Cuprins introducere 5 Capitolul I scurt rezumat asupra istoriei transilvaniei 7
Yüklə 3,56 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- DEZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÂNT
- Profesori MATERIILE CE S-AU PREDAT PE CLASE DE ÎNVĂŢĂMÂNT CI. I
- .-Cat.
- Acest „Bilet de Onoare" din anul 1948, dovedeşte că în oraşul reşedint
- Şcoala generală cu clasele I—VIII, din str. Trandafirilor nr. 1099, are două corpuri de clădiri cu câte 8 săli de clasă fiecare şi cu un laborator.
- VIATA ECONOMICĂ
Biserica Romano-Catolică din Tileagd datează din anul 1716 lucrări fiind suportată de naşa grofului Haller Ferencz, doamna Carolina. In timpul primului război mondial, armata Austro-Ungară a devalizat Biserica Romano-Catolică de cele două clopote şi de orgă, fiind ridicate pentru a face din ele muniţie de război. Abia în anul 1926 au fost aduse şi istalate alte trei clopote din care: primul ara 634 kg, al doilea 356 kg şi al treilea 258 kg. Aceste clopote au fost procurate din Germania şi au costat 200.000 lei în banii de atunci. în anul 1928 a necesitat ca să i se facă din nou reparaţia generală când era preot paroh Kajaba Laszló. Preoţii care au slujit dealungul timpului la Biserica Romano-Catolică din Tileagd au fost următorii: Din 1736-1758 Szalkoy Istvăn, din 1758-1762 Farkas László, din 1763-1780 Baricsi Bálint, din 1780-1782 Patay József, din 1782-1788 Káksár János, din 1788-1789 Sipos István, din 1789-1803 Nagy Gyorgy, din 1803-1807 Pataki Soma, din 1807-1813 Koteles Ferencz, din 1813-1828 Turay Pal, din 1828-1831 Kubovics. Antal din 1831-1857 Salamon Ádám, din 1857-1870 Szabó László, din 1870-1883 Németh Pal din 1883-1885 Szamossy Viktor, din 1885-1903 Nevery Aurel, din 1903-1911 Kovács József, din 1911-1923 Besser Hugo, din 1923-1925 Somogyi Antal, din 1925-1933 Kajab László. După anul 1933 a fost Orbán Péter. Pe lângă Biserica Romano-Catolică din Tileagd a funcţionat o şcoală de mare prestigiu, încă începând cu anul 1463, construită de moşierul Nagy Mihály, care
Invăţătorii care au predat la şcoala patronată de către Biserica Romano-Catolică sunt cunoscuţi următorii: Vágner Soma, Szabó János, Stéger Géza, Csáki Mihály, Ştefan Iosif, Tiner Iosif, Nyilgész Iosif şi Domokos Eugen. DEZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ÎN COMUNA TILEAGD Tileagdul a fost printre primele localităţi din judeţul Bihor, unde a început culturalizarea tineretului prin şcoli. începând cu anul 1471, Benedek şi Miklós din familia Csanád (Telegdi), au urmat studii universitare la Viena. După terminarea studiilor şi reîntoarcerea la moşii în comuna Tileagd, aceştia au încercat ca să-i convingă pe ceilalţi membrii ai mari familii de moşieri că este imperios necesar să urmeze ceva şcoli fiecare şi să se instruiască prin culturalizare. Tangenţial se aminteşte în documentele de arhivă că grofii Telegdi Miklós şi Telegdi Mihály, în anul 1561 au construit o şcoală. Din alte surse de informara am aflat că în Tileagd a existat o şcoală înainte de Reformaţie, care a funcţionat pe lângă Biserica Romano-Catolica începând cu anul 1463, dar numai pentru fiii şi fiicele familiilor de grofi şi demnitari. In anul 1759, împărăteasa Măria Tereza a ordonat înfiinţarea de şcoli confesionale la sate. în urma acestei ordonanţe, în Tileagd a funcţionat o şcoală începând cu anul 1759 cu limba de predare maghiară pentru 8 elevi romano-catolici, având ca materii de studiu scrisul cititul şi religia. învăţător a fost Kovăcs János. Tot începând cu acelaşi an a funcţionat o şcoală cu 45 de elevi de religie Reformată, având ca materie de studiu Citire scris, matematică şi religie, prof. a fost Csanád Sándor. In satul Uilacul de Criş, tot în anul 1759 a funcţionat o şcoală cu 8 elevi având teme de învăţământ Citire, Scris şi Religie, învăţător a fost Ilosvai István. în Poşoloaca
a apărut prima scoală confesională în anul 1755 cu 12 elevi, având ca materie de studiu Scrisul şi Religia. învăţător a fost Kozări Jănos. Invăţământul confesional la sat a luat fiinţă după Revoluţia Burghezo-moşierească din anul 1848, când au fost puşi în libertate iobagi. în Tileagd au fost puşi în libertate 285 de iobagi în anul 1853, la 5 ani după revoluţie. In documentele de arhivă privind perioadele anilor 1857-1871, învăţământul cu limba de predare maghiară a fost după um urmează:
în decursul anilor 1945-1948, doctorul Gaborján József a predat şi Limba Rusă. La gimnaziu, în anul 1945 au fost înscrise 70 de elevi. Tot în perioada 1945-1948 a funcţionat Gimnaziul Unic Mixt de Stat, avându-1 director pe profesorul Iorgu M. Grigore, care a predat Limba Franceză şi Limba Română, ca titular de catedră. Au mai predat la acest Gimnaziu şi Vlad V. Angela, profesora titulară de Istorie, L. Franceză şi Desen.
