Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 60. Capacitatea de folosinţa a persoanei juridice

1. 
   Capacitatea de folosinţa a persoanei juridice se dobândeşte la data înregistrării de stat si încetează la data radierii ei din registrul de stat.
   
2. 
   Persoana juridica cu scop lucrativ poate desfăşura orice activitate neinterzisă de lege, chiar daca nu este prevăzută in actul de constituire.
   
3. 
   Persoana juridica cu scop nelucrativ poate desfăşura numai activitatea prevăzută de lege si de actul de constituire.
   
4. 
   Persoanele juridice de drept public participa la circuitul civil in măsura in care aceasta este necesar atingerii scopurilor sale. Ele sânt asimilate persoanelor juridice de drept privat in măsura in care participa la circuitul civil.
   
5. 
   Persoana juridica poate practica anumite tipuri de activităţi, a căror lista este stabilita de lege, doar in baza unui permis special (licenţa). Dreptul persoanei juridice de a practica activitatea pentru care este necesara licenţa apare in momentul obţinerii ei sau in momentul indicat in ea si încetează o data cu expirarea licenţei daca legea nu prevede altfel.
   
6. 
   Persoana juridica poate fi limitata in drepturi doar in cazurile si in modul prevăzut de lege.
   

1. Capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii civile. Capacitatea de folosinţă a societăţi comerciale se caracterizează prin generalitate, inalienabilitate, intangibilitate, specialitate, legalitate şi unicitate.

Generalitatea capacităţii rezultă din dispoziţiile art.60 alin.(1) şi 61 alin.(1) şi se exprimă prin aptitudinea generală şi abstractă de a avea drepturi şi obligaţii fără a le enumăra limitativ sau a le evidenţia anumite criterii distinctive. Altfel se poate spune că capacitatea civilă exprimă: a) aptitudinea societăţii comerciale de a avea drepturi, b) aptitudinea – de a avea obligaţii;

Caracterul legalităţii arată că originea capacităţii civile se află în actele legislative, adică în lege. Dispoziţiile legale determină conţinutul, începutul şi sfârşitul capacităţii civile.

Caracterul inalienabilităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice a fost analizat ca o imposibilitate a înstrăinării sau refuzului în total sau în parte a persoanei juridice de la propria capacitate de folosinţă.

Caracterul intangibil al capacităţii de folosinţă constă în faptul că aceasta nu poate fi limitată sau îngrădită decât în cazurile şi condiţiile stabilite de lege.

Unicitatea capacităţii civile arată că fiecare societate comercială are o singură capacitate, dobândită la data înregistrării de stat şi care există atâta timp cât aceasta „trăieşte”. Un subiect de drept nu poate avea două sau mai multe capacităţi. Acest caracter însă nu împiedică de a grupa drepturile şi obligaţiile care fac parte din conţinutul capacităţii după criteriul ramurilor şi subramurilor de drept, precum nici nu împiedică de a delimita capacitatea de folosinţă de cea de exerciţiu.

Caracterul specialităţii scopul de a diferenţia capacitatea de folosinţă a societăţii comerciale de cea a persoanei fizice. Ultima este considerată ca fiind o capacitate universală, adică fiind aceiaşi pentru toate persoanele independent de rasă, naţionalitate, religie, sex, origine etnică, socială sau apartenenţă politică. Reieşind din dispoziţiile codului civil capacitatea persoanei juridice este specializată în raport cu capacitatea persoanei fizice. Compararea de exemplu a societăţilor comerciale cu persoanele juridice cu scop nelucrativ capacitatea primelor apare ca una universală. Doctrina a privit specialitatea ca o limitare a capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice, evidenţiind trei limite a capacităţii: a) determinate de natura de subiect abstract, adică de aceia că persoana juridică nu poate avea drepturile persoanei fizice; b) determinate de scopul pentru care a fost constituită; şi c) determinate de natura categoriei de persoane juridice din care face parte.

Începutul capacităţii de folosinţă. Persoana juridică dobândeşte capacitatea de folosinţă concomitent cu calitatea de persoană juridică, adică de la data înregistrării şi inlcuderea în Registrul de stat respectiv (art.63 CC). Dovadă a înregistrării de stat serveşte certificatul de înregistrare eliberat de organul de stat care efectuează înregistrarea.

