92notă informativă
Yüklə 2,74 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Construcţia geamului faţă Gradul de curăţare, %, în funcţie de zonele normative nu mai puţin de
- Tabelul 5.3 Categoria
- 6. Cerinţe pentru autovehicule privind ventilaţia, încălzirea şi condiţionarea aerului
- 7. Cerinţe pentru autovehicule privind sistemele de dejivrare şi dezaburire a parbrizului
- 8. Cerinţe pentru autovehicule privind sistemul de curăţare şi spălare a parbrizului
- 9. Cerinţe pentru autovehiculele din categoriile N 2 (cu masa totală de 7,5 tone), N 3 şi O privind
Note: 1.+ Hotarul dreapta a zonei normative B este simetric cu hotarul stînga în raport cu planul longitudinal mediu al autovehiculului. 2. Valorile indicate în paranteze se aplică autovehiculelor lansate în producţie pînă la 1 ianuarie 2005. 3.* Valoarea se aplică autovehiculelor asamblate cu capotă cu parbriz compus şi montanţi despărţitori laterali. Tabelul 5.2
Notă: * - valorile indicate în paranteze se aplică autovehiculelor din categoria M2 de tip vagon şi din categoria N1 cu cabina conducătorului deasupra motorului, lansate în producţie pînă la 1 ianuarie 2005. Tabelul 5.3
Notă: * - valorile indicate în paranteze se aplică autovehiculelor din categoria M2 de tip vagon şi din categoria N1 cu cabina conducătorului deasupra motorului, lansate în producţie pînă la 1 ianuarie 2005. 5.5. Hotarele cîmpului normativ de vizibilitate P se caracterizează prin următoarele poziţii: 5.5.1. Cîmpul normativ de vizibilitate P se află înaintea planului, paralel cu X (ZY) şi trece prin punctele de V1 şi V2 (vezi figura 5.2). Din punctele V1 şi V2 pe geamurile laterale (pereţii cabinei) se imprimă amprentele planului indicat, care mărgineşte cîmpul normativ de vizibilitate P în sectorul de 180° faţă. 5.5.2. Partea de sus a cîmpului normativ de vizibilitate P este mărginită de un plan orizontal care trece prin V1. Din punctul V1 pe geamuri şi montanţi se aplică amprenta planului orizontal, care mărgineşte cîmpul normativ de vizibilitate P de sus, pînă la intersecţia cu amprentele, care mărginesc cîmpul normativ de vizibilitate P în sectorul de 180° faţă. 5.5.3. De jos cîmpul normativ de vizibilitate P este mărginit de trei planuri care trec prin V2 şi sînt înclinate în jos spre planul orizontal, paralel cu Z (XY) sub unghiul . Primul plan este perpendicular pe planul Y (XZ) şi este înclinat înainte. Al doilea plan este perpendicular pe X (ZY) şi este înclinat spre stînga. Al treilea plan este perpendicular pe X (ZY) şi este înclinat spre dreapta.
