Capitolul I
Yüklə 0,72 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Ce le-a făcut statul banilor noştri
- The austrian theory of the Trade Cycle
BIBLIOGRAFIE
Note 1 Aristotel, Politica, Editura Antet, Filipestii de Târg, Prahova, 2002 2 Wilkinson, Richard, Franţa şi cardinalii, Editura All Educaţional, Bucureşti 1999 3 Soto, Jesus Huerta de, Money, Bank Credit and Economic Cicles, Ludwig von Mises Institute, Auburn 2006 4 Federal Reserve (of United States). 5 Ultimul împrumutător. De obicei banca centrală joacă acest rol. A nu se confunda cu statutul Băncii Central Europene care nu are nici drept de emisiune, şi nu este nici instituţie de împrumut de urgenţă. 6 Conform teoriei contabile capitalul social este definit drept aportul în bani sau în bani şi natură al proprietarilor. 8 vezi Anexa 1.1. 9 Philip Kotler – Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 1998, pg.128 10 Rogojanu, Angela, Deontologia comunicării, Editura ASE, Bucureşti 2004 11 Hume David, On Money, preluare din ediţie electronică, http://socserv.mcmaster.ca/econ/ugcm/3ll3/hume/money.txt 12 Smith Adam, Avuţia naţiunilor, Editura Universitas, Chişinău 1992, pg. 195 13 Panică bancară în timpul căreia deponenţii, pierzând încrederea în capacitatea băncii de a-şi folosi lichidităţile pentru onorarea cererilor de returnare a banilor, creează cozi imense în faţa instituţiilor financiar-bancare alimentând în mod exponenţial teama generală. 14 Aşa a fost fuziunea HP-Compaq din 2002. HP era specializată pe producerea de imprimante, pe când Compaq era recunoscută ca o companie de top în producerea microprocesoarelor. S-a dovedit mai ieftin prin urmare să fuzioneze şi să producă mai apoi produsele prin care se remarcaseră separat. 15 Luminiţa Oprea – Responsabilitatea socială corporatistă, Tritonic, Bucureşti, 2005, p. 45 16 Ileana Vrejba – Primii paşi ca investitor la bursă, All Beck, Bucureşti, 2004 18 Ibidem 19 R. Baden, managing construction conflict, Bath Press, Avon, 1988 20 Kenneth E. Boulding, opera citată,pag 56 21 Thomas Deuers, Communiquer autrement, Les editions d’organisation, Paris, 1985 22 Marie-Helene Westphalen, opera citată 23 Idem 24 Thomas Deuers, opera citată 25 Idem 26 Ibidem 27 Daniel Charron, La communication, Presses de l’Universite du Quebec, 1989 28 Idem 29 Theodor Mrejeru-coordonator, Conflictele de muncă: aspecte teoretice şi practice, Ed. Continent XXI, Bucureşti, 2001 30 Helena Cornelius, Shoshana Faire, Ştiinţa rezolvării conflictelor, Ed. Ştiinţifică şi tehnică, Bucureşti, 1996 31 Platon Rogojanu 34 32 Rogo 26 33 Rogo 27 i subprime ii Etalonul aur iii Funcţiile banilor se reduc la una singură, şi anume la aceea de schimb, susţin austrianiştii. În articolul său “Ce le-a făcut statul banilor noştri? ”, Murray N. Rothbard prezintă foarte obiectiv acest aspect. iv Este vorba de clasificarea făcută de Ludwig von Mises cu privire la natura creditelor. Ludwig von Mises, The austrian theory of the Trade Cycle, The Austrian theory of the Trade Cycle and Other Essays, the Ludwig von Mises Institute of Auburn, Auburn, Alabama, 1983 v Agenţii economici confundă economia reală cu cea monetară, este vorba de o “miopie financiară”. vi Creditul de circulaţie denotă un oarecare paradox. În absenţa sa, o bancă nu şi-ar putea dezvolta activitatea dincolo de resursele provenite din împrumuturile indivizilor. Nu există astfel nici o limită în calea acţiunii lor de creditare. Ironia este că, chiar şi Mises recunoaşte că acest tip de credit este considerat “mai liberal”. Însă atât timp cât provoacă inflaţie, el atacă dreptul de proprietate asupra puterii de cumpărare a propriilor economii la fiecare individ în parte. (Ludwig von Mises, The austrian theory of the Trade Cycle, The Austrian theory of the Trade Cycle and Other