Dinu C. Giurescu Ţara românească

269

(subl. ns.. D.C.G.). De aceea şi politica de sprijinire a intereselor tîrgoveţilor, practicată de cîrmuitorii ţării^3S. Erau în proprietatea voievozilor şi locurile pustii, de care puteau dispune : Vlaicu I dăruieşte Vodiţei, între altele, „seliştea Bahnei"³⁹ ; Vlad Dracul înzestrează ctitoria de la Snagov şi cu „siliştea pe Bibarsa" ⁴⁰.

Succesiunea Sistemul de succesiune la domnie, în secolele XIV şi XV, la domnie îndreptăţea pe toţi fiii — legitimi sau naturali — ai unui voievod aflat la cârmuirea statului. De la Tihomir şi Basarab cel Mare şi pînă la Radu cel Mare, voievozii sînt descendenţi ai primiilor Basarabi din secolul al XIV-lea ⁴¹. Sistem care tocmai prin lipsa unei reguli precise de succesiune a favorizat competiţia pentru domnie, oferind şi puterilor vecine prilej binevenit de intervenţie. Unii voievozi încearcă să asigure stabilitatea şi continuitatea conducerii, asociindu-şi, din timpul vieţii, pe unul dintre feciori. Aşa procedează Mircea cel Bătrîn⁴². Uneori, hri­sovul însuşi este eliberat în numele domnului şi al urma­şului său⁴³ : alteori moştenitorul, cu voia părintelui său, eliberează acte⁴⁴ ; după cum se produc temporar şi asocieri înt^re doi fraţi, de pildă între Vlaicu şi Radu I sau între Dan I şi Mircea cel Bătrîn⁴⁵. Dar urmărind succesiunea evenimentelor, două concluzii se impun. Aso­cierea la domnie nu a asigurat stabilitatea celui astfel de­semnat (după moartea lui Mircea cel Bătrîn, Mihail nu reuşeşte să se menţină decît 2 ani şi jumătate şi piere în

³⁸ Vezi mai sus, pp. 177—180.

³⁹ Doc. din c. 1374, DRH, B, I, p. 18 (nr. 6).

⁴⁰ Doc. din 30 iun., ibidem, p. 166 (nr. 95).

⁴¹ Vezi filiaţiile în C. C. GIURESCU, DINU C. GIURESCU,
Istoria românilor. Bucureşti, 1971, pp. 698—702 ; numai filiaţia
lui Vlad (1394—1397) nu este precizată. Pentru lipsa unor reguli
precise de succesiune, E. VÎRTOSU, Titulatura domnilor...,
pp. 216—222.

⁴² Doc. din 1390—1400, DRH, B, I, p. 32 (nr. 12). Cf. doc.
de la pp. 38. 49, 58, 61, 62, 74, 76, 79. 81 : la fel procedează
şi VLAD CĂLUGĂRUL, op. cit., pp. 325, 379. 404- (nr. 15, 20,
24, 26, 27, 34, 35, 37, 38, 202, 235. 247).

⁴³ Doc. din c. 1406, ibidem, p. 67 (nr. 30).

« Doc. din 1417—1418, ibidem, p. 83 (nr. 39).

⁴⁵ O. ILIESCU, Domni asociaţi în ţările romane în secolele al XlV-lea şi al XV-lea, în SMIM, II, nr. 1, 1951, pp. 41—49 şi 54—58.

