Dicţionar de figuri de stil vasile Şimilovici Acumulare

„O, dare-ar Domnul să-mi îndrept

Această mână ruptă...”

(G. Coşbuc)

• Oximoron

• Figură de stil constând în asocierea ingenioasă în aceeaşi sintagmă a două cuvinte care exprimă noţiuni contradictorii.

• Ex.:

• „Neguri albe strălucite

• Naşte luna argintie...”

• (M. Eminescu)

• Parachreză

• Vezi: aliteraţie

• Paradigmă

• Vezi: comparaţie

• Paradox

• Figură prin care se enunţă ca adevărata o idee , aparent contrară adevărului sau opiniei comune.

• Ex.:

• „Nu e nimic şi totuşi e

• O sete care-l soarbe,

• E un adânc asemene

• Uitării celei oarbe.”

• (M. Eminescu)

• „Iar oamenii din aceste închisori erau singurii oameni liberi din acea uriaşă închisoare.”

• (G. Bogza)

• Paragogă

• Adăugarea unui sunet , a unei silabe la sfârşitul unui cuvânt.

• Vezi: apocopă

• Paralelism

• Procedeu compoziţional, frecvent în poezia orientală şi în poezia populară prin care se organizează simetric două şiruri de figuri comparabile prin asemănare ori contrast. Şi dacă..., poezia lui Eminescu, e un exemplu de paralelism.

• Ex.:

• „O moarte e-un chaos, o mare de stele,

• Când viaţa-i o baltă de vise rebele;

• O, moartea-i un secol, cu sori înflorit,

• Când viaţa-i un basm pustiu şi urât.”

• (M. Eminescu)

• Parataxă

• Juxapunerea, în intenţii expresive a mai multor propoziţii, cu eliminarea elementelor coordonatoare sau subordonatoare. Când subordonarea este evidenţiată avem de-a face cu hipotaxa.

• Ex.:

• „Gospodărie deplină, numai Glanetaşu să fi fost bărbat, s-o îngrijească.”

• (L. Rebreanu)

• Parezie

• Vezi: licenţă

• Parigmenon

• Construcţie pleonastică expresivă, utilizată în intenţii estetice.

• Ex.:

• „I-aş cânta-o-ncetişor, / Şoptind şoapte de amor.” (M. Eminescu)

• „…trec nesimţite, ca şi vremea / Ce vremuieşte-adânc în tot ce e.”

• (M.Eminescu)

• Paronomază

• Folosirea unor paronime în scopul sporirii expresivităţii.

• Ex.:

• „Cine-mparte parte-şi face.” ( Folclor )

• „Încăperile gândirii mai nu pot să le încapă.” (M. Eminescu)

• Sinonim: prosonomazie

• Perifrază

• Figură de stil care constă în a exprima în mai multe cuvinte ceea ce s-ar putea spune (scrie) în cuvinte mai puţine sau într-unul singur.

• Ex.:

• „Eu cânt pe-acei ce-n jug şi chin

• Pe-a lor spinare ţara ţin.”

• (A. Mateevici)

• Perisologie

• Vezi: tautologie, pleonasm

• Personificare

• Figură prin care se atribuie însuşiri omeneşti unor obiecte neînsufleţite ori abstracte, precum şi unor vietăţi necuvântătoare.

• Ex.:

• „Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri. Plouă.” (L. Blaga)

• „Cine-i?... Ce-i?... Ce-a fost pe-aici?...

• Ciripesc cu glasuri mici

• Cinteze şi pitulici.” (G. Topârceanu)

•