Curtea de Apel Constanta

26. Propunere de arestare preventivă. Neîndeplinirea cumulativă a cerinţelor art. 143 alin. 1 Cod procedură penală (existenţa probelor sau indiciilor temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală).

Pentru admiterea unei propuneri de arestare a unui învinuit sau inculpat, instanţa de judecată trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a cerinţelor prev. de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală (existenţa probelor sau indiciilor temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală), existenţa unuia sau mai multor cazuri prev. de art. 148 alin. 1 lit.a-f Cod proc.pen. pentru luarea măsurii arestării preventive şi realizarea scopului măsurilor preventive prev. de art. 136 alin. 1 C.proc.pen. doar prin luarea măsurii preventive a arestării.

Raportat la mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale până în acest moment, nu se poate reţine că există indicii sau probe temeinice din care să reiasă presupunerea rezonabilă că inculpatul B.D. (tatăl) ar fi săvârşit la data de 16.01.2010 infracţiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal (parte vătămată N.N.), nefiind îndeplinite cerinţelor prev. de art. 143 alin. 1 Cod proc.penal, neimpunându-se astfel a se analiza celelalte condiţii pentru luarea măsurii arestării preventivă, respectiv incidenţa dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit.a-f Cod proc.pen. şi a art. 136 alin. 1 C.proc.pen.
Prin încheierea de şedinţă nr. 36 din 8 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 4291/118/2010, în baza art. 149¹ alin.9 teza I şi alin. 10 Cod procedură penală, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, ca fondată.

În baza art. 143 şi art. 148 al. 1lit. f Cod procedură penală,

S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B.D. pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 08.04.2010 şi până la data de 06.05.2010, inclusiv.

S-a dispus emiterea de urgenţă a mandatului de arestare preventivă.

Măsura s-a comunicat potrivit dispoziţiilor legale.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această încheiere, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin referatul întocmit la data de 08.04.2010 în dosarul nr. 41/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, s-a formulat propunere de arestare preventivă a inculpatului B.D. pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la data de 08.04.2010.

Prin rezoluţia cu acelaşi număr din data de 07.04.2010, s-a început urmărirea penală şi, ulterior, prin ordonanţa procurorului din data de 08.04.2010, s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul B.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal.

S-a reţinut că între inculpat şi fiul acestuia, B.D.D., arestat în aceeaşi cauză la data de 17.01.2010 - pe de o parte - şi victima N.N. – pe de altă parte – exista o situaţie conflictuală încă din anul 2009, motiv pentru care între ei sau între rudele acestora au avut loc mai multe conflicte fizice.

Această stare conflictuală are la bază şi incidentul din 05.11.2009, când între partea vătămată N.N. aflată cu un cârd de capre la păşunat pe raza comunei Credinţa, a intrat în conflict cu inculpatul B.D. (tatăl) care, în calitatea sa de paznic la SC A.M. SRL Conacu, i-a reproşat părţii vătămate că a păşunat oile pe o solă aflată în paza sa.

Discuţia dintre cei doi a degenerat, situaţie în care, potrivit declaraţiilor inculpatului, N.N. i-a aplicat mai multe lovituri cu o bâtă, ceea ce i-a cauzat leziuni necesitând 50-55 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală nr. 663/A1 agresiune din 17.12.2009 al SML Constanţa, ataşat la dosarul cauzei, prin preluarea lucrării penale nr. 2387/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia, respectiv Postul de Poliţie Chirnogeni.

La rândul său, N.N. afirmă că inculpatul l-a atacat cu o toporişcă şi un cuţit, cauzându-i vătămări corporale şi tăierea hainelor cu care era îmbrăcat, conform planşei foto de la dosarul cauzei, cu precizarea că acesta nu a înţeles să formuleze plângere penală.

Partea vătămată a declarat că în urma acestui eveniment din 05.11.2009, atât B.D.-tatăl, cât şi B.D.-fiul, în mod direct sau indirect l-au ameninţat cu bătaia şi moartea, ca efect al răzbunării.

În cauza de faţă, pe baza materialului probator administrat, prin propunerea formulată, se reţine că cei doi inculpaţi, în baza unui plan dinainte stabilit, au hotărât să surprindă partea vătămată în timp ce aceasta se întorcea dinspre oborul organizat în satul Scărişoreanu către domiciliul său din satul Credinţa, astfel că în dimineaţa de 16.01.2010, s-au înţeles să se întâlnească în zona bazei de recepţie siloz Casicea, zonă prin care urma ca de la obor să treacă cu calul şi căruţa, partea vătămată. B.D.-tatăl a solicitat sprijinul unor persoane rămase necunoscute, în număr de patru, ce s-au folosit de un autoturism marca – posibil WV – de culoare neagră, iar B.D.-fiul cu un autoturism Dacia de culoare albă împrumutată de la martorul Ş.S din Credinţa, împreună cu ciobanul său pe nume B.S. şi nepotul său C.M., urma să formeze un al doilea grup.

