau mai mult /.../ de a vorbi dumneavoastră nu noi. Vă mulţumesc foarte mult.


Violeta Alexandru:

Mulţumesc doamnei secretar de stat pentru înţelegere. Practic, ne-a lăsat încă câteva minute pentru întrebări, aşa încât o să-l rog pe Victor Giosan, consilier de stat în Cancelaria primului ministru, ultimul, dar nu cel din urmă şi mulţumesc pentru răbdare, să aibă şi domnia sa intervenţia şi, spuneam, ne rămâne ceva timp şi pentru întrebări, pentru că toţi colegii mei îşi doresc să fie în dialog cu dumneavoastră şi să răspundă mai mult întrebărilor decât să treacă punct cu punct prin toate prezentările. Materialele de la eveniment vor fi şi ele disponibile, deci cred că este mai important să profităm de timp, să intrăm în dialog, decât să le citim punct cu punct. Vă rog, domnule consilier de stat.

Victor Giosan:

Mulţumesc mult pentru invitaţie. Doamnelor şi domnilor, venisem aici cu vreo două variante de prezentare, dar discuţiile de dinainte m-au convins să renunţ şi la acestea două şi să încerc să vă transmit două, maxim trei mesaje. Ceea ce au relevat discuţiile înainte este că ne confruntăm cu distorsiuni în sistemul funcţiei publice şi în sistemul administraţiei publice centrale şi locale, care s-au acumulat în ani de zile, iar aceste distorsiuni sunt clar reflectate de modul în care legislaţia a fost schimbată, introducându-se diverse sisteme de excepţii la excepţii şi la excepţii. Tot ceea ce aţi ridicat dumneavoastră astăzi şi în cursul zilei de ieri este extrem de relevant, însă vreau să vă spun că aceste lucruri nu se pot schimba de azi pe mâine, nu se pot schimba în condiţiile în care avem un cadru fiscal care a fost deja setat în momentul în care aceste guvern a venit în noiembrie-decembrie 2015.

