Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 50. Protecţia bunurilor celui dispărut fără veste

(1) Dacă este necesară administrarea permanentă a patrimoniului persoanei declarate dispărută fără veste, instanţa de judecată numeşte un administrator, cu care autoritatea tutelară încheie un contract de administrare fiduciară. La cererea persoanei interesate, instanţa de judecată poate numi un administrator şi înainte de expirarea unui an din ziua primirii ultimilor ştiri despre locul aflării persoanei dispărute.

(2) Declararea dispariţiei persoanei nu atrage modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor acesteia.
1. În scopul protejării averii persoanei declarate absente fără veste, precum şi a persoanelor aflate cu el în raporturi juridice, dar care nu şi le pot realiza din cauza absenţei persoanei, se instituie un administrator. Administratorul se numeşte de către instanţa de judecată, iar autoritatea tutelată încheie cu acesta un contract de administrare fiduciară. Contractul de administrare fiduciară este reglementat de prevederile art. art. 1053 – 1060. Administratorul fiduciar este în drept, în temeiul acestui contract, să efectueze orice acţiuni în interesul celui declarat absent fără veste, inclusiv şi să încheie acte juridice, să achite datoriile persoanei declarate absente fără veste, să înainteze pretenţii către debitorii celui declarat absent fără veste.

Administratorul este împuternicit să achite datoriile persoanei declarate absente fără veste, să înainteze pretenţii către debitorii celui declarat absent fără veste. Creditorii celui absent fără veste sunt în drept să înainteze pretenţii către administrator.

Ca excepţie, asupra averii persoanei declarate absente fără veste, administratorul se numeşte de către instanţa de judecată, la cererea persoanei interesate, chiar dacă nu a expirat termenul de un an din ziua primirii ultimilor ştiri despre locul aflării persoanei dispărute. Dacă persoana absentă fără veste este declarată prin hotărârea instanţei de judecată absentă fără veste, administratorul se înlocuieşte cu un alt administrator instituit în baza hotărârii instanţei de judecată prin care a avut loc declararea persoanei absente fără veste.

2. Declararea persoanei absente fără veste nu duce la modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor ei. Drepturile şi obligaţiile persoanei declarate absente fără veste sunt exercitate şi executate de către administrator.

Articolul 51. Efectele apariţiei persoanei declarate dispăruta fără veste

(1) Dacă persoana declarată dispărută fără veste apare sau dacă sînt ştiri despre locul aflării ei, instanţa de judecată, la cererea persoanei interesate, anulează hotărârea de declarare a dispariţiei şi desfiinţează, după caz, administrarea fiduciara a patrimoniului acesteia.

(2) Cel declarat dispărut poate cere administratorului fiduciar repararea prejudiciului cauzat prin administrarea necorespunzătoare a patrimoniului său.
1. Declararea persoanei absente fără veste prezumă aflarea acestuia în viaţă. Dacă persoana apare sau sunt ştiri despre locul aflării ei, instanţa de judecată printr-o nouă hotărâre anulează hotărârea pronunţată prin care persoana a fost declarată absentă fără veste. Anularea hotărârii instanţei de judecată are loc la cererea persoanei declarate absent fără veste sau altor persoane interesate în ordinea stabilită de art. 301 din CPC. Hotărârea de anularea constituie temei pentru desfiinţarea administrării fiduciare asupra bunurilor acesteia. Administratorul este obligat să prezinte proprietarului o dare de seamă despre cheltuielile care le-a suportat în legătură cu administrarea patrimoniului.

2. Deoarece administratorul fiduciar fiind obligat să administreze în nume propriu patrimoniul persoanei declarate dispărute, dar pe riscul şi pe contul acesteia, el este obligat să manifeste faţă de interesele persoanei declarate absente fără veste diligenţă de care dă dovadă în propriile afaceri. De aceea, dacă administratorul fiduciar nu administrează corespunzător patrimoniul persoanei declarate absente, ultima este în drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat (a se vedea art. 14 şi comentariul respectiv).

Articolul 52. Declararea persoanei decedata

(1) Persoana poate fi declarată decedată prin hotărâre a instanţei de judecată dacă timp de 3 ani la domiciliul său lipsesc ştiri despre locul unde se află sau după 6 luni dacă a dispărut în împrejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a presupune ca a decedat în urma unui anumit accident.

