Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu
Reprezentarea persoanei tutelate se face fără un mandat special
Yüklə 9,86 Mb.
|
Reprezentarea persoanei tutelate se face fără un mandat special, adică cel ce reprezintă nu are nevoie să dobîndească un act pentru fiecare caz în parte, deoarece însăşi decizia administraţiei publice locale despre numirea în funcţie de tutore sau curator serveşte ca mandat universal. 4.Ocrotirea părintească este mijlocul natural şi firesc de ocrotire a minorilor şi constă în totalitatea drepturilor şi îndatoririlor pe care le au părinţii faţă de copiii lor minori, indiferent dacă aceştea provin din căsătorie sau din afara căsătoriei, sau dacă aceştea sunt de provenienţă naturală sau adoptaţi. Tutela şi curatela asupra minorilor se instituie în caz de deces al părinţilor, în caz de decădere a părinţilor din drepturile părinteşti în baza art. 67 CF, în caz de luare a copilului de la părinţi fără decăderea lor din drepturile părinteşti în baza art. 71 CF,în caz cînd părinţii nu trăiesc împreună cu copilul şi nu participă la educaţia şi întreţinerea lui din motive neîntemeiate, în caz cînd părinţii sînt declaraţi incapabili de către instanţa judecătorească şi în alte cazuri cînd o cer interesele copilului, inclusiv la cererea părinţilor. Atît tutela cît şi curatela prezintă o sarcină gratuită şi obligatorie în virtutea căreia o anumită persoană denumită tutore sau curator este chemată să exercite drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de un copil minor, al cărui părinţi sînt decedaţi ori în imposibilitate de a-şi exercita îndatoririle.
b)Minorii în vîrsta de pînă la 14 ani nu posedă capacitatea de exerciţiu în pofida minorităţii, de aceea ei nu pot participa la raporturile juridice civile de sine stătător. Conform legislaţiei familiale (art. 61 CF) drepturile şi interesele legitime ale copiilor sînt apărate de către părinţii lor. În lipsa acestora apare problema asigurării educaţiei, creşterii şi dezvoltării minorului, apărării proprietăţii lui, asigurării materiale. Apărarea drepturilor personale nepatrimoniale a minorului este reglementată în detaliu de CF (art. 142-147). CC reglementează drepturile patrimoniale ale minorului şi anume drepturile de posesie, folosinţă şi dispoziţie a bunurilor care îi aparţin cu drept de proprietate. 2.Tutorele din momentul numirii lui în această funcţie reprezintă interesele persoanei tutelate. Prin reprezentarea minorului pînă la 14 ani şi a persoanei lipsite de capacitatea de exerciţiu în actele civile înţelegem încheierea acestora de către tutore, dar în numele şi pe seama minorului şi a persoanei lipsite de capacitatea de exerciţiu. Între tutore şi persoana tutelată există o autonomie patrimonială adică tutorele nu are drept de proprietate asupra bunurilor persoanei tutelate şi cel de sub tutelă nu are drept de proprietate asupra bunurilor tutorelui, deaceea este şi firesc ca efectele actelor juridice încheiate de tutore să se răsfrîngă asupra patrimoniului persoanei tutelate. Actele juridice pe care tutorele le poate încheia în calitate de reprezentant legal pot fi clasificate în trei grupe:
Prin acţiunile sale tutorele completează capacitatea de exerciţiu a persoanei incapabile şi a minorului în vîrstă de pînă la 14 ani şi în aşa mod cel de sub tutelă poate în deplină măsură să-şi realizeze drepturile personale nepatrimoniale şi cele patrimoniale. Tutela este o sarcină socială, de onoare şi de încredere deaceia tutorele încheie fără mandat în numele şi în interesul persoanei tutelate actele juridice necesare. Articolul 34. Curatela. (1) Curatela se instituie asupra minorilor în vîrstă de la 14 la 18 ani, precum şi asupra persoanelor fizice limitate în capacitate de exerciţiu de către instanţa de judecată din cauza consumului abuziv de alcool, consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope. (2) Curatorul îşi dă consimţămîntul la încheierea actelor juridice pe care persoana fizică ce se află sub curatelă nu are dreptul să le încheie de sine stătător. (3) Curatorul ajută persoana care se află sub curatelă în realizarea drepturilor şi îndelinirea obligaţiilor şi o protejează împotriva abuzurilor unor terţi. 1.Minorul care a împlinit vîrsta de 14 ani îşi exercită singur drepturile şi îşi execută tot astfel obligaţiile, însă pentru al apăra împotriva abuzurilor terţilor persoane asupra lui se instituie curatela. Dacă pînă la vîrsta de 14 ani minorul s-a aflat sub tutelă aceasta se transformă în curatelă fără o decizie specială a autorităţii tutelare. În realizarea drepturilor personale nepatrimoniale şi executarea obligaţiilor personale nepatrimoniale curatela nu se deosebeşte de tutelă. Atunci cînd minorul îşi realizează drepturile patrimoniale sau îşi execută obligaţiile patrimoniale minorul are nevoie de ajutorul curatorului. Persoanele fizice majore pot fi limitate în capacitatea de exerciţiu de către instanţa de judecată în cazurile cînd:
Spre deosebire de minorul în vîrsta de la 14 la 18 ani asupra căruia curatela se stabileşte în scopul apărării lui, numirea curatorului asupra persoanei limitate în capacitate de exerciţiu se face cu scopul de a proteja drepturile patrimoniale ale acesteia cît şi a familiei sale. 2.Minorii în vîrstă de la 14 la 18 ani aflaţi sub curatelă pot de sine stătător să încheie acte juridice de mică valoare care se execută la momentul încheierii lor, să dispună de veniturile rezultate din activităţi proprii, să exercite dreptul de autor asupra unui rezultat al activităţii intelectuale, să facă depuneri în instituţiile financiare şi să dispună de aceste depuneri (art. 21 CC). Persoanele care sînt limitate în capacitatea de exerciţiu de către instanţa de judecată se bucură de aceleaşi drepturi. Curatorul îşi dă consimţămîntul la încheierea actelor juridice, altele decît cele expuse mai sus. Pentru încheierea de către minor sau persoana limitată în capacitatea de exerciţiu a actelor juridice indicate la art. 42 CC se cere consimţămîntul curatorului şi permisiunea prealabilă a autorităţii titulare de la domiciliul persoanei aflate sub curatelă. Consimţămîntul curatorului poate fi dat prealabil încheierii actului juridic sau actul juridic poate fi încuviinţat ulterior, dacă nu sînt lezate interesele persosanei aflate sub curatelă. Curatorul nu poate să-şi dee consimţămîntul pentru încheierea actelor juridice prevăzute la art. 43 CC nici chiar cu încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. 3.Libertatea oferită minorului în vîrstă de la 14 la 18 ani inclusiv pentru încheierea actelor juridice, dispunerea de veniturile rezultate din munca proprie etc., nu trebuie să-i dăuneze. Curatorul este chemat să-i ajute persoanei aflate sub curatelă să-şi exercite drepturile în modul cel mai convenabil pentru el. Ajutorul se poate manifesta prin diferite forme: sfaturi, consultaţii, adresări în diferite instituţii pentru adolescenţi sau instituţii curative care ar putea schimba situaţia celui limitat în capacitate de exerciţiu, distribuirea corectă a sumelor primite pentru asigurarea întreţinerii materiale. Curatorul trebuie să-l ajute pe cel de sub curatelă să-şi îndeplinească obligaţiile şi să-l protejeze de abuzul terţelor persoane, minorul să frecventeze şcoala pînă la vîrsta de 16 ani, cel limitat în capacitate de exerciţiu să dispună de veniturile sale în aşa mod ca să-şi poată satisface necesităţile curente. Dacă a fost încheiat un act juridic fără consimţămîntul lui