3. Cerinţe pentru autovehicule privind conţinutul
de substanţe nocive în aerul din cabina conducătorului
auto şi din salonul de pasageri
Nomenclatura substanţelor nocive, care urmează a fi verificate, depinde de tipul motorului, montat pe autovehicul, şi de combustibilul utilizat. Conţinutul de substanţe nocive în aerul din cabina conducătorului auto şi salonul de pasageri al autovehiculului nu trebuie să depăşească limitele de concentraţii, specificate în tabelul 3.1.
Tabelul 3.1.
Substanţe nocive
|
Concentraţia limită de substanţe nocive, mg/m3
|
Tipurile de motoare care implică verificarea
|
Monoxid de carbon CO
|
5,000
|
1, 2, 3
|
Dioxid de azot NO2
|
0,2
|
1, 2, 3
|
Oxid de azot NO
|
0,400
|
1, 2, 3
|
Metan CH4
|
50,000
|
3
|
Hidrocarburi alifatice limită C2-C7
|
50,000
|
1
|
Formaldehidă CH2O
|
0,035
|
2
|
Notă:
Tipuri de motoare, stipulate în tabelul 3.1:
1 – motoare cu aprindere prin scînteie, care funcţionează cu benzina şi (sau) gaz petrolier lichefiat (GPL);
2 – motoare cu aprindere prin compresie;
3 – motoare cu aprindere prin scînteie, care funcţionează pe bază de gaz natural comprimat (GNC).
4. Cerinţe pentru autovehicule privind manipularea şi stabilitatea lor
Notă: Cerinţele secţiunii 4 din prezenta anexă nu se extind:
asupra autovehiculelor din categoria O, destinate pentru transportul încărcăturilor indivizibile, cu masa de cel puţin 20 de tone;
asupra autovehiculelor cu viteză maximă constructivă mai mare de 40 km / h.
4.1. Cerinţe privind stabilizarea direcţiei pentru autovehiculele din categoriile M şi N
4.1.1. Unghiul de rotire a volanului de direcţie, după eliberarea sa, nu trebuie să se mărească.
4.1.2. Roţile de direcţie şi volanul trebuie să revină de sine stătător în poziţia neutră.
4.1.3. Mărimea maximă a unghiului de rotire a volanului de direcţie, care nu a revenit în poziţia neutră timp de 6 secunde după eliberarea sa, nu trebuie să depăşească 30 la sută din mărimea unghiului de rotire a volanului, corespunzătoare deplasării autovehiculului în raza cercului de 50 m.
4.1.4. Procesul de returnare a volanului în poziţia neutră nu trebuie să fie oscilator. La efectuarea unei curse de încercare se admite o trecere a volanului prin poziţie neutră.
4.2. Cerinţe privind stabilitatea statică transversală a autovehiculului în timpul încercărilor la răsturnare pe standul pentru autovehiculele din categoriile M, N, O (referitor la M1 - numai pentru autovehiculele din categoria G, referitor la M2 şi M3 – doar pînă la intrarea în vigoare a Regulamentului CEE/ONU nr.107.
Cu referinţă la semiremorci cerinţele se aplică în cazul în care acestea intră în componenţa autotrenului).
4.2.1. Prin unghi de stabilitate statică (ss) se înţelege unghiul de înclinaţie a suprafeţei de sprijin a platformei basculante în raport cu planul orizontal, la care s-a produs detaşarea tuturor roţilor de pe o parte ale unui autovehicul unic sau a tuturor roţilor de pe o parte ale unui element al autotractorului cu şa de la suprafaţă de sprijin a platformei. Mărimea unghiului obţinută în urma încercărilor nu trebuie să fie mai mică decît valoarea normativă n, care depinde de coeficientul qs al stabilităţii transversale a autovehiculului şi se determină prin aplicarea următoarelor formule:
н= (–2,4+42,4 qs), grade, la 0,55≤ qs ≤ 1,0 (4.1)
н = (15+25 qs), grade, la qs > 1,0 (4.2)
н ≥ 21º, la qs<0,55 (4.3)
4.2.2. Prin unghi de înclinare a maselor suspendate se înţelege unghiul dintre suprafaţa de sprijin a platformei basculante şi axa transversală a maselor suspendate, care trece prin centrul maselor autovehiculului, obţinut în urma înclinării autovehiculului asupra platformei basculante.
