Cuprins introducere 5 Capitolul I scurt rezumat asupra istoriei transilvaniei 7
Yüklə 3,56 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Baciu Liviu, băiatul cel mai mare a lui Ştrăuţ, a urmat Facultatea de Ştiinţe Juridice, ajungând judecător la Judecătoria Oradea. Decedat în anul 2001, la vârsta de 89 ani.
- Baciu Florica a Mitri Alboai, a urmat Şcoala Pedagogică şi a practicat funcţia de învăţătoare în localitatea Gruilung judeţul Bihor. A decedat în anul 2004 la vârsta de 92 ani.
- Corul mixt pe 4 voci al Tilecuşului anilor 1932-1947, format şi condus de învăţătorul Petru Chirilă şi desfiinţat în 1948 de către cozile de topor ale regimului comunist.
- Baciu Ioan a Ioani Miculi Nuţu Ghiurchi, Academia Comercială Buc. Pens.
- Meza Nicolae - Institutul Pedagogic. Director la liceul din Geoaiu.
în anul 1929, cei doi învăţători, Petru Chirilă şi Ana Baciu s-au căsătorit, întemeind o familie stabilă şi au locuit în locuinţa legată în corpul noului local de şcoală. In anul şcolar 1929/1930, noua pereche de învăţători îşi împart copiii ca în anul anterior. La clasa I-a au fost înscrişi un număr de 63 elevi pe care i-a preluat Ana Chirilă, promovaţi fiind la sfârşitul anului numai 24. în clasele II—V, conduse de Petru Chirilă au fost înscrişi 71 elevi la începutul anului şcolar din care au fost promovaţi doar 32. La şcoala de Arte şi Meserii din Bratca au participat doi elevi în clasa a Vl-a. In rândurile de mai sus s-a copiat şi s-a redat ad literam, Anuarul Şcolar de la începutul şcolii Româneşti în Tilecuş judeţul Bihor, respective începând cu anul 1917 până în anul 1930. Cu toate greutăţile întâmpinate în drumul de început al învăţământului românesc în perioada anilor 1917-1930, din rândul acelor elevi s-a născut prima generaţie de intelectuali ai Tilecuşului, după cum urmează:
In calitate de autor şi redactor al acestei lucrări, precizez că mă aflam elev în clasa a V-a primară la învăţătorul Petru Chirilă, aflându-ne la o oră de matematică, când a dat buzna în sala de clasă tatăl unui elev, cunoscut sub numele de Tolea, care avea „câteva atmosfere la bord". Acesta era pornit ca să plece undeva la lucru cu căruţa tractată de bivoli. A oprit în faţa şcolii, a dejugat bivolii şi cu un rasteu metalic de la jug, a intrat în clasă ridicând obiectul contondent a ameninţare spunând: „Domnule învăţător, în numele Legi îţi ordon ca să-mi dai pe Gyuri afară!" învăţătorul, foarte bun psiholog îl întreabă: „în numele cărei Legi bade Flore?" „Nu ştiu. Ştiu numai că în numele legii, trebuie ca să-mi dai pe Gyuri afară. Am nevoie de el." Deci, şi cu asemenea cazuri s-au confruntat cadrele didactice în drumul lor greu şi spinos, către culturalizarea maselor. Pentru cinstirea memoriei celor doi soţi învăţători, Petru şi Ana Chirilă şi pentru respectarea adevărului istoric, ne obligă buna cuviinţă să arătăm că aceşti doi oameni deosebiţi şi-au consacrat toată viaţa lor nobilei profesii pe care şi-au ales-o, dând prioritate procesului de învăţământ, înaintea oricăror interese personale. Pe lângă celelalte atribute, au gost şi mari patrioţi, ceea ce nu a fost pe placul politrucilor din Partidul Comunist, după preluarea puterii. Deci, odată instalat atât pe postul de învăţător-director cât şi într-o locuinţă salubră, Petru Chirilă, ajutat de soţia sa Ana, au declanşat o adevărată Revoluţie culturală în Tilecuş, măsură care a influenţat pozitiv dezvoltarea socio-profesională şi culturală a populaţiei şi în mod deosebit a tineretului. Se poate afirma, fără teama de a greşi, că aceşti oameni deosebiţi au fost înzestraţi de natură cu darurile pedagogiei, având şi dorinţa de a le pune în aplicare. Deşi au avut o mare dezamăgire la prima încercare de a prezenta publicului o manifestare culturală, nu s-au lăsat descurajaţi. La drept vorbind, manifestaţia s-a desfăşurat în mod superb, numai că la sfârşitul programului, câţiva huligani din sală au distrus tot ce a fost frumos, spre consternarea auditoriului. în urma acestui accident, învăţătorul Petru Chirilă a adoptat alte metode de muncă educativă, dar să derulăm faptele în succesiunea lor: In al doilea an de activitate şcolară, învăţătorul Petru Chirilă secondat de către soţia sa, învăţătoarea Ana Chirilă, au făcut mari pregătiri în vederea sărbătoririi Crăciunului, organizând o serbare cu colinde şi obiceiuri vechi. Pentru acest eveniment, preconizat ca să aibă loc în seara Naşterii Domnului, s-a procurat un brad de doi metri şi jumătate înălţime, având la bază un diamteru de 3 metri. A fost împodobit cu ghirlande şi lănţişoare, confecţionate din hârtie lucioasă, în mai multe culori. A mai fost împodobit cu 50 coşuleţe din carton, învelite în hârtie creponată, pline cu fursecuri şi bomboane, mere de culoare roşie, bomboane de salon învelite în staniol de 5 culori diferite, peste una sută de lumânări pe stative metalice şi tot atâtea artificii care, atinse cu flacăra unei lumânări, răspândeau mii şi mii de steluţe mici. S-a muncit mult şi s-a cheltuit mult. Bradul a fost aşezat pe o scenă din scânduri de brad, lungi de 5 metri, aranjate pe un şir de bănci din şcoală. în faţa bradului au fost aşezate două eleve îmbrăcate în alb, fiecare având ataşate la spate câte două aripi mari, în chip de îngeraşi. Un grup de elevi selectaţi pentru programul artistic, colinde şi poezii de Crăciun, în frunte cu învăţătorul se aflau pe scenă lângă brad. Când s-a tras cortina, a apărut un adevărat tablou de basm, cu simbolul Dumnezeirei. Pomul era feeric iluminat şi împrăştia cu dărnicie miile de steluţe de la beţele de artificii. Nu mai văzu-se nimeni din Tilecuş un tablou de asemenea clipe înălţătoare sufleteşti. Era ceva măreţ, care depăşea mult graniţele obişnuitului. Dracul însă nu doarme, făcându-şi în mod diabolic prezenţa la această măreaţă sărbătoare creştinească a naşterii Domnului. Când s-a încheiat programul prevăzut în repertoriu, câţiva huligani din sală, în două minute au devastat întreg pomul de Crăciun, sub privirile îngrozite ale asistenţei, smulgând cu brutalitate absolut tot ce se găsea pe el: Coşuleţe, bomboane, mere, globuri diferite culori, lânţişoare etc. Invadarea sălbatică, similară cu ceia ale aborigenilor din junglă, l-a afectat foarte mult pe tânărul învăţător Petru Chirilă, care şi-a dorit mult ca să fie un deschizător de drumuri spre cultură şi civilizaţie. Cu toată această mâhnire şi durere sufletească de moment, nu s-a lăsat dezarmat, înţelegând perfect motivaţia acestor acţiuni huliganice. Autorii acelor fapte retrograde, erau oameni lipsiţi de educaţie, de cel'mai elementar grad de cultură şi de cel mai elementar bun simţ. Era o realitate tristă, împotriva căreia trebuiau găsite mijloace adecvate de îndreptare. Această tristă constatare a stimulat spiritul său pedagogic şi deontologic, privind profesia pe care şi-a ales-o. Nu s-a mai organizat sărbătoarea Pomului de Crăciun la Şcoala Primară din Tilecuş în anii care au urmat. Au fost însă organizate multe cercuri culturale, la care s-au prezentat diferite simpozioane pe teme şcolare, la a căror desfăşurare au fost invitaţi să participe cadrele didactice din localităţile învecinate: Borşea, Sacadat, Şerghiş, Vârciorog etc. cu elevi ale şcolilor din aceste localităţi, pentru schimburi de experienţă pe linie de învăţământ. S-a mai făcut ceva foarte important care să trezească interesul tineretului din localitate pentru ştiinţă şi cultură. Se cunoaşte faptul că pe data de 01 noiembrie 1928, a luat fiinţă Radiodifuziunea Română în Bucureşti. Invăţătorul Petru Chirilă, în vara anului 1929 deja poseda un aparat de Radio-Recepţie, compus din două piese: Aparatul propriu-zis cu galena şi difuzorul, cu care putea prinde postul de Radio Bucureşti. Pentru punerea în funcţiune a aparatului, avea o cutie din placaj, cu o mulţime de baterii electrice, legate una de alta la poli în serie, cu clame metalice. în aparat mai era introdusă o sârmă de cupru, legată la antena de pe acoperişul casei. Când toate acestea au fost puse în stare de funcţionare, i-a cerut toboşarului satului, căruia i-se spunea „Chişbirău", ca să bată toba dealungul localităţii şi să invite tot tineretul, flăcăi şi fete, ca să vină la şcoală duminică dimineaţa la ora zece. Vor avea surpriza ca să vadă o cutie „minune", în care se aude cum vorbesc şi cum