Nu se pot schimba fără să facem analize şi fără să încercăm să ajungem la cele mai bune soluţii şi la cele mai bune alternite care ele, la rândul lor  pot fi implementate nu în două sau trei luni, ci în câţiva ani de zile şi am să am să vă dau două exemple. Primul exemplu ţine de partea de venituri, pentru că s-a discutat aici despre salarii, despre salariile celor din administraţia publică locală. Este evident că ele sunt foarte, foarte mici, dar avem un cadru fiscal setat care a însemnat pentru bugetul acestui an un minus de 23 de miliarde, aceasta însemnând minusul de la încasări datorită reducerii de taxe şi impozite şi creşterea pe anumite tipuri de cheltuieli.
În aceste condiţii, într-un singur an de zile este foarte greu să rezolvi toate aceste probleme. Mai mult, ceea ce constatăm este că multă lume crede că putem trăi într-o ţară unde să avem impozite şi taxe foarte scăzute, dar să avem salarii foarte mari şi servicii publice gratuite şi de cea mai înaltă calitate. Vreau să vă spun un singur lucru: acest mit nu funcţionează în nicio ţară din lume. Atât timp cât serviciile costă, avem nevoie de salarii mari, avem nevoie şi de venituri pentru ele şi toată lumea îşi fixează fie taxele şi impozitele locale la nivel minim şi solicită guvernului transferuri mai mari, fie se reduc taxele şi impozitele naţionale. Trebuie să fim conştienţi că rezolvarea problemelor pe care dumneavoastră le-aţi ridicat aici se poate face în timp şi numai fiind sinceri cu noi înşine şi spunenându-ne că putem face acest lucru într-un spirit de solidaritate.
Comunităţile bogate trebuie să fie conştiente că au resurse proprii mult mai mari şi să şi le folosească în mult mai mare măsură şi să solicite mai puţin de guvern, iar autorităţile mai puţin înstărite să fie cu adevărat susţinute, dar dând dovadă că fac eforturi pentru a-şi corecta, pentru a-şi îmbunătăţi situaţia financiară. Al doilea mesaj este legat de transparenţă şi de costuri, pentru că România mai are o problemă fundamentală: cheltuieşte puţin şi prost şi trebuie să facem în aşa fel încât la început să cheltuim bine acest puţin pe care îl avem şi aici este fundamentală problema ridicată astăzi în acest panel, problema transparenţei. Atât timp cât nu avem o transparenţă completă a cheltuielilor publice la nivel central şi local, atât timp cât nu convingem cetăţeanul că banii luni se duc în servicii de calitate, că banii luni se duc în drumuri care nu se prăbuşesc şi nu sunt spălate de prima ploaie, că banii lui se duc în autostrăzi care nu se închid după nouă luni de zile, în acel moment vom putea cere cetăţeanului şi să susţină printr-un efort suplimentar administraţia centrală şi administraţia locală.
Atât timp cât cetăţeanul nu vin, nu vede legătura între ceea ce el plăteşte şi ceea ce autorităţile centrale şi locale furnizează, atunci nivelul de încredere va fi din ce în ce mai mic. Şi ultimul lucru pe care vreau să-l spun: nu suntem singurii care ne confruntăm cu o lipsă de încredere sau cu o încredere din ce în ce mai mică în politicieni şi în autorităţi publice. Vedeţi tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru în UE, dar trebuie să facem un efort pentru a recâştiga această încredere. Şi avem numai două şanse pentru a recâştiga încrederea cetăţeanului. Înseamnă, în primul rând, transparenţă, să-i arătăm pe ceea ce se duc banii lui şi, în al doilea rând, înseamnă ca noi toţi, indiferent unde lucrăm, să livrăm ceea ce cetăţeanul aşteaptă de la noi.
Dacă nu facem aceste două lucruri, neîncrederea cetăţeanului, manifestată fie prin plecarea din ţară, fie prin absenţa de la vot, fie prin dezinteresul faţă de prolemele comunităţii se va manifesta din ce în ce mai mult. Îmi cer scuze pentru această intervenţie poate uşor în afara temei, dar şi timpul şi discuţiile anterioare m-au convins că este cea mai bună soluţie pentru o intervenţie de final. Vă mulţumesc foarte mult şi sper ca aceste două zile să fie folositoare şi pentru dumneavoastră şi pentru noi.

Intrebari
Violeta Alexandru: Mulţumesc colegului meu ….Este colegul din spatele dumneavoastră care s-a ridicat, după care...


Primar: Bună ziua, domnule ministru, doamnelor şi domnilor miniştri, dragi colegi, dragi invitaţi, sunt primarul comunei Valea Lungă, judeţul Alba. Se spune întruna că nu sunt bani, nu avem bani pentru angajaţii primăriei. Domnul secretar ministru de stat ne spunea că să stea, să nu plece, dar ce să facă?! Cu burta goală, cum să mai vină la lucru când are şi un copil student sau doi, pe 1.000-1.200 de lei, un contabil sau orice angajat dintr-o primărie, când noi avem atâţia parlamentari şi atâţia senatori, dar nu spune nimeni că de acolo s-ar putea da nişte bani la cei de jos, care muncesc pentru ţara aceasta.
Orice guvern vine şi spune că sunt bani pentru 416, pentru complementară, pentru cei care fac copii mulţi, acuma se dau cupoane, se dau nu ştiu ce taloane, se dau tichete, se dau de toate, pentru aceia sunt. Tot angajaţii primăriilor trebuie să lucreze... Pentru aceia se găsesc întruna bani, dar pentru ceilalţi, nici un ban. Un primar are salariul mai mic ca şeful de post, un primar are salariul mai mic ca directorul de şcoală şi toate în capul primarului se sparg. Iar, domnule ministru, în urmă cu vreo 3-4 ani era o lege, legea 76, care ne permitea primăriilor să angajăm din rândul şomerilor sau din rândul celor de la 416 care erau mai buni, meseriaşi, unii ştiau zugrăvi, alţii.. cu aceia ne făceam multe din muncile comunei, /.../ şcoli, grădiniţe comune, curăţam, pentru că din cauza celor de la 416 nimeni nu îşi mai face curat nici la poartă, nici în fundul grădinii, nicăieri.
Toată lumea aşteaptă ca cei care iau banii de la noi... Aici sunt banii, domnule ministru, secretar de stat, nu la cei care pleacă; mai mulţi se duc nu pe drumuri sau pe altele, se duc la 416 şi stau acasă. Vă spun, zilele acestea a venit un inginer, că este Coridorul 4 pe la mine prin comună, să caute cu 10 lei pe oră, la săpat la nişte şanţuri, cu angajat cu tot, nu s-a dus nimeni, nu vrea nimeni. Sunt locuri de muncă, sunt în agricultură până se dă de la şomaj. Să veniţi în sprijinul nostru, acei bani de la 416 să rămână la bugetul local, să daţi la funcţionari, să li se asigure un loc sau două de muncă, din partea şomajului să nu mai primească hârtii şi atunci administraţia locală nu mai dă dreptul să dea ajutorul social. Vă mulţumesc.