Notă: Valoarea indicată în paranteze se raportează doar la autovehiculele din categoria M3 cu asamblare semicapotă. Această valoare este valabilă pentru tipurile de autovehicule, lansate pentru prima dată în circulaţie pînă la 1 ianuarie 2005. 5.6. Cerinţe privind zonele invizibile în cîmpul normativ de vizibilitate P 5.6.1. În cîmpul normativ de vizibilitate P nu trebuie să existe zone invizibile, cu excepţia celor create de: pilonii de mijloc şi laterali ai parbrizului; pilonii despărţitori ai geamurilor laterale; ramele geamurilor de ventilaţie; oglinzile retrovizoare; ştergătorul parbrizului; antenele radio exterioare; volanul şi panoul de dispozitive, cu condiţia ca punctul de sus al volanului sau panoului de dispozitive să nu nimerească în zona A; conductorii antenelor de radio care în lăţime nu depăşesc următoarele valori: conductori turnaţi în sticlă – 0,5 mm, conductori aplicaţi pe sticlă – 1,0 mm. Astfel, în zona normativă A trebuie să treacă cel mult trei conductori antene radio, menţionaţi mai sus, iar lăţimea fiecăruia dintre ei nu trebuie să depăşească 0, 5 mm; elementele de încălzire cu cablu pentru dezgheţarea şi uscarea geamului faţă, de obicei în formă de zigzag sau sinusoidală, dacă lăţimea lor maximă nu depăşeşte 0,03 mm, iar densitatea maximă a cablurilor care trec pe verticală – 8 buc./cm2, şi pe orizontală – 5 buc./cm2. 5.6.2. Pentru autovehiculele din categoriile M3 şi N3 se admit montanţii despărţitori laterali la geamul faţă în număr nu mai mare de doi. 5.6.3. Pentru autovehiculele din categoria M3 de tip vagon se admite nimerirea în cîmpul normativ de vizibilitate P: a elementelor de caroserie ale construcţiei cu ramele canaturilor uşilor aderente la ele, amplasate în partea dreaptă a sensului direcţiei, dacă amprenta planului, imprimat pe geamul lateral dreapta, care limitează cîmpul normativ de vizibilitate P în sectorul de 180° faţă, nimereşte în golul pentru pătrunderea luminii al canatului, sau, cel puţin, există încă un gol pentru pătrunderea luminii, amplasat nu departe de amprenta planului menţionat. În toate cazurile, valorile unghiulare ale zonelor obturate, formate din elementele indicate ale construcţiei, nu trebuie să depăşească 7°; a elementelor opace de construcţie în zona de vizibilitate prin geamul lateral, amplasat pe partea dreapta în sensul direcţiei, cu condiţia că micşorarea suprafeţei cîmpului de vizibilitate necesar nu depăşeşte prin geamul dreapta 20 % pentru autovehiculele, lansate în producţie pînă la 1 ianuarie 2003, şi 10% pentru autovehiculele , lansate în producţie începînd cu 1 ianuarie 2003; a elementelor opace de construcţie în zona de vizibilitate prin geamul lateral, amplasat pe partea dreapta în sensul direcţiei, cu condiţia că micşorarea suprafeţei cîmpului de vizibilitate necesar nu depăşeşte prin geamul dreapta: 20 % pentru autovehiculele cărora li s-a acordat prima omologare de tip a unui autovehicul pînă la 1 ianuarie 2003, sau echipate cu oglindă retrovizoare de clasa V, care asigură cîmpul de vizibilitate lateral dreaptă, şi 10 % pentru alte autovehicule. 5.6.4. În zonele invizibile, create de elementele de construcţie, specificate la punctele 5.6.1 - 5.6.3, din prezenta secţiune, se admite nimerirea altor elemente de construcţie, cu condiţia că zonele obturate nu se măresc. 5.6.5. În cîmpul normativ de vizibilitate P se admite nimerirea mijloacelor tehnice, amplasate în interiorul cabinei, în cazul în care sînt îndeplinite următoarele condiţii: construcţia mijloacelor tehnice trebuie să permită conducătorului să elibereze de ele fără dificultăţi şi fără a se distrage de la conducere cîmpul normativ de vizibilitate P; punctele de fixare ale mijloacelor tehnice nu trebuie să se afle în zonele normative A, B şi în cîmpul normativ de vizibilitate P. 6. Cerinţe pentru autovehicule privind ventilaţia, încălzirea şi condiţionarea aerului 6.1. Cerinţe privind sistemul de ventilaţie 6.1.1. Sistemul de ventilaţie, în cazul funcţionării