În jurul orelor 9,30, în timp ce se afla în autoturism cu numiţii B.S. şi C.M., în drum spre oborul din General Scărişoreanu, a fost sunat la telefon de tatăl său şi chemat la locuinţa acestuia din satul Credinţa, l-a preluat pe tatăl său înarmat cu o toporişcă şi două bâte, apoi s-au deplasat la locul de întâlnire din zona bazei Casicea. În momentul întâlnirii cu autoturismul de culoare neagră în zona bazei Casicea, din acesta au coborât trei persoane rămase neidentificate care l-au preluat pe B.D.- tatăl cât şi cele 2 bâte şi toporişca. În momentul în care în zona bazei Casicea a apărut cu căruţa numitul G.C., căruţă în care se mai aflau partea vătămată şi martorii G.M. şi G.C., ocupanţii autoturismului tip WV de culoare neagră i-au barat calea de acces încercând să-i imobilizeze iar persoanele aflate în atelajul hipo realizând starea de pericol au reuşit să ocolească autoturismul şi să fugă pe câmpul din apropiere părăsind partea carosabilă.

În aceste împrejurări, ocupanţii celor două autoturisme au plecat în urmărirea căruţei, în aşa fel încât să o poată încercui şi după ce au ajuns din urmă căruţa şi au efectuat mai multe manevre de încercuire a calului şi căruţei, au reuşit să determine calul să se oprească. Apoi, din autoturismul WV de culoare neagră ce se afla poziţionat undeva în partea din spate a căruţei, au coborât trei agresori rămaşi neidentificaţi până în prezent, înarmaţi cu bâte, ce s-au năpustit asupra căruţei dar în special, asupra lui N.N. Din autoturismul Dacia de culoare albă, ce ulterior s-a stabilit că aparţinea martorului Ş.S., a coborât B.D.- fiul, acesta fiind poziţionat în partea opusă celuilalt autoturism. În timp ce ocupanţii atelajului hipo ţipau la agresori să nu fie loviţi, moment în care partea vătămată se afla cu faţa spre grupul celor trei agresori, a fost lovită din spate, în zona capului, de inculpatul B.D.- fiul, lovitură ce a determinat căderea victimei în poziţia în genunchi, în coşul căruţei. În continuare, cei trei agresori au reuşit să-l smulgă din căruţă pe N.N. şi să-l trântească la sol, după care i-au aplicat cu bâtele o multitudine de lovituri pe întreaga suprafaţă a corpului. Părţii vătămate i-au fost cauzate în urma loviturilor aplicate leziuni cranio-cerebrale ce i-au pus viaţa în pericol prin hemoragie şi contuzie meningo-cerebrală, necesitând circa 55 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii. Ca urmare a intensităţii loviturilor s-a constatat existenţa unei fracturi al perineul stâng una la falanga police stâng şi o altă fractură piramidală nazală.

Cu ocazia cercetării la faţa locului, au fost identificate, printre altele, o bâtă, un cuţit şi un cablu electric.

Martorii declară că, profitând de neatenţia agresorilor, au fugit cu calul şi căruţa de la faţa locului oprindu-se la o distanţă de aproximativ 200 m de unde, prin strigăte şi larmă au încercat să-i determine pe agresori să renunţe la agresionarea victimei, ce rămăsese întinsă la sol în nemişcare. Aceiaşi martori precizează că, după ce au încetat agresarea victimei, s-au urcat în autoturismele cu care au venit şi au părăsit zona, situaţie în care ei s-au apropiat de victimă şi i-au acordat acesteia primul ajutor, învelind-o în mai multe pături, deoarece intrase într-o stare de fibrilaţie şi au anunţat autorităţile.

Grupul de martori de mai sus şi, ulterior, partea vătămată, când şi-a revenit la spital, au precizat că l-au recunoscut pe unul dintre agresori ca fiind B.D.- fiul, precum şi pe unul dintre ocupanţii autoturismului Dacia, ce nu a participat la agresionarea părţii vătămate, ca fiind ciobanul inculpatului, respectiv martorul B.S.

Din cercetările efectuate în cauză, s-a reţinut, conform propunerii formulate, că martorul B.S. a făcut afirmaţii nesincere în ceea ce priveşte deplasarea sa cu autoturismul Dacia de culoare albă împreună cu B.D.-fiul şi martorul C.M., precum şi abandonarea acestui autoturism la martorul S.I. zis Minciunică, din comuna Cobadin, de unde a fost preluat în zilele următoare de martorul Ş.S. – proprietarul de fapt al autoturismului, după reţinerea şi arestarea inc. B.D.-fiul.

Inculpatul B.D. - fiul a negat comiterea faptei şi participarea sa, dar la data de o6.o4.2o1o, din proprie iniţiativă a dat declaraţie în faţa procurorului, când a relatat împrejurările comiterii faptei, acestea fiind confirmate de depoziţiile martorilor B.S., C.M., S.I. zis Minciunică, S.G.D. şi Ş.S. Acelaşi inculpat a precizat că, în grupul agresorilor din autoturismul WV de culoare neagră, se afla o cunoştinţă a tatălui său, din Mangalia, pe nume U. sau I. pe care, dacă l-ar vedea, l-ar putea recunoaşte. A mai arătat că, după îndepărtarea de la faţa locului a căruţei cu cei trei martori, din autoturismul WV de culoare neagră a coborât şi tatăl său cu o bâtă, aplicându-i părţii vătămate N.N., mai multe lovituri pe întreg corpul, concomitent cu adresarea mai multor reproşuri şi ameninţări cu moartea.

La rândul său, martorul C.M. - nepotul inculpaţilor - a declarat că după arestarea susnumitului, B.D. - tatăl l-a ameninţat cu bătaia şi moartea în cazul în care îl va denunţa, dacă va fi chemat pentru audiere.

Inculpatul B.D. (tatăl) a negat participarea la comiterea faptei pentru care este cercetat, susţinând că s-a aflat la locul de muncă şi a refuzat să fie confruntat cu fiul său, precum şi cu martorii din lucrări.

Cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, acesta s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Examinând propunerea formulată, în raport cu materialul de urmărire penală, tribunalul a apreciat că aceasta este fondată.

Din mijloacele de probă administrate până în prezent, rezultă presupunerea că inculpatul B.D. a săvârşit acte materiale ce pot întruni conţinutul constitutiv al infracţiunii de tentativă de omor asupra părţii vătămate N.N. Indiciile temeinice - prevăzute de art.143 alin.1 Cod proc.pen.şi definite de art.68/1 Cod proc.pen. - din care rezultă această presupunere rezonabilă, sunt evidenţiate de mijloacele de probă administrate până în prezent, relevante fiind: procesul - verbal de cercetare la faţa locului, ocazie cu care au fost ridicate un cuţit, o bâtă şi un cablu electric, declaraţiile părţii vătămate, concluziile medico-legale provizorii care confirmă că N.N. a prezentat leziuni traumatice prin lovire cu corpuri dure, ce i-au pus în primejdie viaţa prin hemoragie şi contuzie meningo – cerebrală, necesitând 55 de zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii, concluzii consemnate în procesul-verbal întocmit la data de 16.01.2010, semnat şi de medicul legist, declaraţia inculpatului B.D. (fiul), depoziţiile martorului C.M., precum şi declaraţiile martorilor G.M., G.C. şi G.C., care nu exclud participarea mai multor persoane, inclusiv prezenţa şi participarea inculpatului B.D. (tatăl), la agresarea părţii vătămate.

Sunt cumulativ întrunite şi condiţiile prevăzute de art. 148 al. 1 lit. f Cod proc. pen., în raport de limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de comiterea căreia este suspectat inculpatul, mai mare de 4 ani şi pericolul concret pentru ordinea publică dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate, având în vedere natura acuzaţiei, gravitatea faptei, circumstanţele concrete şi modul de săvârşire (pe fondul unor relaţii conflictuale preexistente, de mai multe persoane împreună, prin aplicarea de lovituri cu corpuri dure, cu consecinţa lezării unor zone vitale ale corpului, apoi abandonarea victimei pe câmp şi lăsarea în stare de inconştienţă, fără ajutor, pe timp de iarnă punerea în primejdie a vieţii acesteia fiind cauzată de leziunile cranio – cerebrale, urmarea loviturilor în zona capului, mod de acţiune ce demonstrează o violenţă deosebită şi denotă o periculozitate sporită din partea prezumtivului autor şi prin prisma persoanei acestuia, de altfel nefiind la prima confruntare cu legea penală, pentru infracţiuni de violenţă, prin care se aduce atingere integrităţii corporale a persoanei), conduita procesuală, rezonanţa socială puternic negativă a unei fapte atât de grave, ce provoacă sentimente de temere, nesiguranţă şi insecuritate dar şi de indignare în cadrul comunităţii rurale restrânse din care provine inculpatul.

Măsura arestării preventive corespunde şi scopului măsurilor preventive prevăzut în art.136 Cod proc.penală, în vederea bunei desfăşurări a urmăririi penale, prin asigurarea prezenţei inculpatului la dispoziţia organului judiciar, în vederea efectuării şi a altor acte de urmărire penală şi aflarea adevărului în cauză. Prin urmare, o altă măsură preventivă nu este oportună, luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate, nejustificându-se, cel puţin în acest moment procesual.

Luarea măsurii arestării preventive respectă prevederile art.5 pct.1 lit.c din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o faptă penală, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.D., motivele de recurs fiind expuse oral la termenul din data de 13.04.2010 de către apărătorul inculpatului cu ocazia dezbaterilor.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanţa şi judecarea inculpatului în libertate, arătându-se că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că există indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunea pentru care este cercetat penal, din declaraţiile date de partea vătămată şi de către martorii care au fost alături de partea vătămată în incident, rezultând că B.D. fiul a fost cel care a agresat partea vătămată, că lovitura de la cap i-a fost aplicată părţii vătămate de către B.D. fiul. Nu există nici o dovadă că B.D. tatăl ar fi fost prezent la incident, inculpatul s-a aflat în tot acest timp la locul de muncă aşa cum rezultă din actele depuse la dosar şi, numai după ce fiul acestuia l-a acuzat, au spus că şi tatăl a fost la locul faptei; s-a mai apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 148 lit. f cod pr. penală, pentru că inculpatul nu a fost prezent la incident.

La termenul din data de 13.04.2010 inculpatul a precizat că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de recurs.

La acelaşi termen, apărătorul ales al inculpatului a depus la dosar o notă de relaţii privind pe inculpat întocmită de SC A.M. SRL (locul de muncă al inculpatului).

Examinând încheierea recurată în raport de motivele de recurs şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat de către inculpat este fondat, pentru următoarele:

Pentru admiterea unei propuneri de arestare a unui învinuit sau inculpat, instanţa de judecată trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a cerinţelor prev. de art. 143 alin. 1 Cod proc.penal (existenţa probelor sau indiciilor temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală), existenţa unuia sau mai multor cazuri prev. de art. 148 alin. 1 lit.a-f Cod proc.pen. pentru luarea măsurii arestării preventive şi realizarea scopului măsurilor preventive prev. de art. 136 alin. 1 C.proc.pen. doar prin luarea măsurii preventive a arestării.

Curtea apreciază că din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale până în prezent nu se poate reţine existenţa unor indicii sau probe temeinice din care să reiasă presupunerea rezonabilă că inculpatul B.D. (tatăl) ar fi săvârşit la data de 16.01.2010 infracţiunea de tentativă de omor omor prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal (parte vătămată N.N.).

Astfel, Curtea reţine că atât prin propunerea de arestare preventivă a inculpatului B.D. (tatăl), cât şi în încheierea recurată, s-a avut în vedere doar declaraţia dată la data de 06.04.2010 de către inculpatul B.D.- fiul), care a precizat că tatăl său a plănuit agresarea părţii vătămate N.N. şi chiar că a participat la agresarea părţii vătămate, lovindu-l o dată cu un par în zona capului) şi declaraţia martorului C.M., dată la data de 07.04.2010 (acesta declarând că B.D. a participat la agresarea victimei, lovind-o de câteva ori cu un băţ, fără să poată preciza în ce zonă a corpului a lovit).

Curtea constată că instanţa de fond nu a oferit nici o explicaţie cu privire la faptul că, în acest moment, aceste ultime mijloace de probă nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Astfel, Curtea reţine că partea vătămată N.N. a declarat în mod constant că a fost agresat doar de către inculpatul B.D. (fiul) şi de către alte persoane necunoscute, fără să-l menţioneze şi pe inculpatul B.D. (tatăl) ca fiind printre persoanele care se afla în autoturismele care l-au urmărit, partea vătămată cunoscându-l pe inculpatul B.D. (tatăl), având cu acesta alte incidente anterioare.