Unghiul de înclinare a maselor suspendate se determină în cazul în care unghiul de înclinare a platformei, la care se produce detaşarea de la suprafaţa de sprijin a tuturor roţilor de pe o parte a unui autovehicul unic sau a tuturor roţilor unei verigi de tren. Valoarea maxim admisibilă a unghiului în centrul maselor autovehiculului, obţinută în urma încercărilor, nu trebuie să depăşească valorile n, care depind de coeficientul stabilităţii transversale qs şi se determină prin aplicarea următoarelor formule:
n = (10,8 - 4,3 qs), grade, la QS ≤ 1,0 (4.4)
n = 6,5 grade, la qs = > 1,0 (4,5)
Note:
1. Coeficientul stabilităţii transversale qs se determină prin aplicarea formulei:
qs = 0,5b, (4.6)
h
în care:
b reprezintă ecartamentul, redus la secţiunea transversală a autovehiculului în planul care trece prin centrul maselor sale (vezi figura 4.1), mm;
h – înălţimea centrului maselor pe suprafaţa de sprijin, mm.
Mărimea ecartamentului se calculează ca media dintre centrele roţilor exterioare ale axei spate ale camionului, tractorului şi centrele axei roţilor exterioare ale (camionului), semiremorcii.
2. Înălţimea centrului maselor se determină prin aplicarea formulei:
h = 0,5b — hîs · tg (ss) – Δ + hîs,
tg · cos + sin
în care:
hîs reprezintă înălţimea axei de înclinare pe suprafaţa de sprijin în secţiune transversală, care se produce prin centrul maselor, mm;
Δ - deplasarea laterală a centrului maselor, stabilită în baza rezultatelor măsurătorilor deformării laterale a anvelopelor, mm;
(ss) - unghiul înclinării suprafeţei de sprijin la răsturnarea autovehiculului;
- unghiul înclinării maselor suspendate.
În lipsa datelor concrete, valoarea hîs poate fi admisă ca fiind egală cu raza statică a roţilor autovehiculului.
Figura 4.1. Schema determinării valorii reduse a ecartamentului „b”.
4.3. Cerinţe privind stabilitatea la încercările „smucitura volanului” pentru autovehiculele din categoriile M şi N
4.3.1. Unghiurile de rotire a volanului pentru autovehiculele din categoriile M1, M2 şi N1 trebuie să se încadreze în limitele stabilite în tabelul 4.1.
Tabelul 4.1
Valoarea stabilită a accelerării laterale (m/s2)
|
Raza traiectoriei, m (informativ)
|
Unghiul rotirii volanului, raza
|
minimum
|
maximum
|
1
|
500
|
(0,21L+0,2)is×10-2
|
(0,21L+1,3)is×10-2
|
2
|
250
|
(0,42L+0,4)is×10-2
|
(0,42L+2,6)is×10-2
|
4
|
125
|
(0,84L+0,48)is×102
|
(0,84L+5,0)is×10-2
|
L – baza autovehiculului, m;
is – raportul de demultiplicare mediu al volanului.
4.3.2. Unghiurile de rotire a volanului pentru autovehiculele din categoriile M3, N2 şi N3 trebuie să se încadreze în limitele stabilite în tabelul 4.2.
Tabelul 4.2
Valoarea stabilită a accelerării laterale (m/s2)
|
Raza traiectoriei, m (informativ)
|
Unghiul rotirii volanului, raza
|
minimum
|
maximum
|
1
|
280
|
(0,36L + 0,1)is×10–2
|
(0,36L + 1,3)is×10–2
|
2
|
140
|
(0,72L – 0,2)is×10–2
|
(0,72L + 2,6)is×10–2
|
L – baza autovehiculului, m;
is – raportul de demultiplicare mediu al volanului.
4.3.3. Creşterea vitezei unghiulare ψ1 a autovehiculului (depăşirea vitezei unghiulare faţă de valoarea ei de regim stabil, care apare la trecerea de la mişcarea rectilinie la mişcarea în cerc) faţă de valoarea ei de regim stabil nu trebuie să depăşească valorile specificate în tabelul 4.3.
Tabelul 4.3
Categoria autovehiculului
|
Valoarea creşterii vitezei unghiulare ψ1, % nu mai mult
|
Valoarea stabilită a accelerării laterale ay, (m/s2)
|
2
|
4
|
M1, M2, N1
|
30
|
80
|
M3 , N2 , N3
|
10
|
—
|
4.3.4. Timpul reacţiei de 90% (t90) este intervalul de timp dintre momentele realizării a 50 procente din valoarea de regim stabil a unghiului de rotire a volanului de direcţie şi 90 procente din valoarea de regim stabil a vitezei unghiulare a autovehiculului la efectuarea controlului cursei de testare la încercările „smucitura volanului” în intervalul acceleraţiilor laterale de la 2 m/c2 pînă la 4 m/c2 şi nu trebuie să depăşească:
0,3 sec. – pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, N1;
2,0 sec. – pentru autovehiculele din categoriile M3, N2, N3.
Punerea în aplicare a punctului 4.3. din prezenta secţiune se efectuează în următoarele termene:
a) cu referire la autovehiculele de tipul care anterior nu a fost supus evaluării conformităţii în Republica Moldova – de la 1 ianuarie 2011;
b) cu referire la toate tipurile de autovehicule – de la 1 ianuarie 2013.
4.4. Cerinţe privind manevrabilitatea şi stabilitatea la încercările „direcţie” şi „deplasare” pentru autovehiculele din categoriile M, N şi O (categoria O în componenţa autotrenului)
4.4.1. Viteza maximă a autovehiculului la efectuarea manevrei (în continuare – viteza manevrei Vm) se determină ca valoarea medie aritmetică a vitezelor a trei curse cu cea mai mare viteză, în cadrul cărora nu a existat nici o ieşire dincolo de limitele marcării sau nici o detaşare a uneia dintre roţile autovehiculului de suprafaţa carosabilă. Valorile Vm, obţinute la încercări, nu trebuie să fie mai mici decît valorile normative ale Vm, menţionate în tabelul 4.4. Pentru autoturismele cu capacitatea cilindrică a motorului de maximum 1200 de cm3 şi autovehiculele specializate valorile normative ale Vm se reduc cu 5 procente. În cazul în care valoarea Vm pentru autovehiculul supus încercărilor este mai mică decît valorile normative ale Vm, dar nu depăşeşte 10 la sută, laboratorul de încercări acreditat perfectează concluzia despre viteza maximă posibilă a autovehiculului în timpul funcţionării lui pe drumurile publice. În cazul în care valoarea Vm pentru autovehiculul supus încercărilor este mai mică decît valorile normative ale Vm, depăşind 10 procente, laboratorul de încercări acreditat perfectează concluzia despre inadmisibilitatea exploatării unui asemenea autovehicul pe drumurile publice.
Tabelul 4.4
Categoria autovehiculului
|
Valorile normative ale Vm de efectuare a manevrelor de încercare, km/h
|
direcţie cu raza de 35 cm
|
deplasare pe lungimea de 20 m
|
deplasare pe lungimea de 16 km
|
M1
|
72
|
83
|
70
|
M1 cu numărul locurilor pe scaun mai mare de 5 (inclusiv conducătorul auto) şi (sau) cu masa maximă de 2,2 tone
|
65
|
76
|
65
|
M1G
|
67
|
74
|
62
|
M1+O
|
65
|
69
|
59
|
M2
|
60
|
71
|
59
|
M3 cu lungimea totală ce nu depăşeşte 8 m
|
56
|
63
|
53
|
M3 cu lungimea totală de la 8 pînă la 12 m
|
51
|
56
|
48
|
M3 cu lungimea totală mai mare de 12 m
|
48
|
52
|
42
|
N1
|
60
|
70
|
59
|
N1G
|
60
|
66
|
56
|
N2
|
50
|
59
|
49
|
N3 cu masa maximă de 20 tone
|
49
|
56
|
46
|
N3 cu masa totală de 20 tone
|
46
|
54
|
44
|
N2+O (cu semiremorci)
|
42
|
48
|
42
|
N2+O (cu remorci)
|
42
|
47
|
41
|
N3+O (cu semiremorci)
|
42
|
52
|
44
|
N3+O(cu remorci)
|
42
|
50
|
43
|
4.4.2. La efectuarea manevrelor cu autovehiculele din categoria M1 nu trebuie să se producă detaşarea tuturor roţilor de pe aceeaşi parte de suprafaţa carosabilului.
4.4.3. La efectuarea manevrei „direcţie” nu trebuie să apară oscilaţii neamortizate de curs la toate autovehiculele .
5. Cerinţe pentru autovehicule privind vizibilitatea lor din faţă
5.1. Vizibilitatea autovehiculelor din faţă este expusă în figura 5.1. şi se caracterizează prin:
mărimile şi amplasarea zonelor normative A şi B pe suprafaţa exterioară a parbrizului;
gradul de curăţare a zonelor normative A şi B;
zonele invizibile create de elementele netransparente ale parbrizului;
cîmpul normativ de vizibilitate P;
zonele invizibile în cîmpul normativ de vizibilitate P.