independente sau în componenţa sistemelor de încălzire şi condiţionare a aerului, trebuie să asigure fluxul de aer proaspăt (din exterior) în cabina conducătorului auto şi în salonul de pasageri, luînd în considerare necesităţile unei persoane şi anume : nu mai puţin de 30 de m3/ h (cu excepţia saloanelor de pasageri ale autobuzelor, care se referă la clasa I, în conformitate cu Regulamentul CEE/ONU nr. 36, cu cabina conducătorului auto separată); nu mai puţin de 7 m3/ h – în saloanele de pasageri ale autobuzelor, care fac parte din clasa I, în conformitate cu Regulamentul CEE/ONU nr. 36, cu cabina conducătorului auto separată. 6.1.2. La temperatura mediului ambiant de peste 17 C, aerul care alimentează cabina conducătorului auto şi salonul de pasageri nu trebuie să se încălzească cu 2 C mai mult în raport cu temperatura mediului ambiant. 6.1.3. Vitezele fluxurilor de aer la ieşirea din sistemul de ventilaţie nu trebuie să depăşească 12 m / sec. 6.1.4. Sistemul de ventilaţie trebuie să asigure: mobilitatea aerului în cabina conducătorului auto şi în salonul de pasageri în zona capului şi centurii conducătorului auto de 0,5 - 1,5 m/sec; variaţia dintre temperatura aerului exterior şi temperaturile în cabina conducătorului auto şi salonul de pasageri, în zona capului conducătorului auto (pasageri), la temperatura mediului ambiant de 25 C, nu mai mult de 3 C.
6.2.1. Sistemul de încălzire trebuie să asigure mobilitatea aerului în cabina conducătorului auto în zona capului şi centurii conducătorului auto de 0,6 m / sec. 6.2.2. Temperatura suprafeţelor interioare ale cabinei conducătorului, încălzită de surse de căldură, nu trebuie să depăşească: plus 45 C – în cazul funcţionării sistemului de încălzire (totodată, se admite creşterea temperaturilor suprafeţelor exterioare ale conductelor de aer pînă la 70 C); plus 35 C – în cazul în care sistemul de încălzire este oprit. 6.2.3. Temperatura aerului la ieşirea din sistemul de încălzire nu trebuie să depăşească 80 C. 6.3. Cerinţe privind sistemul de climatizare 6.3.1. Construcţia sistemului de condiţionare a aerului trebuie să excludă posibilitatea răcirii aerului în zona capului conducătorului (pasagerului), mai mult de 8 C în raport cu temperatura mediului ambiant. 6.3.2.Viteza fluxului de aer la ieşirea din sistemul de climatizare a aerului nu trebuie să depăşească 12 m/sec., iar temperatura aerului nu trebuie să fie sub 0 C. 6.3.3. Viteza aerului în zona capului conducătorului auto (pasagerilor) în timpul funcţionării sistemului de climatizare nu trebuie să depăşească 0,5 m/sec. 6.3.4. Umiditatea relativă a aerului în cabina conducătorului auto şi în salonul de pasageri trebuie să varieze de la 30 pînă la 60 de procente. 6.3.5. Temperatura suprafeţelor exterioare ale conductelor de aer pentru aerul rece nu trebuie să fie mai joasă de 15 C. 7. Cerinţe pentru autovehicule privind sistemele de dejivrare şi dezaburire a parbrizului 7.1. Cerinţe privind sistemul de dejivrare a parbrizului Eficienţa sistemului este determinată de zona parbrizului, curăţată, după pornirea motorului, de jivrajul care s-a format pe autovehicul, aflat într-o cameră frigorifică cel puţin 10 ore cu motorul oprit la următoarele temperaturi, stabilite de uzina-producătoare: minus 8 ± 2 C sau minus 18 ± 3 C. 7.1.1. Peste 20 de minute de la începerea încercărilor zona normativă A, ale cărei dimensiuni pentru categoria de autovehicule M1 sînt stabilite în conformitate cu punctul 5 din prezenta anexă, trebuie să fie curăţată de jivraj pe o suprafaţă de 80 %. 7.1.2. Peste 25 de minute de la începerea încercărilor suprafaţă curăţată a parbrizului din partea pasagerului trebuie să fie comparată cu suprafaţa similară din partea conducătorului auto. 7.1.3. Peste 40 de minute de la începerea încercărilor zona normativă B, ale cărei dimensiuni pentru categoria de autovehicule M1 sînt stabilite în conformitate cu punctul 5 din prezenta anexă, trebuie să fie curăţată de jivraj pe o suprafaţă de 95 %.
