Criminologie

k)Modelul situaţional (tehnologic)

Modelul situaţional de prevenire reprezintă o cale pragmatică de reducere a oportunităţilor de săvârşire a faptelor antisociale, prin măsuri realiste, relativ simple şi cu costuri reduse. Acesta are în vedere potenţialele victime, încercând să le determine să utilizeze variate precauţiuni care reduc riscul victimizării.

Anumite aspecte ale acestui model de prevenire a criminalităţii se adresează infractorilor în ideea producerii unui anumit impact psihologic asupra acestora (prin creşterea riscurilor la care se expun) şi a-i determina să renunţe la “trecerea la act”.

Există două categorii principale de măsuri de prevenire situaţională utilizate în cadrul proiectelor de prevenire a criminalităţii:

• 
  măsuri de securitate care fac dificilă comiterea infracţiunilor;
  
• 
  măsuri care influenţează costurile şi beneficiile celor care săvârşesc infracţiuni.
  

În ultima perioadă, aceste proiectele combină cele două tipuri.

Au fost identificate trei modalităţi prin care ocaziile de săvârşire a infracţiunilor se restrâng în mod drastic:

• 
  măsuri prin care ţintele (obiectivele vizate de infractori) devin mai dificile. În acest scop se utilizează materiale care nu pot fi sparte, dispozitive de alarmă şi imobilizare, seifuri. Aceste măsuri sunt îndreptate mai ales împotriva spărgătorilor. Valoarea lor creşte prin conectarea dispozitivelor de alarmă la companii de pază, unităţi specializate de poliţie, agenţii de prevenire comunitară a crimei, companii de asigurare, etc;
  
• 
  măsuri prin care se înlătură ţintele; de exemplu, pentru a se evita spargerea unui autoturism, acesta nu va fi parcat la întâmplare, ci în locurile special amenajate, cu pază asigurată;
  
• 
  măsuri de înlăturare a mijloacelor de comitere a infracţiunilor; de exemplu, verificarea pasagerilor la aeroport reduce riscul deturnărilor de aeronave.
  

Măsuri care influenţează costurile şi beneficiile infractorilor:

• 
  marcarea proprietăţii - aceasta măsură face lucrurile respective uşor de recunoscut şi, în consecinţa, greu vandabile.
  
• 
  supravegherea tehnică - aceste dispozitive creează riscuri suplimentare pentru infractori, care, în cazul în care decid să acţioneze, vor trebui să facă eforturi şi cheltuieli suplimentare pentru a le evita ori anihila.
  
• 
  asigurarea supravegherii zonale - se referă la activităţile specifice de patrulare şi control antiinfracţional desfăşurate de organele de poliţie, agenţii specializate şi chiar de cetăţenii organizaţi în echipe de prevenire în zonele în care locuiesc.
  

Modelul situaţional de prevenire nu reprezintă o noutate practică. Utilizarea sa, inclusiv în cadru teoretic, conduce la concluzia că celelalte modele de prevenire dau rezultate nesatisfăcătoare, conform celebrei expresii americane “nothing works” (nimic nu merge)¹⁴⁸. În consecinţă, se consideră că este corect să se prezinte cetăţenilor situaţia cât mai exact cu putinţă, pentru ca ei să-şi ia măsuri suplimentare de autoprotecţie.

Concluzii:

În perioada modernă, modelul clasic de prevenire a evoluat atât către modelul social, cât şi în direcţia modelului situaţional (tehnologic). Astfel, prevenirea criminalităţii nu se mai realizează doar prin măsuri de drept penal. Ea constituie domeniul de acţiune al controlului social, atât formal (sistemul justiţiei penale), cât şi informal (organizaţii non-guvemamentale, specialişti din diverse domenii, organizaţii comunitare etc).

Se pune accentul pe educarea cetăţenilor prin popularizarea legislaţiei în vigoare, prin relevarea efectelor nocive ale criminalităţii, prin consecinţele acestui fenomen. Un rol important revine mijloacelor de informare în masă, care, prin modul de prezentare a acestei problematici, pot contribui efectiv la prevenirea criminalităţii.

