Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu
Articolul 39. Caracterul personal şi gratuit al tutelei şi curatelei
Yüklə 9,86 Mb.
|
Articolul 39. Caracterul personal şi gratuit al tutelei şi curatelei. (1) Tutela şi curatela sînt sarcini personale. (2) Obligaţiile de tutelă şi curatelă se îndeplinesc gratuit. Tutorele şi curatorul au dreptul să ceară compensarea tuturor cheltuielilor aferente îndeplinirii obligaţiilor de tutelă şi curatelă. (3) Autoritatea tutelară poate, ţinînd seama de cuantumul şi componenţa patrimoniului celui pus sub tutelă sau curatelă, să decidă ca administrarea patrimoniului sau doar a unei părţi din el să fie încredinţată unei persoane fizice sau unei persoane juridice competente. 1.Tutela şi curatela sînt sarcini personale, ceea ce înseamnă că ele nu pot fi transmise şi trebuiesc îndeplinite de persoana numită în această funcţie. Dacă tutorele (curatorul) din diferite motive întemeiate (boală gravă, schimbarea situaţiei familiale, schimbarea domiciliului etc.) îşi încetează activitatea, dar persoana tutelată mai are nevoie de ocrotire, autoritatea tutelară poate numi un alt tutore (curator). 2.Tutorele (curatorul) nu este remunerat pentru îndeplinirea obligaţiilor care şi le-a asumat în mod benevol. Activitatea lui nu este remunerată deoarece fiind o sarcină personală ea pune, în primul rînd, accentul pe grija de sănătatea şi dezvoltarea celui pus sub tutelă (curatelă), şi, în al doilea rînd, el nu este obligat să-l întreţină pe cel tutelat din mijloace proprii. Dacă tutorele (curatorul) în diferite împrejurări a fost nevoit să facă cheltuieli pentru îndeplinirea obligaţiilor de tutelă (curatelă), cum ar fi, de exemplu, tratament medical urgent, păstrarea bunurilor, cheltuieli şcolare etc., el este în drept să ceară autorităţii tutelare compensarea acestor cheltuieli, ce pot fi acoperite din mijloacele celui pus sub tutelă (curatelă). În cazul lipsei acestor mijloace problema poate fi soluţionată de administraţia publică locală prin stabilirea unor îndemnizaţii sau ajutoare prevăzute de legislaţia în vigoare. 3.Dacă cel pus sub tutelă (curatelă) are un patrimoniu costisitor compus din mai multe bunuri de preţ (imobile, titluri de valoare, cotă de participaţiune în capitalul social al unei persoane juridice, mijloace de transport etc.) autoritatea tutelară poate decide ca afministrarea întregului patrimoniu sau doar a unei părţi din el să fie încredinţată unei persoane fizice, alteia decît tutorul (curatorul) sau unei persoane juridice competente. Aceasta se face prin încheierea unui contract de administrare fiduciară între autoritatea tutelară şi persoana fizică sau juridică desemnată de ea (art. 1053 p.5 CC). Această activitate poate fi efectuată gratuit sau poate fi remunerată.
(2) Tutorelui şi curatorului le revin drepturile şi obligaţiile de părinte în educarea minorului. 1.Pentru ca tutorele (curatorul) să-şi poată mai bine îndeplini obligaţiile ce îi revin el trebuie să locuiască împreună cu minorul sau persoana incapabilă ori limitată în capacitatea de exerciţiu aflate sub tutela sa. Tutorele dobîndeşte dreptul de folosinţă la locuinţa minorului însă nu dreptul de proprietate. Dacă tutorele (curatorul) decide să-şi schimbe locul de trai, în locuinţa celui tutelat, la altă adresă, ori în altă localitate el trebuie în mod obligatoriu să anunţe autoritatea tutelară pentru ca aceasta să poată controla dacă sînt respectate interesele celui pus sub tutelă (curatelă) şi în continuare să supravegheze activitatea lui. 2.Autoritatea tutelară poate da încuviinţare minorului care a atins vîrsta de 14 ani pentru a locui separat de curator, dacă el doreşte să-şi schimbe felul învăţăturii ori pregătirii profesionale şi dacă acest fapt nu va influenţa negativ asupra educaţiei copilului. 3.Grija de întreţinerea persoanei puse sub tutelă sau curatelă presupune asigurarea lui cu hrană , îmbrăcăminte, medicamente, mijloace pentru instruirea copiilor, odihnă şi alte mijloace care asigură traiul şi sănătatea persoanelor bolnave, creşterea şi dezvoltarea copiilor minori din mijloacele celui tutelat. Tutorele (curatorul) poate întreţine persoana aflată sub tutelă şi din mijloace proprii însă nu este obligat să o facă. Lăsarea minorului sau a persoanei lipsite de sau limitate în capacitate de exerciţiu fără ajutor atraje după sine răspunderea, după caz, civilă, contravenţională sau penală. 4.Tutorele şi curatorul sînt obligaţi să apere drepturile şi interesele persoanei puse sub tutelă sau curatelă în raporturile lor cu terţele persoane, în toate organele inclusiv şi în instanţa de judecată. Tutorele (curatorul) este nu numai în drept dar şi obligat să ceară înapoierea minorului, atunci cînd acesta este deţinut de către alte persoane sau şi-a schimbat locuinţa fără învoirea autorităţii tutelare (art.146 CF). În cazul persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu, dacă cel tutelat se însănătoşeşte tutorele este obligat să se adreseze în instanţa judecătorească pentru ca aceasta să constate dacă poate fi restabilită capacitatea de exerciţiu şi tutela încetată. Curatorul celui limitat în capacitate de exerciţiu la fel este obligat să se adreseze în instanţa judecătorească dacă cel de sub curatelă s-a tratat, nu mai face abuz de băuturi alcoolice, droguri sau substanţe psihotrope şi nu înrăutăţeşte starea materială a familiei sale pentru ca instanţa să hotărască întrebarea despre restabilirea capacităţii de exerciţiu. Tutorele (curatorul) poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat de persoanele tutelate conform art.1406-1409 CC. 5.Tutorele şi curatorul au aceleaşi drepturi şi obligaţii în educarea minorului. În esenţă ele coincid cu drepturile şi obligaţiile părinţilor faţă de copiii lor. Tutorele (curatorul) la fel ca şi părintele este în drept să aleagă procedeele de educare a minorului. Metodele de educare a copiilor trebuie să excludă comportamentul abuziv, insultele şi maltratările de orice ordin, cît şi expluatarea minorului. La alegerea procedeelor de educare el trebuie să ee în consideraţie opinia copilului şi recomandările autorităţii tutelare. Exprimarea opiniei de către copil poate avea loc la orice vîrstă de la care copilul îşi conştientizează acţiunile. În cazul apariţiei unor contradicţii, neînţelegeri tutorele şi curatorul se poate adresa la autoritatea tutelară pentru a primi ajutorul respectiv. Tutorele (curatorul) alege, ţinînd cont de opnia copilului minor forma şi instituţia de învăţămînt. El este obligat să asigure ca minorul să obţină studiile de învăţămînt general de nouă ani (Legea 547/1995), să fie crescut sănătos, pregătit profesional în conformitate cu capacităţile lui şi potrivit cerinţelor şi scopurilor societăţii noastre. Articolul 41. Administrarea patrimoniului celui pus sub tutelă. (1) Tutorele administrează şi dispune eficient de bunurile celui pus sub tutelă, în numele acestuia, dacă nu este numit un administrator al bunurilor. (2) La numire, tutorele, în prezenţa reprezentantului autorităţii tutelare, inventariază bunurile celui pus sub tutelă şi prezintă autorităţii tutelare inventarul spre aprobare. (3) Sumele cuvenite celui pus sub tutelă, sub formă de pensie, ajutor, pensie alimentară şi alte venituri curente, se primesc şi se cheltuiesc de către tutore pentru întreţinerea celui pus sub tutelă. (4) Dacă veniturile curente sau mijloacele baneşti ale celui pus sub tutelă nu sînt suficiente pentru acoperirea tuturor cheltuielilor necesare, acestea pot fi acoperite din contul bunurilor lui, cu acordul autorităţii tutelare. (5) Tutorele este dator să întocmească şi să prezinte anual autorităţii tutelare, în termen de 30 de zile de la sfîrşitul anului calendaristic, un raport privind modul în care s-a îngrijit de cel pus sub tutelă şi despre administrarea şi dispunerea de bunurile acestuia. 1.Latura patrimonială a ocrotirii minorului şi persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu constă în drepturile şi obligaţiile tutorelui cu privire la administrarea patrimoniului celui tutelat. Aceasta presupune acţiunile pe care le desfăşoară tutorele în scopul utilizării, conservării sau înstrăinării bunurilor ce aparţin celui pus sub tutelă. Scopul administrării bunurilor celui aflat sub tutelă este eficienţa, ceea ce presupune că tutorele trebuie să utilizeze bunurile doar în interesele celui pus sub tutelă şi în conformitate cu legea să întrebuinţeze veniturile şi fructele dobîndite din patrimoniu pentru binele tutelatului, dacă este necesar, să efectuieze acte de conservare a bunurilor sau acte de înstrăinare. Tutorele poate dispune de toate bunurile celui pus sub tutelă dacă nu a fost numit un administrator asupra lor. În cazul numirii acestuia tutorele administrează şi dispune doar de bunurile rămase în gestiunea sa. El poate încheia în numele minorului şi pentru folosul lui acte de dispoziţie cu excepţia celor prevăzute la art.43 CC. 2.Pentru a asigura o administrare eficientă a bunurilor autoritatea tutelară trebuie să dispună de o informaţie completă privind patrimoniul celui pus sub tutelă. În acest scop la numire tutorele inventariază bunurile celui pus sub tutelă. Inventarierea presupune enumerarea tuturor bunurilor, descrierea fiecăruia în parte, evaluarea lor ţinîndu-se cont de perioada de folosinţă, a lor, uzură, costul total al bunurilor în bani. La întocmirea procesului-verbal privind inventarierea este obligatorie prezenţă reprezentantului autorităţii tutelare, care semnează inventarul după ce ultimul se prezintă autorităţii tutelare spre aprobare. Procesul-verbal se întocmeşte în două exemplare dintre care unul se păstrează la autoritatea tutelară în dosarul celui tutelat, iar al doilea la tutore, ceea ce asigură posibilitatea controlului asupra îndeplinirii de către tutore a obligaţiei prevăzute la alineatul 1 al prezentului articol. 3.Minorii lipsiţi de grijă părintească, de regulă, beneficiază de pensie pentru pierderea întreţinătorului, dacă au decedat părinţii sau unul din ei, de pensie alimentară dacă părinţii sau unul din ei nu locuiesc împreună cu copilul, de îndemnizaţii sau ajutoare materiale plătite din sistema asigurărilor sociale de stat. Cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu la fel pot beneficia de o pensie pentru invaliditate, pensie pentru limită de vîrstă, îndemnizaţie de şomer sau alte îndemnizaţii prevăzute de legislaţie. Izvor al veniturilor curente a celui tutelat pot fi şi dividenzii primiţi de el din acţiile care îi aparţin, dobînda la banii depuşi într-o instituţie bancară şi alte miloace provenite din gestionarea averii lui. Toate sumele cuvenite celui pus sub tutelă le primeşte tutorele şi trebuie să dispună de ele în aşa mod ca cel tutelat să fie asigurat cu cele necesare traiului (hrană, locuinţă, îmbrăcăminte, asistenţă medicală, instruire pentru copii etc.). 4.Politica socială din ţară prevede că statul acordă susţinere materială minorilor lipsiţi de grijă părintească şi persoanelor cu handicap. În acest scop legislaţia prevede un şir de îndemnizaţii şi ajutoare pentru populaţie. Dar, deseori, sumele acordate nu pot satisface nevoile curente ale persoanelor tutelate. În cazul veniturilor insuficiente pentru întreţinerea celui de sub tutelă tutorele se poate adresa la organul administraţiei publice locale pentru ca să-i fie acordat un ajutor unic sau lunar. Dacă nici ajutorul acordat nu poate acoperi cheltuielile necesare întreţinerii tutorele poate înstrăina bunurile minorului. Tutorele este obligat să dispună eficient de bunurile celui pus sub tutelă. Deaceea în cazurile cînd bunurile tutelatului nu pot fi păstrate, deoarece pot să-şi pieardă valoarea, să fie supuse stricăciunii sau pieirii, tutorele le poate înstrăina pentru a acoperi cheltuielile necesare întreţinerii şi pentru a îndeplini sarcina unei buni gospodăriri a patrimoniului fără acordul autorităţii tutelare. În toate celelalte cazuri înstrăinarea bunurilor celui pus sub tutelă poate avea loc numai cu acordul autorităţii tutelare. 5.Exercitarea de către tutore a obligaţiei de a primi şi cheltui sumele cuvenite celui pus sub tutelă pentru întreţinerea persoanei tutelate este strîns legată de o altă obligaţie – de a duce evidenţa veniturilor şi cheltuielilor. La autoritatea tutelară se prezintă un raport anual în care sînt oglindite în cifre, pe de o parte, sumele primite în formă de pensii, îndemnizaţii, ajutoare, dobînzi, dividenzi, alte venituri de la folosirea patrimoniului celui tutelat, şi pe de altă parte, cheltuielile făcute pentru întreţinerea celui tutelat şi despre modul de administrare şi dispunere de bunurile celui tutelat. Prezentarea dărilor de seamă într-un anumit termen – anual în timp de 30 de zile de la sfîrşitul anului calendaristic – urmăreşte scopul controlului obligatoriu privind activitatea tutorelui. Autoritatea tutelară poate cere prezentarea dării de seamă şi în alţi termeni, dacă există un patrimoniu valoros, dacă cel tutelat are nevoie de o îngrijire specială, dacă există careva informaţii că tutorele nu-şi îndeplineşte conştiincios funcţiile şi în alte cazuri. Rezultatele raportului sînt verificate şi aprobate de persoana cu funcţii de răspundere a autorităţii tutelare. Articolul 42. Autorizaţia autorităţii tutelare pentru încheierea de acte juridice. (1) Fără permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare, tutorele nu este în drept să încheie, iar curatorul să încuviinţeze încheierea actelor juridice de înstrăinare (inclusiv de donaţie), de schimb sau de închiriere (arendă), de folosinţă gratuită sau de depunere în gaj a bunurilor, a actelor juridice prin care se renunţă la drepturile persoanei puse sub tutelă sau curatelă, a convenţiilor de partajare a averii sau a cotelor-părţi ale persoanei puse sub tutelă sau curatelă şi a oricăror altor acte juridice care duc la micşorarea averii acesteia. (2) Încheierea de acte juridice privind bunurile imobile ale celui pus sub tutelă sau curatelă se admite numai cu permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare. 1.Unele drepturi ale tutorelui şi curatorului sînt limitate în exercitarea lor. Tutorele şi curatorul are grijă de persoana celui pus sub tutelă (curatelă), î-l ocroteşte şi îi gestionează bunurile. Dreptul de folosinţă şi de posesie tutorele şi curatorul î-l exercită în deplină măsură de sine stătător, dar dreptul de dispoziţie este limitat. Şi anume tutorele nu este în drept să încheie, iar curatorul să încuviinţeze fără permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare acte juridice:
Autoritatea tutelară trebuie să acorde permisiunea în prealabil şi pentru fiecare act juridic în parte. Este inadmisibilă încuviinţare generală pentru încheierea tuturor actelor juridice enumerate mai sus. Pentru ca autoritatea tutelară să permită încheierea actelor juridice tutorele sau curatorul trebuie să se adreseze cu o cerere în care să fie argumentată necesitatea actului juridic şi că el va fi încheiat în scopul satisfacerii anumitor cerinţe ale minorului sau persoanei lipsite de sau limitate în capacitatea de exerciţiu. Lipsa permisiunii prealabile a autorităţii tutelare la încheierea actelor sus arătate serveşte drept temei pentru nulitatea actului juridic. 2.Înstrăinarea bunurilor imobile prezintă unele particularităţi. Contractele de vînzare-cumpărare, de schimb, donaţie, înstrăinarea bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, gaj a bunurilor imobile, se încheie în scris, se autentifică notarial şi se înscriu în registrul bunurilor imobile. Reieşind din aceste prevederi legiuitorul a prevăzut expres că pentru încheierea de acte juridice privind bunurile imobile ale celui pus sub tutelă sau curatelă se cere permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare. Permisiunea trebuie să fie dată de autoritatea tutelară numai în cazul cînd înstrăinarea urmează să satisfacă în cel mai favorabil mod interesele celui pus sub tutelă şi sumele de bani obţinute vor fi folosite de tutore sau curator conform indicaţiilor autorităţii tutelare. Articolul 43. Interdicţia încheierii de acte juridice în numele celui pus sub tutelă sau curatelă. (1) Tutorele nu are dreptul să încheie acte juridice cu titlu gratuit, iar curatorul nu are dreptul să-şi dea acordul la încheierea actelor juridice cu titlu gratuit prin care cel pus sub tutelă sau curatelă se obligă sau renunţă la drepturi. (2) Excepţie de la prevederile alin.(1) fac actele juridice conforme obligaţiilor morale şi bunelor moravuri. (3) Tutorele şi curatorul, soţul şi rudele acestora de pînă la gradul al patrulea inclusiv nu au dreptul să încheie convenţii cu persoana pusă sub tutelă sau curatelă, cu excepţia transmiterii către aceasta a averii prin donaţie sau în folosinţă gratuită. 1.Pentru încheierea unor acte juridice drepturile tutorului şi curatorului sînt îngrădite, tutorele nu poate încheia iar curatorul – încuviinţa aceste acte nici chiar cu acordul autorităţii tutelare. Acestea sînt actele considerate prejudiciabile pentru minor şi persoana lipsită de sau limitată în capacitate de exerciţiu. Sînt interzise contractele de donaţie în care cel tutelat are calitatea de donator, deoarece acesta este un contract cu titlu gratuit şi inevitabil duce la micşorarea patrimoniului celui tutelat. Tot la fel tutorele şi curatorul nu poate renunţa la succesiune din numele celui tutelat. În caz de necesitate refuzul se poate face în temeiul unei hotărîri judecătoreşti conform alin.2, art.1536 CC. Între alte acte juridice care nu pot fi încheiate de tutore şi încuviinţate de curator mai putem menţiona contractul de gaj, care prin esenţa lui garantează executarea obligaţiei altuia pe seama celui tutelat şi, respectiv, lezează drepturile şi interesele lui. Încheierea de către tutore în numele persoanei lipsită de capacitate de exerciţiu şi încuviinţarea de către curator a actelor juridice încheiate de persoana limitată în capacitate de exerciţiu duce la nulitatea lor cu toate efectele nulităţii unui act juridic (art.219 CC). 2.Interdicţia de a încheia unele acte juridice de către tutore şi de a le încuviinţa de către curator nu se răsfrînge asupra actelor juridice conforme obligaţiilor morale şi bunelor moravuri. Legislaţia în vigoare nu stipulează, spre deosebire de legislaţia altor state, care este suma în limitele căreia unele cadouri pot fi considerate ca fiind neînsemnate. De regulă îndeplinirea bunelor moravuri şi a obligaţiilor morale se consideră atunci cînd obiect al donaţiei făcute din numele tutelatului de către tutore sau de cel ce se află sub curatelă cu acordul curatorului este un cadou ce nu depăşeşte trei salarii minime. 3.Interdicţia de încheiere a convenţiilor între tutore şi curator, soţul şi rudele acestora pînă la gradul al patrulea inclusiv îşi are rădăcinile în însăşi esenţa tutelei şi curatelei – de a-l ocroti pe cel aflat sub tutelă, de a-i respecta drepturile şi de a nu-i leza interesele. Gradul de rudenie al patrulea inclusiv înseamnă că tutorele (curatorul) nu poate încheia convenţii din numele celui tutelat, şi a cărui reprezentant legal el este, cu rudele în linie dreaptă (copii, nepoţi, strănepoţi, părinţi, bunici etc.) şi în linie colaterală (fraţi, surori, nepoţi de la frate sau soră, mătuşele, unchii, verii primari). Nu pot fi încheiate convenţii nici cu soţul (soţia) tutorului (curatorului) şi afinii lui pînă la gradul al patrulea inclusiv. La încheierea unor astfel de convenţii apare conflict de interese între tutore (curator) ca parte contractantă şi persoana de sub tutelă ale cărei interese trebuie susţinute de tutore (curator). Ca excepţie pot fi încheiate convenţii prin care către persoana tutelată se transmit bunuri prin donaţie sau în folosinţă gratuită. Astfel de convenţii poartă un caracter gratuit şi sînt îndreptate spre folosul celui tutelat şi nu poate să-l prejudicieze. Articolul 44. Administrarea fiduciară a proprietăţii celui pus sub tutelă. (1) În cazul necesităţii administrării permanente, a bunurilor imobile şi mobile de valoare ale persoanei puse sub tutelă, autoritatea tutelară încheie un contract de administrare fiduciară a proprietăţii cu administratorul pe care l-a desemnat. În astfel de cazuri, tutorele îşi păstrează împuternicirile asupra părţii din averea celui pus sub tutelă care nu este transmisă în administrare fiduciară. (2) În exercitarea sarcinilor de administrare a proprietăţii persoanei puse sub tutelă, administratorul cade sub incidenţa art.42 şi 43. (3) Administrarea fiduciară a proprietăţii celui pus sub tutelă încetează în temeiurile prevăzute de lege pentru încetare contractului de administrare fiduciară a proprietăţii, precum şi în cazul încetării tutelei. 1.Tutorele are în sarcina lui de ocrotire a persoanei tutelate două laturi – cea personală şi cea patrimonială. În deosebi în cazul minorilor grija personală pentru creşterea şi educarea copilului este atît de vastă că tutorele nu întotdeauna poate să se preocupe bine de latura patrimonială. Dacă cel pus sub tutelă dispune de un patrimoniu valoros şi care necesită o grijă permanentă cum ar fi bunuri imobile, terenuri de pămînt, întreprinderi, titluri de valoare etc. autoritatea tutelară alege o persoană cu care se încheie un contract de administrare fiduciară, reglementat de cap.XIV CC cu particularităţile instituţiei tutelei şi curatelei. Contractul susnumit este un contract, practic, nou pentru legislaţia civilă, deoarece anterior putea fi numit un tutore, altul decît cel care ocroteşte persoana tutelată, doar în cazul cînd aceasta dispunea de bunuri care nu se aflau la domiciliul persoanei de sub tutelă (art.136 CCF/1969). Administrarea fiduciară este o activitate de încredere şi de sine stătătoare a persoanei desemnate de autoritatea tutelară ca menagerul fiduciar în scopul realizării cît mai efective a drepturilor persoanei tutelate şi în interesele ultimului. Drepturile şi obligaţiile administratorului fiduciar sînt asemănătoare cu cele ale tutorelui. Deaceea la numirea lui, de regulă, se cere să fie respectate aceleaşi cerinţe ca şi la numirea tutorelui (curatorului), ba chiar mai mult şi cerinţe adăugătoare ce ţin de profesionalismul persoanei pentru a dobîndi rezultate mai eficiente.Bunurile persoanei de sub tutelă, care sînt obiect al contractului, sînt separate de bunurile administratorului fiduciar în mod obligatoriu.Faptul se dă publicităţii care se menţine pentru toată perioada contractului. Bunurile trasmise în administrare fiduciară nu pot fi urmărite pentru obligaţiile personale ale menagerului fiduciar care nu reies din contract. Administratorul fiduciar gestionează bunurile în nume propriu, dar pe riscul şi contul celui tutelat. Activitatea lui poate fi gratuită sau remunerată. 2.Dacă în administrare fiduciară a fost transmisă numai o parte din averea celui tutelat tutorele va îngriji de persoana celui tutelat şi îşi va păstra împuternicirile asupra părţii patrimoniului care nu a fost transmis, adică va avea grijă ca bunurile să fie păstrate, conservate în caz de necesitate, îmbunătăţite dacă o permit veniturile, să fie folosite conform destinaţiei etc. 3.Administratorul fiduciar la fel ca şi tutorele pentru încheierea actelor juridice prevăzute la art.42 CC din numele minorului şi a persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu şi încuviinţarea încheierii actelor juridice de către minorii în vîtstă de la 14 – la 18 ani şi a persoanelor limitate în capacitate de exerciţiu are nevoie de permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare. El nu poate încheia, nici chiar cu permisiunea autorităţii tutelare, acte juridice cu titlu gratuit prin care cel pus sub tutelă sau curatelă se obligă sau renunţă la drepturi. În deplină măsură sînt aplicate faţă de administratorul fiduciar şi prevederile alin.3 art.43 CC privind interdicţia de a încheia acte juridice cu soţul şi rudele sale şi ale lui pînă la gradul al patrulea inclusiv. 4.Administrarea fiduciară a proprietăţii celui pus sub tutelă încetează în cazul încetării tutelei (curatelei) în conformitate cu art.46 şi art.47 CC. Încetarea unilaterală şi prealabilă a contractului de administrare fiduciară nu se admite decît în cazurile prevăzute la art.1059 CC şi în cazul decesului persoanei tutelate sau a administratorului fiduciar ori a recunoaşterii lui ca fiind incapabil, absent fără veste sau limitat în capacitate de exerciţiu. Articolul 45. Păstrarea mijloacelor băneşti. (1) Sumele de bani care depăşesc necesităţile întreţinerii celui pus sub tutelă şi ale administrării bunurilor lui se depun pe numel acestuia la o instituţie financiară de unde nu pot fi ridicate decît cu autorizaţia autorităţii tutelare. (2) Tutorele poate depune sumele necesare întreţinerii pe numele minorului. Acestea se trec într-un cont separat şi pot fi ridicate de tutore fără încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. 1.Persoanele care se află sub tutelă (curatelă) pot avea diferite venituri aşa ca – o sumă de bani primită ca moştenire, pensie alimentară de la părinţii care locuiesc separat de copiii minori, cîştiguri proprii etc. Sumele care depăşesc necesităţile curente pentru întreţinerea celui de sub tutelă se depun pe numele lui la o instituţie financiară. Legislaţia în vigoare nu prevede care este mărimea sumei necesară pentru a acoperi cheltuielile curente ale tutelatului, deaceia alin.1 al acestui articol poate fi aplicat în cazurile cînd veniturile depăşesc considerabil cheltuielile pentru întreţinerea, lecuirea, odihna persoanei tutelate şi administrarea patrimoniului lui. Pentru a dispune de sumele depuse pe cont pe numele tutelatului la instituţia financiară tutorele (curatorul) are nevoie de acordul autorităţii tutelare. Autoritatea tutelară încuviinţează eliberarea banilor din instituţia financiară doar în cazurile cînd s-a controlat că ei vor fi folosiţi în interesul şi pentru binele celui pus sub tutelă (curatelă). Minorul care a împlinit vîrsta de 14 ani poate singur dispune de sumele aflate la contul lui dar cu încuviinţarea, exprimată printr-o cerere scrisă, a curatoruli. Minorul care a atins vîrsta de 14 ani şi singur a depus banii la instituţia financiară pe numele său poate dispune de bani de sine stătător (art.21, alin.2, lit. c) CC). Dar şi aici el poate fi limitat dacă se va stabili că cheltuie banii fără rost ori în dauna sănătăţii şi intereselor sale. 2.Tutelă este o relaţie de familie şi minorul locuieşte, de regulă, în familia tutorelui. Tutorele poate să-l întreţină din sursele proprii, iar sumele primite pentru întreţinerea minorului sub formă de pensie de urmaşi, de pensie alimentară, îndemnizaţii etc. pot fi depuse la cont pe numele minorului. Pe măsura nevoilor apărute în familie tutorele poate ridica aceste sume, fără