În acelaşi sens, Curtea reţine şi declaraţiile martorilor oculari G.C., G.M. şi G.C. care au declarat că după ce au fugit cu calul şi căruţa de la faţa locului, s-au oprit la o distanţă de aproximativ 200 m de unde, prin strigăte şi larmă au încercat să-i determine pe agresori să renunţe la agresionarea victimei, ce rămăsese întinsă la sol în nemişcare, iar după ce aceste persoane au încetat agresionarea victimei, s-au urcat în autoturismele cu care au venit şi au părăsit zona, fără să-l menţioneze şi pe inculpatul B.D. (tatăl) ca fiind printre persoanele care l-au lovit pe N.N.

Curtea mai constată că există contradicţii chiar între declaraţia din 06.04.2010 a inculpatului B.D. (fiul) şi declaraţia martorului C.M. dată la data de 07.04.2010, primul declarând că inculpatul B.D. (tatăl) a lovit pe partea vătămată o singură dată cu un par, pe când cel de al doilea a declarat că inculpatul B.D. (tatăl) a lovit victima de mai multe ori cu un băţ.

De asemenea, declaraţia martorului C.M., dată la data de 07.04.2010, prin care a arătat că martorul D.G. l-a sunat pe inculpatul B.D. (tatăl) şi i-ar fi spus că partea vătămată N.N. este în oborul de animale, nu se coroborează cu declaraţia martorului D.G., dată în data de 06.03.2010, prin care a precizat că nu l-a sunat în data de 16.01.2010 pe inculpatul B.D. (tatăl) deoarece nu are telefon mobil şi nici nu a împrumutat vreun telefon mobil de la nimeni.

Curtea constată că, până în prezent, în cursul urmăririi penale nu s-au efectuat cercetări pentru lămurirea acestor contradicţii (respectiv verificări privind listingul convorbirilor telefonice ale inculpatului B.D.- tatăl), potrivit art. 202 alin. 1 teza a II-a C.proc.pen., organul de urmărire penală trebuind să adune probele atât în favoarea cât şi în defavoarea învinuitului sau inculpatului.

În acelaşi sens, Curtea constată că nu s-a efectuat nici o verificare a apărării inculpatului B.D. (tatăl), care a susţinut că a fost la serviciu în perioada 15.01.2010, orele 17:00 - 16.01.2010, orele 16:00, aspect confirmat de către martora B.N., impunându-se lămurirea contradicţiilor din acest punct de vedere cu privire cu declaraţiile recente ale inculpatului B.D. (fiul) şi declaraţia martorului C.M., privind prezenţa inculpatului B.D.- tatăl la incidentul privind agresarea victimei N.N.

Raportat la toate aceste considerente expuse, Curtea constată că, raportat la mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale până în acest moment, nu se poate reţine că există indicii sau probe temeinice din care să reiasă presupunerea rezonabilă că inculpatul B.D. (tatăl) ar fi săvârşit la data de 16.01.2010 infracţiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal (parte vătămată N.N.), nefiind îndeplinite cerinţelor prev. de art. 143 alin. 1 Cod proc.penal, neimpunându-se astfel a se analiza celelalte condiţii pentru luarea măsurii arestării preventivă, respectiv incidenţa dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit.a-f Cod proc.pen. şi a art. 136 alin. 1 C.proc.pen.

În consecinţă, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C. Pr. Pen., Curtea va admite recursul formulat de recurentul – inculpat B.D. împotriva încheierii nr. 36/08.04.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 4291/118/2010.

În baza art. 385 ind. 17 alin. 2 C. Pr. Pen., Curtea va casa în parte încheierea penală recurată şi, rejudecând, în baza art. 149 ind. 1 alin. 9 C. Pr. Pen. va respinge ca nefondată propunerea de arestare preventivă a inculpatului B.D. (tatăl), formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.

În baza art. 140 ind. 3 alin. 7 C. Pr. Pen., Curtea va revoca măsura arestării preventive a inculpatului B.D. (tatăl) dispusă prin încheierea nr. 36/08.04.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 4291/118/2010.

Curtea va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului B.D. (tatăl) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 35/08.04.2010 emis de Tribunalul Constanţa, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

Măsura dispusă se va comunica administraţiei locului de deţinere.

Se va înlătura din încheierea recurată dispoziţia de admitere a propunerii de arestare preventivă şi dispoziţiile art. 143 alin. 1, 148 lit. f şi art. 149 ind. 1 alin. 9,10 C. Pr. Pen.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale încheierii penale recurate.

În baza art. 192 alin. 3 C. Pr. Pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la soluţionarea recursului vor rămâne în sarcina acestuia.

Dosarul 4291/118/2010

Decizia penală nr. 26/P/13.04.2010

Judecător Dan Iulian Năstase

7.