Anna karenina
Yüklə 3,26 Mb.
|
| 36
■tăpinea deeit ideea de a-i preintimpina dorinţele. Anna nu putea să nu-i fie recunoscătoare, deşi uneori o impo*
neostenită grijă pe care o ţesea in juru-i. Cit despre Vronski, cu toate că se infăptuise deplin
nu-i adusese decit o fărimă din muntele de fericire la care te aşteptase. işi dădea seama de veşnica greşeală a oame-> nllor care-şi inchipuie că fericirea constă in implinirea dorinţelor. La inceputul convieţuirii cu Anna, cind lepădă uniforma şi imbrăcă haina civilă, Vronski gustă tot farmecul libertăţii, recunoscut pentru dinsul pină atunci, şi mai ales al libertăţii in dragoste. Se simţi in adevăr deplin fericit, dar nu pentru mult timp. işi dădu seama curlnd că in sufletul lui incolţesc tristeţea şi dorul după alte dorinţe. Fără voie, el incepu să se agate de orice capriciu trecător, luindu-1 drept dorinţă şi ţel. Trebuia să folosească intr-un fel cele şaisprezece ore libere pe zi, căci, fiind in străinătate, n-avea obligaţiile vieţii mondene, care-i umpleau tot timpul la Petersburg. Nu se mai putea gindi la distracţiile vieţii de burlac, cu care işi trecea vremea cu prilejul celorlalte călătorii
Annei o mihnire neaşteptată şi prea mare faţă de plăcere≫ p€ care p simţise el, luind masa la o oră tirzie cu nişte cunoscuţi. Iar relaţii cu societatea locală şi cu cea rusească nu puteau avea din pricina situaţiei lor neclare. Cit despre curiozităţile locale, in afară că le cunoştea pe toate, ele nu aveau pentru ei ca rus şi ca om deştept, importanţa exagerată pe care te-o acordă englezii. Şi după cum un animal flămind se aruncă asupra oricărui lucru ce-i iese inainte, nădăjduind să găsească in el O hrană, tot aşa şi Vronski se repezea, inconştient, cind Mupra politicii, cind asupra cărţilor noi, cind asupra picturii... Fiindcă avusese in tinereţe inclinaţie pentru pictură şi, nemaistiind cum să-şi cheltuiască banii, incepuse să colecţioneze gravuri, Alexei se opri la pictură, şi acum işi punea in ea toată rezerva necheltuită de puteri intelectuale, care căutau să se realizeze.
•§,?: Era capabil să inţeleagă un tablou şi să-1 imite fidel şi armonios. Crezind că aceste aptitudini erau calităţile ce se cereau unui pictor, după ce şovăi citva timp asupra alegerii genului de pictură — religios, istoric sau realist —* se apucă de pictat, li conveneau toate genurile şi putea să ee inspire din fiecare. Nu-şi putea insă inchipui că, fără să cunoşti genurile de pictură, poţi să te inspiri de-a dreptul din sufletul tău şi să nu-ţi pese cărui gen anume va aparţine opera ta. Cum nu căuta inspiraţia de-a dreptul din viaţă, ci numai din intruchipările ei in artă, Vronski prindea uşor o anumită atmosferă şi izbutea tot atit de uşor să facă să semene foarte bine ceea ce picta el cu picturile din genul pe care vroia să-1 imite. Dintre toate stilurile, ii plăcea cu deosebire cel francez, graţios şi de efect. In acest stil el incepu să picteze portretul Annei in costum italienesc. Şi acest portret păru ? tuturor celor ce-1 văzură, precum şi autorului insuşi, foarte ■ izbutit IX Vechiul paUizzo părăsit in care se mutară Arma şi Vron- <&i avea plafoane inalte, sculptate, fresce pe pereţi, pardoseai de mozaic, draperii grele de mătase galbenă la ferestrele inalte, vase pe console şi pe căminuri, uşi sculptate ţi saloane intunecoase, pline de tablouri. Acest aspect ro- ^ţantic ii dădea lui Vronski iluzia plăcută că n-ar fi un Saoşier rus şi un Jăgermeister 1 in retragere, ci mai curind un amator luminat şi un protector al artelor... el insuşi fiind un modest pictor care renunţase la societate, relaţii fi ambiţie de dragul femeii iubite. Acest rol, pe care şi-i alesese Vronski, il mulţumi la inceput. Făcu cunoştinţă, prin Golenişcev, cu citeva persoane interesante. incepu să lucreze sub direcţia unui profesor italian de pictură, cu care făcea studii după natură şi cercetări asupra vieţii italiene medievale. Această epocă 8 pasiona intr-atit pe Vronski, incit pină la urmă ajunse
Yüklə 3,26 Mb. Dostları ilə paylaş:
|