Competitivitatea pe bazǎ de inovare a economiei româneşti în contextul Strategiei de la Lisabona

5.5.Capitalul uman şi serviciile educaţionale

Alături de capital, factorul uman reprezintă un element cheie al C-D-I. Cercetătorii cu nivel ridicat de pregătire, capabili să creeze noul, împingând limitele dezvoltării tehnologice prin soluţii inovative, constituie o condiţie obligatorie pentru crearea unei economii competitive bazate pe cunoaştere.

Educaţia românească este prea puţin orientată spre aplicare

Sistemul de educaţie trebuie să asigure un lot consistent de noi cercetători, astfel încât să asigure continuitate procesului de inovare. Calitatea învaţământului superior în special este extrem de importantă pentru reînoirea resurselor umane din cercetare şi pentru racordarea acestora la stadiul curent al cunoaşterii.

În general calitatea învăţământului pe latura matematică şi ştiinţifică este considerată a fi bună în Romania⁶⁵. Din păcate există serioase semne de întrebare privind abilitatea sistemului de educaţie de a transfera aceasta în cunoastere practică, gata de a fi aplicată⁶⁶, fapt corelat cu un nivel scăzut al spiritului antreprenorial.
Romania are una dintre cele mai scăzute ponderi ale populaţiei cu studii superiaore din Europa

Cu toate că numărule de studenti a crescut cu aproape 70% în perioada 1996- 2002⁶⁷, ponderea absolentilor de învăţământ superior în totalul populaţiei din România se află încă sub jumătate din valoarea medie inregistrată la nivelul EU⁶⁸. În plus, cum numărul studenţilor a crescut mai mult în domeniul economic şi al drepului, ponderea domeniului ştiintific şi tehnologic în totalul acestora s-a diminuat. Principalul motiv al evoluţiei cererii de educaţie în această direcţie îl reprezintă structura ofertelor de locuri muncă, la rândul său datorate întârziatei refaceri a industriei. În plus, cum învăţământul privat este şi mai sensibil la cererea educaţie, contribuţia acestuia în domeniul ştiinţei şi tehnologiei este foarte scăzută.

În ciuda nivelului de şomaj mai mare decât media naţională, se poate spune structura economiei este favorabilă muncitorilor calificaţi (cu pregătire medie sau cu specializare tehnică), în condiţiile in care aceştia deţin o pondere foarte mare şi în uşoară creştere atât în populatia activă cât şi în cea ocupată. Pe de altă parte, în 2002 doar 80% din⁶⁹ din persoanele active cu studii superiaore au ocupat o poziţie corespunzătoare nivelului de educaţie.

Chiar pe fondul reformelor care au loc în domeniul învăţământului şi al corelării acestuia la cerinţele de pe piata muncii, absolvenţii din domeniul ştiinţei şi tehnologiei tind să scadă, iar dacă nu vor fi introduse măsuri de politică în direcţia creării unei cereri mai consistente pentru absolvenţii de invaţământ superior, apare riscul inducerii unui cerc vicios în privinţa resurselor umane.

Companiile nu sunt constiente de importanta pregatirii permanente

Educaţia reprezintă un proces continuu, care nu se opreşte după vârsta şcolii. Pregătirea permanentă constituie acum o condiţie cheie a racordării la evoluţiile globale, care au loc cu o viteză incredibilă. De aceea, promovarea activităţilor de pregatire permanentă joacă un rol cheie în crearea unui sistem de C-D-I eficient.

Din păcate, un sondaj realizat în 2002 arată că mai puţin de 5% din forţa de muncă din România participase la forme organizate de pregătire permanentă în perioada de patru săptămâni dinaintea sondajului.⁷⁰ Acest procent nu este doar cel mai scazut dintre cele înregistrate in ţările candidate, dar reprezintă mai puţin de jumătate din media acestora. Cu toate acestea, 16% dintre români au realizat o pregătire autodidactă (în probleme legate de muncă), ceea ce nu reprezintă o cifra mică.

Educaţia este importantă nu doar doar pentru asigurarea forţei de muncă din cercetare, dar şi pe latura antreprenoriatului. Comportamentul inovativ al întreprinzătorilor poate fi dezvoltat prin educaţie în domeniul afacerilor, în domenii precum managementul, marketingul, etc. Apetitul celor care inovează de a porni afacerile corelate, este puternic influenţat de abilitatea acestora de a gândi strategic şi de acţiona într-o manieră profesionistă.
Conceptul de Ştiinţă pentru viaţă nu este încă familiar în România

În afară de pregătirea permanentă care este focalizată pe subiecte specifice, o dimensiune importantă a educaţiei în afara şcolii o reprezintă diseminarea prin media a evolutiilor ştiinţifice. Conştientizarea publică privind aceste evolutii ale ştiintei poate stimula semnificativ propensitatea pentru inovare.

Mobilitate internaţională poate contribui la modificarea de comportament

Faptul că România înregistrează o participare crescândă la o serie de programe de mobilitate (vezi Corint), atât pentru studenţi cât şi pentru cercetători, va induce probabil modificări de comportament în special în ceea ce priveşte o mai mare orientare a cercetării către nevoile pieţei.

TIC joacă un rol important în educaţie

Aşa cum s-a mentionat în capitolul cinci, tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor (TIC) şi inovarea sunt corelate atât la nivel tehnic cât şi comportamental. De accea creşterea înregistrată în ultimii ani privind numărul de calculatoare şi conexiuni Internet, atât în educaţia secundară, cât şi în cea terţiară, va stimula probabil capacitatea inovativă a noilor absolvenţi.

Cadrul de politici la nivel european este tot mai mult orientată către cerere

Lista politicilor UE în domeniu este cea oferită de Planul de Acţiune privind Inovarea al Comisiei din 1996, iar majoritatea dintre acestea sunt menite să stimuleze cererea pentru C-D, precum şi capacitatea de absorbţie a întreprinderilor. Deşi majoritatea politicilor sunt orientate punctual, către performanţele din anumite domenii, mai degrabă într-o manieră endogenă, se poate afirma că în conextul specificat anterior performanţa sistemului de C-D depinde de coerenţa mixului de politici.

Mixul de politici din România se centrează pe capitalul uman

O evaluare a priorităţilor reale în domeniul politicilor de inovare din perioada 2000-2003 arată că educaţia, alături de protecţia proprietăţii intelectuaale reprezintă punctele centrale⁷¹

Asumpţia pare să fie că îmbunătăţirea cadrului de reglementare a proprietăţii intelectuale creează condiţiile pentru ca forţa de muncă având calificare superioară să genereze inovare. Din păcate, factorii care au împiedicat ca acest lucru să se întâmple sunt aceia care au primit mai puţină atenţie în acea perioadă: lipsa unei viziuni privind oferta de C-D, a unei conştientizări a cererii, precum şi lipsa acută a finanţării cercetării, aşa cum a fost arătat mai sus.

În ciuda numărul relativ mare al persoanelor cu înaltă calificare⁷², Romania se află încă potrivit Innovation Scoreboard printre ultimele ţări din Europa, atât în ceea ce priveşte C-D orientată catre inovare cât şi difuzia inovării⁷³.

Incapacitatea de diseminare a cunoaşterii, datorate lipsei de viziune care afectează cercetarea românească (majoritară de stat) este reflectată de situaţia în care România este printre puţinele ţări care inovează mai mult decât difuzează. Un statut surprinzător şi costisitor pentru o ţară aflată în proces de recuperare a decalajelor, statut pe care îl împarte cu ţări cunoscute mai degrabă pentru nişele pe care le-au creat în anumite industrii şi pieţe high-tech.

Dacă nu vor fi obţinute rezultate mai consistente în ceea ce priveşte eficacitatea sistemului de inovare, şi în special privind inter-conectarea industriei şi cercetării, eforturile realizate pe linia educaţiei riscă să se transforme în finanţare a scurgerii de materie cenuşie, mai ales în condiţiile actualei crize de cercetători la nivelul UE.⁷⁴