 
Violeta Alexandru: Mulţumesc. Ultima întrebare pentru această secţiune este a colegului nostru, o să vă rog să vă prezentaţi. 

Maricel Petrea: Maricel Petrea, primarul comunei Schela din judeţul Galaţi. Participând la forumul administraţiei publice locale, nu vreau să închei într-un ton pesimist, dar permiteţi-mi să adresez întrebarea: administraţia publică locală, încotro? De ce spun lucrul acesta? Nu a spus nimeni până acum că colegii noştri până în octombrie anul trecut au avut salariile mai mici ca asistenţii personali. Cu ce greşim noi că vrem să creăm condiţii cetăţenilor noştri? Nu am să spun de contabilul care nu are Paşte, nu are Crăciun şi pe 31 trebuie să fie la Finanţe şi de obicei drumurile sunt înfundate, secretarul munceşte până peste cap cu problemele pe care le are, angajatul de la Starea civilă taie facturi la AP, avem serviciul de salubrizare cu un şofer şi cu un manipulant. Ai două sisteme de alimentare cu apă cu doi angajaţi. Bibliotecarul încasează pe teren, încercăm să creăm condiţii cetăţenilor noştri... Cu ce?! Cu un număr de posturi limitat şi impus de prefect?! Am atras fonduri europene, creăm bază sportivă, reabilităm cămine, centre de promovare a culturii... Cu ce oameni, cu ce persoane, pe cine putem să angajăm? Spun încotro, de ce? O să ne reproşaţi de ce nu înfiinţăm servicii? Înfiinţăm serviciul de alimentare cu apă, înfiinţăm serviciul de salubrizare, înfiinţăm serviciul de administrare a domeniului public, bun, şi vor intra în insolvenţă. Ce facem atunci? Ce mai dăm oamenilor noştri? Nu le mai dăm apă? Nu le mai strângem gunoiul? Sau, dacă strângem gunoiul, unde îl predăm, pentru că în judeţul Galaţi este o problemă şi platforma de la Tecuci se va... Încotro? Vă mulţumesc.

 
Violeta Alexandru: Aşa este, ultima intervenţie este a domnului primar şi o să vă rog să mă susţineţi să închidem secţiunea, cu angajamentul că ne mai vedem, şi domnul ministru a făcut-o şi eu simt că, la ce interes este, ar fi de dorit să mă implic şi mai mult, aşa că ne vom revedea cu siguranţă. Vă rog, domnul primar.

Silviu Ponoran: Silviu Ponoran mă numesc, sunt primarul oraşului Zlatna, mandatul numărul 6, nu e nimeni mai presus de patimi decât acela care rămâne statornic lângă datini, spunea Seneca în secolul I al erei creştine şi parcă realiza în urmă cu 2.000 de ani că vom ajunge într-o asemenea situaţie, că fără a ne cunoaşte trecutul nu putem preţui prezentul şi viitorul nostru ca valorile perene şi tradiţiile pe care le avem. Şi vreau să vă spun că discutăm tot timpul despre niveluri de salarii şi lucrurile stau în altă parte. Trebuie să găsim soluţii pentru a creşte valoarea bugetului economiei naţionale. Am distrus o economie naţională în 25 de ani, 27 de ani mai bine zis.
La ora asta, avem investiţii străine... S-a investit în... multinaţionalele au investit vreo două procente în România şi afară cam 80% din veniturile acestei naţiuni. În munţii noştri care se depopulează pe zi ce trece, nu putem vinde într-o pensiune nişte produse tradiţionale. Dacă veniţi în Munţii Apuseni, veţi mânca produse de la Metro sau de la mai ştiu eu care, Selgros, pentru că legislaţia sub care trăim astăzi nu permite aceste lucruri ca să ne dezvoltăm acolo unde trăim, acolo unde suntem. Mai mult decât atât, din 106 încoace, de când a început vânzarea de către romani a aurului şi a argintului din zona noastră, s-a întâmplat permanent, până în anii când comuniştii au oprit vânzarea de resurse ale României, iar astăzi, dacă nu repornim...

Violeta Alexandru: Domnul primar, mă ajutaţi să fiţi cât mai concis?! Mulţumesc. 

Silviu Ponoran: Dacă nu repornim mineritul în zonă, nu facem eforturi... Există variante, societăţi pe acţiuni în care 51% poate să aibă statul român, minim 51%. Nu mai trebuie să vindem tot, bătaia asta de a vinde resursele, sigur, ele sunt interesante, în zona Munţilor Apuseni există vreo 14 metale rare mult mai scumpe decât aurul şi argintul, este vorba de Săcărâm, Brad, Baia de Arieş, Roşia Montană şi Zlatna. Deci sunt soluţii, eu pot să stau la dispoziţie oricând să discutăm.

 
Violeta Alexandru: Da, ştiu că sunteţi un om care deja sunteţi în dialog cu noi, domnule primar, şi la adunarea generală...

Silviu Ponoran: Trebuie să facem ceva ca să creştem salariile, trebuie să creştem bugetul ţării, doamnă, trebuie să luptăm să ridicăm economia din toate punctele de vedere. I-am făcut pe doctori funcţionari publici şi i-am pierdut, pleacă şi tratează alte popoare, deci trebuie să ne trezim! Nu poate să stea un medic cu titlul de profesor cu 4-5 mii de lei, nu mai vorbim de cei stagiari, care încep să...

Violeta Alexandru: Mulţumesc, domnule primar, cred că v-au convins intervenţiile noastre care merg în direcţia realistă în care o spuneţi şi dumneavoastră. Sunt câteva aspecte pe care domnul ministru Pâslaru vrea să le abordeze în final, mulţumesc foarte mult pentru înţelegere, că trebuie să închidem secţiunea şi rămâne ca domnia sa să dea câteva răspunsuri, iar pentru ce nu am apucat să aprofundăm, aşa cum spuneam, avem toată disponibilitatea şi ne luăm angajamentul să vedeţi şi alte sesiuni de acest tip, în care să avem ocazia să stăm de vorbă. Vă rog, domnule ministru.

 
Dragoş Pâslaru:

Domnul primar de la Valea Lungă a adresat exact ceea ce şi eu am încercat la începutul panelului să adresez în intervenţia mea, avem o problemă cu beneficiile sociale, cu modul în care se dau, iar pe partea de muncă, unde nu am apucat astăzi să discutăm mai nimic, într-adevăr este o motivaţie de nemuncă, VMG-ul şi celelalte beneficii sunt o motivaţie de nemuncă. Suntem perfect aliniaţi, domnule primar, dragi colegi, suntem perfect aliniaţi să găsim modul oportun în care putem să controlăm şi să ieşim din acest cerc vicios, în care practic lumea este mai degrabă încurajată să stea pe prestaţii, pe beneficii sociale, decât să îşi caute un loc de muncă. Există circa 128 de mii de persoane în această ţară care, deşi sunt apte de muncă, nu mai sunt active în ocuparea unui loc de muncă din raţiuni parţial descrise de acestea, parţial descrise de dezamăgirea lor şi parţial descrise de lipsa de motivare sau de nivelul de educaţie, care poate nu mai este corespunzător cu ce au nevoie ca să se poată încadra. Dar, categoric, aici suntem perfect aliniaţi. În ceea ce priveşte celelalte două intervenţii, sunt absolut de acord că avem nevoie să creştem economia pentru a putea susţine orice pe zona specială sau pe zona salarială.

 
Aş vrea însă să închei cu un lucru care este foarte important. Vedeţi, de multe ori creăm bariere artificiale între noi. Vă mai spun o dată, v-am spus şi în timpul discursului, nu suntem pe două părţi diferite ale baricadei. Nimic din agenda Ministerului Muncii sau a acestui guvern nu va putea fi făcut în modul optim fără sprijinul dumneavoastră. La fel, vă stăm la dispoziţie pentru toate lucrurile care sunt funcţionale. Sunt multe lucruri pe care putem să le facem împreună, sunt lucruri pe care nu putem, din diverse raţiuni, Victor Giosan v-a indicat câteva legate de suportabilitatea fiscal-bugetară.

Nu putem să le facem imediat, în termen scurt, şi atunci avem de ales, dragi colegi: să ne concentrăm pe ce nu putem să facem şi să rămânem frustraţi până la sfârşitul acestui an şi după sau să ne concentrăm pe ceea ce putem face împreună, să ne aliniem şi să ne bucurăm că putem realiza nişte lucruri pe care dumneavoastră deja, mulţi dintre dumneavoastră le-aţi făcut cu mai puţin ajutor din partea guvernului. Deschiderea pe care o aveţi în acest moment este fără precedent, pentru că este nepartinică, este neutră şi vă stăm la dispoziţie indiferent din ce zonă veniţi.
Numai să veniţi cu nişte lucruri elementare care ţin de, cum să spun?, de a fi buni gospodari, de a fi transparenţi, pentru că trebuie să existe transparenţă şi a avea deschiderea de a ne asculta unii pe ceilalţi şi a lucra împreună. Asta este tot şi cred că acesta ar trebui să fie spiritul încapsulat al acestui forum şi al oricărui alt forum sau reuniune de discuţie viitoare. Mulţumesc
Violeta Alexandru

/.../şi a începerii unui mod transparent de a angaja în dezbaterea publică pentru soluţii durabile în problemele cu care lucraţi, cetăţenii pentru care fiecare dintre noi activăm.

Vă mulţumesc frumos pentru această dimineaţă, cu atât de multe sugestii şi atât de multe probleme ridicate şi vă invit să rămânem în contact, vă invit să credeţi în buna noastră credinţă şi în modul de dialog pe care ne bazăm deciziile şi să ne faceţi onoarea să ne trimiteţi cât mai multe sugestii din problemele concrete cu care vă confruntaţi, pentru a le putea gestiona împreună.

Vă mulţumesc, sunt onorată pentru faptul că aţi stat atâta timp în discuţii şi că aţi participat activ. Vă rog să rămâneţi şi la următoarea secţiune, care se va comprima puţin, pentru că a noastră a durat puţin mai mult. Permiteţi-mi să mulţumesc colegilor mei din această dimineaţă şi să sper că aţi avut o dimineaţă şi agreabilă, şi utilă pentru activitatea dvs.

O zi bună în continuare