Eficienţa sistemului este determinată de zona parbrizului, curăţată după pornirea motorului de aburirea, formată în legătură cu utilizarea generatorului cu aburi de pe autovehicul, care se află în camera climaterică, echipată pentru a menţine temperatura de minus 3 ± 1 C în decursul întregului proces de încercări. 7.2.1. În decurs de 10 minute de la începerea încercărilor zona normativă A, ale cărei dimensiuni pentru categoria de autovehicule M1 sînt stabilite în conformitate cu punctul 5 din prezenta anexă, trebuie să fie curăţată de aburire pe o suprafaţă de 90 %. 7.2.2. În decurs de 10 minute de la începerea încercărilor, zona normativă B, ale cărei dimensiuni pentru categoria de autovehicule M1 sînt stabilite în conformitate cu punctul 5 din prezenta anexă, trebuie să fie curăţată de aburire pe o suprafaţă de 80 %. 8. Cerinţe pentru autovehicule privind sistemul de curăţare şi spălare a parbrizului 8.1. Cerinţe privind sistemul de curăţare a parbrizului 8.1.1. Cerinţele privind zona de curăţare a parbrizului sînt stabilite în punctul 5 din prezenta anexă. 8.1.2. Mecanismul ştergătorului de parbriz trebuie să asigure cel puţin două frecvenţe de lucru al mişcării după funcţionarea preliminară pe o suprafaţă umedă timp de 20 de minute, cu condiţia îndeplinirii următoarelor cerinţe: prima frecvenţă – nu mai puţin de 45 cicluri/min.; a doua frecvenţă – nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 55 cicluri/min.; diferenţa dintre cea mai mare şi una dintre cele mai mici frecvenţe de mişcare trebuie să fie de cel puţin 15 cicluri/min.; regimul intermitent de funcţionare a sistemului poate fi utilizat pentru a îndeplini cerinţele stabilite cu condiţia că una din frecvenţe constituie cel puţin 45 de cicluri/min., iar altă frecvenţă, obţinută prin întreruperea frecvenţei principale, cel puţin 10 cicluri/min. 8.1.3. Sub influenţa fluxului de aer, care se deplasează cu o viteză egală cu 80 % din viteza maximă a autovehiculului, dar nu mai mare de 160 km/h, avînd frecvenţa maximă de funcţionare, eficienţa sistemului trebuie să se menţină. 8.1.4. În cazul în care sistemul de curăţare este oprit cu ajutorul mecanismului de conducere, lamele ştergătorului trebuie să revină automat în poziţia iniţială. 8.1.5. Sistemul trebuie să reziste la o oprire forţată timp de 15 secunde. Se admite utilizarea siguranţelor automate, cu condiţia că, pentru revenirea la starea de funcţionare, nu va fi nevoie de careva acţiuni asupra altor mecanisme de conducere, cu excepţia mecanismelor de conducere a ştergătorului de parbriz. 8.1.6. Construcţia şi metoda de fixare a lamei trebuie să asigure îndepărtarea ei de la suprafaţa parbrizului pentru curăţarea manuală a acestuia. Aceste cerinţe nu se referă la dispozitivele care, în poziţie iniţială, se află în zona parbrizului, acoperită de părţile autovehiculului (de exemplu, capota, panoul aparatelor de comandă etc.). 8.1.7. Sistemul trebuie să funcţioneze timp de 2 minute pe parbrizul uscat şi la temperatura mediului ambiant de minus 18 ± 3 C după menţinerea autovehiculului la o asemenea temperatură cel puţin 4 ore. Ştergătorul de parbriz trebuie să lucreze în condiţiile specificate la punctul 8.1.4 din prezenta secţiune pentru sistemele cu acţionare electrică, iar mecanismul de comandă trebuie să se afle într-o poziţie corespunzătoare frecvenţei maxime. Totodată, nu se impun cerinţe referitoare la zona de curăţare. 