Cea mai importantă pârghie o constituie, însă, controlul social specializat, respectiv justiţia, poliţia, curtea de conturi, garda financiară, controlul financiar intern, poliţia sanitară, poliţia de frontieră etc, - organisme ale statului care, prin lege, au obligaţia să intervină în timp util pentru anihilarea focarelor criminogene.


BIBLIOGRAFIE:

• 
  BOGDAN Sergiu, Criminologie, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009
  
• 
  FERRI Enrico, Sociologia criminale, Torino, 1982
  
• 
  GRAHAM John, Crime Prevention Strategies in Europe and North America, Helsinki, HEUNI, nr. l8/1990
  
• 
  LIPTON Douglas, MARTINSON Robert, WILKS Judith, The Effectiveness of Correctional Treatment, New York, Ed. Praeger, 1975
  
• 
  NISTOREANU Gheorghe, PĂUN Costică, Criminologie, Ed. Europa Nova, Bucureşti 1996
  
• 
  NISTOREANU Gheorghe, Prevenirea infracţiunilor prin măsuri de siguranţă, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 1991
  
• 
  PINATEL Jean, La societe criminogene, Ed. Calman - Levy, Paris, 1971
  
• 
  PLATON, Dialoguri, Protagoras, Paris, Ed. Les Belles Lettres, 1966
  

CRIMINALITATEA TRANSNAȚIONALĂ: NORMATIVUL PENAL DE SANCȚIONARE SI POLITICI DE PREVENIRE SI COMBATERE

Rezumatul Tezei de doctorat
Dr. Florena STERSCHI
Problematica abordată a constituit-o analiza criminalității organizate transnaționale, sub aspect juridico-penal și criminologic, teoretic, practic și aplicativ, precum și a legislației în care s-a instituit regimul sancționator pentru infracțiunile comise de un grup infracțional organizat sau o organizație criminală transnațională, prezenta lucrare fiind este o încercare de actualizare a unor concepte, idei și soluții referitoare la răspunderea penală și prevenirea/combaterea criminalității organizate transnaționale.

Tema de cercetare a fost determinată de necesitatea abordării și elaborării unor soluții în ceea ce privește aprecierea și aplicarea corectă a unui tratament adecvat celor care săvârșesc fapte penale în cadrul unor grupuri criminale organizate cu caracter transnațional.

Pentru aceste considerente am apreciat ca fiind actual și oportun demersul dedicat:

►caracterizării normativului penal;

►reglementărilor orientate spre prevenirea și combaterea criminalității organizate.

Cercetarea atentă însă a cadrului normativ a scos în evidență unele imperfecțiuni ale politicii penale represive, aspect ce a determinat unele incursiuni teoretice pentru a putea oferi legiuitorului propuneri de lege ferenda în eventuala intervenție de perfecționare a normelor juridice penale existente în domeniul de referință.

O dimensiune pragmatică, absolut necesară cunoașterii criminalității organizate transnaționale o constituie prevenirea acesteia. Aspect care comportă o importanță în plus pentru Republica Moldova, țară cu aspirații europene, pusă în fața implementării unor standarde europene, inclusiv în domeniul criminalității organizate. Suportul prevenirii acestui tip de criminalitate îl constituie cooperarea pe plan juridic a statelor europene, iar conceperea unor mecanisme care ar sta la baza unei asemenea cooperări este un deziderat inerent pentru R. Moldova.

Totodată, am considerat oportună, benefică și necesară analiza juridico-penală a reglementărilor existente în domeniul preveniri COT, pentru eficientizarea activității de aplicare a normativului penal.

Lucrarea s-a axat pe elementele cheie care au determinat cercetarea și inovația, fiind avute în vedere teoriile penale acceptate până în prezent și investigațiile realizate, abordarea științifică vizând orientarea cercetării științifice pe 3 coordonate principale: analiza materialelor științifice publicate la tema tezei în România, în R. Moldova și alte state; normativul penal privind sancționarea criminalității organizate transnaționale în România și Republica Moldova :politicile de prevenire si combatere a criminalității organizate la nivel european.

Aceste coordonate au format conținutul tezei de doctorat, structurat în 3 compartimente/capitole fiecare cuprinzând câte 4 respectiv 5 subcapitole. La rândul său, fiecare capitol cuprinde concluziile asupra problemelor abordate, iar în final, cercetarea problemelor teoretice și practice ale COT a evidențiat unele concluzii generale și recomandări.
Capitolul 1

ANALIZA SITUAȚIEI ÎN DOMENIUL CRIMINALITĂȚII ORGANIZATE TRANSNAȚIONALE,

- conține o analiză pertinentă a materialelor științifice de referință la tema tezei publicate în România, Republica Moldova și alte state, menite să contureze importanța deosebită acordată de oamenii de știință, elaborării concepției privind criminalitatea organizată transnațională.

- au fost prezentate lucrările științifice elocvente publicate în România, R. Moldova și alte state, care au legătură cu tema de cercetare. Prezenta teză vine să completeze studiile întreprinse anterior în domeniu, evidențiindu-se unele tendințe și aspecte noi de dezvoltare a științei în domeniul de referință specific pentru etapa actuală.

Concluzia pe marginea tuturor materialelor științifice analizate este că printre oamenii de știință care s-au preocupat activ de problemele legate de COT se numără: prof. Mihai Gheorghiță, Igor Ciobanu, Bujor,Bejan,V.Usu.V.Untilă,Gh.Gladchi.I.Pitulescu,Gh.Mocuța, Kurdiukov,Valeev ș.a., iar lucrările acestor autori consacrați au reprezentat baza teoretică a investigației la capitolul introductiv și mi-au oferit posibilitatea de a-mi forma o concepție clară de cercetare.

Astfel, în doctrina criminologică sunt utilizate conceptul de criminalitate organizată, privit ca ansamblul manifestărilor antisociale comise de grupuri criminale organizate şi structurate care acționează coordonat după reguli bine stabilite, prin împărțirea sarcinilor între membrii ei, în scopul obținerii unor profituri cât mai numeroase și avantajoase și de cel de crimă organizată, prin care se înţelege comiterea unor încălcări ale legii penale, în mod organizat, prin colaborarea a trei sau mai multe persoane. În abordarea temei tezei am optat pentru primul concept, pornind de la monografiile profesorilor Mihail Gheorghiţă cu titlul „Criminalitatea organizată: probleme de teorie și practica investigării, dedicată fenomenului criminalității organizate. şi Igor Ciobanu, cu titlul „Criminalitatea organizată la nivel transnaţional şi unele forme de manifestare în Republica Moldova”, desigur având în vedere și Convenţia Naţiunilor Unite (2000) privind criminalitatea transnaţională organizată şi nu în ultimul rând art. 69B din Tratatul de la Lisabona, care utilizează sintagma „criminalitatea organizată”.

Capitolul 2

Normativul penal privind sancționarea criminalității transnaționale organizate în România, R. Moldova

- cuprinde abordări conceptuale privind fenomenul criminalității organizate transnaționale, premisele obligatorii din care rezultă esența acestei forme de criminalitate, incriminările plasate sub incidența COT, este capitolul consacrat unei analize juridico-penale fiind scoase în evidență:

1. 
   conceptul de criminalitate organizată transnațională
   
2. 
   participația penală ca bază a incriminării actului criminal săvârșit în asociere;
   
3. 
   normele speciale privind COT în România
   
4. 
   normele speciale privind COT în R. Moldova
   

În viziunea noastră, la abordarea conceptului de COT, urmează a fi luate în considerare 2 premise obligatorii din care rezultă esența acestei forme de criminalitate:

1. 
   noțiunea și trăsăturile generale ale CO;
   
2. 
   noțiunea de activitatea infracțională transnațională.
   

