Note de curs Dr. Ioan Pop


Procesul de reformă şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii



Yüklə 0,87 Mb.
səhifə3/35
tarix22.12.2017
ölçüsü0,87 Mb.
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   35

1.4. Procesul de reformă şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii

În România procesul de reformă are două coordonate principale:

- procesul de privatizare a întreprinderilor de stat;

- crearea unor întreprinderi mici şi mijlocii care să utilizeze tehnologii şi capital tehnic avansat pentru a le conferi flexibilitate şi dinamism.

Procesul de privatizare a întreprinderilor mari şi foarte mari se loveşte de probleme ale restructurării, respectiv de blocajul financiar. De aceea o cale de acţiune imediată este stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii, care este mai uşor de realizat şi are un impact mai mare.

În România unele întreprinderi mici şi mijlocii au evoluat din întreprinderile de stat care au acţionat în domeniul vânzărilor cu amănuntul, a alimentaţiei publice şi serviciilor, dar majoritatea sunt întreprinderi nou create. De asemenea pătrunderea capitalului străin pe piaţa Europei de Est a determinat înfiinţarea unui număr tot mai mare de societăţi mixte.

Actuala structură a întreprinderilor mici şi mijlocii din România dovedeşte o pondere mică a industriei şi o pondere mare a comerţului şi serviciilor. Întreprinderile mici şi mijlocii din industrie necesită asumarea unui risc mai mare decât cele din ramura serviciilor din următoarele considerente: sunt mai vulnerabile la concurenţa internă şi externă, au un ciclu de producţie mai lung, iar viteza de rotaţie a mijloacelor circulante este mai mică.

În România, programul de reformă trebuie să creeze un mediu economic care să stimuleze activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii şi să formeze o cultură de întreprinzător.

Obiectivele asistenţei oferite întreprinderilor mici şi mijlocii în ţările dezvoltate sunt foarte apropiate, dar totuşi se constată anumite particularităţi, şi anume:

- în Olanda ele se referă la stimularea producţiei şi la ocuparea forţei de muncă;

- în Marea Britanie se urmăreşte creşterea rentabilităţii întreprinderilor mici şi mijlocii, reducerea formalităţilor de înregistrare şi a birocraţiei, existând un minister al întreprinderilor mici şi mijlocii;

- în Germania se urmăreşte creşterea productivităţii muncii şi a competitivităţii întreprinderilor mici şi mijlocii.

În general, cu cât nivelul de dezvoltare al unei ţări este mai mare, cu atât există condiţii mai bune pentru realizarea unei asistenţe adecvate a întreprinderilor mici şi mijlocii.

Guvernele din ţările dezvoltate s-au orientat spre două tipuri de politici referitoare la întreprinderile mici şi mijlocii:

- subvenţionarea masivă a programelor financiare pentru întreprinderi mici şi mijlocii;

- acordarea unor facilităţi speciale privind investiţiile.

Cu toate acestea există unele critici referitoare la politicile de asistenţă, în sensul că sunt direcţionate spre înfiinţarea întreprinderilor mici şi mijlocii şi mai puţin spre crearea condiţiilor de dezvoltare a lor.

Politicile guvernamentale de stimulare a întreprinderilor mici şi mijlocii sunt mai favorabile în SUA decât în Europa, rezultatul direct fiind faptul că ponderea forţei de muncă ocupate în aceste întreprinderi a crescut în SUA, în timp ce în ţările europene a stagnat.

Specialiştii apreciază că asistenţa acordată întreprinderilor mici şi mijlocii în Japonia prezintă o anumită superioritate faţă de alte ţări, aici existând legături strânse între întreprinderile mari şi cele mici, respectiv mijlocii, aspect care generează competitivitatea întreprinderilor mici şi mijlocii. Guvernul japonez asigură de 20 de ori mai mult ajutor financiar pentru întreprinderile mici şi mijlocii decât guvernul SUA. In Japonia există un sistem naţional de peste 185 centre de cercetare-testare, iar întreprinderile mici şi mijlocii pot apela (în schimbul unei taxe mici) la echipamentul centrului pe care ele nu-şi permit să-l cumpere şi de asemenea pot consulta personalul de specialitate pentru problemele cu care se confruntă.
Incubatoarele de afaceri

Reprezintă un instrument de asistenţă pentru întreprinderile mici şi mijlocii. întrucât disponibilitatea capitalului pentru aceste întreprinderi este redusă a apărut necesitatea existenţei unui mecanism care să permită întreprinzătorilor să ajungă într-un stadiu în care sa¬şi poată susţine întreprinderea din resurse proprii. După ce întreprinderea reuşeşte să-şi perfecţioneze produsele şi serviciile, să-şi creeze un segment de consumatori şi să-şi perfecţioneze aptitudinile manageriale, aspecte care dovedesc că aceasta poate funcţiona, urmează ca ea să părăsească incubatorul. Scopul incubatorului de afaceri este stimularea şi cultivarea talentului de întreprinzător, prin oferirea unor servicii şi a unui suport, acestea completând aptitudinile întreprinzătorului şi determinând creşterea şanselor de succes ale întreprinderilor mici şi mijlocii.