La organizarea învăţământului în limba Română, după anul 1944, cu clasele V-VIII, s-a simţit mare lipsă de învăţători şi profesori, mai ales la Gimnaziul cu Limbă de predare maghiară, întrucât în perioada 1940-1944, toate cadrele didactice au fost de etnie maghiară, aduşi din Ungaria când s-au retras armatele hortiste şi germane, s-au înapoiat şi aceştia în vechea lor patrie - Ungaria. înainte de al II-lea Război mondial, începând cu anul 1919 în Tileagd pe lângă şcolile întreţinute de către Bisericile Reformate şi Romano-Catolică, cu limbă de prădare maghiară, au mai funcţionat doua şcoli cu Limbă de predare română. Este vorba de şcoala primară Nr. 1 din centrul comunei, la care, în data de 14 iunie 1935 mi-am susţinut şi mi-am luat examenul de 7 clase primare, preşedintele comisiei de Examinare fiind Andrei Sorescu, delegat al Ministerului învăţământului şi Educaţiei din Bucureşti. Şcoala Nr. 2 cu limba de predare Română a funcţionat aproape de Gara CFR., vis-a-vis, de fosta ■— - Rafinărie de petrol Bihar-Szilagyi. \ ^arít^^iMal^^dUl^a^ , |
  Acest „Bilet de Onoare" din anul 1948, dovedeşte că în oraşul reşedint de Plasă Tileagd, imediat după terminarea celui de al II-lea Război Mondial se organizau săptămânal cu caracter cultural, având scopuri caritabile. Viaţa nu a stat şi nu stă în loc, iar supravieţuitorii sunt obligaţi ca să ţină pasul cu ea. Numărul populaţiei şi a copiilor a crescut de la an Ia an, regimurile de viaţă s-au schimbat iar odată cu acestea s-au schimbat şi structurile administrativ-teritoriale care au influenţat şi procesul de învăţământ. In perioada Regimului comunist pe lângă ideologia sa malefică pe care a promovat-o, total ateistă şi de spălare a creierelor, a mai făcut şi ceva lucruri bune. Sub acest regim, în anii 1964-1965 s-a construit în Tileagd o şcoală modernă cu 8 săli de clasă, bibliotecă, laborator, sală profesorală, cancelarie şi grup sanitar, utilate şi înzestrate cu mobilier nou adecvat. La data respectivă, pe raza comunei funcţionau un număr de 9 şcoli generale, cuprinzând 940 de elevi din care: 545 în învăţământul primar şi 395 la învăţământul gimnazial. La a acest proces de învăţământ au predat un număr de 60 cadre didactice, profesori şi învăţători titulari. Pe lângă aceste activităţi şcolare, în cadrul comunei Tileagd a mai funcţionat o şcoală ajutătoare pentru copiii cu deficienţe fizice locomotoare şi de comportament, în care au fost şcolarizaţi un număr de 163 copii aduşi din tot cuprinsul judeţului iar cu pregătirea şi educarea acestora se ocupau un număr de 36 cadre didactice, dintre care 21 profesori, 13 învăţători şi 2 maiştri. Şcoala ajutătoare a posedat şi un internat pentru cazarea şi asigurarea celorlalte necesităţi de supravieţuire ale acestor copii. Invăţământul preşcolar era organizat în 9 grădiniţe cu peste 400 de copii, de educaţia cărora se ocupau 13 educatoare. Au fost organizate şi cursuri fără frecvenţă pentru adulţii care nu şi-au putut face şcoala la vremea potrivită, anual fiind cuprinşi la această formă de învăţământ câte 30-40 de cursanţi cu rezultate pozitive. Până în anul 1989, mai de voie mai din obligaţiile sistemului, tinerii, în timpul lor liber frecventau căminele culturale, fiind vorba de „Răspândirea culturii Socialiste, prin munca politică de masă" controlată de politruci. După căderea comunismului, s-a încercat să se revină la valorile morale, tradiţionale de altă dată, însă cu succes mai puţin spectaculoase noii guvernanţi din ultimii 15 ani au avut mai mult grija de interesele lor personale, care au avut prioritate înaintea celei mai necesare instituţii într-un Stat de drept - Instituţia învăţământului, care are menirea să formeze viitorii oameni ai naţiunii. Păcat parcă le-a luat Dumnezeu sau dracul minţile. în frunte cu justiţia care ne-a făcut de râsul celorlalte popoare Europene. Până unde poate merge ticăloşia omenească. Conform datelor statistice primite de la Direcţia Judeţeană de Statistică în cursul pregătirii materialului pentru această carte, următoarele date privind învăţământul din comuna Tileagd inclusiv satele aparţinătoare; se prezintă astfel: Unităţi de învăţământ - număr total 14
din care: cu 69 săli de clasă din care: din care: Baza materială a învăţământului - săli de clasă 69
Şcoala generală cu clasele I—VIII, din str. Trandafirilor nr. 1099, are două corpuri de clădiri cu câte 8 săli de clasă fiecare şi cu un laborator. La data de 6 iunie 2005, când s-au făcut ultimele investigaţii pentru încheierea monografiei comunei, Tileagd, situaţia învăţământului în comună se prezenta după cum urmează: Pe strada Trandafirilor Nr. 1099 sunt două corpuri de clădiri în aceeaşi curte cu câte 8 săli de clasă fiecare. Una din cele două clădiri are şi laborator cu instrumente de lucru adecvate. La aceste două clădiri lipsesc grupurile sanitare la nivel civilizat cu care să se poată intra în Europa. Nu au nici un fel de instalaţii de apă iar încălzirea pe timp de iarnă se face cu sobe de teracotă. Clădirea mai veche, are coşurile de fum aparente crăpate, existând pericolul de a se dărâma, în cazul unei tornade. In anul şcolar 2004/2005, la aceste şcoli cu clasele I—VIII îşi desfăşoară procesul instructiv-educativ 340 de elevi, având 30 de cadre didactice, profesori şi învăţători titulari. Mai există o şcoală cu 8 săli de clase, tot pentru clasele I—VIII, amplasată pe strada Bistricioarei Nr. 356, la care frecventează cursurile un număr de 130 elevi, instruiţi de 8 cadre didactice.  în cartierul Gării CFR. funcţionează o altă şcoală cu 41 de elevi în clasele I—IV, având 3 învăţători. Scoala ajutatoare sau scoala speciala cum i se spune in prezent, functioneaza la parametrii Europeni din toate punctele de vedere. Aceasta scoala a fost adusa in
Tileagd de la Nucet, la data de 15 septembrie 1995. Iniţial a fost instalată într-o clădire veche, clădită prin secolul al XlII-lea şi declarată monument istoric. In anul 1975-1976 a fost construită clădirea în care funcţionează această şcoală specială, având 14 săli de clasă şi o capacitate de internat pentru 250 de locuri. în prezent, aici se găsesc 115 copii internaţi, cu difîcienţe de comportament. Clădirea are instalaţie de apă, are canalizare, încălzire centrală în dormitoare şi în sălile de clasă, grupuri sanitare moderne, camere de baie faianţate, ordine şi curăţenie ddesăvârşită, un personal instructiv de înaltă probitate profesională. Directoarea şcolii fiind doamna profesoară Silvia Ficuţ. Incepând cu anul 2000, Direcţia pentru protecţia copilului a văduvit şcoala de cantină şi de internatul copiilor, cadrele şcoalei ocupându-se numai de procesul instructiv-educativ. Personal consider că nu a fost o măsură suficient de bine gânditit, ţinându-se cont de acomodarea copiilor la aceste paralelisme.  Şcoala specială mai are în dotare un microbus cu 16 locuri, mijloc de transport cu care sunt duşi copii în excursii prin rotaţie. Regret că timpul care l-am avut la dispoziţie între două autobuse, nu mi-a permis ca să iau legătura şi cu Conducerea Instituţiei de Protecţie a Copilului. La data vizitei mele, parcul Şcolii Speciale era plin de copii scăldaţi în soare. Am rămas plăcut impresionat atât de ţinuta lor vestimentară curat îngrijită, cât şi de voluntariatul unui număr mare de copii care s-au oferit să mă conducă la Doamna Directoare a Şcolii, de întrebările ce mi s-a pus cu mult discernământ. Un comportament perfect normal de copii plini de viaţă, dornici de cunoaştere. Cu toate condiţiile optime de viaţă ce li se oferă în această şcoală, unii m-au întrebat dacă hu cumva doresc ca să adopt copii, fiind evident faptul că şi-ar dori ca să facă parte dintr-o familie. Pentru cei mai tineri cetăţeni ai Tileagdului există 6 (şase) grădiniţe de copii, la care frecventează 260 de învăţăcei, cu a căror pregătire se ocupă 11 (unsprezece) educatoare.
a) Agricultura Incă înainte de anul 1265 când a fost atestată documentar comuna Tileagd şi satele aparţinătoare: Uilacul de Criş 1283, Poşolaca 1291, Tilecuş 1308, Bălaia 1622, populaţia din acaste localităţi ducea viaţă sedentară, aşa cum reiese din anumite documentaţii ale acelor vremuri. Această populaţie îşi asigura existenţa din cultivarea pământului şi creşterea vitelor. De altfel, cultivarea pământului a rămas până în zilele noastre principala, sursă de asigurarea celor necesare traiului. Legat de cultivarea pământului în aceeaşi măsură oamenii au dat atenţia cuvenită creşterii animalelor şi pomiculturii. Cei mai buni gospodari s-au ocupat şi cu albinăritul, cum observa Regele Geza al II-lea al Ungariei în actul său de danie din anul 1075. în trecutul îndepărtat, prin secolele XTV-XV-lea pământurile arabile erau proprietăţi individuale iar pădurile şi suprafeţele destinate păşunatului animalelor, au fost folosite de comunitate în comun. Vestitul Registru de la Oradea a consemnat că în secolul XIII şi XIV s-au cultivat în zona Tileagdului mai multe feluri de cereale, pe primul loc aflându-se grâul. Călătorul turc Elvira Celebi arăta că în anii ocupaţiei otomane (1660-1692) în jurul Oradiei, deci şi pe valea şi terasele Crişului Repede, se cultiva un soi de grâu fără mustpţi, de o calitate deosebită. Elvira Celebi mai arăta că „zarzavaturile nu lipsesc nici vara nici iarna, făcând referire la producţia mare de varză. (Călătorii străini despre Ţările Române volumul 6 Bucureşti 1976, paginile 662-668). In documentele vremii se mai vorbeşte despre producţiile de orz, ovăz, mei şi mazăre. (Tereza Mozeş „Zona etnografică a Crişului Repede" Bucureşti 1984 pag. 24).
In Secolul al XVI-lea a fost adusă o plantă necunoscută din America „PORUMBUL" care, cultivat intensiv, avea să devină hrana de bază a populaţiei vitregită de soartă. în anul 1746, cultivarea porumbului era generalizată pe întreaga vale a Crişului Repede. Tot în anul 1746 se vorbeşte pentru prima dată despre cultivarea Florii Soarelui. Cânepa şi inul se cultivau din vremuri foarte îndepărtate. In zona Crişului Repede, primele culturi de cartofi au apărut în anul 1788. Faţă de această cultură, populaţia nu a fost prea receptivă. (Borovszky Samu Biharmegye Nagyvărad, Budapest, 1901 pag. 561). Incă din secolul al XVI-lea, ţăranul român a început să gândească şi să aplice anumite sisteme de lucrare a pământului pe bază de observaţii. Este vorba în primul rând de sistemul cu „ţelină". O parte din pământ era lucrat mai mulţi ani la rând, după care era lăsat ca să se odihnească până când se înţelenea. Alt sistem de aplicare a agriculturii era în ogor negru. Plantele spontane care creşteau pe ogor neînsemânţate, erau păscute cu vitele. Prin acest sistem, odată cu păscutul, într-o oarecare măsură se gunoia şi pământul (Tereza Mozes - Opere pag. 26). Dealungul secolelor s-au făcut progrese şi îmbunătăţiri în practicarea agriculturii ca şi în celelalte actvităţi economice, mai ales după Revoluţia Burghezo-Democratică din anul 1848 când a fost desfiinţată - iobăgia. Agricultura poate oferi omului resurse nebănuite, dacă agricultorul este şi priceput şi bun gospodar. Suprafaţa de pământ agricol a comunei Tileagd şi a satelor aparţinătoare este şi a fost de foarte bună fertilitate, excepţie făcând Bălaia şi Tilecuşul care din punct de vedere geografic, sunt aşezate pe zone culinare, cu pământ arid, fără resurse de ape curgătoare, pământ care necesita un regim special de tratare şi prelucrare. Agricultura Tileagdului a fost specifică marilor moşii deţinute de grofi timp de 600 de ani, până în perioada primului, război mondial când grofii şi-au dat seama că le-a sunat ceasul istoriei, vânzându-şi moşiile la preţuri derizorii, din lipsa de cumpărători mai bogaţi. După încheierea primului război mondial, în anul 1921 a avut loc prima reformă agrară în ţara românească, cu ocazia căreia, 235 de ţărani din Tileagd au primit pământ agricol, iar la alţi 128 de locuitori care nu aveau case, li s-au dat locuri de casă. împroprietărirea s-a făcut din moşia lui Telegdi Iozsef (născut în 1883 şi decedat în 1944), precum şi din moşia baronului Capri Vaier, amândoi fiind încă mari moşieri, moştenitori ale fostelor mari familii Csanad-Telegdi, începând cu secolul al XII-lea. In anul 1942, după reocuparea Ardealului de Nord de către Statul Ungar prin aplicarea Diktatului de la Viena, cei doi moşieri au deschis proces la Judecătoria Oradea, prin care au cerut restituirea pamatului care li s-a luat. Se pare însă că procesul înaintat nu s-a finalizat până când autorităţile administraţiei maghiare au fost nevoite ca să părăsească fotoliile călduţe pe care l-au ocupat vremelnic în Ardealul românesc. Din moşia lui Telegdi Iosif s-au distribuit 800 jugăre de pământ ţăranilor din Tileagd, Uilecul de Criş şi Poşolaca, pe gratis sau la un preţ cu totul nesemnificativ. Printre beneficiarii de pământ din Tileagd amintin pe Costin Teodor, Fekete Găspăr, Gherle Petru, Jancsi Âdâm, Otvos Imre, Gyulai Jănos, Szâsz Sândor şi alţii, priorităţi având veteranii de război: Costin Ioan, Costin Gheorghe, Danciu Pavel, Moza Florian) Dani Sândor, Tallodi Jânos şi Kovăcs Vera-văduvă de război. Telegdi Iosif junior, a fost ofiţer activ cu grad de locotenent în Armata Austro-Ungară. In anul 1903 a terminat studii Academice, a făcut parte din Regimentul 7 Husari. In timpul primului război mondial a fost avansat la gradul de căpitan. A luptat pe fronturile din Serbia şi Italia. In anul 1917 s-a căsătorit cu Ileana, fiica Şefului Supraveghetor de moşie Klecz Gyula. La rândul ei Ileana s-a căsătorit şi a născut 3 fete. Una dintre fete s-a căsătorit în Tileagd iar cele două au plecat la Arad şi Timişoara, unde li s-a pierdut urmele. In anul 1944, Telegdi Iozsef a decedat în sărăcie şi a fost înmormântat în cimitirul Reformat din Tileagd. Se ştie faptul că după încetarea activităţii celei mai mari întreprinderi industriale din Tileagd în anul 1924 „Rafinăria Petrolieră Bihar Szilagy S.A." şi după falimentarea celor 7 fabrici mai mici, ca urmare Crizei Economice din 1932-1933, economia Tileagdului s-a sprijini preponderent pe agricultură. Este adevărat că agricultura practicată de ţărani, în mod individual până în anul 1946-1948 era o agricultură de subzistenţă, cu utilaje simple pe care le aveau în gospodăriile lor, însă prin pricepere şi hărnicie, prin marea dragoste ce o avea pentru pământ, având şi avantajul de a posada un sol de foarte bună fertilitate, reuşeau să asigure din belşug necesarul de existenţă a familiei, să asigure sămânţa pentru recolta următoare, rămânându-le cantităţi de produse apreciabile pentru desfacerea şi vânzare pe piaţa liberă. Precizez în cunoştinţă de cauză că în perioada anilor 1930-1940, de pe piaţa orădeană unde-şi desfăceau ţăranii produsele agricole de pe cele trei Crişuri, Crişul Repede, Crişul Alb şi Crişul Negru, comercianţii evrei cumpărau şi expediau la export sute de vagoane de grâu săptămânal, după strângerea recoltei de vară. Oferta era atât de mare încât preţul grâului/kg era de 0.80 şi de un leu. în vreme ce un pachet de tutun ordinar costa 3 lei. Incepând cu anii 1945-1946, regimul comunist importat de la Ruşi, a bulversat şi a dat peste cap viaţa agricultorilor din Tileagd şi din toată ţara. Odată instalat la putere, Partidul Comunist Român pe baza planului dinainte stabilit şi cu sprijinul consilierilor ruşi, care lucrau sub acoperire, a trecut victorios la înfăptuirea reformelor. Astfel, pe data de 30 decembrie 1947 dă lovitura de stat, detronează pe Maiestatea Sa Regele Mihai I. care era stâlpul burgheziei din Ramânia, Proclamă Republica Populară Română, condusă de guvuvernul Petru Groza cu Gheorghiu Dej în fruntea statului, ajutat de Emil Bodnăraş, o altă figură de stil, pregătit şi crescut în pepiniera inviincibilului Partid Comunist al URSS. A început imediat vânarea şi arestarea foştilor demnitari de Stat, politicieni, oameni de cultură şi toate valorile morale ale neamului românesc, fiind introduşi în închisori sau la construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră. Pe data de 11 iunie 1948 au fost naţionalizate şi tracute în proprietatea Statului principalele mijloace de producţie Fabrici Uzine, clădiri în care se desfăşura activităţi de ordin social. Pe plan local, s-au desfiinţat formele vechi de administrare. în locul Primăriei Tileagd s-a constituit Comitetul Provizoriu al cărui preşedinte a fost numit muncitorul Zirbău Ioan. A fost naţionalizată Fabrica de mobilă şi numit în postul de director muncitorul Stamprel Ştefan. De asemenea a fost naţionalizată fabrica de cherestea „La Roche-Darvas" şi trecută în proprietatea statului, pe postul de director fiind numit muncitorul Liberman Nandor. Uzina de impregnat CFR era proprietate de Stat. S-a considerat că este necesar ca să-i schimbe conducerea. în locul inginerului Sârbu a fost numit mecanicul de locomotivă Groza Gavril. (în acest caz nu sa greşit cu nimic întrucât mecanicul Groza Gavril valora cât 3 ingineri la un loc). Despre aptitudinile şi trăsăturile de caracter ale D-lui Groza Gavril am mai relatat la Capitolul industriei. După reformele aplicate în sectorul Industrial şi în aparatul administrativ, urma la rând socializarea agriculturii. Procesul de trecere a ţăranilor de la modul lor de viaţă liberă la noua formă colectivă (similară cu iobăgia, dacă nu şi mai rău), a fost foarte dureros, deadreptul dramatic. Partidul Comunist Român nu a posedat tipare proprii pentru trecerea la socialzarea agriculturii, şi le-a împrumutat de la „Inviincibilul partid al marelui popor rus". Ca urmare, ca să constrângă ţăranii în vederea organizării Gospodăriilor colective agricole (calhozuri) în care să se transforme din proprietari de pământ în, proletari agricoli, prima măsură a fost stabilirea cotelor obligatorii de: grâu, orz, porumb, lapte, păsări domestice, ouă, unt, lână şi altele, pe care trebuie ca să le dea la Stat cu un preţ de batjocură. Volumul cotelor pe unitate de produs au crescut, ridicându-se de la an la na până la limita imposibilităţii. în timpul verii, când se treiera grâul, lângă fiecare batoză de treierat se găsea câte un activist de partid (politruc) care urmărea zi-lumină, pe bază de grafic, cum se respecta jefuirea ţăranului de bunul lui obţinut cu trudă şi prin muncă grea. Au fost nenumărate cazuri în care, gospodarii duceau acasă de la batoză, altădată 20, 30 tone de grâu, iar acum după dijmuire, din aceleaşi suprafeţe de pământ şi cu aceleaşi eforturi dealungul anului să-i rămână pentru consumul său câte 150-200 kg de grâu. Deci din 150-200 kg de grâu să mănânce pâine 360 de zile cu familia compusă din 4-5 persoane, fără ca să aibă alte venituri suplimentare. Se pune în mod firesc întrebarea. De unde vor avea aceşti ţărani sămânţa necesară pentru însămânţările de toamnă, respective pentru producţia anului viitor. O mare greşeală. Asemenea întrebări nu se păuteau pune! Era vorba despre nişte măsuri draconice prin care să-i oblige pe ţărani la socializarea agriculturii în chip bolşevic, la o nouă viaţă de rob mai modern, după metode „ştiinţifice". Pentru înfăptuirea socialismului victorios al URSS din ordinul marelui şi „genial" conducător Stalin, au fost decapitaţi peste 3. 000.000 (trei milioane), cioloveci care au opus rezistenţă, iar politica partidului comunist român era o copie fidelă a Stalinismului. Aceste măsuri diabolice au condus în prima fază la reducerea numărului de animale domestice, din lipsă de furaje. Viţeii nou născuţi erau sacrificaţi în mare taină întrucât, dacă erau descoperiţi de „politruci" sau de trădători din orice categorie, li se confisca marfa şi li se aplica amenzi usturătoare până la privarea de libertate. Tânărul Urs loan din Tilecuş, abia reîntors din prizonerat de război, s-a exprimat în public că „atâta vreme cât va trăi, nu se va înfiinţa gospodărie colectivă în satul lui". Pentru aceste câteva cuvinte care nu au fost pe placul celor de la putere, a fost arestat, judecat şi condamnat politic la 4 ani de închisoare. Pedeapsa în întregime a executat-o la vestita închisoare din Aiud. După executarea pedepsei a fost lipsit de drepturi civile până la desfiinţarea partidului comunist 1989. Munca de lămurire şi măsurile represive pentru a determina ţărănimea să se înscrie în gospodării agricole colective a durat 17 ani. Din 1945 până în anul 1962 când poporul a ajuns la limita puterilor de a mai rezista torturilor de toate genurile. în anul 1962 „DE BUNĂVOIE ŞI NESILIT DE NIMENI" agricultorii din Tileagd, Uilacul de Criş şi Tilecuş s-au înscris în gospodării colective, ducând cu ei tot inventarul pe cara îl posedau în gospodăriile proprii; căruţe, pluguri, grape, prăsitoare, semănători, animale de tracţiune, etc. Pe parcursul anilor s-a dovedit că munca colectivă a dat rezultate în ceeace priveşte creşterea producţiei la toate culturile. Metodele însă prin care s-a ajuns la acaste rezultate au fost dezastruoase şi demolatoare. Dezastroase au fost pe urmă şi metodele de repartiţie a valorilor produse. Oamenii munceu în tot cursul anului, în mod, conştiincios, fără a primi cota-parte ce li s-ar fi cuvenit, trebuind să se mulţumească cu fărâmiturile care „cu generozitate" le oferea cei de la conducere. Simţindu-se neîndreptăţiţi, oamenii au început ca să sustragă din recolte înainte de recoltare (la mica ciupeală) şi uite aşa sau stricat lucrurile nu cu mult timp înainte de „cutremurul Revoluţiei din 1989". Cu ocazia cutremurului, fiecare a furat cât a putut şi s-au dus dracului toate organizările şi realizările avute. Nu s-au găsit minţi luminate ca să păstreze ce a fost bun din răul care îi apăsa şi să găsească alte forme de asociere, aceasta la scara întregii ţări. Dacă privim problemele agriculturii în perspectivă, trebuie să recunoaştem că nu va fi altă soluţie decât