270

Marii dregători

luptă cu Dan al II-lea). în al doilea rînd, împărţirea puterii supreme prin asocierea la domnie a putut duce, pentru scurt timp, la exercitarea puterii de doi cîrmui-tori împreună (de Basarab întemeietorul şi fiul său Nicolae Alexandru, de Radu I şi fratele său V46). Ea reflectă, posibil, o îndepărtată tra­diţie, din epoca dinainte de unificarea Ţării Româneşti⁴⁷. Dar asocierea la domnie nu a dus efectiv la separarea ţării în două state distincte şi acesta este elementul esen­ţial de reţinut. Semnificativ de relevat că Mihail, cîrmu-ind alături de părintele său, menţionează expres autorita­tea superioară, deţinută de Mircea, adică de tatăl său^4S. Examinînd şi situaţiile similare din Moldova, unde îm­părţirea puterii este şi mai bine exprimată⁴⁹, constatăm că ceea ce au urmărit în fond titularii asociaţi a fost ca fiecare să exercite pînă la urmă singur domnia ; autori­tatea politică supremă a fost întotdeauna socotită ca una singură, divizarea ei a fost privită ca o situaţie anormală, ce trebuia cit mai curînd curmată. Desfăşurările din Mol­dova după moartea lui Alexandru cel Bun, cînd unii din fiii săi încearcă efectiv să împartă ţara — cu doi voie­vozi şi două curţi — sînt elocvente prin însuşi eşecul to­tal al unor asemenea experienţe.

Care era mecanismul vieţii de stat, cum se exercita pu­terea politică ? Într-o sumă de împrejurări, hotărârile domnului sînt înscrise în hrisoave eliberate numai în nu­mele voievodului, fără întărirea unor boieri sau dregă­tori : donaţii către ctitorii ⁵", porunci către tîrguri, vămi sau dregători⁵¹, confirmări de ocini⁵^. Cel mai frecvent însă în actele domneşti apar mai mulţi boieri mari şi dregători, precedaţi de formula : „...martorii acestui în-

⁴⁶ E. VIRTOSU, Titulatura domnilor..., pp. 152—165.

⁴⁷ Ibidem, pp. 153—154 şi 165.

⁴⁸ Ibidem, p. 288. Cf. pp! 281—292.

⁴⁹ Ibidem, op. cit., pp. 262—281 pentru asocierea Ilia,ş-Ştefan
(1435—1442).

5» DRH, B, I, pp. 18, 22, 25, 28, 36, 42, 49, 55, 60, 61, 63, 65, 67, 72, passim (nr. 6, 7, 8, 9, 14, 16, 20, 22, 25, 26, 27, 28, 30, 33, ...).

⁵¹ Ibidem, p. 131 (nr. 69), p. 132 (nr. 71), p. 141 (nr. 78).

="z DRH, B, I, p. 262 (nr. 195), p. 305 (nr. 188), p. 310 (nr. 191).

271

scris⁵³, — Şi aceştia sînt martorii acestei scrisori⁵⁴, — martorii acestei cărţi⁵⁵ — şi martori la aceasta ⁵⁶ — iată martorii" ⁵⁷ — etc., etc. Formularea se repeta de-a lungul secolelor XIV şi XV, ca şi după 1500.

Cine sînt cei chemaţi să întărească hotărîrea domneas­că ? Boieri mari — de obicei jupani — alături de dre­gători ⁵⁸.

Din totalitatea documentelor rămase pînă la 1500, majoritatea ⁵⁹ sînt confirmate de martori; dar cu cît ne apropiem de finele secolului al XV-lea, ponderea trece asupra dregătorilor, în timp ce numărul boierilor fără dregătorii scade.

Din cine se compunea aparatul de stat al Ţării Româ­neşti în intervalul 1300—1500 ? într-o formulare globală, Mircea cel Bătrîn aminteşte de dregătorii domniei „...de la mici pînă la mari" ⁶⁰ după cum înaintaşul său Vla-dislav (Vlaicu) poruncea, în 1369, „...tuturor castelani­lor, comiţilor, juzilor şi celorlalţi dregători..." ⁶¹.

