Dicţionar de figuri de stil vasile Şimilovici Acumulare

(G. Bacovia)

• Epanodă

• Specie de repetiţie constând în revenirea, cu explicaţii detaliate, asupra fiecărui termen al unei enumerări ori al unui enunţ.

• Ex.:

• „A cunoaşte. A iubi / Înc-odată, iar şi iar, / A cunoaşte-nseamnă iarnă / A iubi e primăvară.”

• (L. Blaga)

• Epenteză

• Figură realizată prin adăugarea unui sunet neetimologic în mijlocul cuvântului din nevoia unei mai bune reliefări a structurii sale silabice.

• Ex.:

• „cerşit”, „codobaltură”, „fitecine

• Epifonem

• Figură de insistenţă prin adaus, constând în adăugarea la finele unui enunţ sau unităţi compoziţionale, a unei „exclamaţii sentenţioase”, constituind o reflecţie lirică ce rezumă sau caracterizează ce s-a spus mai înainte.

• Ex.:

• „Şi te-ai dus, dulce minune,

• Şi-a murit iubirea noastră,

• Floare-albastră! Floare-albastră!

• Totuşi este trist în lume!” (M. Eminescu)

• Epiforă

• Figură care constă în repetarea unui cuvânt (grup de cuvinte) la sfârşitul unor unităţi sintactice sau metrice; este inversul anaforei.

• Ex.:

• „Venii târziu acasă

• Să văd ce-ai zice tu,

• Luai puţin din masă

• Să văd ce-ai zice tu.”

• (Gr. Vieru)

• Epistrofă

• Vezi: epiforă

• Epitet

• Figrua de stil constând in determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb menit sa exprime acelea insuşiri ale obiectului care înfăţişeaza imaginea lui aşa cum se reflectă ea în simţirea şi fantezia scriitorului.

• Ex.:

• „Ochişorii lui

• Mura câmpului.” („Mioriţa”)

• „Ţichindeal -- gură de aur.” (M.Eminescu)

• „Pantalonii -- culoarea oului de raţa.”

• (I. L. Caragiale)

• Epitet

• „Părul ce-mi ajunge la călcăie.”

• (M. Eminescu)

• „Cânturi de durere.”

• (cu de – epitet metaforic)

• „Cu cămaşă albă floare.” (Folclor)

• Epitet paratactic, rezultat prin asindet

• Epiteză

• Figură fonologică ce constă în adăugarea la sfârşitul unui cuvânt a unui sunet sau a câtorva sunete.

• Ex.:

• A taia , nimănuia, cevai.

• Epizeuxă

• Figura care constă în reluarea imediată a unui cuvânt în propoziţie sau în vers.

• Ex:

• „Mircea însuşi mâna-n luptă

• vijelia-ngrozitoare,

• Care vine, vine, vine, calcă totul

• în picioare.”

• (M. Eminescu)

• Etopee

• 1.Figură de stil care constă în personificarea unor lucruri.

• 2. Figură de compoziţie care constă în zugrăvirea caracterului sau structurii psihice a unui personaj prin scrisori ori printr-un cuvîntare cel mai adesea fictive; imitarea vorbirii cuiva potrivit cu caracterul şi activitatea sa.

• „Codrule,stăpânule, E. Se mai numeşte şi orice „portret moral” în

• Codrule, bătrânule, opoziţie cu prosopografia sau „portretul fizic”.

• Mişcă-ţi tu poienile

• Şi-ţi ridică genele

• De priveşte până-n zare...”

• (St. O. Iosif)

• Eufemism

• Figură constă în îndulcirea, prin substituire sau perifrază, a expresiei unei idei, pe care respectul faţă de noi înşine şi faţă de alţii ne împiedica, adesea, s-o numim cu adevăratul său nume.

• Ex.:

• „De la adormirea bătrânului Ştefan –Voievod, părintele Moldovei, trecuseră şaptezeci şi doi de ani.”

• (M. Sadoveanu)

• Eurologie

• Figură în care, de obicei, un verb predicat, repetându-se, în genere imediat, prin juxtapunere ori coordonare copulativă, rezumă, pentru a nu mai fi narată, o actiune verbală îndelungată, nedefinită.

•