(2) Un militar sau o altă persoană dispărută fără veste în legătură cu acţiuni militare poate fi declarată decedată numai după expirarea a 2 ani de la încetarea acţiunilor militare.

(3) Ziua morţii persoanei declarate decedată se consideră ziua la care hotărârea judecătorească privind declararea decesului ei a rămas definitivă. Dacă o persoană dispărută în împrejurări care prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei de a presupune că a decedat în urma unui accident este declarată decedată, instanţa de judecată poate să declare ca dată a decesului ziua morţii ei prezumate.

(4) Declararea decesului produce aceleaşi efecte juridice ca şi decesul fizic constatat.
1. Persoana fizică poate fi declarată decedată dacă sunt întrunite condiţiile cerute de lege. Conform regulii generale, dacă, timp de 3 ani, la domiciliul persoanei lipsesc ştiri despre locul aflării şi au fost epuizate toate mijloacele posibile pentru stabilirea locului aflării, persoana poate fi declarată decedată de către instanţa de judecată la cererea persoanelor interesate. Pentru declararea persoanei decedată legea nu stabileşte obligativitatea declarării absenţei fără veste pe durata termenului în care ea a lipsit. Este suficient ca din momentul primirii ultimilor ştiri la domiciliu despre locul aflării persoanei să expire 3 ani. Declararea persoanei decedate poate avea loc şi după expirarea a 6 luni, dacă a dispărut în împrejurări ce prezentau o primejdie de moarte (calamităţi naturale – inundaţii, cutremure etc.) sau care dau temei a presupune ca a decedat în urma unui anumit accident (incendiu, catastrofe aeriene, auto, maritime etc.).

2. Dacă dispariţia fără veste este legată de acţiuni militare, atunci persoana poate fi declarată decedată numai după expirarea a 2 ani de la încetarea acţiunilor militare. În baza acestui temei poate fi declarat mort de către instanţa de judecată nu numai un militar, dar şi orice altă persoană fizică, care a dispărut în urma acţiunilor militare.

3. Ziua morţii persoanei declarate decedată, în temeiurile prezentului articol, se consideră ziua la care hotărârea judecătorească privind declararea decesului ei a rămas definitivă. Dar dacă persoana este declarată decedată în urma dispariţiei în împrejurări care prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei de a presupune că a decedat în urma unui accident, instanţa de judecată poate să declare ca dată a decesului ziua morţii ei prezumate, adică ziua în care a avut loc accidentul sau calamitatea naturală.

Declararea persoanei decedate la cererea persoanelor interesate are loc în conformitate cu prevederile Capitolului XXVII din CPC. La declararea persoanei decedate în baza temeiurilor stabilite la art. 52 alin. 1 şi alin.2 , instanţa de judecată reiese din prezumţia morţii acesteia. Cu toate acestea hotărârea definitivă a instanţei de judecată serveşte temei pentru introducerea în actele de stare civilă a datelor privind decesul persoanei. Dar declararea persoanei decedate nu exclude posibilitatea aflării ei în viaţă. Din aceste considerente hotărârea instanţei de judecată despre declararea decesului are forţă juridică numai la domiciliul ei, adică la locul unde a fost declarată decedată. Numai în acest loc se face înscrieri în actele de stare civilă despre decesul ei, căsătoria se consideră desfăcută, iar bunurile care-i aparţineau trec la moştenitori. Dacă persoana declarată decedată se află undeva în viaţă, hotărârea dată nu influenţează asupra capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu la locul aflării ei de facto. Toate convenţiile încheiate de persoana declarată decedată sun considerate valabile şi au putere juridică datorită faptului că ea posedă capacitate de exerciţiu. Declararea morţii nu influenţează asupra drepturilor ei subiective, dobândite acolo unde nu se ştie despre declararea decesului ei.

4. Declararea decesului are aceleaşi efecte juridice ca şi moartea fizică, ceea ce înseamnă că drepturile lui personale încetează ori se deschide succesiunea asupra bunurilor şi acestea trec la moştenitori.