Incubatorul pune la dispoziţia întreprinzătorului asistenţă de specialitate şi spaţii pentru desfăşurarea activităţilor. El poate oferi asistenţă financiară întreprinderilor mici şi mijlocii în următoarele moduri:

- asigură resurse financiare pentru a ajuta lansarea întreprinderii;

- ajută întreprinderile prin faptul că stimulează formarea capitalului.

Căile prin care acţionează incubatorul de afaceri sunt:



  • închiriază spaţii la preţuri mici;

  • oferă gratuit consultanţă;

  • uşurează contactul cu băncile, cu partenerii de afaceri, cu instituţiile financiare;

  • oferă servicii de leasing, programe de pregătire, secretariat şi contabilitate.

Experienţa ţărilor dezvoltate (şi mai ales SUA) privind incubatoarele de afaceri pun în evidenţă că prin intermediul acestora întreprinzătorii se pot concentra asupra dezvoltării şi fundamentării conceptului de afaceri, se creează noi locuri de muncă, se asigură interacţiuni între întreprinzători într-un mediu dinamic şi inovativ, ceea ce duce la crearea unor întreprinderi mici şi mijlocii viabile.

Incubatorul de afaceri reprezintă un tip de laborator economic pentru crearea de noi întreprinderi, mijloacele de finanţare a acestuia provenind din surse guvernamentale şi locale, respectiv de la fundaţii sau chiar de la întreprinderile mari.


Agenţiile de consultanţă

Referitor la activitatea agenţiilor de asistenţă şi consultanţă pentru întreprinderile mici şi mijlocii trebuie avute în vedere următoarele aspecte:



  • Structura organizatorică şi modul de organizare (sub formă de instituţii autonome, semiautonome, private sau publice, adică aflate sub controlul guvernului). S-a constatat că cele mai de succes agenţii sunt cele în care implicarea guvernului este minimă.

  • Modul de finanţare a agenţiilor, în sensul că asistenţa se acordă gratuit sau nu.

  • Evaluarea rezultatelor.

  • Coordonarea diferitelor tipuri de agenţii şi gradul în care ele îşi integrează serviciile.

Agenţiile de consultanţă au ca surse de finanţare taxele, publicaţiile, sponsorizările sau sprijinul guvernamental. Aceste agenţii oferă următoarele tipuri de servicii:

  • întocmirea planurilor de afaceri;

  • testarea aptitudinilor de întreprinzător;

  • oferirea unor informaţii;

  • organizarea unor cursuri.

Într-o economie de tranziţie, cum este cazul României apare necesară sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii din următoarele motive:

  • Climatul economic este nesigur pentru întreprinzători datorită puterii de cumpărare reduse, a veniturilor mici, a instabilităţii pieţei.

  • Resursele financiare sunt limitate, iar accesul la credite bancare este dificil datorită nivelului înalt al dobânzilor şi a garanţiilor bancare. întrucât majoritatea întreprinderilor mici şi mijlocii sunt l începutul activităţii, ele nu au rezultate care să convingă băncile cu ocazia solicitării creditelor, astfel că acestea consideră că împrumuturile acordate acestor întreprinderi prezintă un risc ridicat. În general, în economiile de tranziţie s-a constatat că sursele de finanţare a întreprinderilor mici şi mijlocii sunt capitalul propriu (adică economiile întreprinzătorilor, capitalul primit de la prieteni şi rude aflate în străinătate) şi numai apoi se recurge la capitalul împrumutat.

  • Politica de impunere (taxe şi impozite) este împovărătoare pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi diminuează resursele financiare care rămân la dispoziţia acestora pentru dezvoltarea afacerii. Reforma economică şi restructurarea necesită resurse financiare tot mai mari, determinân creşterea impozitelor percepute. Dar întreprinderile mici şi mijlocii fiind la începutul activităţii lor necesită resurse financiare pentru dezvoltare. De aceea prezintă importanţă stabilirea unei raite juste de impunere care să nu descurajeze activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii.

