Cartea Domnului

Capitolul 4

Motivul pentru care există boli, durere şi suferinţă

Marea Evanghelie a lui Ioan, XI/158

„De dragul sufletului său, nu întotdeauna este bine ca o fiinţă umană să beneficieze de un trup perfect sănătos, căci atunci când trupul este prea sănătos, el devine prea uşor excitabil în faţa plăcerilor lumeşti. Sufletul este mult mai predispus în acest caz să îşi satisfacă aceste plăceri decât în cazul în care corpul este bolnav şi slăbit. De aceea, am putea spune – metaforic vorbind – că boala este un fel de păzitor al porţii care duce către viaţa interioară a sufletului.

Eu nu doresc nimănui să treacă prin această perioadă de încercare (pe pământ) a liberului său arbitru într-un trup bolnav. De vreme însă ce oamenii nu mai respectă sfaturile pe care li le-am dat de multă vreme, conform iubirii şi ordinii Mele, încălcându-le cu consecvenţă, se poate spune că ei înşişi sunt creatorii bolilor care le lovesc trupurile şi sufletele.

Eu nu îmi pot schimba ordinea care permite existenţa tuturor lucrurilor numai de dragul orbirii şi neglijenţei oamenilor. Dacă cineva ştie că bătaia şi înjunghierea provoacă o mare durere, dar comite totuşi asemenea acte reprobabile, este firesc ca el să sufere consecinţele acţiunilor sale. Numai pentru că oamenii fac dovada unei prostii atât de mari, Eu nu voi crea niciodată un suflet într-un corp complet insensibil, care să nu mai resimtă povara consecinţelor propriilor sale fapte”.

Ida Kling, 27.11.1883

„Dragul Meu copil! Iată, va trebui să scrii din nou ceea ce îţi voi dicta. Dar mai întâi de toate, doresc să-ţi spun câteva cuvinte legate de sărmana copilă care Mă întreabă în inima ei: ‘De ce m-a copleşit această boală?’

Ascultă, ca răspuns la această întrebare, tot ce îţi pot spune sunt următoarele: tot ceea ce Mă priveşte are un scop măreţ şi benefic, şi nimic nu se întâmplă fără voinţa Mea. Chiar şi în cel mai mic şi mai neînsemnat dintre lucruri poţi descoperi lucrarea Mea minunată. Imaginează-ţi atunci cât de sublimă este viaţa umană. Aceasta nu a apărut ca urmare a unor coincidenţe sau a unui hazard, ci direct din mâinile Tatălui preaiubitor. Până acum nu te-ai gândit suficient de profund, copila mea, asupra faptului că destinul tuturor fiinţelor umane se află întru totul în mâinile Tatălui ceresc. În caz contrar, nu te-ai fi întrebat: ‘De ce?’

O, copila Mea, ‘de ce’-ul se află întru totul în mâinile Mele, şi numai Eu ştiu de ce te conduc în această direcţie, şi nu în alta. Numai în acest fel te pot conduce către mântuirea eternă, căci în caz contrar nu Mi-ai mai rămâne credincioasă şi nu ai mai putea deveni copilul Meu!

Înţelegi acum, de ce? Îţi accepţi acum destinul, care te conduce către statutul de Copil al lui Dumnezeu? Căci nu poate exista nimic mai presus de un Copil al lui Dumnezeu!

De aceea, bucură-te de sublimul destin care te aşteaptă şi care îţi permite să atingi – prin intermediul suferinţei – ceea ce ar fi trebuit să realizezi prin credinţa ta. Va veni vremea când îmi vei mulţumi, dar nu pentru că te-am salvat de suferinţă, ci dimpotrivă, îmi vei mulţumi din inimă tocmai pentru că te-am onorat cu această suferinţă, aducându-te astfel într-un timp mult mai scurt la adevărata lumină”.

Casa Domnului, III/72

„O, Doamne, Tată preasfânt şi preaplin de iubire, Creator al tuturor îngerilor şi al fiinţelor umane! Ascultă, viaţa pe pământ – ca perioadă de încercare a spiritului – ar fi întru totul potrivită pentru scopul ei înalt, dacă nu ar exista această chestiune atât de neplăcută, care se referă la durerea trupească.

De ce este necesar ca acest trup să aibă o capacitate atât de mare de a suferi? De ce trebuie să resimt durerea ori de câte ori mă lovesc de ceva, cad, mă tai sau sunt ciupit? De ce este necesar ca aceste dureri atât de copleşitoare să îmi împovăreze atât de tare fiinţa? De ce trebuie să sufere atât de mult o femeie atunci când dă naştere copilului ei? Ascultă, Tată preasfânt şi preaplin de iubire! Eu unul nu pot fi de acord cu durerea din sfera vitală. De aceea aş dori să aflu de la Tine, Creatorul, care este cauza acestui lucru trist.

Căci sunt perfect convins că viaţa spiritului este complet incapabilă să manifeste şi să experimenteze durerea. De aceea, eu cred că nici viaţa corpului fizic nu ar trebui să fie afectată de durere. Am dreptate sau nu?”

Domnul: „Fiul Meu, spune-Mi, după înţelegerea ta: îţi poţi imagina o formă de viaţă care să nu fie receptivă la toate tipurile de impresii? Ai fii tu oare cu adevărat viu dacă nu ai avea senzaţii? Să luăm un exemplu: dacă un om ar percepe toate impresiile ca fiind plăcute, oare nu s-ar autodistruge el imediat lovindu-se de lucruri, tăindu-se, arzându-se, etc.? În mai puţin de un an, el s-ar trezi într-o incapacitate totală de a se mai mişca. Fără aceste senzaţii, fie ele plăcute sau neplăcute, singurul lucru care ar putea exista ar fi moartea. De aceea, durerea este cel mai mare binefăcător al vieţii, şi cel mai sigur păzitor al ei. Fără ea, viaţa nu ar putea dura! De altfel, trebuie să-ţi reamintesc că ţie ţi s-a dăruit un corp complet lipsit de durere! Atât timp cât vei respecta ordinea Mea şi vei avea grijă cum te aşezi, cum te ridici, cum mergi şi cum alergi, vei putea trece liniştit prin viaţă fără nici un fel de durere exterioară. La fel, dacă vei avea grijă să mănânci şi să bei cu moderaţie, vei fi scutit de orice durere interioară. Iar dacă nu te vei lua după dorinţele cărnii, nu vei cunoaşte vreodată durerea în membrele trupului tău!

Durerea este esenţială vieţii, căci fără ea ai fi complet insensibil! Ea este chiar o formă a iubirii. Când fiinţa nu respectă ordinea divină, această iubire se manifestă sub forma durerii. Când ea respectă însă ordinea divină, senzaţia pe care o va percepe va fi una dintre cele mai beatifice.

De aceea, nu izgoni durerea, căci ea este cel mai credincios păzitor al vieţii, singura care te poate conduce către mântuirea spiritului tău”.