Essays, the Ludwig von Mises Institute of Auburn, Auburn, Alabama, 1983) vii Mises numeşte această situaţie “politica banilor ieftini”, sau uşor de procurat. viii Despre preţuri, rate salariale sau ale dobânzii, Mises adaugă: “Am putea spune că sunt un fel de semnale. Prin intermediul acestor fenomene de piaţă, societatea îi atenţionează pe antreprenorii care planifică adoptarea unor anumite proiecte: Nu vă atingeţi de cutare factor de producţie; el este însemnat cu semnul [preţul] care arată că este destinat îndeplinirii unei alte dorinţe, mai stringente [a consumatorilor]. ” Ludwig von Mises, Opera citată ix Idem x “Miracolul keynesian” mai este denumit aşa şi pentru că presupunea bunăstarea prin creşterea consumului. xi Ludwig von Mises, Opera citată xii John Kenneth Galbraith considera că deficitul …. xiii Teoria avantajelor comparative a lui David Ricardo a fost publicată în xiv Global capital-labour ratio xv Blue collar/ white collar xvi Golden boys xvii David Hume vorbeşte despre Anacharsis Scitul, care îi asista pe greci în operaţiunile lor economice, dar nu înţelegea importanţa pe care aceştia o acordau aurului. Pentru Anacharsis banii nu sunt decât reprezentarea alternativă a bunurilor schimbate şi a muncii, precum şi o modalitate de comensurare a acestora. Se referă desigur la schimb, altfel echivalarea monetară a muncii şi a capitalului nu ar mai avea sens. xviii Un alt exemplu favorabil de care aminteşte David Hume este poziţia categorică a Franţei în timpul lui Ludovic al XIV-lea faţă de creşterea masei monetare. Hume atrage atenţia asupra faptului că preţul grânelor este aproximativ la fel în 1753 cu cel din 1683, în contextul în care unitatea de măsură monetară era lingoul de 30 de livre, iar în 1753 în Franţa devenise de 50 de livre. Concluzia este că se evita pe cât posibil inundarea pieţei cu tot acel surplus de metal preţios. Cu toate acestea, în mod eronat, David Hume considera că preţul depinde de repartiţia cantităţii metalelor preţioase la munca şi bunurile de pe piaţă. Dependenţa de care aminteşte Hume nu trebuie însă confundată cu formarea preţului pe piaţă, ca raport liber între cerere şi ofertă. De fapt David Hume doreşte să atragă atenţia asupra faptului că percepţia despre bani a oamenilor se schimbă de abia în momentul apariţiei diviziunii muncii. Aceasta presupune specializare şi surplus din producţia unui anume bun. Acest surplus face apoi obiectul schimbului. Diviziunea muncii este cea care îi face pe oameni să identifice funcţia de mijlocitor al schimburilor, pe care o au banii. Ideea va fi mai apoi preluată şi dezvoltată de Adam Smith în celebra sa Avuţia Naţiunilor. xix David Hume propune exemplul următor: Dacă o parte dintre oameni îşi satisfac trebuinţele consumând propeiile produse, înseamnă că pe piaţă, mai puţine dintre acestea vor forma oferta. Cum la produse mai puţine se repartizează aceeaşi cantitate de monedă, ar trebui ca preţurile să înceapă să crească. Nu se întâmplă însă aşa, şi piaţa se autoreglează. La creşterea preţurilor, pentru cei care practică economia de subzistenţă, devine avantajos să îşi vândă producţia pe piaţă. Iată cum se poate autoregla o piaţă, însă cu condiţia ca etalonul monetar să nu fie discreţionar, respectiv sub forma banilor din hârtie. xx Doctrina mercantilistă…….bla bla xxi Idem, p. 99 xxii Cauza marii depresiuni consta, după Keynes, în insuficienţa cererii agregate. xxiii Rothbard-101-102 xxiv Idem, p. 119 Note
Fara planul de afaceri 3 sau 5 subiecte 2 ore examenul Numai studii de caz… Nu o sa avem subiecte teoretice (de sinteza) numai studii de caz Studiu de caz = ni se da un scenariu si trebuie sa analiza din punct de vedere al evenimentelor care se intampla in acel scenariu ( criza etc) Yüklə 0,72 Mb. Dostları ilə paylaş:
|