Cuprins introducere 5 Capitolul I scurt rezumat asupra istoriei transilvaniei 7
Negruţ Petru a Pişculii - Instit. Căi Ferate - Inginer în specialitate
Yüklə 3,56 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Simuţloan a Catiţii Inst. Pedagogic, Profesor Matematici în oraşul Ştei. Simuţ Crăciun, Liceul comercial - contabil. Simuţ Aurel, idem gestionar.
- Simuţ Nicolae - Şcoala Tehnică Feroviară - impiegat de mişcare. Simuţ Traian - Institutul de Mine Petroşani inginer minier
- Suru Ilie - Facultatea de Medicină veterinară - medic veterinar. Ţurcaş Petru - Facultatea de Ştiinţe Economice - economist.
- Să-i nominalizăm pe acei intelectuali care s-au format după primele două generaţii, şi-i vom prezenta pe ani de învăţământ după cum urmează
- Indrieş I. Ana-Cecilia
- Astfel, vom vorbi în primul rând despre Baciu Ionel, născut la 14 septembrie 1958 în Tilecuş, fiul lui Traian al Anei Uţii şi al Vetei Miculi Petri, părinţi modeşti
Negruţ Petru a Pişculii - Instit. Căi Ferate - Inginer în specialitate. Negruţ Nicolae a Minii Gheorghii, Instit. Politehnic, Ing. Siderurgic. Negruţ Ilie a Minii Gheorghii, Instit. Politehnic, Inginer. Pende Nicolae, fnstit Politehnic - inginer. Simuţloan a Catiţii Inst. Pedagogic, Profesor Matematici în oraşul Ştei. Simuţ Crăciun, Liceul comercial - contabil. Simuţ Aurel, idem gestionar. Negruţiu Constantin - studii super. Economice - economist. Simuţ Pavel - Instit. de Agronomie - inginer agronom. Simuţ Nicolae - Şcoala Tehnică Feroviară - impiegat de mişcare. Simuţ Traian - Institutul de Mine Petroşani inginer minier Simuţ Petru - Şcoala Tehnică Feroviară - impiegat de mişcare. Simuţ Elisabeta - Şcoala de administraţie civilă - funcţionar public. Suru Ilie - Facultatea de Medicină veterinară - medic veterinar. Ţurcaş Petru - Facultatea de Ştiinţe Economice - economist. Pentru respectarea adevărului istoric, trebuie să arătăm că în anul 1948, odată cu reforma învăţământului, Partidul Comunist Român, în drumul său „victorios spre construirea socialismului", a găsit o „găselniţă" ca să facă rotirea cadrelor didactice. Omul trebuia ca să fie tot timpul bulversat ca să nu poată gândi creativ, să aibă tot timpul grija ce i se va întâmpla în ziua de mâine?! Acuma era un prilej subtil dar elegant pentru a-i elimina pe acei care în activitatea lor s-au dovedit a fi buni patrioţi, cu principii şi valorimorale, oameni care ştiu să gândească, dar audepăşit unele jaloane stabilite de partid. De altfel, această metodă era o politică de Stat şi se aplica în toate domeniile de activitate, cu precădere în unităţile bugetare. Periodic apăreau peste noapte noi scheme de organizare şi noi nomenclatoare cu noi condiţii de pregătire şi stagii pentru ocuparea posturilor din nomenclator. Aşa se explică faptul că valorosul om de cultură şi bunul gospodar Petru Chirilă, iubit şi respectat de către întreaga populaţie a localităţii, după ce a procurat cărămida şi întreg materialul de construcţie în vederea construirii lângă şcoala veche, a încă trei săli de clasă şi cancelarie, să fie dezrădăcinat şi înlocuit cu învăţătorul Purza Dumitru şi de soţia sa Barbura Purza, aduşi din satul Săbolciu, tot prin dezrădăcinare, pentru că aşa erau „Indicaţiile Preţioase" ale celor din vârful piramidei. Tristeţea cea mai mare a fost aceea că odată cu această mârşavă manevră s-au desfiinţat şi valoroasele formaţii culturale ale Tilecuşului, corul mixt pe patru voci şi echipa de artişti amatori, construite cu mare trudă de către Petru Chirilă, iar urmaşii la catedră, nu au găsit „Cheia de Sol" şi partiturile fără care corul nu putea supravieţui singur. La fel a rămas „Baltă" şi formaţia de artişti amatori de care nu s-a mai ocupat nimeni. Nu i se poate reproşa nimic învăţătorului Dumitru Purza, care a preluat conducerea şcolii din Tilecuş, pentru că nu a ştiut, sau nu a putut să întreţină întreaga zestre culturală construită de predecesorul său. Nu s-au născut toţi oameni cu talente deosebite, deşi efortul nu ar fi fost prea mare, primind totul de-a gata. învăţătorul Dumitru Purza a dat prioritate construcţiei sălilor de clasă din materialul depozitat în curtea şcolii, reuşind să finalizeze una din cele 3 săli şi o cancelarie până în anul 1955 când a cerut şi i s-a aprobat transferul pe postul de Director al Şcolii de 7 ani din Tileagd, ignorând procesul instructiv-educativ al tineretului din Tilecuş. La conducerea Şcolii din Tilecuş a venit învăţătorul Dumitru Albu, originar din satul vecin Copăcel, care începând cu anul 1957 a continuat şi a terminat construcţia celor două săli de clasă, fiind date în folosinţă în anul 1958. In anii şcolari 1948/1949-1956/1957, cât a condus şcoala învăţătorul Dumitru Purza, a fost ajutat de căte următoarele cadre didactice: soţia sa Barbura Purza, domnişoarele Ciocârlie Ana, Petrescu Măria, Ursădan Eva, Muscă Elena şi soţii Vladimir şi Viorica Secălăreanu. în total 8 (opt) cadre didactice, care oricum, nu justifică lipsa de interes privind latura culturală de care nu s-a mai ocupat nimeni. Păcat!! In această perioadă, cei 8 învăţători au avut în pregătire 839 elevi înscrişi în clasele I—IV. La sfârşitul anilor de învăţământ dintre aceştia au fost promovaţi 761. Şi-au continuat studiile în clasa a V-a la şcoala din Tileagd 185 de elevi. In perioada anilor şcolari 1957/1958 şi 1958/1959, au predat la clasele I-V, fie ca titulari fie ca suplinitori, următoarele cadre didactice: învăţătoarea Cardoş Ana, învăţătorul Baciu Traian, învăţătorul Meza P. Ioan, înv. Meza Gh. Ioan, înv. Baciu Silvia şi Albu Ecaterina, în calitate de suplinitoare. în total 7 cadre didactice. La începutul anului şcolar 1959/1960, şcoala de 7 ani din Tilecuş a fost încadrată cu noi cadre didactice, învăţători şi profesori: înv. Valeria Meza, profesor de biologie Valeria Boancă şi profesor de istorie Elisabeta Bradea. Să mai notăm că după aplicarea reformei învăţământului, pe baza Ordinului Ministerului Educaţiei Naţionale Nr. 105051/1946, s-au organizat cursuri de alfabetizare şi examene de integrare, forme de învăţământ în care au fost cuprinşi un număr de 528 elevi în perioada anilor 1946-1966, din care au promovat 366. Examene de integrare s-au organizat cu 17 candidaţi, promovând toţi câte 4 clase. In anii şcolari 1978/1979 şi 1979/1980 au fost organizate cursuri fără frecvenţă în timpul vacanţelor, cu un număr de 108 elevi din clasele V-VII, în 4 sesiuni, fiind declaraţi promovaţi toţi la încheierea sesiunilor! Pe data de 1 decembrie 1959 a fost numit director al şcolii generale din Tilecuş profesorul Meza P.Ioan şi a funcţionat pe acest post până la 31.08.1980, când conducerea de Partid şi de Stat a găsit o altă „găselniţă" promulgând o altă Lege a învăţământului românesc, prin care stabilea că un Director de Şcoală se numeşte pentru o perioadă de 4 ani şi putea ocupa funcţia cel mult două mandate, adică maxim 8 ani. Am evidenţia şi nominalizat prima generaţie de intelectuali din Tilecuş, care a început procesul de învăţământ după terminarea primului război mondial, la şcoala confesională şi primară, în număr de 16 persoane. Am descris cu lux de amănunte activitatea şi munca de educaţie depusă de familia învăţătorilor Petru şi Ana Chirilă timp de 17 ani, care au pregătit a doua generaţie de intelectuali ai Tilecuşului, în număr de 61, nominalizaţi în cadrul paginilor 168 şi 169 din această carte. Făcând abstracţie de la scurta perioadă în care au trecut pe la catedra Şcolii Primare din Tilecuş a învăţătorului Dumitru Purza şi Dumitru Albu, am ajuns ca să vorbim despre familia altor două cadre didactice locale, profesorul Ioan Meza şi soţia sa învăţătoarea Valeria Meza, care au preluat ştacheta şi tradiţiile de la predecesorii lor băştinaşi, Petru şi Ana Chirilă, ducând mai departe timp de 20 de ani această nobilă şi onorantă activitate de dascăl. Munca conjugată ale celor doi „Titani" ai culturii, Petru Chirilă şi Ioan Meza, ajutaţi şi de alte cadre didactice, au reuşit să ridice multe „somităţi" ca: Profesori universitari, jurişti, medici, economişti, aviatori etc. şi să nu uităm că ilustrul om de ştiinţă Academicianul şi fost fost demnitar de Stat Mircea Maliţa îşi are rădăcinile Arborelui genealogic înfipte tot în pământul Tilecuşului, localitae în care şi-a petrecut multe din vacanţele de vară ale copilăriei, în compania vărului său Duţu Chirilă. Această definiţie a "Pepinierei de Inteligenţă", o susţinem cu următoarele argumente: în anul 1919-1920, Tilecuşul avea 220 de gospodării şi 870 de locuitori, în prezent, după 80 de ani, Tilecuşul are 400 de case şi o populaţie de 970 locuitori. Tot în această perioadă de timp, Tilecuşul a dat societăţii un număr de 475 intelectuali, plus 347 cadre calificate în diferite meserii, mecesare Economiei Naţionale. Să-i nominalizăm pe acei intelectuali care s-au format după primele două generaţii, şi-i vom prezenta pe ani de învăţământ după cum urmează: 1940-1950
1951-1960 Baciu I. Ioan. - Profesor Matemat.
9. Indireş T. Nicolae - Medic Stomat. 10. Iancu P. Pavel - Subofiţer. 11. Indrieş P. Floarea Educator 12. Indrieş P. Traian - ziarisdt
1961-1970
Deceniul 1971-1980
Plus 89 pers. cu studii medii = 98 Deceniul 1981-1990
ii = 96 total Deceniul 1991-2000
Plus 16 cu studii medii = 30 RECAPITULATIE Privind pregătirea intelectuală a locuitorilor Tilecuşului:
Total cu studii superioare =193 Absolvenţi de studii medii 1961-90 =280 Total Absolvenţi Şc. Profesionale =347 Total mlădiţe crescute în pepiniera de inteligenţă a Tilecuşului în perioada anilor 1919-2000 =820
0 bună funcţionare. Tot amprenta domnului Profesor Ioan Meza o poartă construcţia Căminului cultural şi a magazinului sătesc. Domnul profesor Ioan Meza, în perioada celor 20 de ani cât a deţinut funcţia de director al Şcolii generale Tilecuş a mai făcut ceva deosebit: a stimulat şi promovat creaţiile folcorului local, cu datini şi obiceiuri din bătrâni. O dovadă privind această latură a educaţiei spirituale ne-a oferit-o Cotidianul Ziarului „Crişana" nr. 4222 din 30 decembrie 2004, care a prezentat imagini ale colindătorilor cu „Turca:" din Tilecuş, îmbrăcaţi în frumoasele sumane tradiţionale ale aşezării, păstrate din negura vremii de la moşi-strămoşi. O altă dovadă asupra acestui subiect ne-a oferit-o Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Bihor-Oradea, prin maniferstarea culturală din anul 2002 cu „Nuntaşii Bihorului" printre a cărei protagonişti au fost şi tinerii satuluiTilecuş. în altă ordine de idei, domnul profesor Ioan meza, căci despre domnia sa este vorba, cred cu toată convingerea că ar trebui să mulţumească providenţei şi pentru cadoul ce ii-a făcut când i-a dat „PERECHEA DE VIAŢĂ" şi de muncă, învăţătoarea Valeria Meza care are un suflet mare, cu multă putere de discernământ, cu valori morale deosebite, fiindu-i toată viaţa alături şi ajutându- 1 ca să ia decizii înţelepte, în toată activitatea lor instructiv-educativă şi socio-profesională. Aceasta este bunul cel mai de preţ şi cea mai mare avere pe care şi-o poate dori un om pentru a se realiza în viaţă. în primul volum al Monografiei Tilecuşului, editat în primăvara anului 2004, am nominalizat şi am evidenţiat traiectoria pe care au pornit un mare număr al fiilor şi fiicelor satului, cu realizările mai semnificative în profesiile ce şi-au ales. Data aceasta, fiind vorba în primul rând de Monografia»comunei Tileagd şi numai tangenţial ale celor cinci sate aparţinătoare, ţinând seama şi de spaţiul grafic pe care îl avem la dispoziţie, ne vom limita ca să prezentăm numai 3 cazuri care merită să fie cunoscute de către un public cât mai larg, pentru a le urma exemplul. Astfel, vom vorbi în primul rând despre Baciu Ionel, născut la 14 septembrie 1958 în Tilecuş, fiul lui Traian al Anei Uţii şi al Vetei Miculi Petri, părinţi modeşti 
Domnul Ionel Baciu - este mândria Tilecuşului unde a văzut prima dată lumina zilei. S-a ridicat pe propriile sale puteri, prin inteligenţă şi muncă neobosită, ajungând să conducă a Societate Comercială, cu o cifră de afaceri de 142 miliarde lei, creând şi asigurând loc de muncă pentru 220 de angajaţi. dar cu o înaltă valoare morală şi spirituală, de la care a primit valoroasa educaţia a celor „ŞAPTE ANI DE ACASĂ". Domnul Ionel Baciu, a făcut Şcoala Profesională de încălţăminte, a mai absolvit Liceul Industrial şi Şcoala Tehnică de maiştri, precum şi şcoala de Creaţie organizată de Centrul de Pielării şi încălţăminte Bucureşti. In perioada anilor 1975-1992 a lucrat în calitate de Ştanţator şi Creator de modele la Fabrica de încălţăminte „Arta Crişana", perioadă în care a satisfăcut şi stagiul militar obligatoriu. începând cu anul 1992 şi până în prezent a devenit Manager şi acţionar la Societatea Comercială „COMODI" S.R.L. Oradea, cu sediul în strada Nojoridului nr. 24. Yüklə 3,56 Mb. Dostları ilə paylaş:
|
