Figură de stil constând în asocierea ingenioasă în aceeaşi sintagmă a două cuvinte care exprimă noţiuni contradictorii.
Ex.:
„Neguri albe strălucite
Naşte luna argintie...”
(M. Eminescu)
Parachreză
Vezi: aliteraţie
Paradigmă
Vezi: comparaţie
Paradox
Figură prin care se enunţă ca adevărata o idee , aparent contrară adevărului sau opiniei comune.
Ex.:
„Nu e nimic şi totuşi e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitării celei oarbe.”
(M. Eminescu)
„Iar oamenii din aceste închisori erau singurii oameni liberi din acea uriaşă închisoare.”
(G. Bogza)
Paragogă
Adăugarea unui sunet , a unei silabe la sfârşitul unui cuvânt.
Vezi: apocopă
Paralelism
Procedeu compoziţional, frecvent în poezia orientală şi în poezia populară prin care se organizează simetric două şiruri de figuri comparabile prin asemănare ori contrast. Şi dacă..., poezia lui Eminescu, e un exemplu de paralelism.
Ex.:
„O moarte e-un chaos, o mare de stele,
Când viaţa-i o baltă de vise rebele;
O, moartea-i un secol, cu sori înflorit,
Când viaţa-i un basm pustiu şi urât.”
(M. Eminescu)
Parataxă
Juxapunerea, în intenţii expresive a mai multor propoziţii, cu eliminarea elementelor coordonatoare sau subordonatoare. Când subordonarea este evidenţiată avem de-a face cu hipotaxa.
Ex.:
„Gospodărie deplină, numai Glanetaşu să fi fost bărbat, s-o îngrijească.”
(L. Rebreanu)
Parezie
Vezi: licenţă
Parigmenon
Construcţie pleonastică expresivă, utilizată în intenţii estetice.
Ex.:
„I-aş cânta-o-ncetişor, / Şoptind şoapte de amor.” (M. Eminescu)
„…trec nesimţite, ca şi vremea / Ce vremuieşte-adânc în tot ce e.”
(M.Eminescu)
Paronomază
Folosirea unor paronime în scopul sporirii expresivităţii.
Ex.:
„Cine-mparteparte-şi face.” ( Folclor )
„Încăperile gândirii mai nu pot să le încapă.” (M. Eminescu)
Sinonim: prosonomazie
Perifrază
Figură de stil care constă în a exprima în mai multe cuvinte ceea ce s-ar putea spune (scrie) în cuvinte mai puţine sau într-unul singur.
Ex.:
„Eu cânt pe-acei ce-n jug şi chin
Pe-a lor spinare ţara ţin.”
(A. Mateevici)
Perisologie
Vezi: tautologie, pleonasm
Personificare
Figură prin care se atribuie însuşiri omeneşti unor obiecte neînsufleţite ori abstracte, precum şi unor vietăţi necuvântătoare.
