Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

{Omul modern în căutarea sufletului, p. 30)

Totuşi, visele nu reprezintă singurele proiecţii ale inconştientului care pot fi asimilate. Există un alt domeniu al activităţii psihologice, pe care Jung îl numeşte „fantezie”, şi care este înrădăcinat mai mult in inconştient decât in conştient. Domeniul fanteziei creative se întinde de la cele mai neobservate vise diurne, la cele mai semnificative „inspiraţii” de moment ale artistului creativ, ale omului de ştiinţă sau ale filozofului.

Fantezia creativă reprezintă puntea dintre sentiment şi gândire. „Nu este născută din amândouă, pentru că este mama amândurora - ba mai mult, este însărcinată cu copilul, acel scop final care reconciliază opoziţiile... Ce lucru mare a venit oare în existenţă, care să nu fi fost la început fantezie?” (Tipuri psihologice).

Fantezia operează, asemenea viselor, prin proiecţia de simboluri, prin înţelegerea acestor simboluri putem străpunge cele mai adânci niveluri ale inconştientului şi putem asimila înţelepciunea profundă care, de secole, este depozitată la aceste niveluri.

„Inconştientul ne poate da încurajarea şi ajutorul pe care natura darnică le ţine în rezervă pentru om, în abundenţa mereu curgă­toare. Inconştientul... comandă nu numai toate conţinuturile psihice subliminale, tot ce a fost uitat şi omis, ci şi înţelepciunea şi experienţa a nenumărate secole, o înţelepciune care este depozitată şi zace potenţial în creierul omului. Inconştientul este continuu activ, creând, din materialul său, combinaţii ce servesc nevoilor viitoare. El creează combinaţii subliminale de perspectivă, întocmai cum face conştientul, numai că acestea sunt considerabil superioare combinaţiilor conştiente, atât ca rafinament, cât şi ca extindere. De aceea inconştientul poate fi şi un ghid de neegalat pentru om”.

(Două eseuri despre psihologia analitică, pp. 118-119)

Utilitatea a ceea ce este numit „materialul fanteziei” reprezintă una din cele mai semnificative trăsături ale tehnicii lui Jung. El scrie:

„Trebuie să fim capabili să lăsăm lucrurile să se întâmple in psihic... Conştiinţa este întotdeauna cea care intervine, ajută, corectează şi neagă şi nu lasă niciodată în pace simpla creştere a procesului psihic. Trebuie să eliberăm crampa în conştient. Trebuie creată o nouă atitudine, o atitudine care acceptă iraţio­nalul şi incredibilul pur şi simplu, pentru că el este ceea ce se întâmplă.

Această atitudine ar fi o otravă pentru o persoană care a fost deja copleşită de lucruri care tocmai se întâmplă, dar este de cea mai înaltă valoare pentru cel care, cu o critică exclusiv conştientă, alege din lucrurile care se întâmplă numai pe acelea potrivite conştiinţei lui, şi astfel obţine îndepărtarea graduală din curentul de viaţă într-un golf nemişcat”.

(Comentariu la Secretul Florii de Aur, p. 91)

„Comentariul” la Secretul Florii de Aur oferă o mare cantitate de informaţie despre semnificaţia acestei fantezii creative şi despre Maniera în care drumul poate fi limpezit pentru a conduce la condiţia de integrare şi individuaţie. El arată, în afară de aceasta, cum se Potriveşte metoda modernă cu una din cele mai vechi concepţii ale înţelepciunii chineze, când aceasta este văzută a se referi la procese psihologice - la integrarea şi la naşterea unei personalităţi superioare a cărei conştiinţă a devenit viziune pură - o conştiinţă care e complet detaşată de lume, căci conţine fără a fi în vreun fel legată de ea.

Motivul filozofic care traversează toate concepţiile lui Jung este acela al reconcilierii opoziţiilor - un vechi şi universal motiv pe care l-a pus în evidenţă civilizaţia chineză şi cea indo-ariană, fiecare într-un mod oarecum diferit, fiecare subliniind una dintre opoziţii. Sistemul chinezesc este în mod particular clar şi fără îndoială că într-o noua formulare va câştiga o şi mai mare influenţă în noua eră. Prin Richard Wilhelm, Jung s-a familiarizat în mod intim cu Yi Jing, marea carte în care China antică a prezentat simbolic o minunată sinteză a tuturor activităţilor de viaţă, cuprinzând toată cunoaşterea şi toate performanţele faptice într-o vastă formulă, Formula Schimbării.

Aplicarea principiului din spatele formulei, la psihologie şi la pro­cesul de individuaţie este izbitoare şi, într-un sens profund, constituie fundalul concepţiilor şi tehnicilor lui Jung - conştient sau nu de aceasta. In Secretul Florii de Aur găsim următorul tablou metafizic:

„Tao cel nedivizat, Cel Mare, dă naştere la două principii opuse ale realităţii, întuneric şi Lumină, Yin şi Yang. Acestea sunt gândite la început doar ca forţe ale naturii, separate de om. Mai târziu, polarităţile sexuale şi altele asemenea derivă din ele. Din yin vine ming, viaţa; din yang vine hsing, esenţa”.

Tao este „cel care există prin sine însuşi”, făcând astfel paralela cu „Existentul în Sine” (Svayambhava) din buddhismul indian. Dar reprezintă, de asemenea, şi Marele întreg şi Procesul de Integrare. Semnul chinezesc pentru Tao este format din două semne, unul însemnând „cap”, celălalt, „mişcare”. Wilhelm traduce Tao prin „Semnificaţie”, dar în mod obişnuit, a fost tradus prin „Cale”.

Acesta este, într-un anumit sens cel puţin, Calea, sau mai degrabă procesul din cap. Jung, făcând legătura între „cap” şi conştiinţă, ajunge la semnificaţia: calea conştientă. Tao este sinteza lui ming, viaţa cu hsing, esenţa. Esenţa şi viaţa, originate într-un singur Tao, au devenit separate în concepţia copilului. Reunirea lor este scopul dezvoltării psihologice.

Tao devine astfel „metoda sau calea conştientă prin care ceea ce este separat se uneşte”, adică esenţa (sau conştiinţa) se uneşte cu viaţa. Conştiinţa separată de viaţă este condiţia pe care C. G. Jung o descrie ca „devierea sau dezrădăcinarea conştiinţei”. De asemenea, „problema de a face opoziţiile conştiente înseamnă reunirea cu legile vieţii reprezentate în inconştient”. A trăi în mod conştient înseamnă a-l înfăptui pe Tao. A face aceasta pe de-a-ntregul înseamnă a integra conştiinţa (esenţa) şi energiile inconştientului colectiv (viaţa) Aceasta vine ca un rezultat al unui „proces psihic de dezvoltare care se exprimă în simboluri”. Marele simbol al individuaţiei este mandala; adică un cerc magic, conţinând o cruce sau alte formaţiuni funda­mental cvadruple.

Un astfel de simbol este zodiacul - şi cuadratura tipică a unei hărţi astrologice (cele patru unghiuri). Toată astrologia natală reprezintă aplicaţia practică a acestei „căutări a cuadraturii cercului” - Calea conştientă: Tao. T-A-O împătrit înseamnă cele douăsprezece semne sau case astrologice. Fiecare hartă natală reprezintă mandata unei vieţi individuale. Ea reprezintă schiţa procesului de individuaţie pentru un individ particular. A o urma cu înţelegere înseamnă a urma „calea conştientă”; calea „totalităţii operative” - altfel spus, calea realizării active a totalităţii fiinţei, adică Sinele.