Destinatari: Ana Maria Bacalu

Activitatea 11: Revizuirea şi/sau elaborarea calificărilor ÎPT şi ÎS

Indicatori de realizare

• 
  Formarea a 300 de autori ai calificărilor pentru ÎPT.
  
• 
  Formarea a 80 de autori de calificări pentru ÎS.
  
• 
  Elaborarea a 16 calificări pentru ÎS din cel puţin 4 sectoare.
  
• 
  Revizuirea şi/sau elaborarea a aproximativ 150 standarde de pregătire profesională
  
• 
  Elaborarea a 150 pachete de învăţare pentru trecerea de la şcoală la locul de muncă
  

Context

Ţintele proiectului, ca întreg, sunt:

• 
  sporirea accesului şi participării la formarea profesională iniţială
  
• 
  sprijinirea adaptării şi îmbunătăţirii sectorului ÎPT, contribuind la sporirea adaptabilităţii şi ocupabilităţii forţei de muncă la nivel local şi regional.
  

Pentru a spori adaptabilitatea şi ocupabilitatea forţei de muncă, este esenţial să se ţină cont de nevoile pieţei muncii şi de evoluţiile la nivel global, precum şi naţional, atât în viitor, cât în prezent. Autorităţile române au recunoscut acest lucru solicitând experţilor să ia în considerare experienţa, bunele practici şi tendinţele din alte state europene, precum şi alinierea sistemului românesc la propunerea privind Cadrul European al Calificărilor.

Standardele calificărilor de bună calitate sunt numai o treaptă pe scara construirii unui sistem ÎPT de înaltă calitate care va atinge ţintele politicii privind piaţa muncii şi va spori nivelul de ocupabilitate al tuturor grupurilor de potenţiali muncitori.
Context european

• 
  Politica şi strategia ÎPT
  

Strategia Lisabona a modificat radical politica europeană în domeniul educaţiei şi formării profesionale. În cadrul strategiei Lisabona fost definite următoarele activităţi de înaltă prioritate şi posibile măsuri:

• 
  Aplicarea unor instrumente, direcţii şi principii comune pentru a sprijini reformele în dezvoltarea sistemelor şi practicilor EFP, de ex. cu privire la transparenţa profesiilor şi calificărilor (Europass), orientarea spre învăţarea de-a lungul întregii vieţi, asigurarea calităţii, identificarea şi valorizarea învăţări informale şi neoficiale. Ar trebui să includă consolidarea relaţiilor reciproc benefice între acele instrumente şi extinderea responsabilităţilor clienţilor la nivel naţional, regional şi local în statele membre, pentru a consolida nivelul general de înţelegere;
  
• 
  Îmbunătăţirea investiţiilor publice şi/sau private în EFP, prin intermediul parteneriatului public-privat, incluzând, dacă este adecvat, prin sisteme de impozite şi taxe care să stimuleze educaţia, conform recomandărilor Consiliului European;
  
• 
  Continuarea dezvoltării sistemelor EFP, pentru a răspunde nevoilor grupurilor de risc din perspectiva pieţei muncii şi/sau ale persoanelor sau grupurilor izolate social sau supuse riscului izolării, în special cei care au abandonat timpuriu studiile, muncitorii necalificaţi, emigranţii, persoanele cu dizabilităţi sau şomerii. Ar trebui să aibă la bază combinarea investiţiilor ţintă, evaluarea experienţei dobândite şi crearea unor noi posibilităţi pentru predare şi învăţare;
  
• 
  Elaborarea şi aplicarea unor metode de învăţare independentă (învăţare extramurală şi la distanţă etc.) care oferă posibilitatea de a selecta rute de învăţare individuale şi, în acelaşi timp, sprijină persoanele care învaţă prin activităţi de orientare şi consultare corespunzătoare. Procesul ar trebui însoţit de crearea unor reţele EFP flexibile şi deschise care servesc drept modalitate de reducere a barierelor şi limitărilor dintre EFP şi educaţia generală şi consolidează posibilităţile de transfer de la învăţământul primar la cel superior şi la formarea continuă. Suplimentar, ar trebui folosite oportunităţile de asigurare a mobilităţii la nivelul învăţământului primar şi secundar;
  
• 
  Sporirea semnificaţiei sociale şi a calităţii EFP prin participarea permanentă, sistematică a tuturor partenerilor cheie la procesul de dezvoltare la nivel naţional, regional şi local, şi în relaţie cu asigurarea calităţii EFP. Din acest motiv, este necesar ca instituţiile EFP să fie încurajate şi autorizate să participa la parteneriate adecvate. Este necesară acordarea unei atenţii speciale în vederea identificării timpurii a necesarului de abilităţi şi a planificării activităţilor privind implementarea EFP. Partenerii principali, inclusiv cei sociali, vor avea ulterior un rol major;
  
• 
  Dezvoltarea unui nou sistem de evaluare şi certificare, corespunzător abilităţilor necesare, care se schimbă rapid, în urma dezvoltării tehnologiei şi a modificărilor pe care aceasta le antrenează în organizarea muncii. Un astfel de sistem poate fi creat numai printr-o cooperare activă între instituţiile responsabile de EFP şi partenerii sociali ai acestora. Angajatorii ar trebui încurajaţi să participe la procesul de evaluare, planificare şi realizare a calificărilor.
  

• 
  Conceptul de abilităţi cheie şi competenţe
  

Obiectivul specific al Consiliului European la Lisabona a fost să determine viitoarele obiective ale sistemelor educaţionale pentru următorii zece ani. De asemenea, la Lisabona, Consiliul a identificat cinci domenii ale „noilor abilităţi de bază” pentru economia bazată pe cunoaştere:

• 
  TIC
  
• 
  cultura tehnologică
  
• 
  limbile străine
  
• 
  antreprenoriatul şi
  
• 
  abilităţile sociale.³
  

• 
  Profiluri ocupaţionale, standarde ocupaţionale şi calificări
  

Standardele ocupaţionale răspund la două întrebări esenţiale: Ce trebuie să ştie şi să fie capabili să facă lucrătorii pentru a avea succes la locul de muncă astăzi? Şi cum ştim când îşi îndeplinesc bine atribuţiile? Fără aceste informaţii fundamentale, angajatorii nu ştiu pe cine să angajeze sau pe ce să îşi concentreze fondurile limitate destinat formării profesionale; angajaţii şi cei nou intraţi pe piaţa muncii nu ştiu de ce au nevoie pentru a-şi îmbunătăţi performanţa; iar cei din domeniul educaţional nu ştiu cum să îi pregătească pe elevi/studenţi pentru provocările locului de muncă.

Intenţia de bază a reformei ÎPT constă în formarea oamenilor pentru a răspunde adecvat solicitărilor unei funcţii, unui loc de muncă şi pentru a lucra bine şi impune identificarea unor indicatori prin care pot fi evaluate rezultatele acestora. Aceasta înseamnă că fiecare profesie sau ocupaţie, ca descriere generalizată a unor grupuri de posturi, trebuie să includă o clarificare publică referitoare la ceea ce ştiu şi sunt capabili să facă experţii calificaţi în ocupaţia respectivă.
Sistemul de calificări ÎPT, care se bazează pe standarde ocupaţionale, este prezentat în cadrul unor niveluri de calificare diferite. “Calificarea” reprezintă rezultatul formal al unui proces de evaluare şi validare, care este obţinut atunci când un organism competent stabileşte că o persoană a dobândit rezultatele învăţării, în conformitate cu anumite standarde date.⁴

• 
  Guvernarea sistemului şi parteneriatul social
  

Guvernarea procesului este de obicei asigurată în cadrul unui acord între ministerele educaţiei şi muncii. În majoritatea statelor europene au fost înfiinţate instituţii speciale cu atribuţii în domeniul implementării CNC, stabilirii şi menţinerii unui cadru al calificărilor pentru dezvoltarea, recunoaşterea şi acordarea calificărilor, în baza unor standarde privind cunoştinţele, abilităţile sau competenţele care trebuie dobândite de cursanţi, denumite Autoritatea Naţională pentru Calificări. Rolul acestora este mai mult sau mai puţin complex, în funcţie de cadrul instituţional naţional.
Dialogul social pe tema ÎPT între partenerii sociali se desfăşoară la niveluri diferite: naţional şi intersectorial, la nivel de ramură sau de întreprindere.
Situaţia actuală în România
Învăţământul profesional şi tehnic şi cel superior au un rol cheie în procesul de dezvoltare socială şi economică în România, prin modul în care reacţionează la provocările unei societăţi bazate pe cunoaştere, precum şi la procesul de globalizare. Pentru ca sistemul ÎPT şi ÎS din România să fie capabil să îndeplinească acest rol major, sistemul însuşi trece prin schimbări fundamentale.⁵
România a recunoscut importanţa ÎPT şi depune eforturi susţinute în vederea actualizării sistemului ÎPT pentru a urma principalele priorităţi identificate la nivel european.
În România, sistemul ÎPT furnizează formare profesională iniţială şi continuă. În contextul european al filozofiei învăţării de-a lungul întregii vieţi, rutele de educaţie şi formare profesională iniţială şi continuă din cadrul sistemul ÎPT românesc sunt raportate la nivelurile EQF. Încă nu există rute de progres clar definite de la ÎPT la sistemul ÎS.
CNFPA coordonează dezvoltarea sistemului de calificări EFP şi este autoritatea naţională pentru dezvoltarea Cadrului Naţional al Calificărilor pentru EFP. De asemenea, are responsabilitatea elaborării, implementării şi menţinerii Registrului Naţional al Calificărilor, ca instrument pentru identificarea, înregistrarea, consultarea permanentă şi actualizarea calificărilor.
Autoritatea Naţională pentru Calificări a fost constituită în cadrul structurii CNFPA.
Autoritatea Naţională pentru Calificări trebuie să acţioneze ca instituţie de specialitate în domeniul său de funcţionare – elaborarea şi validarea standardelor ocupaţionale pentru dobândirea unei calificări profesionale. Funcţiile ANC trebui să răspundă la şi să influenţeze direcţiile guvernamentale şi europene pentru dezvoltarea EFP. În context românesc, aceasta înseamnă asigurarea transparenţei şi recunoaşterii ocupaţiilor/calificărilor dobândite în România la nivelul Uniunii Europene.

• 
  Cadrul Naţional al Calificărilor
  

Pentru a realiza acest lucru, România trebuie să asigure continuitatea procesului de adaptare a sistemului naţional al calificărilor şi de definire a nivelurilor calificărilor, pentru a fi compatibile cu Cadrul European al Calificărilor.
Procesul de armonizare trebui să continue şi să se concentreze asupra consolidării corelării între cadrul naţional şi calificările sectoriale naţionale. Nivelul de calificare certificat de sistemul ÎPT trebuie să confere suficientă flexibilitate a alegerii personale în cadrul sistemului pieţei muncii.
Procesul de recunoaştere a sistemelor internaţionale ale calificărilor la nivelul României necesită consolidarea dialogului social internaţional sectorial şi oferă dezvoltarea capacităţii autorităţilor naţionale în relaţie cu considerarea şi recunoaşterea formală a cadrelor sectoriale internaţionale.

• 
  Clasificarea ocupaţiilor, registre naţionale ale calificărilor
  

Prezentarea clasificării ocupaţiilor pentru sistemul EFP este o caracteristică iminentă a sistemului de calitate în EFP ca o componentă a intrărilor. Acest document constituie punctul de pornire şi bazele lansării procesului de standardizare, în special în învăţământul profesional. Acest document anticipează metodologia şi procedura pentru revizuire şi adăugiri; în special în prezent, când ocupaţiile apar şi dispar mai rapid ca niciodată, datorită progresului tehnologic şi ştiinţific, dezvoltarea şi stabilirea standardelor ocupaţionale ar trebui corelate cu una sau mai multe ocupaţii din Nomenclatorul standard al ocupaţiilor.

Registrul Naţional al Calificărilor este de obicei înţeles ca un produs comercial, deţinut şi aplicat de autoritatea pentru calificări şi înfiinţat în cadrul unui efort continuu de optimizare a corectitudinii şi ritmului verificării calificărilor, în particular.

Elaborarea şi menţinerea unui astfel de registru de către ANC va garanta cerinţa transparenţei calificărilor. Prezentarea registrului naţional al calificărilor pentru sistemul EFP este o caracteristică iminentă a sistemului de calitate în EFP ca o componentă a ieşirilor.
Etapa următoare trebuie să coreleze aceste două componente – clasificarea ocupaţiilor va oferi suficient sprijin pentru elaborarea noilor programe, iar reţeaua furnizorilor de EFP şi registrul naţional al calificărilor vor sprijini atât organizaţiile publice, cât şi pe cele private în asigurarea integrităţii forţei lor de muncă.
Aceste două documente reprezintă baza pentru crearea unui sistem de management al informaţiei în educaţie şi formare profesională, în special pentru introducerea sistemului informaţional pentru ÎPT şi piaţa muncii. Punctul forte al acestuia în sistemul de învăţământ profesional şi tehnic constă în strânsa relaţie de cooperare între instituţiile ÎPT, angajatori şi sindicate, în vederea identificării noilor ocupaţii şi a cerinţelor de abilităţi aferente acestora, prin intermediul comitetelor de specialişti tehnici.

• 
  Standarde ocupaţionale, standarde de pregătire profesională
  

Metodologia de analiză ocupaţională elaborată şi implementată de CNFPA (ANC) este un instrument credibil, însă implementarea sa trebuie să se refere la analiza ocupaţională pentru o anumită ocupaţie. Abordarea aplicării acestei analize pentru o familie de funcţii nu este aplicabilă în mod adecvat pentru sistemul şcolar. De obicei, descrierea funcţiilor pentru scopurile sistemului şcolar este mai largă, însă adesea mai puţin complexă.
Pentru scopurile sistemului şcolar, recomandarea noastră este să se aplice mai mult abordarea DACUM decât analiza funcţională sau abordarea combinată descrisă în metodologia M1. Există suficiente versiuni adaptate ale ghidului de implementare a abordării DACUM. Această abordare va sprijini elaborarea standardelor de pregătire profesională utilizate de şcoli, care sunt mai corelate cu cerinţele conţinutului curricular.
ANC trebuie să dezvolte un mecanism pentru a transfera cerinţele aferente unei funcţii profesionale în standardele ocupaţionale astfel încât să se poată implementa unul şi acelaşi standard ocupaţional şi pentru elevi şi pentru adulţi. Cu alte cuvinte, un standard unificat care să constituie baza pentru dezvoltarea unor standarde de pregătire profesională diferite.
Trebuie menţionat clar un aspect, şi anume că criteriile de performanţă din structura standardelor ocupaţionale nu pot fi folosite în standardele de pregătire profesională, deoarece aceste criterii se referă la îndeplinirea unor funcţii, sarcini şi atribuţii.
Criteriile de performanţă pentru evaluarea realizărilor elevilor au alt specific şi trebuie prezentate în cadrul standardelor de evaluare.
Pentru a asigura transparenţa şi a sprijini recunoaşterea calificărilor din România la nivelul UE şi pentru a facilita transferul de credite, criteriile de recunoaştere a nivelului calificării şi a nivelului educaţional trebuie indicate în conţinutul standardului calificării.
Echipa AT recomandă continuarea îmbunătăţirii standardelor de pregătire profesională în relaţie cu dezvoltarea programelor cadru. Implementarea unor astfel de programe, care vor servi drept standarde educaţionale şi vor fi elaborate de CNDIPT din cadrul MECT, va asigura flexibilitatea şi un răspuns mai adecvat la cerinţele pieţelor muncii regionale şi locale.
Este necesară angajarea partenerilor sociali ca participanţi activi în dezvoltarea sectorială a competenţelor şi calificărilor în viitor, pentru a asigura pentru a asigura un nivel sporit de transversalitate trans-sectorială, sustenabilitate şi credibilitate a rezultatelor.
Trebuie recunoscut faptul că diferitele categorii de factori interesaţi au planuri diferite, însă nu ar trebui admis ca un singur plan să domine în detrimentul ţintelor strategice fundamentale.

•