cântă artiştii din Bucureşti. La prima vedere, a fost o mare ciudăţenie pentru cei prezenţi şi se cruceau cum, dintr-o cutie căptuşită cu pânză de mătase, glăsuia, cânta şi se spuneau glume hazlii de către cineva în graiul românesc. Unii, mai statornici în ignoranţă şi în convingerile lor superstiţioase, îşi făceau semnul crucii scuipându-se în sân spunând că se afla „Ucigă-1 Toaca" în cutie. Evenimentul a stârnit mare curiozitate şi în duminicile următoare au venit la şcoală pe lângă tineret şi persoane mai în vârstă. Invăţătorul Petru Chirilă, unicul din satele judeţului Bihor, aduse-se în sat miracolul tehnicii şi a ştiinţei omeneşti. Cu prilejul primelor adunări duminicale, după audierea programului care s-a transmis la Radio Bucureşti, dascălul a ţinut scurte prelegeri în faţa asistenţei, pe înţelesul tuturor, despre ştiinţă şi cultură, despre progresul şi cultura altor popoare Europene, anticipând că nu peste mulţi ani, ştiinţa omenească va inventa alte feluri de cutii mai mari, în care vor putea fi văzuţi oamenii care vorbesc şi tinerii care cântă, nu numai pe cei din Bucureşti ci şi pe acei din toate marile oraşe ale Europei. Totodată le-a vorbit despre viaţa şi despre obiceiurile altor popoare mai avansate în cultură şi civilizaţie, despre valorile morale şi spirituale pe care le poate dobândi tineretul prin şcoală, prin muncă şi strădanie, pentru a deveni mai buni şi mai de folos societăţii în care trăiesc, dar şi pentru propriile lor familii. Incet, încet, cu metode pedagogice avansate, prin spiritul său de sacrificiu, cu multă răbdare, cu exemplul său personal, învăţătorul Petru Chirilă a cucerit nu numai încrederea şi simpatia tineretului, dar şi a întregii populaţii din localitate. Astfel, începând cu 1931şi până în anul 1948, sub bagheta împătimitului om de cultură Petru Chirilă, în localitatea Tilecuş judeţul Bihor, a funcţionat impecabil şi cu mare succes, o echipă culturală formată din flăcăii şi fetele satului, cu înaltă ţinută artistică, la nivel Universitar. Este vorba despre un cor mixt pe 4 voci (sopran, Alt, Tenor şi Bas), plus o echipă de artişti amatori, formată din talente native, cu care s-au pregătit şi pus în scenă mai multe piese de teatru, instructiv-educative. Cu aceste formaţii culturale, învăţătorul Petru Chirilă, în urma invitaţiei primită de la organele locale ale oraşului Reşedinţă de Plasă Tileagd, în Duminica Rusaliilor anului 1936, a cântat la slujba religioasă a Bisericii Ortodoxe Române. în aceiaşi zi după masă, aceste formaţii au prezentat un program artistic de cântece populare şi o piesă de teatru, în sala de Cultură a Tileagdului, manifestare la care a participat un mare număr de spectatori, din rândul cărora nu au lipsit notabilităţile Reşedinţei de plasă şi toţi oamenii de cultură a-i localităţii. Spectacolul s-a bucurat de un deosebit succes. Semnificativ este faptul că un mare număr din rândul spectatorilor - oameni de cultură - au pus întrebări dacă formaţia echipei culturale din Tilecuş, este alcătuită din studenţi de facultate, după comportamentul, disciplina, nota de seriozitate calităţile lor artistice şi nivelul lor de cultură care i-a caracterizat în toate manifestările lor din ziua respectivă. Făceam şi eu parte din această echipă culturală şi m-am simţit stânjenit când un domn m-a întrebat la ce facultate urmez! Am avut prezenţa de spirit ca să-i răspund că încă nu am ajuns la Facultate dar nutresc această speranţă. Invăţătorul Petru Chirilă, prin calităţile sale de excelent pedagog, prin perseverenţă şi munca neobosită pe care a depus-o, prin trăsăturile sale de caracter cu totul deosebite, în timp de 4-5 ani a reuşitsă transforme tineretul Tilecuşului în oameni cu vederi largi asupra mediului înconjurător şi să le imprime un anumit grad de cultură, chiar dacă nu au urmat cursurile şcolare la vremea potrivită. Se schimbase ceva în conştiinţa lor individuală, le-a trezit dorinţa de cunoaştere. In vara anului 1939 a avut loc Sfinţirea deosebitului lăcaş de închinăciune din Tilecuş, biserica cu cinci turnuri, despre a cărei frumuseţe monumentală am mai scris în paginile acestei cărţi. La desfăşurarea acestui deosebit eveniment au participat înalţii Prelaţi ai Episcopiei Ortodoxe Române din Oradea, preoţii din toate satele şi comunele judeţului, ziarişti, oameni de cultură, toţi locuitorii Tilecuşului precum şi o mulţime de suflete din localităţile mărginaşe ale Tilecuşului. La oficierea slujbei Religioase de sfinţire a Bisericii, a răspuns Corul mixt pe patru voci, dirijat de învăţătorul Petru Chirilă. Despre acest eveniment major şi despre gradul ridicat de cultură a tineretului din localitatea Tilecuş, au fost scrise mai multe articole în Presa Orădeană a vremii, de către ziariştii care au Corul mixt pe 4 voci al Tilecuşului anilor 1932-1947, format şi condus de învăţătorul Petru Chirilă şi desfiinţat în 1948 de către cozile de topor ale regimului comunist. participat la eveniment, scoţându-se în evidenţă faptul că Tilecuşul este singura localitate rurală din cuprinsul judeţului Bihor, care se poate mândri că are un cor mixt pe patru voci de nivel academic. Să mai notăm şi faptul că învăţătorul Petru Chirilă, pentru a lărgi orizontul de cunoaştere al elevilor, deşi nu avea prevăzut în programul şcolar de învăţământ ca materie de studiu, a înfiinţat o Cooperativă Şcolară, denumită „Cooperativa Albina". La această cooperativă au fost numiţi factori de conducere din rândul elevilor, un preşedinte, un vicepreşedinte, un cenzor şi un casier care îndeplinea şi funcţia de vânzător. Acţionarii au fost mai mulţi elevi (cu dare de mână) care au contribuit la constituirea fondului necesar, în vederea procurării rechizitelor şcolare constând în: caiete cu linii şi cu pătrăţele, gume de şters, creioane, tocuri şi peniţe de scris, călimări de cerneală, coli de sugativă etc. Toate acestea erau cumpărate în angro de la o librărie din Oradea, cu preţuri oficiale iar vânzarea lor cu amănuntul către elevi s-a făcut cu un preţ la care s-a adăugat un mic rabat comercial, pentru ca să aducă un mic profit (simbolic). Odată cu înfiinţarea cooperativei s-au înfiinţat şi registrele de evidenţă prevăzute de actele normative după care funcţionau Cooperativele comerciale de consum. Aceste evidenţe cădeau în atribuţiile casierului şi erau păstrate împreună cu mărfurile şi cu banii realizaţi din vânzări într-un dulap închis cu lacăt. Toate articolele procurate aveau trecere, întru-cât elevii îşi cumpărau cele necesare de la cooperativa lor, fiindu-le mai la îndemână şi a funcţionat perfect. In viaţa lui particulară şi în limita timpului liber care şi-l putea permite, învăţătorul Petru Chirilă s-a dovedit a fi un gospodar desăvârşit, pasionându-l pe lângă vânătoarea de iepuri şi apicultura. Singur şi-a confecţionat lăzi stupine cu rame din scânduri de brad, trase la rindeaua mecanică a micului meseriaş Velko din Tileagd, atelier pe temelia căruia a fost aşezată actuala Fabrică de mobilă. In paginile 161-162 din această lucrare, am nominalizat intelectualii din prima generaţie a Tilecuşului, care au fost educaţi de către învăţătorii ce s-au succedat la catedra Şcolii Confesionale şi Primare a Tilecuşului între anii şcolari 1918-1929. In rândurile ce urmează, vom prezenta a doua generaţie de intelectuali la a căror formare şi-au adus contribuţia familia învăţătorilor Petru şi Ana Chirilă, după cum urmează:
4. Baciu Veronica, a urmat Institutul Pedagogic şi a lucrat ca profesor. 5. Baciu Savu a Culi Mecului, a urmat Şcoala Normală a fost învăţător în Hotar.
8. Bârţan Petru a Tociului, a urmat Şcoala Normală - învăţător - mort în accident de circulaţie, în timp ce se deplasa spre Aleşd. Avea lnumai 25 ani. 9. Baciu N. Ana - Şcoala normală, a lucrat ca învăţătoare.
13. Baciu Ioan a Ioani Miculi Nuţu Ghiurchi, Academia Comercială Buc. Pens.
Dl. profesor Ioan Meza şi soţia sa învăţătoarea Valeria Meza, şi-au consacrat 20 de ani din viaţă la catedra şi conducerea Şcolii Generale din Tilecuş, şlefuind inteligenţa învăţăceilor cu dăruire şi abnegaţie. Mulţi dintre aceştia au ajuns perle strălucitoare în societatea Românească. 45. Meza Nicolae - Institutul Pedagogic. Director la liceul din Geoaiu. 46. Meşter Aurel - Institui Politehnic - Profesor Universitar la şcoli cu profil nuclear.
|