Cine sînt marii dregători ? Documentar apar, între 1389 şi 1415, vornicul, logofătul, banul, stolnicul, vistier­nicul, paharnicul, spătarul şi comisul ; postelnicul la 1437, iar clucerul, slugerul, armaşul, pitarul şi portarul — în­tre 1469 şi 1494 ⁶². Dar unii dintre ei au trebuit să existe, în orice caz, de la întemeierea statului feudal centrali­zat, sub Basarab I. O domnie a cărei autoritate se exer­cita din Carpaţi pînă la Dunăre şi de la Severin pînă în părţile Deltei nu putea funcţiona fără o cancelarie condusă de un logofăt; un vornic cu subalternii săi pen­tru împărţirea dreptăţii ; un vistier cu ai săi vistiernicei care adunau dările ; unii dregători legaţi direct de per­soana voievodului, cum erau stolnicul, paharnicul şi pos­telnicul, îngrijind de masa şi băutura domnească, precum

53 Ibidem, p. 31 (nr. 11).

⁵⁴ Ibidem, p. 45 (nr. 17).

55 Ibidem, p. 47 (nr. 19).

⁵⁶ Ibidem, p. 100 (nr. 49).
³⁷ Ibidem, p. 199 (nr. 111).

^F-⁸ Ibidem, pp. 45, 52, 104, 304, 453 (nr. 17,21,52,187,278).

⁵⁹ Cel puţin 55»/o [vezi DRH, B. I, indice, p. t)03 sub „Sfat
domnesc (martori)"].

⁶⁰ Doc. din c. 1401—1406, DRH, B, I, p. 58 (nr. 24).

⁶¹ Ibidem, p. 13 (nr. 3).

⁶² N. STOIGESCU, Sfatul domnesc..., pp. 300—301 ; pentru
detalii pe fiecare mare dregătorie, vezi pp. 155—298.

272

şi de paza camerei de odihnă ; în sfîrşit, comisul mai marele peste grajduri⁶³. Este un număr minim de înalţi dregători, care se regăsesc de altfel la toate curţile medie­vale europene⁶⁴. Existenţa cancelariei muntene — deşi Aldea, marele logofăt, şi un diac, Badea, apar abia la 1390—1400 — 65, ne este dovedită, cel puţin din 1351— 1352, deci cu aproximativ 4 decenii mai înainte, de un transumpt din 1618, cînd preoţii bisericii din Cîmpulung au arătat un hrisov emis în favoarea lor de Nicolae Alexandru Basarab⁶⁶. Oferta făcută de Basarab I, la 1330, regelui Carol Robert, pentru a pune capăt ostilită­ţilor, reprezentând o sumă considerabilă⁶⁷ — înseamnă, ipso facto, existenţa unei vistierii domneşti, cu slujitorii respectivi, unde se adunau veniturile scoase din vămi şi dări⁶⁸. Relativitatea înscrierii funcţiilor în actele cance­lariei este ilustrată de intervalele la care ele apar : un vornic Vladislav este martor la 1389 ⁶⁹, un altul la 1415 ⁷⁰ şi un al treilea în 1428 ⁷¹. înseamnă că între aceste trei date — într-un interval de 39 ani — nu a existat tot timpul la curte un mare vornic, cu subalternii săi ? Acest mare dregător a existat fără întrerupere, deşi o inter­pretare ad literam a documentelor constată prezenţa unui atare vornic numai la datele amintite.

Ce intră în competenţa marilor dregători ?

Avînd în subordine şi o sumă de slujitori, repartizaţi în toate judeţele ţării ⁷², ei participă la exercitarea autori­tăţii politice a statului, răspund şi beneficiază, totodată, de perceperea dărilor şi a dijmelor, de ţinerea judecăţilor,

⁶³ C. C. GIURESCU, Contribuţiuni la studiul marilor dregă.
tori, p. 27.

⁶⁴ N. STOICESCU, op. cit., pp. 46—47.

⁶⁵ DRH, B, I, p. 32 (nr. 12).

66 DRH, B, I, p. 11 (nr. 2).

⁶⁷ OCT. ILIESCU, Despre natura juridică si importanţa des­
păgubirilor oferite de Basarab voievod..., p. 140.

⁶⁸ Cf. ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU, Reconstitution de la vie
d'Etat, p. 8.

⁶⁹ DRH, B, I, p. 29 (nr. 10) : Probabil tot el la 1391, ibidem,
p. 37 (nr. 15).

⁷⁰ Ibidem, p. 82 (nr. 38) : „Radul ban — vornic".

⁷¹ Ibidem, p. 115 (nr. 58) : „Albul vornic". Cf. Lista dregă­
torilor..., p. 567.

⁷² Vezi mai jos, p. 301 şi urm.

273

urmăresc executarea pedepselor sau încasarea gloabelor, administrează vămi, întăresc, alături de voievod, o sumă din actele interne ale cancelariei, în primul rînd cele privind stăpînirea pămîntului, comandă corpuri de oaste în caz de război ⁷³. De asemenea, participă la politica ex­ternă a ţării, confirmă unele hrisoave importante eliberate de cancelarie — de pildă, tratate comerciale⁷⁴, sprijină feluritele acţiuni ale voievodului lor, cum fac Stănilă vornicul şi Badea paharnicul şi alţi boieri în favoarea lui Basarab Laiotă ⁷⁵ ; sau vornicul Vladul şi vistierul Cazan, care se alătură demersurilor efectuate de Basarab cel Tînăr pe lîngă braşoveni⁷⁶ ; sau marele vornic Cazan vestind Braşovului deschiderea drumurilor din Ţara Ro­mânească pentru mărfuri ⁷⁷ etc.

Cum se recrutau ? Nu avem informaţii pentru secolele XIV şi XV. Şi nici după ce criterii se schimbau în cursul aceleiaşi domnii. De ce, de exemplu, sub acelaşi Dan al II-lea, în 1429—1430, stolnic este Sarul şi Caraja co­mis ⁷⁸, pentru ca la 1 decembrie 1429 să apară un alt comis — Buşaga ⁷⁹, iar la 16 septembrie 1430 un nou stol­nic — Stan ^f0 ? In schimb, constatăm că se formau gru- , pari de boieri, sprijinind pe unul sau pe ceilalţi dintre candidaţi. Se schimbă şeful statului, se schimbă şi deţină­torii înaltelor slujbe ale ţării. Dar aceştia rămîn subordo­naţi voievodului, întăresc şi sprijină acţiunile şi actele lui, nu încearcă să se substituie puterii domneşti. Domnul conduce cu ajutorul marilor dregători, iar aceştia rămîn sub ascultarea domniei, schimbîndu-se o dată cu ea 81.

A existat un cursus honorum la înscrierea lor în actele interne sau externe ? Nu se constată o ordine fixă în secolele XIV şi XV. La 1424- citim : logofăt, spătar,

⁷³ Cf. N. STOICESCU, Sfatul domnesc..., pp. 102, 103.

⁷* De exemplu cunoscutul tratat acordat de Mircea braşovenilor la 1413 : I. BOGDAN, Documente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti.., p. 6. Cf. pp. 10, 13, 17.

⁷⁵ Ibidem, p. 268.

■6 Ibidem, p. 271.

⁷⁷ Ibidem, p. 287.

⁷⁸ DRH, B, I, p. 125 (nr. 64).

⁷⁹ Ibidem, p. 127 (nr. 66).
8° Ibidem, p. 129 (nr. 68).

⁸¹ Boierii folosind schimbările de domnie^-m competiţia pentru ocuparea marilor dregătorii.

274

vistier, comis, paharnic⁸² ; iar la 1493 de exemplu —• mare vornic, logofăt, primul vistier, spătar, comis, stolnic, paharnic, stratornic ^8S.

De ce figurau ei în acte de mai multe ori în urma boierilor fără slujbe ? Dintre boierii fără titluri, unii au putut ocupa anterior o funcţie importantă sau prin însăşi vîrsta şi experienţa lor, sînt socotiţi vrednici ,a figura pe primele locuri, printre martori⁸⁴. Poate fi şi tradiţia re-flectînd situaţia dinainte de unificarea statului : dacă o sumă de dregătorii, acelea legate de însăşi natura relaţi­ilor sociâl-politice feudale, au precedat apariţia statului feudal centralizat al lui Basarab I (de exemplu, dijmarii, birarii, vameşii etc), funcţiile legate direct de curte, de persoana „marelui voievod", s-au constituit după 1300. Or, yoievozii şi cnezii din secolul al XlII-lea, cîrmuind un teritoriu relativ restrîns, au avut în jurul lor nu înalţi dregători, aşa cum vor exista mai tîrziu, ci un sfat de boieri, recrutat din acei majores terrae, atestaţi la 1247. Litovoi, cînd porneşte către 1279⁸⁵ acţiunea împotriva coroanei ungare, a avut în prealabil sfatul şi sprijinul boie­rilor săi, o luptă armată fiind de neconceput fără un astfel de sprijin. După unificarea ţării — într-o vreme cînd tradiţia avea o foarte mare forţă de aplicare — s-a păstrat, probabil, la curtea voievodului, obiceiul de a se trece boierii martori, nu în ordinea unor dregătorii de apariţie relativ recentă (după 1300), ci după pon­derea pe care ei o aveau în sfatul respectiv, indiferent de slujbă.

De altfel, se constată uneori şi fenomenul invers : marii dregători preced în acte pe boierii fără titluri. La 4 sep­tembrie 1389, primul martor, după feţele bisericeşti, este Vladislav vornic, apoi Bars, Roman, Mădricica, Truţea, Vlad etc. 86. L_a 27 decembrie 1391, ordinea este — Vlad

82 DRH, B, I, p. 104 (nr. 52).

«> DRH, B_: I, p. 390 (nr. 241). Cf. N. STOICESCU, op. cit., pp. 65—68.

⁸⁴ C. C. GIURESCU, Noi contribuţii la studiul marilor dre­
gătorii în secolele XIV şi XV, Bucureşti, 1925, pp. 30—32.

⁸⁵ DIR, XIII, C, II, p. 272 (nr. 309) ; A. SACERDOŢEANU,
Comentarii la diploma din 1285 privind pe Magistrul Gheorghe,
în ,.Analele Univ. Bucureşti", Istorie, nr. 9, 1957, pp. 27—43.

⁸⁶ DRH, B, I, p. 29 (nr. 10).

275

vornicul, Dragomir ban, Aldea, Groza, Moldovan, Aga, Baldovin Logofătul ⁸⁷.

Care sînt marii dregători ? ⁸⁸

Banul în urma trecerii Banatului de Severin în hotarele Ţării Româneşti, la finele secolului al XlII-lea ⁸⁹, unii voievozi munteni — ca, de exemplu, Vladislav (Vlaicul), Mircea cel Bătrîn, Mihail — poartă titlul de Ban de Severin⁹⁰. Sub Mircea, un înalt dregător domnesc poartă acest titlu şi figurează printre martorii hrisoavelor⁹¹. La finele se­colului âl XV-'lea, acest înalt dregător reapare printre martorii actelor domneşti⁹². în intervalul cît banul nu mai este atestat printre dregătorii de frunte ai domniei găsim slujitori cu acelaşi nume, tot în Oltenia, dar exer-citkidu-şi autoritatea asupra unei zone restrînse ; banul Tismanii⁹³, cel de Strehaia⁹⁴, jupanii Dimitru Ghizda-văţ şi Deatco, bani în judeţul Mehedinţi⁹⁵. La rîndu-le şi aceşti slujitori au subalterni mai mici — „slugile ba­nilor" ⁹⁶.

Puterea banului, ca mare dregător al domniei, reiese numai din mărturii târzii, din secolul al XVII-lea : el

⁸⁷ Ibidem, _p. 39 (nr. 15). Cf. pp. 146, 151, 163, 418 (nr. 82,
86, 94, 258). Alte exemple, C. C. GIURESCU, Noi contribu­
ţiuni..., pp. 30—32.

⁸⁸ în expunere reluăm concluziile din : C. C. GIURESCU,
Contribuţiuni..., pp. 40—165 (numai părţile privind Ţara Româ­
nească) şi Noi contribuţiuni..., pp. 3—49 ; N. STOICESCU, Sfa­
tul domnesc, pp. 155—298. In fixarea atribuţiilor fiecărei mari
dregătorii, lucrările citate au utilizat o sumă de documente din
secolele XVI şi XVII ; am considerat că atribuţiile principale ale
marilor dregători au fost, în genere, similare şi în etapa anterioară
anului 1500. Pentru alte surse utilizate se va face trimitere la fie­
care caz.

^S9 ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU, L'institution de la dignite de ban en Valachie, în RRH, 1965, nr. 3, p. 415.

⁹⁰ DRH, B, I, pp. 12, 16, 33, 57, 91 (= „Domn al Banatului Severinului") (nr. 3, 5, 13, 24, 45).

si Ibidem, pp. 31, 32, 39, 45, 77, 80, 82, 88 (nr. 11, 12, 15, 17, 35, 37, 38, 42).

82 Ibidem, _pp. 405, 449, 474 (nr. 247, 257, 275, 290) ; ŞTE­
FAN ŞTEFĂNESCU, op. cit., p. 417.

⁸³ La 1464, DRH, B, I, p. 212 (nr. 124).

^al ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU, Bănia in Ţara Românească, Bucu­reşti, 1965, pp. 61—73.

^iS La 1486, DRH, B, I, p. 317 (nr. 197). Cf. p. 367 (nr. 228) şi pip. 429 şi 459 (nr. 265 şi 281).

⁹⁶ Ibidem, pp. 429-^459 (nr. 265 şi 281).

276

era reprezentantul voievodului în Oltenia, cu atribuţii ad­ministrative, judiciare — judecind pricinile privitoare la ocini — şi militare ⁹⁷. Le avea şi în secolele XIV—XV ? Este probabil, fără a putea aduce mărturii documentare, după cum este probabil că atribuţiile sale au cunoscut în timp şi o anume evoluţie sau fluctuaţie.

Banii cu autoritate restrînsă la o zonă erau slujitorii domniei, fie pentru îndeplinirea unor porunci, fie pentru strîngerea dărilor sau a altor redevenţe ⁹⁸. Cît despre slu­gile banilor, ele aveau, după toate probabilităţile, rol de agenţi executivi, de oameni care aduceau la îndeplinire poruncile de la superiorii lor ".

Apare prima dată într-un act din 1389 : jupan Vladis-lav, trecut în fruntea tuturor martorilor laici ¹⁰°. Alături de logofăt figurează în cele mai multe documente ale can­celariei, obişnuit sub denumirea de vornic, alteori, mare vornic ¹⁰*, o dată ca ban-vornic¹⁰², în actele latine ale cancelariei muntene „judex et palatinus curie nostre" ¹⁰³. Era judecător al curţii domneşti şi al întregii ţări (cu excepţia Olteniei care rămînea pe seama banului) elibe-rînd „cărţi" cu hotărîrea 'luată. Aşa procedează Neagu „...palatinus ipsius illustris principis Radul voivodae Tran-salpinensis", în 1469, cînd judecă la Bucureşti pricina dintre patru greci şi Ştefan, un cetăţean al Braşovului¹⁰⁴. Alteori, marele vornic hotărăşte în procese asupra pămîn-

⁹⁷ C. C. GIURESCU, Contribuţiuni..., pp. 46—51 ; N. STO-ICESCU, Sfatul domnesc, pp. 161—166.

*> DRH, B, I, pp. 212, 317 (nr. 124, 197). Cf. doc. din 3 sept. 1491, ibidetn, p. 367 (nr. 228), unde 4 jupani par a avea toţi funcţia de bani.

⁹⁹ în documentele secolelor XIV—XV nu găsim nici denumirea
de mare ban şi aceea de bănişor. De asemenea, nu avem ştin
despre veniturile lor, rezultate din exercitarea dregătorieL

¹⁰⁰ Din 4 sept., DRH, B, I, p. 29 (nr. 10).

¹⁰¹ Doc. din 28 mart. 1451, DRH, B, I, p. 179 (nr. 102). Cf.
pp. 250, 255, 261, 264, 268, 276, 285, 287 passim (nr. 150, 152,
158, 160, 161, 170, 175, 177).

¹⁰² Doc. din 10 iun. 1415, ibidem, p. 82 (nr. 38).

¹⁰³ Tratat de comerţ din 1413, I. BOGDAN, Documente pri­
vitoare la relaţiile Ţării Româneşti..., p. 37 ; Cf. C. C. GIU­
RESCU, Contribuţiuni..., pp. 67—68.

¹⁰⁴ I. BOGDAN, op. cit., pp. 356—357 (nr. CCCXI).

277

tului, iar domnul confirmă decizia ¹⁰⁵. Nu putem preciza cît de întins era acest drept de judecată în secolele XIV— XV. Cîteodată, marele vornic trimitea felurite dispoziţii dregătorilor locali : jupan Cazan „velichi dvornic", dă poruncă lui Mihăilă, Bîrcă şi Oprea, să nu împiedice libera circulaţie a saşilor braşoveni pe drumul Prahovei şi al Teleajenului*⁰⁶. Alteori, un mare vornic este „is­pravnic" — cel ce asigură, urmăreşte într-un fel, reali­zarea unei hotărîri, în speţă confirmarea dată de Vlad Călugărul unor boieri pentru ocinile lor¹⁰⁷. Atribuţiile judecătoreşti a'le marelui vornic se îmbinau, aşadar, cu acte curente de administraţie.

Acest înalt dregător a avut, ca şi banul, subalterni. „Jupan Stanciul Şoimul vornic mic" stă printre martori, alături de „jupan Neag vornic", la 1467¹⁰⁸. Funcţia aceasta subordonată se întîlneşte de repetate ori în seco­lul al XV-lea ¹⁰⁹. Reprezintă ea pe al doilea (vtori) vor­nic de mai târziu ¹¹⁰ ? Dacă ar exista numai un titular ila o anumită dată, am putea răspunde afirmativ. Dar în actu'l ce reconfirmă averile Bistriţei, la 1494, în afară de „jupan Draghici mare vornic" figurează, la urmă, „Col-ţea şi Stan şi Cocora vornici mici"^m. A avut marele vornic mai mulţi subalterni chiar 'la curte ? Sau cei trei amintiţi sînt mici dregători teritoriali (mai tîrziu vor-nicei), ascultînd de jupan Draghici şi trecuţi în hrisov tocmai fiindcă se acordau mănăstirii mai multe privilegii de care slujitorii statului trebuiau să ţină seamă ? Ori­cum am interpreta, ei reprezintă aparatul din subordinea marelui vornic, dîndu-Ji-se uneori apelativul de „mici", spre a-i deosebi de dregătorul cel mare de la curtea voie­vodului amintit, o dată cu ei, va- aceleaşi acte. Alteori însă,

¹⁰⁵ Doc. din 15 iul. 1494, DRH, B, I, p. 409 (nr. 250). Ac­
tele privind atribuţiile judecătoreşti ale vornicului devin nume­
roase în secolul al XVII-Iea, N. STOICESCU, Sfatul domnesc,
pp. 188—189.

¹⁰⁶ Doc. din 1481, ibidem, pp. 285—286 (nr. 176).

¹⁰⁷ Doc. din 30 iun. 1486, ibidem, p. 320 (nr. 199) ; cf. p. 471
(nr. 289).

¹⁰⁸ Doc. din 15 ian., ibidem, p. 225 (nr. 131).

¹⁰⁹ Ibidem, pp. 230, 232, 234, 235, 237, 242, 276, 292, 300,
303 (nr. 136, 138, 139, 140, 142, 145. 170, 179, 185, 186).

¹¹⁰ N. STOICESCU, Sfatul domnesc, p. 191.
"i DRH, B, I, p. 405 (nr. 247).