Plecând de a aceste premise am definit COT ca fiind o totalitate de infracțiuni săvârșite de grupuri criminale organizate pe diferite nivele, formate, de regulă, din cetățeni ai unor state diferite, infracțiuni ce sunt comise prin folosirea pe scară largă a coordonării activității criminale la nivel transnațional și care constau în răspândirea pe teritoriul a 2 sau mai multe state de activități de pregătire, organizare, săvârșire și de survenire a consecințelor criminale, în scopul obținerii unor profituri economice sau creării unor condiții propice de majorare a acestora, prin recurgerea la utilizarea violenței sau a legăturilor corupționale, inclusiv la nivel politic.

Rezultă că trăsăturile definitorii ale COT sunt:

1. existența unor grupări criminale organizate de diferite nivele, formate,de regulă,din cetățeni ai unor state diferite sau persoane fără cetățenie;

2. presupune folosirea pe scară largă a coordonării activității criminale la nivel transnațional;

3. infracțiunile sunt săvârșite prin răspândirea pe teritoriul a 2 sau mai multe state a activității de pregătire, organizare, săvârșire și de survenire a consecințelor criminale;

4. existența scopului de obținere a unor profituri economice sau creări unor condiții propice de majorare a acestora;

5. recurgerea la utilizarea violenței sau a legăturilor corupționale, inclusiv la nivel politic, pentru realizarea scopurilor sale.

Legiuitorul român a incriminat COT ca infracțiune de sine stătătoare, ținând cont de caracterul pluralității constituite de infractori. În situația în care se săvârșește o infracțiune scop, va exista un concurs real de infracțiuni. Din această categorie de infracțiuni cu pluralitatea constituită, menționăm: constituirea de grup infracțional organizat art.367 C.p

De asemenea, în abordarea conceptului de criminalitate organizată transnațională am făcut referire la normele incriminatoare în C.penal Român și cel a Republicii Moldova, respectiv la

► infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat reglementată la art.367 C.p.

alin.(1)- se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani și interzicerea unor drepturi, inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup;

alin.(2) - fapta se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi când infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat, este sancționată de lege cu detențiunea pe viață sau închisoare mai mare de 10 ani.

alin.(3) – dacă faptele prevăzute la alin (1) si (2) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică regulile de la concursul de infracțiuni.

►normă similară în R. Moldova este prev.la art.284 alin.1 C.pen,- crearea sau conducerea unei organizații criminale - conform căreia se pedepsește cu închisoare de la 8 la 15 ani, fapta de creare sau conducere a unei organizații criminale, adică:

1. 
   întemeierea unei astfel de organizații și organizarea activității ei;
   
2. 
   căutarea și angajarea de membri în organizația criminală;
   
3. 
   ținerea de adunări ale membrilor ei;
   
4. 
   crearea de fonduri bănești și de altă natură pentru susținerea lor financiară și a activității criminale a organizației;
   
5. 
   înzestrarea organizației criminale cu arme și instrumente pentru săvârșirea de infracțiuni;
   
6. 
   organizarea culegerii de informații despre potențiale victime și despre activitatea organelor de drept;
   
7. 
   coordonarea planurilor și acțiunilor criminale cu alte organizații și grupuri criminale sau infractori aparte din țară și din străinătate.
   

Infracțiunea este pedepsită mai aspru, respectiv pedeapsa închisorii de la 15 la 20 de ani sau detențiunea pe viață, dacă aceasta constă în crearea sau conducerea unei organizații criminale sau a unui grup criminal organizat cu scopul de a comite una sau mai multe infracțiuni cu caracter terorist.

Dacă facem o comparație între cele 2 norme incriminatorii prev. la art.367 C.p. și art.284 C.p, observăm următoarele constatări cu caracter general:

● ambele incriminează fapte legate de constituirea unei pluralități de infractori și se pedepsesc indiferent dacă ulterior creării unei organizații criminale sau grup criminal organizat sunt sau nu săvârșite unele fapte penale;

●ambele norme incriminează conduita de creare, inițiere, respectiv conducere a unei entități sau formațiuni criminale organizate;

►norma specificată la art 367 C.p al României este mai abstractă decât cea formulată la art.284 C.p al R.Moldova..