curatorul se poate adresa în instanţa judecătorească pentru a cere declararea nulităţii actului juridic. Articolul 35. Autorităţile tutelare. (1) Autorităţi tutelare sînt autorităţile administraţiei publice locale. (2) Autoritatea tutelară de la domiciliul persoanei care se află sub tutelă supraveghează activitatea tutorelui sau a curatorului ei. 1.Autorităţile administraţiei publice locale – consiliile executive ale municipiilor, oraşelor, raioanelor, satelor sînt autorităţi tutelare care iau toate deciziile referitor la problemele tutelei şi curatelei. Exercită funcţiile de autorităţi tutelare direcţiile sau secţiile de învăţămînt – în cazul minorilor şi direcţiile sau secţiile de asistenţă socială în cazul persoanelor majore, lipsite de capacitate de exerciţiu printr-o hotărîre a instanţei judecătoreşti sau copii minori cu handicap care se află în instituţiile subordonate Ministerului Muncii şi Asistenţă Socială. Direcţiile sau secţiile de învăţămînt îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului propriu , elaborat în conformitate cu Regulamentul-tip al Direcţiei generale judeţene (municipale) învăţămînt aprobat prin HG 1380/2002 şi , ulterior, aprobat de Ministerul Educaţiei. Documentul în cauză prevede că direcţiile sau secţiile de învăţămînt exercită funcţia de protecţie a drepturilor copilului , organizează munca de plasare a minorilor orfani şi a celor lipsiţi de grijă părintească în instituţiile respective sau familii ,prezintă spre examinare administraţiei publice locale propuneri de acordare a înlesnirilor pentru întreţinerea lor în instituţiile de învăţămînt şi în şcolile de meserii ,examinează petiţiili şi propunerile cetăţenilor ,întreprinde măsuri în vederea lichidării neajunsurilor semnalate ,hotărăşte toate problemele în legătură cu instituirea tutelei sau curatelei. În Republica Moldova este şi un organ guvernamental care se ocupă cu protecţia copiilor orfani şi celor lipsiţi de grijă părintească – Comitetul pentru Înfiere care a fost instituit prin HG 749/1993. În localităţile unde lipsesc secţiile sau direcţiile de învăţămînt sau asistenţă socială problemele de tutelă şi curatelă sînt puse pe seama secretarilor consiliilor locale. 2.Tutorii şi curatorii sînt obligaţi, să prezinte periodic nu mai rar decît o dată pe an direcţiilor (secţiilor) învăţămînt sau asistenţă socială de la domiciliul lor dări de seamă privind activitatea sa în domeniul protecţiei drepturilor celor puşi sub tutelă sau curatelă. Autoritatea tutelară verifică dările de seamă prezentate, efectuează controale şi acordă ajutor tutorilor şi curatorilor în ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor lor, iar în caz de depistare a încălcărilor i-a măsuri pentru înlăturarea lor.Supravegherea activităţii tutorilor (curatorilor) este obligatorie şi cuprinde toate categoriile persoanelor incapabile şi cu capacitate de exerciţiu limitată. Prin supraveghere permanentă autoritatea tutelară minimalizează cazurile de comportament indiferent , abuziv a tutorilor (curatorilor) faţă de persoanele tutelate. Metoda supravegherii variază în dependenţă de persoana care se află sub tutelă (curatelă). Dacă sub tutelă este o persoană incapabilă se controlează condiţiile de trai, acordarea ajutorului medical, procurarea medicamentelor necesare etc. În cazul minorilor se atrage o atenţie deosebită la metodele de educaţie a copilului. În cazul persoanelor limitate în capacitatea de exerciţiu se controlează eficacitatea curatelei—dacă veniturile celui de sub curatelă se folosesc pentru binele familiei lui şi nu în daună. Controlul activităţii tutorilor (curatorilor) are ca scop acordarea ajutorului necesar şi înlăturarea neajunsurilor care pot apărea pe parcurs.
2.Hotărîrea despre numirea tutorelui sau curatorului este luată de conducătorul administraţiei publice locale şi poate fi contestată la organele administraţiei publice locale ierarhic superioare sau în instanţa de judecată. Dreptul de a contesta hotărîrea o au părinţii (părintele), rudele apropiate, instituţiile educative, curative şi alte persoane interesate. 3.Din momentul aflării ştirilor despre necesitatea instituirii tutelei sau curatelei atrubuţiile acestora sînt executate de autorităţile tutelare prin numirea unui reprezentant care va avea grijă pînă la numirea tutorelui (curatorului) să asigure ocrotirea drepturilor şi intereselor persoanelor minore, cu capacitate de exerciţiu limitată sau lipsite de capacitatea de exerciţiu. Asupra fiecărui caz de numire a tutorelui sau curatorului autoritatea tutelară deschide un dosar personal unde sînt păstrate toate documentele necesare cît şi procesele verbale ale controlului condiţiilor de viaţă a tutelatului şi inventarierii bunurilor lui. Articolul 37. Obligaţia de informare despre persoanele asupra cărora trebuie instituită tutela sau curatela. În termen de 5 zile de la data aflării că asupra persoanei trebuie instituită tutela sau curatela, au obligaţia să înştiinţeze autoritatea tutelară: a)cei apropiaţi persoanei, precum şi administratorul şi locatarii casei în care locuieşte; b)serviciul de stare civilă, în cazul înregistrării unui deces, precum şi notarul public, în cazul deschiderii unei succesiuni; c)instanţa judecătorească, lucrătorii procuraturii şi ai poliţiei, în cazul pronunţării, aplicării sau executării unei sancţiuni privat de libertate; d)autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană. 1.Temei pentru instituirea tutelei şi curatelei serveşte depistarea şi luarea la evidenţă la timp a minorilor lipsiţi de grijă părintească, a persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu limitată. Depistarea şi evidenţa acestor persoane este o obligaţie directă a funcţionarilor autorităţii tutelare, împuternicite să acţioneze în scopul ocrotirii lor. Totodată pentru majorarea eficacităţii activităţii în domeniu legea obligă şi cetăţenii să informeze imediat dar nu mai tîrziu de 5 zile autoritatea tutelară despre toate persoanele care necesită ocrotire prin tutelă (curatelă). Sînt obligaţi să prezinte astfel de informaţii cei apropiaţi persoanei ce necesită tutelă (curatelă), aceştea pot fi membrii familiei lui sau persoanele la care locuieşte minorul, persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu limitată, cît şi administratorul şi locatarii casei în care persoana locuieşte. Funcţionarul serviciului de stare civilă care înregistrează decesul unei persoane este obligat să anunţe autoritatea tutelară în cazul cînd din documentele prezentate rezultă că în familia decedatului au rămas persoane ce necesită instituirea tutelei (curatelei); tot la fel şi în cazul notarului care a înregistrat deschiderea succesiunii. Instanţa de judecată informează autoritatea tutelară despre copiii minori ai căror părinţi au fost decăzuţi din drepturile părinteşti, copiii au fost luaţi de la părinţi fără decăderea din drepturile părinteşti; despre persoanele care prin hotărîrea instanţei de judecată au fost lipsite de capacitatea de exerciţiu sau au fost limitate în capacitatea de exerciţiu şi în alte cazuri. Lucrătorii poliţiei şi procuraturii în toate cazurile cînd sînt aplicate sancţiuni privative de libertate faţă de persoanele care au la întreţinere şi îngrijire persoane ale căror drepturi şi interese trebuie ocrotite prin tutelă (curatelă). Obligaţia de informare o au şi alte persoane cu funcţii de răspundere care prin activitatea sa profesională sînt strîns legaţi de copii minori – conducătorii şcolilor, instituţiilor preşcolare, curative, educative şi de alt ordin. Categoria alte persoane presupune obligaţia tuturor cetăţenilor de a prezenta autorităţii tutelare orice fel de informaţie despre minorii rămaşi fără grijă părintească sau persoane incapabile ori cu capacitate limitată care au nevoie de ocrotire. 2.Termenul de 5 zile este stabilit de legislaţie în scopul întăririi comportamentului respectiv a persoanelor cu funcţii de răspundere, a membrilor societăţii în întregime şi pentru manifestarea grijii faţă de copiii rămaşi fără ocrotire părintească şi a persoanelor care nu pot de sine stătător să-şi apere drepturile şi interesele personale şi patrimoniale. 3.Obligaţia prevăzută la lit. a-d), art. 37 CC este asigurată de sancţiuni juridice prevăzute la art. 171³ C cu privire la CA/1985 care prevede că încălcarea de către persoanele cu funcţii de răspundere din instituţiile de instruire, curative, de asistenţă socială şi din alte instituţii similare a termenului de 5 zile pentru comunicare autorităţii tutelare despre copiii rămaşi fără îngrijire părintească care pot fi transmişi sub tutelă (curatelă) atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la cinci la zece salarii minime. 4.La primirea informaţiei autoritatea tutelară efectuiază în termen de 3 zile un control în scopul asigurării veridicităţii informaţiei. Rezultatele controlului sînt elucidate într-un proces-verbal care serveşte temei pentru luarea persoanei la evidenţă şi săvîrşirea acţiunilor de instituire a tutelei (curatelei). Articolul 38. Tutorele şi curatorul. (1) Poate fi tutore sau curator o singură persoană fizică sau soţul şi soţia împreună dacă nu se află în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute la alin.(4) şi au consimţit expres. (2) Atribuţiile de tutore şi curator asupra persoanei internate în o instituţie de asistenţă socială publică, de educaţie, de învăţămînt, de tratament sau în o altă instituţie similară sînt exercitate de aceste instituţii, cu excepţia cazului în care persoana are tutore sau curator. (3) Tutorele sau curatorul este desemnat de autoritatea tutelară de la domiciliul persoanei asupra căreia trebuie instituită tutela sau curatela, din oficiu sau la sesizarea celor menţionaţi la art.37. (4) Nu poate fi tutore sau curator:
1.Tutore (curator) poate fi orice persoană fizică care a împlinit majoratul şi întruneşte condiţiile morale necesare pentru îndeplinirea unei astfel de obligaţii. Autoritatea tutelară numeşte tutorele (curatorul) asupra minorului, asupra persoanei incapabile sau cu capacitate de exerciţiu limitată, numai cu consimţămîntul acesteia. Dacă cel ce pretinde a fi tutore (curator) este căsătorit se cere şi consimţămîntul soţului lui. De regulă, autoritatea tutelară numeşte un tutore (curator), deoarece sarcina tutelei (curatelei) cere o activitate personală şi o răspundere personală. Dar, deseori, cei ce au nevoie de ocrotire prin tutelă (curatelă), şi îndeosebi minorii, sînt plasaţi în familia tutorelui (curatorului). În aceste cazuri pot fi numiţi tutori (curatori) soţul şi soţia împreună, dacă ambii şi-au dat acordul şi nu se află în cazurile de incompatibilitate prevăzute la alin.(4) al prezentului articol. 2.Lipsa posibilităţilor de a aranja minorii orfani sau lipsiţi de grijă părintească cît şi majorii lipsiţi de sau limitaţi în capacitatea de exerciţiu duce la necesitatea plasării lor în instituţii de stat pentru copii de vîrstă preşcolară, şcoli-internat pentru copii orfani sau semiorfani; instituţii de tip sanatorial pentru copii cu handicap, instituţii curative, case de invalizi pentru copii sau pentru persoane bolnave psihic, instituţii de reabilitare a persoanelor ce fac abuz de alcool sau substabţe narcotice etc. Tutore sau curator în aceste cazuri nu se numeşte şi conform alineatului 2 al prezentului articol atribuţiile de tutore (curator) sînt exercitate de aceste instituţii. Funcţiile tutorelui (curatorului) sînt îndeplinite de conducătorul instituţiei educative sau curative în care se află minorul sau persoana incapabilă sau cu capacitate de exerciţiu limitată, adică directorul şcolii-internat, medicul-şef al casei de invalizi, ai spitalului etc.; şi nu medicul de servici sau pedagogul copilului. Conducătorul instituţiilor enumerate îndeplineşte funcţiile de tutore (curator) paralel cu funcţiile sale prevăzute de regulamentul acestor instituţii. Ei apără atît drepturile şi interesele personale cît şi drepturile şi interesele patrimoniale ale persoanelor tutelate în raport cu terţele persoane. În caz de necesitate conducătorii instituţiilor reprezintă persoanele în instanţa de judecată fără mandat special. Dacă minorul sau persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau limitată în capacitatea de exerciţiu au deja numit un tutore (curator) şi sînt plasaţi în instituţiile enumerate mai sus temporar, ocrotirea drepturilor persoanelor de sub tutelă (curatelă) se înfăptuieşte de către tutore (curator). Autoritatea tutelară este în drept să hotărască problema încetării funcţiei de tutore (curator) în cazurile cînd plasamentul în instituţiile de stat cu întreţinere deplină a devenit permanent. 3.Tutorele (curatorul) este desemnat de autoritatea tutelară de la domiciliul persoanei asupra căreia trebuie instituită tutela sau curatela în cazurile cînd există informaţia unei instituţii sau a unei persoane despre minorii orfani sau lipsiţi de grijă părintească sau despre persoane lipsite de sau limitate în capacitatea de exerciţiu. Informaţia este urmată de un control rezultatele căruia sînt oglindite într-un proces verbal care reflectă vericiditatea acesteia şi cererea persoanei care doreşte să devină tutore (curator). Din oficiu tutorele (curatorul) se desemnează în astfel de cazuri cum ar fi tutela asupra minorului ai cărui părinţi au fost decăzuţi din drepturile părinteşti la cererea autorităţii tutelare; asupra persoanei care are tulburări mintale şi a fost lipsită de capacitatea de exerciţiu la cererea autorităţii tutelare. 4.După cum s-a menţionat mai sus minorul în vîrstă de pînă la 14 ani are nevoie de tutelă, iar cel în vîrstă de la 14 la 18 ani de curatelă, deaceea persoana care nu a împlinit majoratul nu poate fi numită nici tutore şi nici curator. Persoanele care sînt lipsite de sau limitate în capacitatea de exerciţiu, decăzute din drepturile părinteşti, cele în privinţa cărora a fost anulată adopţia din culpa lor, restrînse în drepturile civile nu pot fi numite tutore (curator) în cazurile în care faptul este dovedit printr-o hotărîre rămasă definitivă a instanţei judecătoreşti. Cerinţa faţă de starea sănătăţii stipulară la lit.d) presupune că cel ce urmează a fi numit tutore sau curator nu trebuie să sufere de boli grave transmisibile care ar duce la pierderea capacităţii de muncă pentru o perioadă îndelungată, sau astfel de boli care i-ar împiedica deplasarea liberă, sau ar fi de o vîrstă foarte înaintată şi nu şi-ar putea îndeplini funcţiile. Pentru ca tutela (curatela) să-şi atingă scopul de ocrotire persoanele ce pretind a fi numite în această funcţie trebuie să nu fie cu rele purtări, adică să aibă calităţi morale respective care le-ar permite să crească, să educe minorii şi să acorde ajutor necesar persoanelor lipsite de sau limitate în capacitatea de exerciţiu. Calităţile morale presupun că persoana respectă ansamblul normelor de conveţuire, de comportare faţă de alţii şi faţă de colectivitate. Cazurile prevăzute la lit.g) şi i) al prezentului articol pot servi temei de refuz pentru numirea tutorelui (curatorului) atunci cînd autoritatea tutelară posedă destule probe care dovedesc că interesele persoanei ce pretinde această funcţie vin în conflict cu interesele persoanei puse sub tutelă (curatelă), sau există o hotărîre anterioară a autorităţii tutelare despre înlăturarea din culpa lui a fostului tutore (curator). Impedimentul prevăzut la lit.h) poate fi dovedit printr-un testament autentificat în modul prevăzut de lege. Această prevedere este nouă pentru legislaţia noastră şi poate fi explicată doar prin simplul respect faţă de părintele decedat considerîndu-se că el a avut destule motive pentru îndepărtarea persoanei de la tutela (curatela) copilului său. Interdicţia prevăzută la lit.j) se bazează pe faptul că cel ce se află într-o instituţie curativă sau educativă este tutelat de conducătorul acestei instituţii în temeiul alinetului 2 al prezentului articol. În cazul cînd persoana ce se află în relaţii de muncă cu instituţia în care este internată persoana tutelată, a fost numită tutore (curator) anterior, autoritatea tutelară emite o hotărîre despre încetarea tutelei (curatelei). Yüklə 9,86 Mb. Dostları ilə paylaş:
|