asocierile Familiare constituirea de mici ferme dar nici într-un caz cele de tip comunist. In ultimii 15 -16 ani, sub conducerea „Imperiului Cripto-Comunist" în frunte cu tupeiştii Ion Iliescu, alias Năstase şi ceilalţi mâncători de mulţi bani (salarii de 18 ori mai mari decât salariul mediu pe economie), agricultura românească nu numai că nu a fost în atenţia „baronilor" dar pur şi simplu a fost devalizată. Condiţiile naturale ale României, solul şi clima sunt mult mai bune decât a multor ţări europene. Să luăm un exemplu: România este de 6 ori mai mare decât Olanda. Olanda are 16.000.000 de locuitori cărora agricultura olandeză le asigură produsele agricole necesare şi în acelaşi timp este cel mai mare exportator din Europa, secretul? Construirea de ferme, asociaţii familiare care practică o agricultură intensivă. în aplicarea unei agriculturi de nivel European este nevoie nu numai de braţe de muncă dar şi de o gândire creiatoare care să ştie ca să practice o agricultură nu numai intensivă dar şi ecologică. Cine ce înţelege prin cuvântul „Agricultură ecologică"?! Mai multe îngrăşăminte naturale şi mult mai puţine îngrăşăminte chimice, care au un mare dezavantaj. Este vorba de lipsa gustului natural al producţiilor mari obţinute la hectar. Acest deziderat se caută în prezent pe pieţele de desfacere Europene, unde mâncărurile nu mai au gust conform informaţiilor din masmedia. Tileagdul este comună înfrăţită cu localitatea Sassenheim din Olanda şi consider că în schimburile de opinii la datele vizitelor reciproce, ar fi benefice abordările pe tema agriculturii, cu atât mai mult că solurile Tileagdului, Uilacului de Criş, Poşolacăi şi Călătanilor sunt cele mai bune de pe valea Crişului Repede, soluri care oferă posibilitatea de a se aplica o agricultură extensivă şi ecologică. Trebuie ca să se găsească oameni cu spirit de iniţiativă şi buni gospodari. începutul este mai greu la orice. Pentru realizarea acestui deziderat, recomand Primăriei Comunei Tileagd ca să ia legătura pentru schimb de experienţă, cu familia Doamnei Meşter Camelia, născută în Tilecuş şi căsătorită cu Fuscaş Gheorghe din Ineul de Criş, având domiciliul stabil în Oradea strada Făgăraşului nr. 89, telefon 0744-877337, însă cred că poate fi găsită la Ferma din Ineu. Doamna Camelia Fuscaş are ca pregătire Facultatea de Protecţie a Mediului, specialitatea zootehnie şi Academia de Studii Economice. Despre activitatea şi capacitatea acestei „perle inestimabile" răsărită din sărăcăciosul pământ al Tilecuşului, voi scrie mai multe informaţii în textul istoriei Tilecuşului la capitolul „PEPINIERA DE INTELIGENŢĂ". Despre agricultura comunei Tileagd, conform datelor statistice primite de la Direcţia Judeţeană de Statistică Bihor Oradea, începând cu anul 1965 până în anul 2003 se cunoaşte următoarele: 1. - Suprafaţa agricolă în hectar arabil
2.- - livezi şi pepiniere pomicole Producţia totală vegetală la principalele culturi în tone:
Nunărul animalelor (la începutul anului)
5131, din care: 3211 ha 1180 ha 307 ha
389 ha 44 ha 800 tone 660 tone 950 tone 98 tone 652 tone 345 tone 809 tone 2089 capete 1740 capete 1416 capete 28000 capete 27082 hectolitri 2 tone 2261 = 2.261.000 buc. Pentru practicare muncii agricole, locuitorii comunei Tileagd posedă un număr de 65 tractoare, echipate cu toate utilajele necesare: pluguri, grape, discuri, greble. La aceasta se mai adaugă 17 batoze, zece semănători I.A.R., zece cultivatoare K.U.T. Toate acestea sunt înregistrate în evidenţa biroului de taxe şi impozite, de unde am primit informaţiile la cerere. Pe suprafaţa de teren agricol din extravilanul comunei Tileagd, în anul 1988 s-a construit un baraj care cuprinde 605 hectare teren. Singurul avantaj care îl oferă comunei Tileaigd acest baraj prin structura lui şi parame trii săi tehnici este faptul că protejează comuna de inundaţii în cazurile dezlănţuirii naturii, (vezi planul barajului cu toţi parametrii la pagina nr. 125).
b) Yüklə 3,56 Mb. Dostları ilə paylaş:
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