Numai după înregistrarea de stat persoana juridică poate să-şi deschidă un cont de decontări într-o bancă comercială, poate să depună actele pentru a i se elibera licenţa, poate să desfăşoare activităţi nelicenţiate, dobândeşte dreptul exclusiv asupra propriei denumiri şi embleme, poate solicita înregistrarea drepturilor dobândite în procesul de constituire, precum şi să săvârşească alte acte juridice pentru atingerea scopurilor statutare propuse. Dobândirea personalităţii juridice impune şi unele obligaţii stipulate de lege care sunt specifice numai unui subiect de drept. Ca exemplu pot servi obligaţia de înregistrare în calitate de contribuabil la inspectoratul fiscal teritorial, să efectueze plăţile numai prin operaţiuni bancare, să ţină evidenţa contabilă, să desfăşoare activitatea în limitele concurenţei loiale etc. Societatea pe acţiuni este obligată să-şi înregistreze acţiunile emise la fondarea societăţii, să ţină Registrul acţionarilor.

Capacitatea de folosinţă încetează la data radierii acesteia din Registrul de stat. Radierea se face potrivit art. 99 CC după ce s-a încheiat procedura de lichidare şi au fost prezentate toate actele necesare. Excepţia de la această regulă este stabilită prin art. 100 CC potrivit căruia capacitatea juridică a persoanei juridice poate să reapară dacă instanţa redeschide procedura de lichidare, dar aceasta este restrânsă la acţiunile legate de încasarea valorilor patrimoniale de la terţi şi repartizarea acestora între asociaţi sau după caz între terţi.

2. Din dispoziţia alin.(2) rezultă că persoanelor juridice cu scop lucrativ li se recunoaşte o capacitate universală de folosinţă, permiţânduli-se să desfăşoare orice activitate economică aducătoare de profit care consideră necesar, cu excepţia celor interzise de lege, fără a fi obligat ca aceste activităţi să fie indicate expres în actele de constituire. Activităţile interzise sunt acele pentru care există sancţiuni penale sau administrative. Printre acestea am califica infracţiunile privind traficul de fiinţe umane, munca forţată, sclavia, activitatea mercenarilor, operaţiuni cu mijloace băneşti dobândite pe cale ilegală, comercializarea mărfurilor de proastă calitate etc.. O serie de activităţi nu sunt interzise, dar fiind permise numai întreprinderilor de stat, rezultă că acestea nu sunt permise pentru societăţile comerciale şi cooperative. Nu întră în categoria activităţilor interzise activităţile desfăşurate în baza licenţei sau altei autorizaţii de stat.

Capacitatea declarată la alin. (2) este necesară pentru a proteja circuitul civil de procese judiciare de anulare a actelor încheiate de către persoana juridică, stabilindu-se că toate actele încheiate de organul executiv în limitele legii obligă persoana juridică în toate cazurile. Deşi actul constitutiv este legea persoanei juridice, limitele stabilite de aceste nu pot fi opuse terţilor, ci numai organelor şi participanţilor (asociaţilor, fondatorilor) acestora. Dacă directorul neglijând interdicţia din actul constitutiv încheie actul juridic, acesta este perfect valabil. Dar dacă în rezultatul acestui act persoana juridică suportă pierderi ea poate să se adreseze către director pentru a fi despăgubită.

3. Persoana juridică cu scop ideal (nelucrativ) are o capacitate limitată, aceasta putînd desfăşura numai activităţi permise de lege şi actul de constituire. De exemplu o asociaţie a arhitecţilor sau a istoricilor ar putea face o activitate de restaurare a monumentelor istorice, ar putea edita lucrările ştiinţifice ale membrilor săi şi să le realizeze, însă ele nu ar putea să facă comerţ cu băuturi spirtoase, cu ţigări din propriile magazine sau să organizeze transportul de pasageri. Totodată, dacă asociaţia respectivă are club al membrilor săi, iar acolo funcţionează un restaurant sau un bufet pentru deservirea acestora cu siguranţă că acolo s-ar putea vinde şi băuturi spirtoase şi ţigări avînd pentru aceasta autorizaţiile respective. Aceasta priveşte şi alte activităţi, cum ar fi procurarea şi vînzarea de imobile, de produse petroliere, dacă aceasta se face pentru propria necesitate.

4. Persoana juridică de drept public pentru îndeplinirea atribuţiilor stabilite de lege au necesitate de a procura anumite bunuri materiale. Astfel, statul pentru asigurarea bunei sale funcţionări de asigura procesul de învăţământ de stat, asigurarea populaţiei cu servicii medicale, capacitatea de apărare şi securitate a sa, trebuie să procure cele mai diverse mărfuri, lucrări, servicii etc. Începînd cu rechizitele de birou, tehnică de calcul, mobilă şi terminând cu medicamente, armament, imobile etc. acestea se procură din reţeaua comercială internaţională sau naţională. În legătură cu aceasta ele săvîrşesc acte civile, adică încheie contracte de vînzare cumpărare, de arendă, de concesiune, de prestări servicii. La încheierea şi executarea contractelor respective statul are acelaşi drepturi şi obligaţii ca şi o persoană juridică de drept privat.

5. Alin. (5) stabileşte obligaţia persoanei juridice de a desfăşura unele activităţi numai după ce a fost obţinută autorizaţia necesară de la organul de stat competent. Lista activităţilor supuse autorizării este stabilită de art. 8 din Legea licenţierii unor genuri de activitate nr. 451/30.07.2001. Autoritatea publică principală care eliberează licenţe este Camera de licenţiere. Sunt competente de a elibera licenţe în domenii speciale Banca Naţională, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, autorităţile publice locale etc. Licenţa se eliberează contra plată, în termen de 15 zile de la adresare. Autoritatea publică este competentă de a controla titularii de licenţă la obiectul respectării cerinţelor legale de desfăşurare a activităţii autorizate, şi în cazul depistării unor încălcări pot suspenda acţiunea licenţei sau după caz chiar pot retrage licenţa. În cazul suspendării persoana juridică nu poate desfăşura activitatea respectivă pînă cînd decizia de suspendare nu este anulată. Dacă licenţa este retrasă, persoana juridică nu poate desfăşura activitatea respectivă pînă cînd nu obţine o altă licenţă. Pentru desfăşurarea activităţii supuse licenţierii fără licenţă, persoana juridică cît şi persoanele cu funcţii de răspundere a acestora pot fi sancţionate.

6. Limitarea capacităţii persoanei juridice are lor atunci cînd prin actele autorităţilor publice sau a instanţelor de judecată se stabileşte anumite îngrădiri. Limitarea capacităţii de folosinţă serveşte ca exemplu suspendarea sau retragerea licenţei, interdicţiile sau sechestrul pus pe bunurile materiale, inclusiv pe contul bancar al societăţii etc. Nu trebuie de privit ca o limitare a capacităţii persoanei juridice interdicţiile puse persoanei care ocupă funcţia de administrator al persoanei juridice. Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice este limitată dacă împotriva acestea a fost intentat un proces de insolvabilitate. Persoana juridică care are calitatea de debitor, formal îşi păstrează personalitatea juridică, însă toate acţiunile cu bunurile acesteia le exercită administratorul insolvabilităţii realizând voinţa creditorilor.

Articolul 61. Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice

1. 
   Persoana juridica îşi exercită, de la data constituirii, drepturile şi îşi execută obligaţiile prin administrator.
   
2. 
   Au calitatea de administrator persoanele fizice care, prin lege sau prin actul de constituire, sînt desemnate să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în numele şi pe seama persoanei juridice.
   
3. 
   Raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale executive sînt supuse prin analogie regulilor mandatului dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel.
   
4. 
   În cazul în care organul executiv nu este desemnat, participanţii sau creditorii persoanei juridice pot cere instanţei de judecată desemnarea acestuia. Organul executiv desemnat de instanţa de judecată este revocat de aceasta în cazul în care organul competent al persoanei juridice decide desemnarea organului executiv.
   

1. Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice este aptitudinea acesteia de a dobândi drepturi şi a exercita obligaţii prin actele proprii. Ea exprimă a) aptitudinea sau posibilitatea - de a dobândi şi exercita drepturi prin propriile acţiuni; b) aptitudinea – de a asuma şi a îndeplini obligaţii prin propriile acţiuni. Deci spre deosebire de capacitatea de folosinţă care este o aptitudine de a avea, capacitatea de exerciţiu este o aptitudine de a exercita. Persoana juridică este un subiect distinct de persoanele care o compun şi se manifestă în circuitul civil prin intermediul organelor sale. Spre deosebire de persoana fizică care este dotată de la natură, în principiu, de la o anumită vârstă, cu discernământ şi voinţă, persoana juridică nu are , în mod firesc discernământ şi nici o voinţă proprie. Societatea comercială se deosebeşte nu numai prin propriile atribute de identitate şi patrimoniu distinct dar şi prin aptitudinea de a manifesta o voinţă de sine-stătătoare, generată de voturile asociaţilor. În cadrul societăţilor comerciale, voinţa persoanei juridice se realizează prin voinţa celor ce o compun, constituiţi în adunarea generală. Aceasta, însă, nu se reduce la simpla lor însumare, ci este o calitate nouă. Voinţele participanţilor persoanei juridice, exprimate în cadrul adunării generale, devin o voinţă colectivă, care constituie voinţa persoanei juridice. La baza formării acestei voinţe stă principiul majorităţii. Formarea voinţei societăţii comerciale diferă de la o formă la alta. Pentru exprimarea voinţei persoanei juridice pe unele chestiuni, de exemplu în societăţile comerciale pe persoane se cere acordul tuturor asociaţilor, în societăţile comerciale pe capitaluri se cere o majoritate simplă, o majoritate absolută sau o majoritate calificată.

Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice apare concomitent cu capacitatea de folosinţă, adică de la data înregistrării de stat. Fiind un subiect artificial, persoana juridică îşi manifestă voinţa în exterior numai prin intermediul administratorului sau altfel spus prin organul său executiv. Administratorul este organ al persoanei juridice. Au calitatea de administrator (organ executiv) persoanele fizice alese sau numite în modul stabilit de lege sau de actul constitutiv. În ipoteza în care persoana juridică a fost înregistrată dar nu are organ executiv rezultă că aceasta are capacitate de exerciţiu, însă nu o poate realiza.

2. Calitatea de administrator o poate avea una sau mai multe persoane fizice care dispun de capacitatea deplină de exerciţiu. Dacă calitatea de administrator o au mai multor persoane (comitet de conducere, direcţie), actul constitutiv trebuie să prevadă modul în care acestea acţionează. În lipsa unor prevederi exprese, administratorii au împuterniciri egale privind administrarea şi reprezentarea societăţii. Potrivit art.70 alin.(6)-(7) din Legea privind societăţile pe acţiuni calitatea de administrator o poate avea şi o persoană juridică. Art.6 alin.(3) Legea nr.1204 cu privire la fondurile de investiţii prevede că managerul fondului de investiţii poate să fie numai persoană juridică – participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare. Managerul persoană juridică pentru a exercita funcţia de administrator numeşte o persoană fizică şi aceasta fiind reprezentant a administratorului – persoană juridică săvârşeşte actele necesare în numele persoanei juridice pe care o administrează.

Calitatea de administrator a persoanei juridice o are persoana fizică care ocupă funcţia directorului, directorului general, managerului – şef, preşedintelui, primarului, guvernatorului etc. Funcţia de administrator o poate exercita şi altă persoană împuternicită prin lege sau act constitutiv. Ca exemplu poate servi asociatul societăţii în nume colectiv, comanditatul din societatea în comandită. Nu poate avea calitatea de administrator a persoanei juridice persoanele cărora le este interzis prin lege sau prin hotărâre judecătorească să ocupe posturi cu funcţii în persoanele juridice. Interdicţii sunt stabilite prin Constituţie sau prin legi speciale şi ele privesc deputaţii, Preşedintele Republicii Moldova, membrii Guvernului, judecătorii, inclusiv cei de la Curtea Constituţională, procurorii, etc. Prin hotărâre judecătorească poate fi interzisă ocuparea funcţiei de administrator în temeiul Legii cu privire la insolvabilitate, precum şi în caz de condamnare pentru încălcarea regulilor de creditare, spălarea banilor, abuzurile la emiterea titlurilor de valoare, înşelarea clienţilor, luarea de mită, abuzul de serviciu etc.

Numele administratorului se înscrie în registrul de stat în care se înmatriculează persoana juridică. Dacă administratorul este revocat din funcţie, sau el însuşi refuză de la aceasta, calitatea de administrator trece la altă persoană numai după înscrierea datelor de identificare acestuia în registru de stat. Excepţie face persoanele juridice de drept public a căror desemnare se face prin acte ale autorităţilor publice.

3. Prin alin. (3) se stabileşte că dacă prin actele constitutive sau prin contractul încheiat între persoana juridică şi administratorul nu se stabileşte altfel, atunci relaţiile dintre ele se reglementează prin dispoziţiile contractului de mandat. Contractul dintre persoana juridică şi administrator poate fi un contract de muncă, şi în acest caz relaţiile dintre aceştia vor fi cârmuite de prevederile codului muncii. Dar şi în acest caz, atribuţiile de reprezentare pe care le are de regulă administratorul sunt supuse regulilor mandatului. Astfel, persoana juridică prin hotărârea organului său suprem, sau dacă legea şi actul de constituire permite, prin decizia consiliului, poate oricând retrage administratorului împuternicirea de reprezentare. Administratorul la rândul său tot este îndreptăţit să renunţe oricând la atribuţiile sale. Retragerea sau renunţarea de la funcţia de administrator este posibilă, dar trebuie de făcut într-o modalitate ordonată. În lipsa unor prevederi legale, modul de revocare a administratorului, precum şi refuzul acestuia de la funcţia deţinută, modul de transmitere a funcţiei şi afacerilor gestionate trebuie să fie reglementate de actele constitutive ale persoanei juridice, de regulamentul cu privire la organul executiv al persoanei juridice sau de contractul încheiat cu acesta.

4. Prin dispoziţia alin.(4) se stabileşte că, dacă în virtutea unor circumstanţe administratorul nu este desemnat, acesta poate fi desemnat de instanţa de judecată. Astfel de circumstanţe pot fi egalitatea de voturi la adoptarea hotărârii de desemnare. Cererea de desemnare a administratorului o poate înainta participanţii (asociaţii, membrii, acţionarii etc.) sau creditorii acesteia. Instanţa va numi administratorul conducându-se prin analogie de prevederile art.88. Candidatura administratorului o va numi persoana care s-a adresat. În caz de pluralitate de candidaţi, instanţa va decide în favoarea celui cu calităţi profesionale mai înalte. Administratorul numit de instanţă va avea aceleaşi atribuţii ca şi administratorul desemnat de organul suprem. Dacă organul suprem al persoanei juridice a desemnat administratorul atunci acesta va depune o cerere prin care se va solicita revocarea acestuia din funcţie, şi transmiterea împuternicirilor către cel sine.

Articolul 62. Actele de constituire ale persoanei juridice

1. 
   Persoana juridica activează in baza contractului de constituire sau in baza contractului de constituire si a statutului, sau doar in baza statutului. Persoanele juridice de drept public, iar in cazurile prevăzute de lege, si persoanele juridice de drept privat cu scop nelucrativ activează in baza normelor generale cu privire la organizaţiile de tipul respectiv.
   
2. 
   Contractul de constituire a persoanei juridice se încheie, iar statutul se aproba de către fondatorii (membrii) ei. Persoana juridica constituita de către un singur fondator activează in baza statutului aprobat de acesta.
   
3. 
   Actele de constituire ale persoanei juridice trebuie sa conţină denumirea si sediul ei, modul de administrare a activităţii si alte date prevăzute de lege pentru persoanele juridice de tipul respectiv. In actele de constituire ale persoanei juridice cu scop nelucrativ se stabileşte obiectul si scopurile activităţii ei.
   

1.Persoana juridică i-a naştere în baza actului de constituire. Actul de constituire este documentul în care se materializează voinţa fondatorului (fondatorilor) care decide înfiinţarea persoanei juridice, şi care circumscrie limitele, în care va acţiona aceasta ca subiect de drept. Actul constitutiv trebuie să corespundă condiţiilor stabilite de lege şi să aibă un conţinut predeterminat de dispoziţiile legale. Actul de constituire nu poate acorda mai multe drepturi decât legea.

În calitate de act de constituire poate fi, fie numai contractul de constituire, fie numai statutul, fie ambele şi contractul de constituire şi statutul. Denumirea diferită a actului de constituire depinde de forma de organizare a acesteia, este persoana juridică cu scop lucrativ sau cu scop nelucrativ.

Persoanele juridice cu scop lucrativ. Spre deosebire de legislaţia anterioară care stabilea constituirea societăţii comerciale în nume colectiv şi societăţii în comandită numai în baza unui contract de constituire, iar celor cu răspundere limitată şi pe acţiuni în baza a două acte - contract de constituire şi statut, Codul civil prin art.107 alin.(1) şi art.108 stabileşte constituirea societăţilor comerciale printr-un act unic numit actul de constituire. Actul de constituire a societăţii comerciale este în esenţă un act juridic unilateral, atunci când apare un singur fondator sau un contract de societate, dacă în calitate de semnatari apar mai multe persoane. Actul de constituire conţine asemenea clauze încât acoperă toate prevederile care se includeau anterior în contractul de constituire şi în statut.

Spre deosebire de celelalte forme, societatea pe acţiuni poate fi constituită la dorinţa fondatorilor, fie potrivit dispoziţiilor art.157 numai prin actul de constituire, fie potrivit art. 32-33, 35 din Legea nr.1134/1997 prin contract de constituire şi statut. În acest caz, termenul de act de constituire trebuie considerat echivalent termenului de documente de constituire.

Legiuitorul a stabilit condiţii mai rigide pentru societăţile comerciale, deoarece pentru a realiza scopul pe care şi-l propun fondatorii sunt necesare valori patrimoniale importante care aceştia trebuie să le transmită. De aceia prin actul de constituire se stabileşte mai întâi obligaţiile pe care fondatorii şi-i asumă unul faţă de altul în legătură cu formarea patrimoniului şi apoi se determină modul de colaborare dintre aceştia în legătură cu funcţionarea societăţii. Pentru ca societatea comercială să dobândească personalitate juridică actul de constituire trebuie întocmit în formă autentică.

Potrivit art.7 din Legea nr.1007/2002 cu privire la cooperativa de producţie actul constitutiv al cooperativei de producţie este statutul.

Potrivit art.15 din Legea nr. 73/2001 documentele de constituire a cooperativei de întreprinzător sunt contractul de constituire şi statutul.

Potrivit art.2 din Legea nr.146/1994 cu privire la întreprinderea de stat Documentele de constituire a întreprinderii sunt decizia fondatorului şi statutul. Dispoziţii similare sunt incluse şi în pct.9 din Regulamentul – Model al întreprinderii municipale.

Persoanele juridice fără scop lucrativ. Potrivit art.186 organizaţiile necomerciale acţionează în baza statutului , dacă legea nu stabileşte altfel. Reieşind din dispoziţiile Legii cu privire la asociaţiile obşteşti nr.837/1996 asociaţiile obşteşti au ca act de constituire statutul. Aceiaşi concluzie rezultă din Legea sindicatelor nr.1129/2000, din Legea cooperaţiei de consum nr.1252/2000.

Legea cu privire la fundaţii în art.10-11 stabileşte că fundaţia se constituie prin act de constituire şi statut. Art.12 din Legea nr.1505/2000 privind asociaţiile de economii şi împrumut al cetăţenilor prevede că „documentele de constituire a asociaţiei sunt procesul – verbal al adunării de constituire şi statutul”. Art.15 din Legea patronatelor prevede că patronatul se constituie prin decizia de înfiinţare şi statut.

Comparativ cu societăţile comerciale cerinţele faţă de persoanelor juridice cu scop nelucrativ cerinţele sunt mai liberale. Forma autentică a actului de constituire se cere numai pentru fundaţii şi instituţii private.

Codul prevede că prin legi speciale se poate stabili că persoanele juridice de drept public pot activa fără un act constitutiv individual, admiţându-se situaţia că acestea să funcţioneze în baza unei legi cadru sau a unei legi speciale. În calitate de lege am considera că este legea cu privire la statutul - cadru al satului (comunei) oraşului, municipiului nr.432/1995. Prin această Lege se stabileşte că statutul satului sau oraşului este aprobat de consiliul local şi înregistrat în organul executiv al autorităţii administraţiei publice ierarhic superioare. Prin legi speciale sunt reglementate activitatea Băncii Naţionale, Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Curtea de conturi. Asemănător persoanelor de drept public prin cod se admite că, în viitor, şi unele organizaţiile necomerciale ar putea să activeze în baza unei legi cadru fără a avea un act constitutiv individual. Totodată, adoptarea unei asemenea legi ar solicita şi modificarea art.60-61 şi 63 potrivit cărora capacitatea civilă a persoane juridice apar de la data înregistrării de stat.

2. Contractul (actul) de constituire a persoanei juridice trebuie să fie întocmit în formă scrisă şi să fie semnat de toţi fondatorii, iar în unele cazuri trebuie de autentificat notarial.

Actul de constituire a societăţii comerciale trebuie să fie scris în limba română şi potrivit art.107 alin.(1) autentificat notarial. Forma autentică este necesară fundaţiei şi instituţiei private. Aceste dispoziţii transformă actul de constituire într-un act solemn, nerespectarea căreia,) duce la nulitatea societăţii (art.110 (2) lit.a). Contractul de constituire a altor persoane juridice decât cele menţionate pot fi încheiate în formă scrisă sub semnătură privată.

Dacă o persoană juridică se constituie de o singură persoană fizică sau juridică acesta trebuie să întocmească un singur act de constituire. Astfel de persoane juridice pot fi societăţile cu răspundere limitată, societăţile pe acţiuni, fundaţiile instituţiile etc.

3. Alin.(3) stabileşte principalele clauze ale actului constitutiv. Astfel actul de constituire trebuie să conţină principalele clauze prin care se identifică o persoană juridică între participanţii circuitului civil şi în spaţiu a acesteia, adică denumirea şi sediul. De asemenea acestea trebuie să prevadă modul de administrare a persoanei juridice.

Celelalte clauze din actul de constituire sunt precizate în dispoziţiile altor articole din prezentul cod, sau în legile speciale care reglementează specificul diferitor forme de persoane juridice. Astfel, art.108 prevede clauzele generale care trebuie să le includă actul de constituire a societăţii comerciale indiferent de formă, iar art.122, 137, 146, 157 prevede clauzele particulare care trebuie să le cuprindă actul de constituire a formei concrete de societate comercială.

Organizaţiile necomerciale sunt obligate să prevadă în actul de constituire obiectul de activitate şi scopul care şi-l propune la fondare. În fond prin art.187 se prevede că astfel de organizaţii pot desfăşura orice gen de activitate neinterzis de lege, inclusiv activitate de întreprinzător (art.188), dar care ţine de realizarea scopului propus prin normele statutare. În cazul când pe parcursul activităţii organizaţia necomercială îşi modifică obiectul sau scopul ea trebuie să facă aceasta prin modificarea actului de constituire.

Articolul 63. Înregistrarea de stat a persoanei juridice

1. 
   Persoana juridica se considera constituita in momentul înregistrării ei de stat.
   
2. 
   Persoana juridica de drept public se considera constituita in momentul întrării in vigoare a actului normativ prin care se aproba regulamentul ori statutul ei sau in momentul indicat in act.
   
3. 
   Persoana juridica este pasibila de înregistrare de stat in modul prevăzut de lege. Datele înregistrării de stat se înscriu in registrul de stat, fiind accesibile oricărei persoane.
   
4. 
   Încălcarea modului, prevăzut de lege, de constituire a persoanei juridice sau faptul ca actul de constituire nu este in conformitate cu legea atrage refuzul înregistrării de stat a persoanei juridice. Nu se admite refuzul înregistrării din motivul inoportunităţii constituirii persoanei juridice.
   
5. 
   Persoana juridica este supusa reînregistrării de stat doar in cazurile prevăzute de lege.
   

1.Prin această dispoziţie legiuitorul stabileşte regula, potrivit căreia toate persoanele juridice de drept privat nu există până la înregistrare. Persoana juridică ca subiect al raporturilor juridice i-a naştere din momentul adoptării hotărârii de înregistrare de către organul de stat, sau funcţionarul public competent şi înmatricularea datelor de identitate şi a altora stabilite de lege în registrul de stat. Din acelaşi moment aceasta dobândeşte şi capacitate juridică. Înregistrarea persoanelor juridice în Republica Moldova se face prin act administrativ. Numai dacă organul de înregistrare refuză înregistrarea din motive neîntemeiate, persoana lezată se poate adresa în instanţă pentru ca ultima prin act judecătoresc să oblige organul de a înregistra persoana juridică.

2. Persoanele juridice de drept public nu sunt supuse înregistrării de stat. Ele se consideră înfiinţate şi dobândesc capacitate la data întrării în vigoare a actului normativ prin care acestea se fondează sau la altă dată indicată în acesta. Potrivit art. 17 din Legea nr.764/2001 formarea unităţilor administrativ – teritoriale se efectuează de Parlament şi statutul de persoană juridică este dobândit la data indicată în actul adoptat de acesta. Banca Naţională a Moldovei a fost înfiinţată în concordanţă cu Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.122/1991 prin reorganizarea Băncii republicane din Moldova. Potrivit art.32 din Legea privind Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare nr.192/1998 „în termen de 2 luni de la întrarea în vigoare a prezentei legi Comisia de Stat pentru Piaţa Hârtiilor de Valoare se reorganizează în Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare”. Prin Legea cu privire la protecţia concurenţei nr.1103/2000 a fost fondată Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei şi a fost aprobat Regulamentul acesteia. Similar acestora se creează şi alte persoane juridice de drept public.

3.. Modul de înregistrare a persoanelor juridice de drept privat se stabileşte de acte normative speciale. Deşi procedura de înregistrare a persoanelor juridice cu scop lucrativ este distinctă de cea a persoanelor juridice cu nelucrativ totuşi de această divizare nu este atât de dură. De exemplu:

• 
  Camera Înregistrării de stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale înregistrează întreprinderile (societăţile comerciale, cooperativele de producţie şi de întreprinzător, întreprinderile de stat şi municipale) şi organizaţiile (cooperativele de consum, asociaţiile de economii şi împrumut a cetăţenilor, uniunile de întrepinderi, asociaţiile de locatari.). Înregistrarea la Camera Înregistrării de stat se efectuiază cu respectarea dispoziţiilor Legii cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor nr. 1265/2000 a altor acte normative care reglementează statutul juridic al subiectelor supuse înregistrării. Pentru a înregistra o persoană juridică la Camera Înregistrării de Stat oficiului teritorial al acesteia sau înseşi Camerei trebuie să i se prezinte actele stipulate de art.11 din Legea nr.1265/2000, iar acesta timp de 15 zile adoptă decizie de înregistrare sau de respingere a cererii de înregistrare. Dacă se adoptă hotărârea de înregistrare, persoana juridică se înscrie în Registrul de stat sub un anumit număr, indicându-se în mod obligatoriu datele principale de identitate ale acesteia (denumirea completă şi abreviată, sediul, obiectul principal de activitate, mărimea capitalului social), datele de identitate ale managerului principal şi al fondatorilor, precum şi alte date care le cere legea sau fondatorii. Ca dovadă a înregistrării de stat Camera eliberează managerului principal certificatul de înregistrare de modelul stabilit, iar la cererea acestuia sau a fondatorilor extrase din Registru.
  
• 
  Secţia organizaţii neguvernamentale şi partide politice a Ministerului Justiţiei înregistrează asocaţii obşteşti, fundaţii, instituţii, organizaţii şi partide politice, patronate, sindicate etc. Ţinerea registrelor de stat şi înregistrarea unor categorii de organizaţii necomerciale se execută de Ministerul Justiţiei: Astfel, potrivit art.19-25 a Legii nr.837/1996 se ţine registrul de stat şi se înregistrează asociaţiile obşteşti, potrivit art.15 din Legea nr.718/1991 se ţine registrul de stat şi se înregistrează partidele şi organizaţiile social politice, potrivit art. 17-19 din Legea nr.976/2000 se ţine registrul şi se înregistrează patronatele, potrivit art.10 din Legea nr.1129/2000 se înregistrează sindicatele, potrivit art.22 din Legea nr.581/1999 se ţine registrul organizaţiilor necomerciale şi se înregistrează fundaţiile etc.
  
• 
  Modul de înregistrare a cultelor este reglementat de legea despre Culte nr.979/1992 şi se exercită de Serviciul de Stat pentru problemele cultelor. Potrivit art.14 din Legea menţionată cultele în Republica Moldova se înregistrează prin procedura de recunoaştere a acestora, cu condiţia că au fost prezentate actele prevăzute de lege.
  

Fiecare din organele menţionate sunt împuternicite cu atribuţii de înregistrare şi sunt obligate să ţină registrul persoanelor juridice pe care le înregistrează. De exemplu Camera înregistrării de stat ţine registrul de stat al întreprinderilor, Ministerul Justiţiei ţine registrul asociaţilor obşteşti, a partidelor politice, Serviciul de stat pentru problemele cultelor ţine registrul cultelor. În registre se înscriu principalele date privind persoana juridică înregistrată. Astfel de date pe lângă numărul de înregistrare şi data înregistrării în registrul se înscrie denumirea, sediul, obiectul de activitate, scopul, persoanele care o vor gestiona şi reprezenta, iar pentru unele şi capitalul social, numele fondatorilor precum şi alte date stabilite de legile speciale sau care le solicită fondatorii.

Datele incluse în Registrul de stat în care sunt înregistrate persoanele juridice sunt accesibile tuturor persoanelor interesate. De exemplu, în Legea nr.1265/2001 se stipulează expres că Camera este obligată să elibereze extrase din Registrul de stat în termen de 3 zile de la solicitare.

4. Dispoziţia alin.(4) din articolul comentat stabileşte temeiurile generale de refuz a înregistrării de stat a persoanei juridice. Codul civil stabileşte două temeiuri de refuz - încălcare modului de constituire a persoanei juridice sau dacă actul de constituire nu corespunde cerinţelor stabilite în lege.

Prin încălcarea modului de constituire se înţelege nerespectarea de către fondatori a unor cerinţe sau neefectuarea unor operaţiuni stabilite de lege pentru constituirea persoanei juridice. Un motiv pentru respingerea înregistrării ar servi nevărsarea minimului de capital social stabilit la art.113 alin.(3) dacă se cere înregistrarea societăţii comerciale, nepetrecerea adunării constitutive la societatea pe acţiuni, nu sau semnat numărul necesar de fondatori (membri) sau nu au fost îndeplinite alte condiţii. Nu va fi înregistrat un partid politic dacă nu va avea cel puţin 5000 de membri domiciliaţi în cel puţin jumătate din unităţile administrativ teritoriale de nivelul doi, dar nu mai puţin de 600 în fiecare din acestea.

De cel de-al doilea temei de respingere a înregistrării Organul de stat poate face uz atunci când actul de constituire nu conţine prevederile indicate în lege pentru forma persoanei juridice, conţine unele prevederi care contravin legii, sau dacă nu este respectată forma stabilită. Prin alte norme inclusiv cele din legile speciale se pot stabili şi alte temeiuri de refuz al înregisrării de stat. Va fi respinsă înregistrarea persoanei juridice dacă există o altă persoană juridică cu aceiaşi denumire, sau dacă nu au fost prezentate toate actele necesare.