8.2. Cerinţe privind sistemul de spălare a parbrizului 8.2.1. Sistemul de spălare a parbrizului trebuie să menţină regimul în care duzele (injectoarele) sînt blocate şi sistemul funcţionează după deblocarea lor. 8.2.2. Proprietăţile de exploatare a sistemului nu trebuie să se înrăutăţească în cazul variaţiilor de temperatură a aerului din jur în diapazonul de la minus 18 ± 3 C pînă la plus 80 ± 3 C. 8.2.3. Sistemul trebuie să asigure alimentarea cu lichide în cantitate suficientă pentru curăţarea unei suprafeţe de 60 % din zona normativă A, în conformitate cu punctul 5 din prezenta anexă, după 10 cicluri complete în regim de funcţionare automată a ştergătorului de parbriz cu frecvenţa maximă. 8.2.4. Verificarea îndeplinirii cerinţelor punctelor 8.2.1 - 8.2.3 din prezenta secţiune trebuie să se efectueze folosind unul şi acelaşi model al sistemului. 8.2.5. Rezervorul pentru lichidul de spălare trebuie aibă un volum de minimum 1 litru. 9. Cerinţe pentru autovehiculele din categoriile N2 (cu masa totală de 7,5 tone), N3 şi O privind protecţia împotriva stropirii de sub roţi 9.1. Cerinţe generale 9.1.1. Autovehiculul trebuie să fie echipat cu un sistem de protecţie împotriva stropirii, format din cutii de protecţie împotriva noroiului, apărători de noroi şi flancuri exterioare şi dispozitive pentru micşorarea stropirii. Dacă autovehiculul este echipat cu una sau mai multe axe mobile, sistemul de protecţie împotriva stropirii trebuie să acopere toate roţile în orice poziţie a axelor. Dacă autovehiculul este echipat cu o axă autoreglabilă, sistemul de protecţie împotriva stropirii trebuie să corespundă cerinţelor aplicabile axelor cu roţi directoare, în cazul în care sistemul de protecţie împotriva stropirii se roteşte împreună cu axa; în caz contrar - cu cerinţele aplicabile axelor cu roti nedirectoare. 9.1.2. În cazul roţilor nedirectoare, distanţa dintre planul longitudinal, tangent la suprafaţa exterioară laterală a anvelopei, cu excepţia zonelor deformate ale sectoarelor din apropierea suprafeţei de sprijin, şi extremitatea interioară a flancului exterior nu trebuie să depăşească 75 mm. În cazul în care distanţa de-a lungul razei de la axa roţii pînă la muchia interioară a flancului exterior este mai mică decît raza anvelopei R, instalată pe autovehicul, distanţa nu trebuie să depăşească 100 mm. În cazul roţilor directoare şi autoreglabile, distanţă nu trebuie să depăşească 100 mm. 9.1.3. Valoarea medie în procente a conţinutului de apă reţinut în timpul încercărilor pe instalaţii speciale de dispozitivele pentru reducerea stropirii trebuie să constituie: pentru dispozitivele de absorbţie a energiei – minimum 70 %; pentru dispozitivele de tipul separatorului „aer – apă” - minimum 85 %. 9.2. Cerinţe privind sistemul de protecţie împotriva stropirii cu dispozitiv de absorbţie a energiei pentru axele cu roţi directoare, autoreglabile şi nedirectoare 9.2.1. Cutiile (mantele) de protecţie împotiva noroiului trebuie să cuprindă nemijlocit zona din faţa anvelopei (anvelopelor), deasupra şi în spatele ei. 9.2.2. Pe partea interioară a părţii din spate a cutiei de protecţie împotriva noroiului trebuie să fie instalat un dispozitiv pentru reducerea stropirii. Acest dispozitiv trebuie să acopere partea interioară a cutiei de protecţie împotriva noroiului pînă la linia de intersecţie cu planul care trece prin axa roţilor sub un unghi de minimum 30° faţă de curba orizontală. 