  • Lipsa informaţiilor privind afacerile, precum şi a cunoştinţelor economice. Întreprinzătorii se confruntă cu o lipsă cronică de informaţii privind lansarea unei întreprinderi mici sau mijlocii, dezvoltarea unui plan de afaceri, accesul pe piaţa creditelor, strategia de marketing, noţiuni financiar-contabile etc. De aceea există o mare nevoie de pregătire economică referitoare la practicile de bază ale economiei de piaţă.

  • Lipsa unor aptitudini manageriale cerute de desfăşurarea activităţii într-o economie de piaţă (cum ar fi evaluarea şi fructificarea oportunităţilor pieţei, asumarea riscurilor managementul strategic, managementul resurselor umane), în România asistenţa pentru întreprinderi mici şi mijlocii se desfăşoară într-un cadru legislativ relativ sumar, ale cărui prevederi au un grad mare de generalitate, şi anume:

- îmbunătăţirea sistemului de creditare pentru întreprinderile mici şi mijlocii;

- anularea sau diminuarea taxelor vamale pentru importul de utilaje şi echipamente;

- crearea unor servicii de informare, asistenţă şi consultanţă gratuită sau cu taxe mici.

Centrul Român pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii a formulat propuneri pentru sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii, acestea constând în următoarele:



    • Propuneri care vizează politica fiscală:

  • reducerea impozitelor pentru a favoriza reinvestirea profitului şi crearea unor locuri de muncă noi;

  • diferenţierea ratelor de impozitare a profitului în funcţie de mărimea lui;

  • impozitarea diferenţiată a profitului în funcţie de domeniul de activitate (industrie, comerţ, servicii etc);

  • impozitul pe profit să nu depăşească 20% ;

  • scutirea de la plata impozitului pe profit în primii trei ani de funcţionare a întreprinderii.

    • Propuneri privind politica şi reglementările financiare:

  • facilitarea accesului la surse de finanţare;

  • credite cu rate preferenţiale ale dobânzilor acordate în funcţie de sectorul de activitate şi de forţa de muncă folosită;

  • acordarea de credite fără obligaţia de a prezenta garanţii materiale;

  • măsuri legislative urgente şi eficiente pentru diminuarea blocajului finanaciar;

  • acordarea de împrumuturi avantajoase pentm cumpărarea spaţiilor de producţie rămase disponibile la întreprinderile de stat;

  • un nivel redus al dobânzilor (maxim 20%);

  • simplificarea procedurii de contractare a creditelor, respectiv a sistemului de

decontări;

  • înfiinţarea unei bănci a întreprinderilor mici şi mijlocii care să acorde credite preferenţiale pentru aceste întreprinderi.

    • Măsuri de politică economică:

  • privatizarea rapidă a întreprinderilor şi a băncilor;

  • stoparea inflaţiei;

  • lege a investiţiilor care să stimuleze dezvoltarea producţiei în întreprinderile mici şi mijlocii;

  • înlăturarea concurenţei neloiale;

  • un cadru juridic clar pentru întreprinderile mici şi mijlocii care să atragă investitori străini, să permită un acces mai bun la informaţii, să stimuleze angajarea şomerilor şi absolvenţilor.

  • combaterea birocraţiei prin simplificarea procedurii de contractare a creditelor, creşterea competenţei profesionale a personalului din cadrul instituţiilor care sprijină dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;

  • măsuri concrete de asistare a întreprinderilor mici şi mijlocii în probleme privind oportunităţile de afaceri, mediatizarea intensă a programelor de asistenţă.


Termeni cheie :
- întreprindere mică şi mijlocie

- microîntreprindere

- întreprindere mică

- întreprindere mijlocie

- rolul întreprinderilor mici şi mijlocii

- importanţa întreprinderilor mici şi mijlocii

- facilităţi pentru întreprinderile mici şi mijlocii

- incubator de afaceri

- agenţie de consultanţă

Întrebări cheie, de verificare:
- Cum definiţi o întreprindere mică şi mijlocie?

- Care sunt deosebirile între o întreprindere mică şi mijlocie din România şi alta din alte state?

- Care sunt domeniile de activitate în care se pot constitui întreprinderi mici şi mijlocii?

- Care sunt trăsăturile caracteristice ale unei întreprinderi mici şi mijlocii?

- Ce considerente credeţi că vor influenţa evoluţia întreprinderilor mici şi mijlocii în România?

- Care sunt principalele probleme cu care se confruntă întreprinderile mici şi mijlocii în ţara noastră?

- Care sunt cele mai frecvente cauze ale falimentului unei întreprinderi mici sau mijlocii?

- Care sunt caracteristicile programului de reformă economică în România?

- Ce sunt incubatoarele de afaceri şi care este rolul lor economic?

- Ce sunt agenţiile de consultanţă şi cum sprijină ele dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii?





Yüklə 0,87 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   35




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə