Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 69. Reorganizarea persoanei juridice

1. 
   Persoana juridica se reorganizează prin fuziune (contopire si absorbţie), dezmembrare (divizare si separare) sau transformare.
   
2. 
   Hotărârea de reorganizare se ia de fiecare persoana juridica in parte, in condiţiile stabilite pentru modificarea actelor de constituire.
   
3. 
   In cazurile prevăzute de lege, reorganizarea persoanei juridice prin divizare sau separare se efectuează in baza unei hotărâri judecătoreşti.
   
4. 
   Daca prin fuziune sau dezmembrare se înfiinţează o noua persoana juridica, aceasta se constituie in condiţiile prevăzute de lege pentru forma persoanei juridice respective.
   
5. 
   Reorganizarea produce efecte fata de terţi numai după data înregistrării de stat a noilor persoane juridice, cu excepţia reorganizării prin absorbţie, care produce efecte la data înregistrării modificărilor in actele de constituire ale persoanei juridice absorbante.
   

Reorganizare este un procedeu juridic de transmitere a drepturilor şi obligaţiilor prin succesiune de la o persoană juridică la alta potrivit căreia succesorul continuă raporturile juridice în locul predecesorului său. Ca efect al reorganizării se produce fie dizolvarea unor persoane juridice (absorbţia), fie constituirea altora (separarea), fie că dizolvarea unora şi constituirea altora se produc concomitent (contopirea şi divizarea). Dizolvarea unor şi constituirea altor persoane juridice nu apar ca un scop în sine al reorganizării ci reprezintă fenomene accesorii ale acestor operaţiuni. O situaţie cu totul deosibită se creează la transformare, deoarece la aceasta nu are loc nici dizolvarea şi nici constituirea unei persoane juridice noi, ci aceeaşi persoană juridică îşi continuă activitatea dar în altă formă, în altă haină juridică.

Dispoziţiile legale din Codul civil cu privire la reorganizare stabilesc şi norme de procedură care asigură o sincronizare a operaţiunilor efectuate şi înregistrările pe care le efectuează organul de stat în aşa fel încât să se asigure o transmisiune corectă şi unitară a drepturilor şi obligaţiilor.

Hotărârea pentru ca societatea să se reorganizeze sau să participe la un proces de reorganizare în care sunt incluse mai multe persoane juridice poate s-o i-a numai organul principal al persoanei juridice, de regulă cu o majoritate calificată din numărul total de voturi. Dacă în procesul de reorganizare sunt implicate mai multe persoane juridice hotărârea cu privire la reorganizare trebuie să fie adoptată de fiecare persoane juridice cu respectarea tuturor cerinţelor stabilite pentru forma persoanei juridice şi ale actului constitutiv.

Alin.(3) prevede că în unele cazuri reorganizarea persoanei juridice prin divizare sau separare poate s-o decidă şi instanţa de judecată. Astfel de hotărâri poate să fie adoptată de instanţă în procesul de insolvabilitate când faţă de persoana juridică insolvabilă se aplică procedura planului stabilită de Legea insolvabilităţii. Una din soluţiile procedurii planului poate fi divizarea persoanei juridice insolvabile în două sau mai multe şi transmiterea cotelor de participaţiune la unul sau mai mulţi creditori. Legea cu privire la protecţia concurenţei nr.1103/2000 stabileşte şi o modalitate de reorganizare forţată a persoanelor juridice prin decizia Agenţiei Naţionale pentru Concurenţei. Potrivit art.19 din Legea menţionată Agenţia are dreptul să adopte o hotărâre privind divizarea sau separarea forţată a unui agent economic care ocupă o situaţie dominantă pe piaţă dacă acesta a încălcat de două şi mai multe ori dispoziţiile legale. Hotărârea de reorganizare prin divizare şi separare poate fi adoptată de Agenţie numai dacă apariţia noilor persoane juridice duce la dezvoltarea concurenţei şi există posibilitatea de a izola organizatoric, teritorial şi tehnologic subdiviziunile persoanei juridice care urmează a fi reorganizată.

Înfiinţarea persoanei juridice noi care apare în rezultatul reorganizării se face cu respectarea dispoziţiilor obligatorii privind constituirea persoanei juridice de forma respectivă. Astfel, dacă se realizează o contopire a două societăţi în nume colectiv şi se constituie o societate cu răspundere limitată, sau dintr-o societate pe acţiuni se separă o nouă societate cu răspundere limitată apoi la proiectul contractului de fuziune prin contopire (vezi art.74 alin.(3) sau la proiectul de dezmembrare prin separare (vezi art.80 alin. (3) se anexează actul de constituire a societăţii cu răspundere limitată care se constituie. Valoare juridică obligatorie actului de constituire i-o dă hotărârea organului suprem care adoptă hotărârea de reorganizare şi nu semnătura persoanelor care vor dobândi calitatea de asociaţi sau membri ai persoanei juridice care se constituie. Hotărârea de aprobare a reorganizării este obligatorie pentru toţi membrii persoanei juridice care au votat pentru această hotărâre, care au votat împotrivă sau care nu au fost prezenţi. Însă, faţă de terţi operaţiunea de reorganizare produce efecte şi le este acestora opozabilă numai după înregistrare la organul de stat a noii persoane juridice.

Considerăm necesar de a menţiona că reorganizarea ca operaţiune juridică nu poate opera între persoane juridice de drept public, precum şi între persoanele juridice de drept public şi persoane juridice de drept privat. Această afirmaţie ne-i întemeiem pe dispoziţiile art.58 alin.(4) din care rezultă că dispoziţiile din articolele ce urmează nu sunt aplicabile persoanelor juridice de drept public, decât în cazul când sunt norme exprese în acest sens.

De asemenea este problematică reorganizarea care implică persoane juridice cu scop lucrativ cu cele fără scop lucrativ, cu excepţia transformării. Despre fuziunea, divizarea şi transformarea acestora a se vedea comentariul la art.73, 79 şi 85.

Articolul 70. Succesiunea de drept in cazul reorganizării persoanelor juridice

1. 
   In cazul contopirii persoanelor juridice, drepturile si obligaţiile fiecăreia din ele trec la noua persoana juridica, in conformitate cu actul de transmitere.
   
2. 
   In cazul absorbţiei unei persoane juridice de către alta, drepturile si obligaţiile persoanei juridice absorbite trec la persoana juridica absorbanta in conformitate cu actul de transmitere.
   
3. 
   In cazul divizării persoanei juridice, drepturile si obligaţiile ei trec la noile persoane juridice in conformitate cu bilanţul de repartiţie.
   
4. 
   In cazul separării, o parte din drepturile si obligaţiile persoanei juridice reorganizate trece, la fiecare din persoanele juridice participante la reorganizare (existente sau care iau fiinţă), in corespundere cu bilanţul de repartiţie.
   
5. 
   In cazul reorganizării persoanei juridice prin transformare, drepturile si obligaţiile persoanei juridice reorganizate trec la noua persoana juridica in conformitate cu actul de transmitere.
   

Prin articolul comentat sunt stabilite reguli de trecere a drepturilor şi obligaţiilor de la persoanele juridice care decid să se reorganizeze la persoanele juridice care-şi continuă existenţa şi după reorganizare sau care se constituie în rezultatul reorganizării. La reorganizare are loc succesiunea universală sau cu titlul universal. La succesori se transferă nu numai drepturile şi obligaţiile care se indică în actul de transfer sau bilanţul de repartiţie şi toate drepturile şi obligaţiile persoanei juridice reorganizate, inclusiv şi cele nepatrimoniale. Trec la succesori şi drepturile litigioase dintre părţi, precum şi cele care nu erau cunoscute la momentul reorganizării. Dacă drepturile care se transferă trebuie să fie înregistrate succesorul de drepturi trebuie să le înregistreze.

Reorganizarea prin contopire a persoanelor juridice are ca efect dizolvarea persoanelor juridice cu trecerea concomitentă a drepturilor şi obligaţiilor la o nouă persoane juridică care se înfiinţează. Fiind un proces anevoios fuziunea prin contopire trebuie să fie motivată din punct de vedere economic şi aceasta să se aducă la cunoştinţa celor interesaţi arătându-se poziţiile pozitive şi negative ale viitoarei reorganizări. Pentru aceasta legiuitorul stipulează necesitatea elaborării unui proiect al contractului de contopire (art.74) care trebuie să arate perspectivele fuziunii, participanţii la aceasta, patrimoniul fiecărei persoane juridice care doreşte să participe la reorganizare şi alte date ce au importanţă. De asemenea acest plan trebuie să arate data prezumată a viitoarei fuziuni şi întocmirii actului de transmitere. Actul de transmitere se întocmeşte pe baza contractului de fuziune aprobat în condiţiile art.75 numai după ce noua persoană juridică a fost înregistrată la organul înregistrării de stat şi acesta primeşte în activul său toate bunurile persoanelor juridice care se dizolvă. Actul de transmitere trebuie să fie semnat de administratorii persoanelor juridice care se dizolvă şi administratorul persoanei juridice care s-a constituit. Actul de transmitere este unul din ultimele documente care poate fi semnat de administratorul persoanei juridice care dizolvă. Acesta este motivul pentru care persoana juridică care se constituie în rezultatul fuziunii trebuie să fie înregistrată mai înainte decât ar fi fost radiate cele care se dizolvă, făcând ca acestea (persoana juridică nou constituită şi persoanele juridice care se dizolve) pentru puţin timp să coexiste în timp.

Fuziunea prin absorbţie este o procedură similară contopirii, urmând să efectueze aceleaşi operaţiuni juridice, adică elaborarea unui contract de fuziune, aprobarea acestuia de către organele competente ale persoanelor juridice care fuzionează şi întocmirea unui act de transmitere a patrimoniului. Deosebirea însă este că în rezultatul absorbţiei nu se constituie o nouă persoană juridică, şi drepturile şi obligaţiile trec de la persoana juridică absorbită la persoana juridică absorbantă, care preluându-le integral, îşi modifică propriile acte constitutive, şi continuă toate raporturile juridice pe care le avea persoana juridică absorbită. O diferenţă poate fi observată şi Actul de transmitere în cazul absorbţiei poate fi semnat de persoanele juridice participante la fuziune chiar până la înregistrarea de stat modificărilor, şi actul de transmitere trebuie prezentat împreună cu actele necesare pentru înregistrarea modificărilor societăţii absorbante cât şi împreună cu actele necesare pentru înregistrarea excluderii (radierii) persoanei juridice absorbite.

Reorganizarea societăţii prin divizare are ca efect trecerea patrimoniului de la persoana juridică care se dizolvă la persoanele juridice care se constituie, şi noile societăţi continuă raporturile juridice ale societăţii dizolvate în modul şi proporţiile stabilite prin proiectul dezmembrării aprobat în ordinea stabilită de art.81 şi a bilanţului de repartiţie. Actele de constituire a persoanelor juridice care se înfiinţează în rezultatul dezmembrării prin divizare dobândesc putere juridică şi sunt opozabile membrilor persoanei juridice care se dizolvă de la data aprobării lor împreună cu proiectul dezmembrării. Similar reorganizării prin contopire în procesul reorganizării prin divizare este necesară coexistenţa în timp a persoanei juridice care se divizează şi încetează activitatea cu persoanele juridice care se constituie în rezultatul reorganizării. Astfel încât ultimele mai întâi se înregistrează apar ca persoane juridice apoi primesc prin bilanţul de repartiţie activele şi pasivele care le revin. Şi abia după aceasta persoana juridică care s-a dezmembrat şi a stat la temelia fondării celor noi urmează a fi radiată din registru. Aceasta îşi are explicaţia în aceia că bunurile şi documentele trebuie să fie transmise de la persoana juridică care s-a divizat la cele care s-au constituit şi în legătură cu aceasta trebuie să fie întocmit un act semnat cel care transmite şi de cel care primeşte.

Dezmembrarea prin separare a persoanei juridice evidenţiază două situaţii: Prima situaţie este acea când în rezultatul dezmembrării dintr-o persoană juridică care-şi continuă existenţa i-a fiinţă una sau mai multe persoane juridice la care trec o parte din drepturile şi obligaţiile primei.

Ce-a de-a doua situaţie este când în rezultatul dezmembrării o parte din patrimoniu se separă de la persoana juridică care îşi continuă existenţa şi trece la o altă persoană juridică existentă. Reieşind din cele menţionate şi sub aspectul procedurii de reorganizare vor exista deosebiri. Astfel în prima situaţie va fi întocmit un plan de dezmembrare şi vor fi elaborate actele de constituire ale persoanelor juridice care se constituie în rezultatul separării. În continuare va fi mai întâi înregistrată societatea nouă, căreia i se va transmite o parte din activele şi pasivele societăţii care se reorganizează modificându-se şi actele de constituire ale acesteia din urmă.

În cea de-a doua situaţie la planul de dezmembrare trebuie să fie anexat şi contractul încheiat cu persoana juridică la care trece o parte din patrimoniu. În legătură cu aceasta sunt necesare a fi operate modificări atât în actele constitutive ale persoanei juridice care se dezmembrează cât şi a persoanei juridice care primeşte patrimoniul respectiv.

La transformarea persoanei juridice drepturile şi obligaţiile persoanei juridice nu suportă modificări, şi nu trec de la una la alte. Persoana juridică continuă să există însă într-o nouă formă, şi nu este necesar a fi întocmit un act de transmitere. Mai ales că frecvent acelaşi administrator continuă să reprezinte persoana juridică şi după transformare. Totuşi în unele situaţii transformarea are ca consecinţe reducerea răspunderii. Ne referim la transformarea unei societăţi în nume colectiv sau a unei societăţi în comandită într-o societate cu răspundere limitată sau pe acţiuni. În rezultatul acestei transformări asociaţii care răspundeau subsidiar pentru obligaţiile societăţii de până la transformare nelimitat şi solidar, după aceasta nu mai au o astfel de răspundere. Acelaşi pericol există şi în cazul transformării unei instituţii în asociaţie sau fundaţie.