9.2.3. În cazul în care cutia (manta) de protecţie împotriva noroiului este constituită din cîteva părţi componente, între ele nu se admit jocuri (rosturi), prin care s-ar putea produce stropirea. 9.2.4. Adîncimea flancului exterior trebuie să fie de minimum 45 mm în toate punctele de la linia verticală, care trece prin centrul roţii, pînă la partea din spate a flancului. Adîncimea flancului exterior, în direcţia de la linia indicată spre partea din faţă, poate să se micşoreze lent. 9.2.5. În flancul exterior sau între flancul exterior şi alte părţi ale cutiei de protecţie nu se admit jocuri (rosturi) prin care se poate produce stropirea. 9.2.6. Lăţimea apărătorului de noroi, care se află în interiorul cutiei, nu trebuie să fie mai mică decît lăţimea benzii de rulare (protectorului) a anvelopei. 9.2.7. Apărătorul de noroi trebuie să fie amplasat într-un plan apropiat de cel vertical. 9.2.8. Înălţimea maximă a părţii de jos a apărătorului de noroi nu trebuie să depăşească 200 mm de la nivelul suprafeţei de sprijin a anvelopei. Această înălţime poate fi majorată pînă la 300 mm pentru ultima axă, în cazul în care jocul (rostul) dintre arcul roţilor şi roată este minim. 9.2.9. Distanţa dintre apărătorul de noroi şi extremitatea din spate a anvelopei, măsurată pe orizontală, nu trebuie să depăşească 300 mm. 9.2.10. Pentru axele autovehiculelor cu mai multe axe, la care distanţa dintre anvelopele grupului de axe este mai mică de 250 mm, apărătorii de noroi trebuie să fie instalaţi numai în spatele roţilor ultimei axe a grupului. În cazul în care distanţa dintre anvelope este de 250 mm sau mai mult, apărătorul de noroi trebuie să fie instalat în spatele fiecărei roţi. 9.2.11. Extremitatea inferioară a apărătorului de noroi nu trebuie să devieze mai mult cu 100 mm în direcţia opusă direcţiei de mişcare, sub acţiunea forţei 3 N la fiecare 100 mm a lăţimii apărătorului de noroi, aplicate în punctul, care se află în mijlocul apărătorului de noroi la o distanţă de 50 mm de la extremitatea lui de jos. 9.2.12. Pe suprafaţa interioară a apărătorului de noroi trebuie să fie instalat un dispozitiv pentru reducerea stropirii. 9.2.13. Între cutia de protecţie de noroi şi apărătorul de noroi nu se permit jocuri (rosturi) prin care se poate produce stropirea. 9.3. Cerinţe privind sistemul de protecţie împotriva stropirii cu dispozitiv de absorbţie a energiei pentru axele cu roţi nedirectoare sau autoreglabile, acoperite de caroserie sau de partea de jos a nivelului de încărcare 9.3.1. Cutia de protecţie împotriva noroiului trebuie să acopere zona nemijlocit sub anvelopă sau anvelope. Muchiile sale din faţă şi din spate trebuie să ajungă cel puţin pînă la planul orizontal, tangent la suprafaţa superioară a anvelopei sau anvelopelor. Muchia din spate poate fi limitată de suprafaţa apărătorului de noroi, care trebuie să ajungă pînă în partea de sus a cutiei de protecţie împotriva noroiului (sau componentei echivalente). 9.3.2. Suprafaţa interioară a părţii din spate a cutiei de protecţie împotriva noroiului trebuie să fie echipată cu un dispozitiv pentru reducerea stropirii. 