5.2. Cerinţe privind mărimile şi amplasarea zonelor normative A şi B pe suprafaţa exterioară a parbrizului
5.2.1. Mărimile şi amplasarea zonelor normative A şi B sînt determinate de unghiuri, în conformitate cu tabelul 5.1.
5.2.2. Distanţa dintre hotarele părţii transparente a parbrizului şi zona normativă B pe întreg conturul trebuie să fie de cel puţin 25 mm.
5.2.3. Pentru autovehiculele de tip vagon din categoria M2G şi categoria N1G cu salonul deasupra motorului, lansat în producţie înainte de 1 ianuarie 2005, se admite distanţa dintre hotarele părţii transparente a parbrizului şi zona normativă B mai mică de 25 mm. Totodată, zona B în nici un punct nu trebuie să iasă în afara zonei transparente a parbrizului.
5.3. Cerinţele privind gradul de curăţare a zonelor normative A şi B sînt specificate în tabelul 5.2.
5.4. Cerinţele privind zonele invizibile create de elementele netransparente a parbrizului
5.4.1. Numărul montanţilor laterali nu trebuie să fie mai mare de doi. Pentru autovehiculele care nu se repartizează la categoria M1 se admite un al treilea montant la mijloc.
5.4.2. Mărimile unghiulare ale zonelor invizibile sînt specificate în tabelul 5.3.
Denumirile: 1 – extremităţile părţii transparente a geamului lateral stînga; 2 – montantul lateral stînga al parbrizului; 2 – conturul de curăţare a parbrizului; 4 – hotarul zonei normative A; 5 – hotarul zonei normative B; 6. – hotarele părţii transparente a geamului lateral; 7 – montantul lateral dreapta al parbrizului; 8. – hotarul părţii transparente a geamului lateral dreapta; 9 – amprentele planurilor, care sînt hotare ale cîmpului normativ de vizibilitate P.
Figura 5.1. Amplasarea zonelor normative A şi B ale parbrizului
şi ale cîmpului normativ de vizibilitate P
Tabelul 5.1
Categoria autovehicu-lului
|
Asamblarea autovehiculului în funcţie de poziţia motorului
|
Zona
|
Unghiul normativ, grade, nu mai puţin de:
|
sus
|
jos
|
stînga
|
dreapta
|
М1
|
Toate variantele
|
А
|
3
|
1
|
13
|
20
|
|
|
B
|
7
|
5
|
17
|
+
|
М2
|
Cu capotă
|
А
|
3
|
1
|
13
|
20
|
|
|
B
|
7
|
5
|
17
|
+
|
|
Cu semicapotă
|
A
|
7
|
4
|
15
|
20
|
|
|
B
|
12
|
8
|
19
|
+
|
|
Cu vagon
|
A
|
7(5)*
|
4
|
15(13)*
|
20
|
|
|
B
|
12(5)*
|
11
|
19(13)*
|
+
|
M3
|
Cu capotă
|
A
|
6
|
3
|
15
|
20
|
|
|
B
|
9
|
7
|
19
|
+
|
|
Cu semicapotă
|
A
|
9
|
15(8)*
|
20
|
20
|
|
|
B
|
10
|
21(8)*
|
22
|
+
|
|
Cu vagon
|
A
|
9
|
15
|
20
|
20
|
|
|
B
|
10
|
21
|
22
|
+
|
N1
|
Cu capotă
|
A
|
3
|
11
|
13
|
20
|
|
|
B
|
7
|
5
|
17
|
+
|
|
Cu semicapotă
|
A
|
5
|
2
|
14(13)*
|
20
|
|
|
B
|
8
|
6
|
18
|
+
|
|
Cu cabina conducătorului deasupra motorului
|
A
|
5
|
2
|
14(13)*
|
20
|
|
|
B
|
8(5)*
|
6
|
18(13)*
|
+
|
N2
|
Toate variantele
|
A
|
6
|
3
|
15
|
16
|
|
|
B
|
9
|
7
|
18
|
+
|
N3
|
Toate variantele
|
A
|
6
|
7
|
15
|
16
|
|
|
B
|
7(6**)*
|
10
|
18
|
+
|
Dostları ilə paylaş: |