încuviinţarea autorităţii tutelare. Prezentul alineat stipulează că sumele curente necasare întreţinerii se trec într-un cont separat, însă regulile instituţiilor bancare nu prevăd modalitatea de separare a sumelor depuse pe numele minorului ce depăşesc necesităţile întreţinerii şi sumele necesare întreţinerii. Deci problema poate fi rezolvată numai printr-un control strict a activităţii tutorilor din partea autorităţii tutelare şi conlucrarea lor cu instituţiile financiare. Articolul 46. Îndepărtarea şi eliberarea tutorilor şi curatorilor de la îndeplinirea obligaţiilor lor. (1) Minorul, precum şi persoanele prevăzute la art. 37 pot contesta sau denunţa la autoritatea tutelară actele şi faptele tutorelui sau ale curatorului care prejudiciază minorul. (2) Tutorele sau curatorul va fi îndepărtat dacă săvîrşeşte un abuz, o neglijenţă garavă sau fapte care-l fac nevrednic de a fi tutore sau curator, precum şi dacă nu-şi îndeplineşte corespunzător sarcina. (3) Autoritatea tutelară eliberează tutorele sau curatorul de la îndeplinirea obligaţiilor în cazurile în care minorul a fost întors părinţilor sau a fost înfiat. (4) În cazul plasării persoanei puse sub tutelă sau curatelă într-o instituţie de asistenţă socială publică, de educaţie, de învăţămînt, de tratament sau în o altă instituţie similară, autoritatea tutelară eliberează tutorele sau curatorul de îndeplinirea obligaţiilor lor dacă aceasta nu contravine intereselor persoanei puse sub tutelă sau curatelă. (5) Autoritatea tutelară eliberează, la cerere, tutorele sau curatorul de îndeplinirea sarcinii dacă există motive întemeiate. 1.Alineatul 1 al articolului comentat subliniază dreptul copilului la protecţie contra abuzurilor din partea părinţilor şi a persoanelor care îi înlocuiesc consfinţit în Convenţia cu privire la drepturile copilului din 1989 (art.19) şi Codul Familiei (art.53 alin.4). Sensul acestui drept este că minorul care se află sub tutelă (curatelă) poate în orice moment să se adreseze autorităţii tutelare de la domiciliu pentru a contesta sau denunţa actele şi faptele tutorelui (curatorului) dacă prin ele sînt încălcate drepturile şi interesele copilului sau tutorii (curatorii) abuzează de drepturile lor. Minorul care a împlinit vîrsta de 14 ani se poate adresa şi în instanţa de judecată. Constituţia stipulează că toate preocupările privind întreţinerea, instruirea şi educaţia copiilor orfani şi a celor lipsiţi de ocrotirea părinţilor revin statului şi societăţii (art.49 alin.3). Deaceea, legiuitorul impune obligaţia de a contesta sau denunţa la autoritatea tutelară actele şi faptele tutorului (curatorului) care prejudiciază minorul persoanelor apropiate copilului, locatarilor casei în care el locuieşte, persoanelor cu funcţii de răspundere căror faptele sau actele le-au devenit cunoscute în urma activităţii lor profesionale, cît şi altor cetăţeni care cunosc aceste fapte sau acte. 2.Înlăturarea de la funcţia de tutore sau curator este o sancţiune pentru neîndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor puse pe seama lui. Poate fi înlăturată persoana care foloseşte tutela (curatela) în scop interesat, de cîştig, abuzează de drepturi, se eschivează de la îndeplinirea obligaţiilor cu rea voinţă sau lasă fără îngrijire persoanele tutelate. Aceasta poate fi îndeosebi periculos pentru copiii de vîrstă fragedă sau persoanele incapabile. Examinînd problema înlăturării tutorelui (curatorului) autoritatea tutelară ia măsuri pentru recuperarea pagubei pricinuite celui de sub tutelă (curatelă) conform art.1398 CC. În caz că cel tutelat a fost lăsat fără supraveghere şi ajutor necesar, fiind pus într-o situaţie periculoasă pentru viaţă tutorele (curatorul) poate fi atras la răspundere penală conform art.163 CP. Îndepărtarea tutorelui (curatorului) de la îndeplinirea funcţiilor atrage după sine urmări negative. Astfel, persoana pentru viitor nu poate fi adoptator, tutore (curator) sau părinte educator (art. art.121, 143, 150 CF). 3.Tutela şi curatela asupra minorilor poate avea un caracter temporar. Dacă părinţii au fost restabiliţi în drepturile părinteşti, s-au reîntors din străinătate, au fost eliberaţi din locurile de detenţie etc., copiii de sub tutelă (curatelă) pot fi înapoiaţi părinţilor, dacă acest fapt nu contravine intereselor minorilor. Autoritatea tutelară emite o hotărîre despre încetarea tutelei (curatelei) asupra minorului, indicînd motivele. În cazul cînd tutela (curatela) a fost stabilită pe un anumit termen tutela (curatela) poate înceta la expirarea acestui termen şi fără o hotărîre specială. Copilul aflat sub tutelă (curatelă) poate fi adoptat. Adoptator poate fi însuşi tutorele (curatorul), care pe baza raporturilor stabilite dintre el şi minor a hotărît să întărească această legătură sufletească prin dobîndirea statutului de părinte, sau o altă persoană care satisface cerinţele prevăzute de art.121 CF. Dacă adopţia minorului se face de către o altă persoană pentru încuviinţarea ei se cere şi acordul tutorelui (curatorului). Autoritatea tutelară hotărăşte încetarea tutelei (curatelei) odată cu hotărîrea despre transmiterea copilului în îngrijirea viitorilor adoptatori în baza art.122 CF. 4.Din diferite motive, cum ar fi invaliditatea, boala gravă, necesitatea supravegherii permanente etc., cel tutelat poate fi plasat într-o instituţie de asistenţă socială publică, de educaţie, de învăţămînt, de tratament etc. Atunci cînd plasamentul poartă un catacter permanent şi cel de sub tutelă este la întreţinerea deplină a statului autoritatea tutelară eliberează tutorele (curatorul) de la îndeplinirea obligaţiilor lor. Dacă plasarea este temporară tutorele curatorul poate să-şi menţină funcţiile. În fiecare caz concret să examinează în ansamblu toate condiţiile care au dus la plasarea tutelatului în instituţia respectivă, durata aflării în această instituţie, necesitatea administrării bunurilor celui aflat sub tutelă, relaţiile lui cu tutorul (curatorul) şi în dependenţă de aceşti factori autoritatea tutelară decide asupra încetării tutelei (curatelei). 5.Tutela (curatela) este o sarcină binevolă şi eficacitatea ei este într-o legătură directă cu voinţa persoanei împuternicită a o îndeplini. Totodată ea este şi o sarcină obligatorie, care nu permite refuzul neîntemeiat de la obligaţiile puse pe seama tutorelui (curatorului). Dar, totuşi, în viaţă, pot apărea diferite motive (boală gravă, necesitate îngrijirii permanente a unui membru al familiei, relaţiile dificile între minor şi soţul tutorelui sau curatorului, imposibilitatea înţelegerii cu cel tutelat, neputinţa de a-l supraveghea, pierderea locului de muncă, schimbarea situaţiei materiale etc.) care nu-i permit tutorelui sau curatorului să-şi îndeplinească funcţiile în modul corespunzător. În aceste cazuri el poate depune la autoritatea tutelară o cerere, cu indicarea motivelor, care serveşte drept temei pentru emiterea hotărîrii de eliberare a tutorelui sau curatorului de la îndeplinirea sarcinii.
2.Temei pentru încetarea curatelei serveşte atingerea vîrstei de 18 ani în urma cărei minorul dobîndeşte capacitatea deplinî de exerciţiu şi poate de sine stătător să dobîndească drepturi, să-şi asume obligaţii, şi să-şi apere drepturile şi interesele în caz de încălcare a lor. Un alt temei pentru încetarea curatelei este încheierea unei căsătorii. Condiţiile şi ordinea încheierii căsătoriei de către un minor sînt reglementate de art.14 CF. În urma încheierii căsătoriei minorul dobîndeşte capacitatea de exerciţiu deplină care se menţine şi în caz de divorţ (art.20 alin.2 CC). Emanciparea minorului care a atins vîrsta de 16 ani este o noţiune nouă pentru legislaţia civilă din ţară şi este reglementată de art.20 alin.3 CC. În urma emancipării minorul dobîndeşte capacitatea deplină de exerciţiu şi, respectiv, decade necesitatea curatelei. În toate cazurile enumerate mai sus curatela încetează în mod automat fără adoptarea unei hotărîri speciale a autorităţii tutelare. În cazul cînd printr-o hotărîre a instanţei judecătoreşti persoana, care se află sub curatelă ca fiind limitată în capacitatea de exerciţiu, este restabilită în capacitatea deplină de exerciţiu curatela încetează. Autoritatea tutelară emite o hotărîre privind încetarea curatelei în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti rămase definitivă. Tutela (curatela) încetează în cazul decesului tutorului (curatorului) sau a persoanei de sub tutelă (curatelă). Articolul 48. Patronajul asupra persoanelor fizice capabile. (1) La cererea unei persoane fizice cu capacitate deplină de exerciţiu care, din cauza sănătăţii precare, nu este în stare să-şi exercite şi să-şi apere drepturile şi nici să-şi îndeplinească obligaţiile de sine stătător, asupra ei poate fi instituită curatelă în formă de patronaj. (2) Curatorul (asistentul) persoanei fizice capabile poate fi desemnat de organul de tutelă şi curatelă doar cu consimţămîntul acesteia. (3) Dispunerea de patrimoniul persoanei puse sub patronaj se efectuează de către curator (asistent) doar în baza unui contract de mandat sau de administrare fiduciară încheiat cu ea. Încheierea de acte juridice privind întreţinerea şi satisfacerea necesităţilor cotidiene ale persoanei puse sub patronaj poate fi efectuată de curator (asistent) cu acordul ei verbal. (4) Patronajul asupra persoanei capabile, instituit în conformitate cu alin.(1), încetează la cererea acesteia. (5) Curatorul (asistentul) persoanei puse sub patronaj se eliberează de la îndeplinirea obligaţiilor sale în cazurile prevăzute la art.46 alin.(4) şi (5). 1.Patronajul ca formă de ocrotire a persoanelor capabile, dar cu o sănătate precară nu a fost desemnat anterior în legislaţie. Ca formă de ocrotire a persoanelor capabile ea era specificată în art.129 CCF/1969 şi se numea curatelă. În prezentul articol patronajul este, pe bună dreptate, separat de curatelă deoarece scopul curatelei este de a întregi capacitatea de exerciţiu a persoanei care nu o posedă în deplină măsură, iar scopul patronajului – de a ajuta persoana capabilă să-şi exercite şi să-şi apere drepturile şi să-şi îndeplinească obligaţiile, fiindcă nu o poate face din cauza stării sănătăţii. 2.În alineatul comentat curatorul este denumit asistent ceea ce redă mai exact esenţa acestui statut al persoanei care înfăptuieşte patronajul. Asistentul persoanei fizice capabile se numeşte de autoritatea tutelară la cererea persoanei ce are nevoie de ajutor. Legea nu prevede expres care sînt cerinţele faţă de persoana ce pretinde a fi asistent, dar, reieşind din faptul că cel care are nevoie de ajutor se află în neputinţă, am putea spune, că se cere îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art.38 CC. Asistentul poate fi o persoană indicată de cel care are nevoie de ajutor sau la alegerea autorităţii tutelare. În ultimul caz numirea asistentului se face numai cu consimţămîntul persoanei care are nevoie de ajutor, deoarece ea este capabilă şi poate să-şi exprime conştient voinţa. 3.Latura patrimonială a patronajului este mai complicată, deoarece ea prevede că asistentul poate dispune de patrimoniul persoanei puse sub patronaj doar în baza unui contract de mandat reglementat de art. art.1030-1052 CC, sau a unui contract de administrare fiduciată reglementat de art. art.1053-1060 CC. Tot în acest alineat este stipulat că actele juridice privind întreţinerea şi satisfacerea necesităţilor cotidiene ale persoanei puse sub patronaj pot fi încheiate de către curator (asistent) cu acordul verbal al persoanei patronate. Deci, dacă persoana de sub patronaj nu dispune de un patrimoniu valoros, imobile, nu apare necesitatea încheierii contractului de mandat sau de administrare fiduciară. Cu atît mai mult că în caz de necesitate a încheierii unui contract care cere autentificare notarială asistentul poate acţiona în baza unei procuri. Patronajul poate fi înfăptuit gratuit sau remunerat. În cazurile încheierii unui contract de mandat sau administrare fiduciară se vor aplica prevederele art. art.1033, 1057 CC, adică activitatea la fel poate fi gratuită sau remunerată. În scopul asigurării securităţii persoanei care se află în neputinţă activitatea asistentului este supravegheată de autoritatea tutelară. 4.Patronajul poate înceta în baza cererii persoanei cu capacitate deplină de exerciţiu care, din cauza sănătăţii precare, nu este în stare să-şi exercite şi să-şi apere drepturile şi nici să-şi îndeplinească obligaţiile de sine stătător.motivele care stau la baza cererii de încetare a patronajului nu importă. 5.Patronajul poate înceta şi în baza hotărîrii organului de tutelă şi curatelă în cazurile cînd persoana de sub patronaj este plasată într-o instituţie de asistenţă socială publică, de tratament, pentru invalizi etc. Are dreptul de a cere încetarea patronajului şi asistentul dacă îndeplinirea sarcinii nu poate fi efectuată de către el din motive întemeiate (boală gravă, deplasare îndelungată, necesitatea îngrijirii unui copil minor-invalid etc.). Prezentul alineat indicînd cazurile de încetare a patronajului, face trimitere la alin.(4) şi (5) art.46 CC, din care fapt reiese că patronajul este reglementat de prezentul cod ca o formă a curatelei. În mod obişnuit patronajul încetează la moartea uneia dintre părţi, fie a asistentului, fie a persoanei de sub patronaj. Articolul 49. Declararea persoanei dispărută fără veste (1) Persoana fizica poate fi declarată dispărută fără veste dacă lipseşte de la domiciliu şi a trecut cel puţin un an din ziua primirii ultimelor ştiri despre locul aflării ei. Dispariţia se declară de instanţa de judecată la cererea persoanei interesate. (2) În cazul imposibilităţii de a se determina ziua primirii ultimelor informaţii despre dispărut, termenul pentru declararea dispariţiei fără veste va începe să curgă din prima zi a lunii următoare celei în care au fost primite ultimele informaţii despre dispărut, iar în cazul imposibilităţii de a determina această luna, de la întâi ianuarie al următorului an. 1. Scopul principal al declarării persoanei fizice dispărută fără veste constă în apărarea drepturilor şi lucrurilor acesteia, deoarece lipsa îndelungată şi necunoaşterea locului aflării ei creează pericol pentru acestea. Totodată survin consecinţe negative pentru creditorii persoanei dispărute, precum şi pentru acele persoane care se află la întreţinerea ei. Pentru declararea persoanei fizice dispărută fără veste trebuie să fie întrunite următoarele fapte juridice:
Declararea persoanei dispărute fără veste are loc la cererea persoanelor interesate de către instanţa de judecată, conform prevederilor Capitolului XXVII din CPC. Declararea de către instanţa de judecată a persoanei fizice dispărută fără veste creează o serie de consecinţe juridice: a) asupra bunurilor acestei persoane se instituie pe baza hotărârii instanţei de judecată un administrator cu care autoritatea tutelară încheie contract de administrare fiduciară; b) persoanele întreţinute de către persoana declarată dispărută fără veste obţin dreptul de a primi pensie din cauza pierderii întreţinătorului; c) din bunurile proprietatea acestei persoane se acordă mijloace de întreţinere celor pe care dispărutul era obligat conform legii să-i întreţină; d) contractul de mandat la care este parte persoana fizică declarată dispărută fără veste încetează; d) încetează acţiunea termenului procurii. 2. Expirarea termenului de cel puţin 1 an din ziua primirii ultimilor ştiri este o condiţie, în lipsa căreia persoana fizică nu poate fi declarată absentă fără veste. Dacă se cunoaşte ziua primirii ultimilor ştiri, atunci termenul de un an de zile începe să curgă din acea zi. Dacă este imposibil de a se determina ziua primirii ultimelor informaţii despre dispărut, termenul pentru declararea dispariţiei fără veste va începe să curgă din prima zi a lunii următoare celei în care au fost primite ultimele informaţii despre dispărut, iar în cazul imposibilităţii de a determina această luna, de la întâi ianuarie al următorului an.
Yüklə 9,86 Mb. Dostları ilə paylaş:
|