9.3.3. Pentru axele unice şi axele autovehiculelor cu mai multe axe, în cazul în care distanţa dintre anvelope constituie cel puţin 250 mm, flancul exterior trebuie să acopere suprafaţa delimitată: în faţă – de planul vertical, tangent la partea din faţă a anvelopei, de jos – de planul orizontal tangent la partea de sus a anvelopei, din spate – de suprafaţa apărătorului de noroi. 9.3.4. În cazul axelor autovehiculelor cu mai multe axe, flancul exterior trebuie să fie amplasat deasupra fiecărei roţi. 9.3.5. Între flancul exterior şi partea interioară a cutiei de protecţie împotriva noroiului nu se admit jocuri, prin care se poate produce stropirea. 9.3.6. Pentru axele autovehiculele cu mai multe axe, în cazul în care distanţa dintre pneuri este mai mică de 250 mm, flancul exterior trebuie să fie complet şi delimitat: în faţă – de un plan vertical, tangent la suprafaţa din faţă a anvelopei primei axe, din spate – de suprafaţa apărătorului de noroi. 9.3.7. Pe întreaga suprafaţă interioară a flancului exterior, înălţimea trebuie să fie de minimum 100 mm şi să fie instalate dispozitive de absorbţie a energiei. 9.3.8. Apărătorul de noroi trebuie să fie amplasat pe muchia din spate a cutiei de protecţie de noroi şi să corespundă cerinţelor punctelor 9.2.6 - 9.2.13 din prezenta secţiune. 9.4. Cerinţe privind sistemul de protecţie împotriva stropirii cu dispozitiv de tip separator de „aer-apă” pentru axele cu roţi directoare, autoreglabile şi nedirectoare 9.4.1. Cutia de protecţie împotriva stropirii trebuie să corespundă cerinţelor punctului 9.3.1. din prezenta secţiune. 9.4.2. La muchia de jos a flancului exterior trebuie să fie instalat un dispozitiv de tipul separator „aer-apă”. 9.4.5. Adîncimea flancului exterior trebuie să fie de 45 mm minimum în toate punctele de la linia verticală, care trece prin centrul roţii, pînă la partea din spate a flancului. Adîncimea flancului exterior, în direcţia de la linia indicată spre partea din faţă, poate fi redusă lent. 9.4.6. În flancul exterior sau între flancul exterior şi cutie nu se admit jocuri (rosturi), prin care se poate produce stropirea. 9.4.7. Apărătorul de noroi trebuie să corespundă cerinţelor punctelor 9.2.6, 9.2.7, 9.2.10 şi 9.2.13 din prezenta secţiune. 9.4.8. Dispozitivul pentru reducerea stropirii, a cărui valoare medie a conţinutului apei reţinute în procente trebuie să corespundă punctului 9.2.3 din prezenta secţiune, urmează a fi instalat pe muchia inferioară a apărătorului de noroi, totodată, lăţimea dispozitivului nu trebuie să fie mai mică decît lăţimea apărătorului de noroi. Extremitatea inferioară a dispozitivului de reducere a stropirii trebuie să fie amplasată la o distanţă de maximum 200 mm de la suprafaţa de sprijin a anvelopei. Dispozitivul pentru reducerea stropirii trebuie să se afle la o distanţă de minimum 100 mm de extremitatea de jos a apărătorului de noroi. 9.4.9. Cu excepţia părţii inferioare, care include dispozitivul de reducere a stropirii, apărătorul de noroi nu trebuie să devieze mai mult cu 100 mm în direcţia opusă direcţiei de mişcare. 9.4.10. Apărătorul de noroi trebuie să se afle la distanţa de maximum 200 mm, măsurată pe orizontală de la extremitatea din spate a anvelopei. Yüklə 2,74 Mb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
