Der G’spritzte und die Geopolitik. (Traducere în limba germană de Malte Kessler). În: „Südosteuropa-Mitteilungen.“ Număr special: Europa 2030. O căutare futuristă prin 14 ţări din sud-estul Europei. Editat cu prilejul jubileului de 50 de ani al Societăţii Sud-est-europene. [Articolul a fost recomandat ca bibliografie de specialitate pentru un ciclu de seminarii „Bulgaria und România înaintea aderării la UE 2007“, ţinut de dr. Jürgen Plöhn în semestrul I al anului universitar 2005/2006 la Universitatea ”Martin Luther” din Halle-Wittenberg, la Institutul de Ştiinţe politice].
Der G’spritzte und die Geopolitik. (Traducere în limba germană de Malte Kessler). În: „Südosteuropa-Mitteilungen.“ Număr special: Europa 2030. O căutare futuristă prin 14 ţări din sud-estul Europei. Editat cu prilejul jubileului de 50 de ani al Societăţii Sud-est-europene. [Articolul a fost recomandat ca bibliografie de specialitate pentru un ciclu de seminarii „Bulgaria und România înaintea aderării la UE 2007“, ţinut de dr. Jürgen Plöhn în semestrul I al anului universitar 2005/2006 la Universitatea ”Martin Luther” din Halle-Wittenberg, la Institutul de Ştiinţe politice].
Die Toleranz und das Intolerable. Krise eines Konzepts [Nu este indicat traducătorul], Basel: Schwabe, 2005. (=Jacob Burkhardt Gespräche auf Castelen)
Die Toleranz und das Intolerable. Krise eines Konzepts [Nu este indicat traducătorul], Basel: Schwabe, 2005. (=Jacob Burkhardt Gespräche auf Castelen)
La ce situaţie - considerată a fi cea mai importantă linie directoare pentru traducătorul potenţial (Christiane Nord în Snell-Hornby, 1999, 145) - ne putem aştepta în cultura-ţintă, în domeniul literaturii de expresie germană în momentul de faţă, după primirea României în Uniunea Europeană? La ce nevoi de informare interculturală ale recipienţilor vorbitori de limbă germană? Nu sunt ele oare satisfăcute de imaginile şi ştirile difuzate prin intermediul mass-media? Pot oare cărţi traduse, prin urmare imagini ale românilor despre sine, să corijeze sau să completeze durabil acel gen de imagini ale alterităţii, îndeobşte stereotipizate, dar de mare efect în mediile vizuale?
La ce situaţie - considerată a fi cea mai importantă linie directoare pentru traducătorul potenţial (Christiane Nord în Snell-Hornby, 1999, 145) - ne putem aştepta în cultura-ţintă, în domeniul literaturii de expresie germană în momentul de faţă, după primirea României în Uniunea Europeană? La ce nevoi de informare interculturală ale recipienţilor vorbitori de limbă germană? Nu sunt ele oare satisfăcute de imaginile şi ştirile difuzate prin intermediul mass-media? Pot oare cărţi traduse, prin urmare imagini ale românilor despre sine, să corijeze sau să completeze durabil acel gen de imagini ale alterităţii, îndeobşte stereotipizate, dar de mare efect în mediile vizuale?
Suntem de părere că operele lui Pleşu, analiza sa critică şi autocritică deschisă a modelelor comportamentale tipice ale vremii şi ţării sunt deosebit de valoroase prin actualitatea lor.
Suntem de părere că operele lui Pleşu, analiza sa critică şi autocritică deschisă a modelelor comportamentale tipice ale vremii şi ţării sunt deosebit de valoroase prin actualitatea lor.
Cu ce alte oferte de piaţă ar trebui aşadar să concureze acest text literar românesc luat ca exemplu? Pe ce expectanţe de lectură generale poate să conteze? Acestea sunt reflecţii care influenţează alegerea textului spre traducere.
În spaţiul german necesarul de traduceri vizează (conform unor date din anul 1999) în primul rând tipul de text al corespondenţei comerciale, traducerile de beletristică semnate de tălmăcitori profesionişti însumând mai puţin de un procent. De asemenea, o relevanţă diferită o au combinaţiile de limbi şi direcţiile de traducere. Primele patru locuri din necesarul de traduceri le ocupă (în ambele direcţii) engleza, franceza, italiana şi spaniola. Necesarul de traduceri (în domeniul afacerilor) din germană în engleză este mai mare decât cel în direcţie inversă. Pe o scală de necesităţi cuprinzând 22 de limbi (întocmită în anul 1999 pentru industria producătoare de bunuri) româna nici nu apare, dar se estimează că ar putea împărţi poziţia 21 cu limba bulgară (Peter Schmitt în Snell-Hornby, 1999, 5-13).
În spaţiul german necesarul de traduceri vizează (conform unor date din anul 1999) în primul rând tipul de text al corespondenţei comerciale, traducerile de beletristică semnate de tălmăcitori profesionişti însumând mai puţin de un procent. De asemenea, o relevanţă diferită o au combinaţiile de limbi şi direcţiile de traducere. Primele patru locuri din necesarul de traduceri le ocupă (în ambele direcţii) engleza, franceza, italiana şi spaniola. Necesarul de traduceri (în domeniul afacerilor) din germană în engleză este mai mare decât cel în direcţie inversă. Pe o scală de necesităţi cuprinzând 22 de limbi (întocmită în anul 1999 pentru industria producătoare de bunuri) româna nici nu apare, dar se estimează că ar putea împărţi poziţia 21 cu limba bulgară (Peter Schmitt în Snell-Hornby, 1999, 5-13).
Locul ocupat de literatura română în traducerile germane – şi cu aceasta ajungem de la probleme de motivaţie la cele de distribuţie şi receptare – a fost cercetat printre altele pe baza antologiilor de poezie editate. În cadrul unui clasament cuprinzând 30 de poziţii al traducerilor din limbi romanice, româna ocupă în intervalul de timp 1900-1990 locul şapte, înaintea literaturii provensale, cubaneze şi argentiniene. Într-un clasament al literaturilor romanice realizat în RFG ea ocupa locul 9, în RDG locul 5 (Schöning, 1997, 18-46). Dacă numărăm însă cifre absolute şi nu limităm această trecere în revistă la antologii de poezie, este evident că publicaţiile din RDG depăşesc numărul celor din RFG. O stare de fapt determinată de situarea politică şi orientarea propagandistică în Europa Războiului rece.
