Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Prelim art. 117 – 120

1. Realitatea economică şi reglementarea juridică. Dreptul societăţilor comerciale şi alte ramuri de drept tratează în mare parte societăţile comerciale ca entităţi independente din punct de vedere juridic si economic, care participă la circuitul civil prin intermediul încheierii de contracte sau prin alte mecanisme. Adeseori, insă, raporturile dintre societăţi şi anumiţi participanţi la circuitul civil sînt mult mai stînse, decît o s-ar parea la prima vedere. Intensitatea raporturilor se poate manifesta in moduri diverse: participarea considerabilă la capitalul social al societăţii sau dispoziţii din actul constitutiv al societăţii care permit influenţarea deciziilor luate de către societate, cooperarea economică sau strategică intensă între două sau mai multe societăţi, inclusiv prin constituirea comună unor intreprinderi mixte, (inter)dependenţa economică de un furnizor sau distribuitor, etc., acestea putînd exista alternativ sau cumulativ. Cauza principală constă in tendinţa economică de concentrare şi interferenţă a întreprinderilor în special în vederea reducerii costurilor de producţie, desfacere şi administrare precum şi a limitării riscurilor economice şi a răspunderii juridice. Sinergia acestui fenomen poate avea atît efecte pozitive cît şi consecinţe negative pentru participanţii la circuitul civil. Pe lîngă crearea de monopoluri care afecteaza libera concurenţă, censecinţele negative se pot manifesta şi prin crearea de riscuri suplimentare pentru creditorii întreprinderilor sau asociaţilor minoritari ai acestora. Asemenea riscuri pot rezulta din crearea de grupuri de întreprinderi care permit întreprinderii dominante exercitarea influenţei sale în detrimentrul intreprinderilor dependente. Acest fenomen constituie parţial, alături de alte norme de drept, obiectul de reglementare al dispoziţiilor art. 117-120 Cod civil.

2. Origine şi excurs istoric. Dispoziţiile articolelor 117 – 120 Cod civil reprezintă in forma, conţinutul şi domeniul de aplicare o premieră in cadrul legislaţiei Republicii Moldova. Reglementarea a fost inspirată de legea germana privind societaţile pe acţiuni (§§ 15 – 19 Aktiengesetz din 1965), care reglementeaza raporturi similare între întreprinderi afiliate. Legea S.A. germană conţine in §§ 15 – 22 definiţii legale generale, care, prin intermediul analogiei, se aplică de către jurisprudenţă şi literatură raporturilor juridice dintre toate formele de societăţi comerciale. Pe lîngă acestea legea SA germană mai conţine în §§ 291 urm., §§ 311 urm. şi dispoziţii speciale, dreptul subsanţial ca atare, care se aplică asupra societăţilor pe acţiuni.

Concepţia dreptului german a fost recepţionată in Codul civil doar parţial. Conţinutul normelor 117-120 Cod civil constituie doar o preluare incompletă şi, in forma actuală, imprecisă a definiţiilor §§ 15 – 19 Aktiengesetz. Codul civil nu conţine norme de drept substanţial privind raporturile intre întreprinderi afilate. Dispoziţiile ancorate in art. 117-120 Cod civil au suferit pe parcursul elaborării codului civil modificări esenţiale. Versiunea proiectului de Cod civil propusă parlamentului pentru prima lectură continea definitii consistente si neechivoce¹⁹. Modifcarile efectuate in cadrul lecturilor a doua şi a treia a Codului civil in parlament a condus la aparitia unor definiţii incomplete. Inconsistenţa art. 117-120 Cod civil faţă de dispoziţiile paralele din dreptul german şi din versiunea iniţiala a codului civil se datorează mai puţin unei concepţii proprii a legislatorului moldovean, cît percepţiei neadecvate a complexităţii raporturilor juridice reglementate. Aceste inadvertenţe urmeaza a fi eliminate şi completate prin interpretarea teleologică si sistematică adecvată a conţinutului dispoziţiilor 117-120 Cod civil.

3. Scopul reglementării. În spatele reglementării raporturilor de afiliere se ascunde intenţia legiuitorului de a cuprinde toţi asociaţii unei societăţi comerciale care, altfel decît asociaţii privaţi, datorită exercitării unei activităţi de întreprinzător în afara participaţiunii în societate, prezintă pericolul coliziunii de interese şi, ca urmare, de prejudiciere a societăţii in favoarea altor întreprinderi. Scopul primar al dispoziţiilor art. 117-120 Cod civil constă, de aceea, în crearea unui cadru juridic general pentru reglementarea fenomenului întreprinderilor afiliate. Prin intermediul definiţiilorilor legale se urmăreşte identificarea, concretizarea şi sistematizarea raporturilor între întreprinderi care urmeaza a fi calificate drept raporturi de afiliere. Identificarea acestora înseamnă stabilirea raporturilor care conţin riscuri potenţiale pentru întreprinderile angajate în raporturile de afiliere, pentru asociaţii minoritari, pentru creditorii acestor întreprinderi sau pentru ordinea publică in general. Odată identificate legea poate prevedea măsuri preventive adecvate. Concretizarea raporturilor de afiliere presupune determinarea formelor în care raporturile de afiliere pot aparea. Concretizarea are drept scop subsumarea raporturilor concrete între întreprinderi unei anumite categorii de raporturi de afiliere. Prin sistematizare trebuie de înţeles elementele organizatorice ale dispoziţiilor art. 117-120 Cod civil. Concernul in sensul art. 120 alin. 1 Cod civil, de exemlu, constituie o nouă formă de organizare in sens juridic, care poate atrage, dupa caz, aplicarea anumitor norme speciale.

Scopul secundar al dispoziţiilor privind societăţile comerciale afiliate constă în crearea unei baze normative comune şi uniforme pentru actele normative speciale (subsecvente Codului civil) referitoare la raporturile juridice de afiliere. Cu excepţia art. 118 alin. 3 Cod civil, reglementările art. 117-120 Cod civil nu prevăd efecte juridice concrete. Acestea urmează a fi, reieşind din specificul fiecărei societăţi comerciale, obiectul de reglementare a normelor speciale privind societăţile comerciale.

4. Întreprinderi afiliate în cadrul altor acte normative. Dispoziţiile art. 117-120 Cod civil se aplică raporturilor juridice indicate in art. 117 Cod civil. Asemenea raporturi pot cadea de asemenea sub incidenţa altor ramuri speciale de drept. Asemenea situaţii pun problema unei eventuale coliziuni a normelor aplicabile. Totodată, unele norme se află intr-un raport de interdependenţă cu dispoziţiile Codului civil sau au efecte indirecte asupra acestora. În afara dispoziţiilor legilor speciale privind societăţile comerciale, asupra cărora vom reveni în context context mai jos, întrebări deosebite ridică indeosebi următoarele reglementări.

a. Grupurile financiar industriale (GFI). Legislaţia cu privire la GFI (Legea 1418/2000) constituie lex specialis faţă de art. 117-120 Cod civil, dispoziţiile legislaţiei civile fiind aplicabile doar in cazul lipsei unor dispoziţii speciale (Art. 2 Legea 1418/2000). Distincţia de bază între întreprinderile membre a unui GFI şi intreprinderi afiliate in sensul art. 117 Cod civil constă in condiţiile şi particularităţile speciale de constituire şi funcţionare a unui GFI. Acestea se referă indeosebi la componenţa heterogenă a grupului, natura contractuală a acestuia, înregistrarea obligatorie a grupului, etc. O întreprindere membră a unui GFI poate constitui, după caz, şi o intreprindere afiliată in sensul art. 117, nu şi viceversa, dacă nu sunt intrunite condiţiile de constituire a unui GFI. În masura in care raporturile in cadrul unui GFI pot fi subsumate şi art. 117-120 Cod civil, vom fi in prezenţa unei forme de întreprinderi afiliate menţionate la art. 117 Cod civil. Dispoziţiile art. 117-120 Cod civil vor fi aplicate doar in mod complementar, in cazul lipsei unei dispoziţii speciale, inclusiv prin intermediul analogiei legii conf. art. 5 alin. 1 Cod civil.

b. Monopoluri. Concentrarea şi/sau interferenţa intreprinderilor in sensul art. 117-120 Cod civil poate atrage aplicarea legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei (Legea 1103/2000). Asemenea dispoziţii sînt aplicabile concomitent şi alături de art. 117 urm. Cod civil. Legislaţia privind protecţia concurenţei urmăreşte un alt scop decît art. 117-120 Cod civil, şi anume garantarea unei concurenţe loiale între participanţii la circuitul economic prin intezicerea şi sancţionarea practicilor de limitare sau obstucţionare a concurenţei. Dispoziţiile art. 117 urm. Cod civil, dimpotrivă, au drept scop crearea unui cadru juridic pentru protecţia intereselor întreprinderilor dependente, a asociaţilor minoritari si a creditorilor acestora.

c. Persoane interdependente. Legislaţia fiscală (Codul fiscal 1163/1997) foloseşte termenul general de persoană interdependentă pentru definirea paţială a raporturilor în sensul reglementat de art. 117-120 Cod civil. Întrucît prin art. 5 pct. 12 lit. b Codul fiscal 1163/1997 se urmăreşte stabilirea sferei contribuabililor, aceste norme constituie, datorită scopului lor special, lex specialis faţă de dispoziţiile art. 117-120 Cod civil. În ce măsură art. 117 urm., şi in special noţiunea de “influenţă dominantă” prin art. 119 alin. 1 Cod civil, ar constitui un mod mai adecvat pentru determinarea cercului de contribuabili datorită caracterului mai extensiv al definiţiei de “influenţă dominantă” faţă de cea a “controlului”, rămîne o întrebare de competenţa organelor fiscale.

d. Întreprinderi asociate, fiice si mixte. Legislaţia contabilităţii conţine norme proprii de definire a raporturilor între întreprinderi (vezi HMF 174/1997, Standardul Naţional de Contabilitate 28, “Contabilitatea investiţiilor in întreprinderile asociate” – in continuare S.N.C. 28). Definiţiile pct. 4 a S.N.C. 28 fac distincţia între întreprinderi asociate şi întreprinderi fiice. Elementul de calificare drept întreprindere asociată il constituie “influenţa notabilă” a unei întreprinderi asupra alteia, adică autorizarea investitorului de a participa la luarea deciziilor privind politicile financiare si de producţie ale întreprinderii deţinute, dar fara a detine dreptul de control asupra acestor politici. Influenţa notabilă presupune deţinerea unei cote de 20-50% din capitalul social a întreprinderii, realizată prin reprezentarea în consiliul directorilor sau în organul de administraţie echivalent al întreprinderii asociate sau prin participarea la procesul de elaborare a politicii financiare şi de producţie, sau prin realizarea operatiilor materiale dintre investitor si întreprinderea asociata, sau prin schimbul de personal de conducere, ori prin furnizarea de informatii tehnice esentiale. Controlul, element determinant al întreprinderii fiice, se prezumă a exista in cazul deţinerii unei cote mai mare de 50% din capitalul statutar. Indreprinderile mixte sînt întreprinderile “controlate mixt”, adica atunci cînd două întreprinderi participă la capitalul social al altei întreprinderi cu o cotă de 50%.

Definiţiile legislaţiei contabile sînt importante, întrucît acestea au drept obiect de reglementare parţial întreprinedrile care constituie şi obiectul art. 117-120 Cod civil. Definiţiile legislaţiei contabile nu se suprapun integral cu definiţiile prevăzute de art. 117-120 Cod civil. Deşi definiţia “influenţei notabile” corespunde in mare măsură celei a “influenţei dominante” din art. 119 alin. 1 Cod civil, ultima este mai cuprinzătoare decât prima (inra art. 117, II, III). Dispoziţiile codului civil nu conţin termenul de control, definiţia “influenţei dominante” fiind suficientă pentu reglementarea raporturilor de afiliere, o definiţie mai flexibilă a “întreprinderii in posesiune majoritară” fiind prevăzuta la art. 118 alin. 1 Cod civil. În comparaţie cu legislaţia contabilităţii Codul civil introduce şi posibilitatea instituirii influeţei dominante prin incheierea unor contracte speciale sau integrării intr-o altă intreprinderi conform art. 120 alin. 2 Cod civil. În privinţa întreprinderilor mixte cunoscute de legislaţia contabilităţii trebuie de menţionat si noua reglementare a art. 120 alin. 1 Cod civil.

Luînd in consideraţie scopul art. 117-120 Cod civil (supra 3) şi scopul legislaţiei contabilităţii de a asigura o evidenţă a schimbarii, evoluţiei si fluctuaţiei patrimoniului întreprinderilor – fundamentul raspunderii intreprindrii pentru obligaţiile sale –, considerăm necesară racordarea definiţiilor legislaţiei contabile la noile dispoziţii cadru ale art. 117-120 Codul civil.