Astfel, în timp ce C. pen. al României incriminează orice faptă de sprijinire a unui grup criminal organizat, aceasta presupunând orice activitate de întrajutorare, înzestrare materială etc. în C, pen al R. Moldova, aceste activități sunt specificate, în sensul că legiuitorul moldovean a enunțat eventualele conduite prin care membrii grupului se pot manifesta:

►întemeierea unei astfel de organizații sau organizarea activității ei;

►căutarea și angajarea de membrii în organizația criminală;

►ținerea de adunări ale membrilor ei;

►crearea de fonduri bănești și de altă natură pentru susținerea lor financiară și a activității criminale a organizației.

► înzestarea organizației criminale cu arme și instrumente pentru săvârșirea de infracțiuni;

►organizarea culegerii de informații despre potențialele victime și despre activitatea organelor de drept;

►coordonarea planurilor și acțiunilor criminale cu alte organizații și grupuri criminale sau infractori aparte din țară și din străinătate.

Deși norma de la art.367 C.p. este formulată mai abstract și are un caracter mai generalizat în raport cu conduita pe care o descrie, aceasta se caracterizează printr-o arie mai mare de aplicabilitate decât art.284 C.p al R. Moldova, concluzie ce derivă din faptul că în CP român în afară de activitatea de instituire și de creare a unui grup infracțional organizat mai este pedepsită și cea de aderare la o formațiune criminală de acest gen.

Având în vedere că în Codul penal al R. Moldova, simplul membru al organizației criminale nu poate si supus răspunderii penale pentru infracțiunea incriminată la art.284 C.pen.

1. 
   De aceea de lege ferenda propunem introducerea și în codul penal a R. Moldova a răspunderii penale pentru cel care aderă la o organizație criminală, cu precizarea că la incriminarea unei asemenea fapte, să se țină cont că regimul de sancționare trebuie să fie mai aspru, pentru cel care organizează sau conduce un grup infracțional organizat sau o organizație criminală, decât cel care are doar calitatea de membru al unei asemenea grupări.
   

2. 
   Pornind de la constatarea că în lista infracțiunilor susceptibile de a fi comise de un grup criminal organizat sau de către o organizație criminală nu este inclusă și infracțiunea de omor intenționat, incriminată la art.145 C.pen al R. Moldova și ținând cont că atât practica națională cât și internațională ne demonstrează fără echivoc că de multe ori grupurile sau organizațiile criminale sunt implicate în comiterea omorurilor, mai ales a celor la comandă, considerăm oportună reformularea circumstanței agravante prev. a art.145 alin.2 lit i) din omorul săvârșit ,,de două sau mai multe persoane” în omor săvârșit de două sau mai multe persoane ori de un grup criminal organizat sau de o organizație criminală”.
   
3. 
   De asemenea,ținând cont că art.42 din C.p al R. Moldova îl include printre participanți pe organizator, de lege ferenda opinăm pentru completarea prev. art.367 C.p al României cu alin (7) care va avea următoarea formulare normativă. Prin organizator se are în vedere persoana care a constituit sau dirijează activitatea unui grup infracțional organizat
   

Capitolul 3

Politici de prevenire și combatere a criminalității organizate transnaționale la nivel european

● acest capitol este destinat investigării politicilor de prevenire și combatere a COT, fiind supuse abordării cadrul instituțional privind prevenirea și combaterea COT la nivel european, cooperarea internațională a României și R. Moldova în vederea prevenirii și combaterii COT, măsuri de prevenire și combatere a COT.

În acest context au fost abordate:

-Tratatul privind UE de la Maastricht, semnat la 07.02.1992 și intrat în vigoare la 01.11.1993: