1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

102. Gherghiţa, com. Gherghiţa, jud. Prahova

Punct: Şcoala generală

Cod sit: 133438.01

Colectiv: Ştefan Olteanu (UCDC Bucureşti), Nina Grigore (MJIA Prahova), Călin Hoinărescu (CONSPROIECT - PH)

Cercetările arheologice din lunile august - septembrie 2001 de la Gherghiţa, jud. Prahova (44⁰50’ şi 26⁰15’), punctul Şcoala generală din localitate, au confirmat rezultatele companiei anului 2000, când fusese pusă în evidenţă o fundaţie din piatră legată cu mortar pe o lungime de aproximativ 5 m.

Cercetările din caseta 2, deschisă în vara anului trecut pe lungimea fundaţiei descoperite au scos în evidenţă şi celelalte laturi ale fundaţiei unei construcţii din piatră de formă rectangulară cu dimensiunile de 5 x 4 m. Posibilitatea ca această construcţie să se fi prelungit pe latura sudică rămâne doar prezumtivă, datorită construcţiilor moderne care au distrus o eventuală continuare a încăperii în partea sudică.

S-a confirmat de asemenea, perioada de realizare a acestei construcţii prin descoperirea la baza fundaţiei a două morminte (suprapuse şi deranjate de fundaţie, unul orientat V-E, celălalt perforat de zidul de fundaţie, resturile osteologice fiind împrăştiate). Dacă adăugăm şi cel de al treilea mormânt descoperit în campania anterioară, în aceleaşi condiţii stratigrafice, este posibil să avem de-a face cu o necropolă anterioară construcţiei amintite necropolă care, pe baza ceramicii descoperite în groapa decedaţilor, ar data din perioada sec. XV - XVI. S-a demonstrat, odată în plus, stratigrafic şi pe baza materialelor ceramice descoperite că amintita construcţie din piatră a fost ridicată în a doua jumătate a sec. XVI.

Potrivit profilelor realizate, zidul de fundaţie al construcţiei s-a adâncit până la cca. -0,6 m faţă de nivelul de călcare medieval, grosimea lui nedepăşind 0,5 m. În cursul celei de a doua jumătate a sec. XVI, posibil la finele lui, pe suprafaţa exterioară nord - vestică a construcţiei s-a amenajat o placă de mortar realizându-se un fel de “verandă” - ca anexă la construcţia cu rosturi încă nelămurite.

La începutul sec. XVII, clădirea a fost demolată, resturile de la suprastructura construcţiei (fragmente de cărămidă în special, împrăştiindu-se pe întreaga suprafaţă, rămânând ca martor numai zidul de fundaţie). De la demolarea amintită a rezultat un strat de pământ negricios, provenit din humusul medieval, care acoperă resturile zidului de fundaţie. Într-o etapă imediat ulterioară, peste aceste resturi s-a amenajat un pat de pământ galben, pe alocuri de cca. 0,2 m, scos probabil de la o eventuală construcţie din apropiere (poate chiar de la construcţia bisericii brâncoveneşti aflată la cca. 10 m E faţă de clădirea din sec. XVI). O nivelare masivă a locului s-a făcut în sec. XVII - XVIII, probabil tot în legătură cu construcţiile din zonă. Alte niveluri ulterioare (pietriş, mortar, etc.) sunt de pus în legătură cu noile construcţii moderne (sec. XVIII - XIX), parte din ele aflându-se astăzi integrate în clădirile existente.

Analiza documentelor emise de cancelaria Ţării Româneşti în perioada medievală ne arată o corespondenţă deplină între observaţiile arheologice amintite şi evenimentele din a doua jumătate a sec. XVI şi din sec. XVII de la Gherghiţa cu privire la realizarea actului jurisdicţional din oraşul menţionat. La 17 iunie 1554, Pătraşcu Vodă, tatăl lui Mihai Viteazul, emite un act de judecată în care se arată pentru prima oară, că a fost scris în “Scaunul de judecată” al oraşului Gherghiţa. Nu credem că este întâmplătoare informaţia că peste şase ani (1560), apare pentru prima oară în documente funcţia de judeţ al Gherghiţei cu cei 12 pârgari. Este vorba de lărgirea atribuţiilor de judecată pentru aria jurisdicţională foarte întinsă ce revenea scaunului de judecată de la Gherghiţa, adeseori cu participarea sfatului domnesc pentru rezolvarea litigiilor nesoluţionate în instanţa primară. Este posibil ca în aceste împrejurări să se fi construit la Gherghiţa o clădire în piatră necesară realizării actului de justiţie, atât de către organele judiciare urbane, cât şi de către domnie şi sfatul domnesc. Este cunoscut faptul că Pătraşcu cel Bun, posesor al multor proprietăţi în zonă, are o prezenţă aproape permanentă la Gherghiţa în diferite perioade, emiţând de aici, împreună cu sfatul domnesc, o serie de acte de justiţie privitoare la mersul proprietăţilor celor din jurisdicţia Gherghiţei.

Fiul său, Mihai Viteazul, manifestă o predilecţie pentru Gherghiţa, fiind prezent în oraş nu numai lună de lună, dar, în unele cazuri, zi de zi, împreună cu sfatul domnesc în 1596 pentru activităţi judiciar - administrative în general şi militare în special. Observaţiile arheologice amintite mai sus, arată că acum s-ar fi amenajat acea platformă de mortar, sau verandă, în exteriorul construcţiei, servind, probabil acelaşi scopuri administrativ - jurisdicţionale.

După Mihai Viteazul, construcţia este demolată, iar din Gherghiţa abia dacă se mai emit în cursul sec. XVII, doar 2 - 3 acte de judecată, funcţia de scaun de judecată a Gherghiţei dispărând, ca terminologie din documente. De altfel, secolul al XVII-lea aduce, totodată şi începutul decăderii oraşului la nivelul aşezării rurale, aşa cum va fui cunoscut din documentele sec. XVIII-XIX.

În încheiere, ţinem să precizăm că descoperirea de la Gheghiţa reprezintă până în prezent, primul caz de evidenţiere a imaginii constructive a unui scaun de judecată din sec. XV din Ţara Românească şi Moldova, cu atribuţii judiciare la nivel orăşenesc şi cu participarea în anumite situaţii a sfatului domnesc.

103. Giorocuţa, com. Supur, jud. Satu Mare

Punct: Dealul Giorocuţa

Cod sit: 138958.01

Colectiv: Robert Gindele - responsabil (MJ Satu Mare), Alexandru Matei (MJIA Zalău)

În campania anului 2001, valul şi şanţul roman a fost intersectat în trei puncte, în continuarea săpăturilor din anii precedenţi, pe panta dealului Giorocuţa, pe malul stâng al râului Crasna, la cca. 1500 m în amonte de satul Giorocuţa. Dimensiunile secţiunilor au fost de S. I - 30 x 1 m; S. II - 50 x 1 m, S. III - 30 x 1,5 m. Umplutura şanţului roman s-a conturat la adâncimea de -0,45 m, dar am putut să-l săpăm numai în S. III. Profilele primelor două secţiuni s-au prăbuşit din cauza precipitaţiilor şi a lunecărilor de teren. În S. III pereţii şanţului coboară în forma de V, de la adâncimea de -0,8, până la adâncimea de -3,1 m. În anul 2001 am reuşit să atestăm sistemul defensiv în continuare pe 300 m.

În concluzie putem să afirmăm, că sistemul defensiv roman continuă să urce pe dealul Giorocuţa, foarte probabil, că se continuă mai departe, formând un sistem mai vast şi nu închide numai valea Crasnei. Pentru continuarea săpăturilor în anii viitori este necesar sistemul de săpătură în cofraje, pentru sprijinirea malurilor.

Principalul obiectivul al cercetărilor viitoare este identificarea sistemului defensiv pe toată lungimea lui. Sistemul defensiv (val şi şanţ) poate fi reconstituit, pe traseu, la intersecţia cu drumul european 81 Cluj - Zalău - Satu Mare - Petea - Ungaria, Satu Mare - Halmeu - Ucraina şi cu drumul naţional 1F Zalău - Carei - Ungaria.
Bibliografie:

1. A. Matei, I. Stanciu, în: Vestigii din epoca romană (sec. II - IV p. Chr.) în spaţiul nord- vestic al României, nr. catalog 131 (246), fig. 31.

Abstract

The Roman defensive system (valum and ditch) was sectioned in three points, as a continuation of the former excavations, on the slope of Giorocuta hill, on the left bank of Crasna river, at a distance of about 1500 m upstream of Giorocuta hill. In S. III, the walls of the ditch are going down on the shape of V letter, from -0,8 to -3,1 m. In 2001 we succeeded to uncover the defensive system for another 300 m. As a conclusion, we may say that the Roman defensive system continues from Giorocuta hill going down, probably, being part of a larger system which wasn’t build only to protect the Crasna valley area.